Научная статья на тему 'INFLUENȚA ANTIVIRALELOR CU ACȚIUNE DIRECTĂ CU SAU FĂRĂ RIBAVIRIN ASUPRA PARAMETRILOR HEMATOLOGICI ÎN CIROZA CU VHC'

INFLUENȚA ANTIVIRALELOR CU ACȚIUNE DIRECTĂ CU SAU FĂRĂ RIBAVIRIN ASUPRA PARAMETRILOR HEMATOLOGICI ÎN CIROZA CU VHC Текст научной статьи по специальности «Клиническая медицина»

CC BY
34
1
Читать
i Надоели баннеры? Вы всегда можете отключить рекламу.
Ключевые слова
trombocitopenie / leucopenie / anemie / ciroză / daclatasvir / ledipasvir / ribavirin / thrombocytopenia / leukopenia / anemia / cirrhosis / daclatasvir / ledipasvir / ribavirin / тромбоцитопения / лейкопения / анемия / цирроз печени / даклатасвир / ледипасвир / рибавирин

Аннотация научной статьи по клинической медицине, автор научной работы — Mariana Avricenco, Irina Russu, Tiberiu Holban

Antiviralele cu acțiune directă (AAD) au revoluționat tratamentul infecției cu virusul hepatitis C (VHC), în special pentru pacienții cu ciroză hepatică. Scopul acestui studiu a fost de a evalua efectul hematologic al AAD cu sau fără ribavirină la pacienții cu ciroza cu VHC. Studiul a fost realizat pe 144 de pacienți cu ciroză hepatică provocată de VHC, împărțiți în două loturi: lotul I a primit Sofosbuvir și Daclatasvir/ Ledipasvir cu ribavirină (RBV) timp de 12 săptămâni, iar lotul II Sofosbuvir și Daclatasvir/Ledipasvir timp de 24 de săptămâni. La începutul studiului, 31 (21,5%) de pacienți aveau trombocitopenie severă, în timp ce 68 (47,2%) de pacienți aveau trombocitopenie moderată. La sfârșitul terapiei antivirale, 15 (10,4%) pacienți au menținut trombocitopenia severă (p<0,001). De asemenea, la începutul terapiei antivirale, 45 (31,2%) de pacienţi aveau valori ale trombocitelor normale, iar la sfârşitul tratamentului, 60 (41,6%) de pacienţi aveau valori normale ale trombocitelor. Pacienții care au primit tratamentul cu AAD în asociere cu RBV au avut niveluri ale hemoglobinei mai mari de 110g/l la inițierea terapiei antivirale, datorită anemiei cauzate de RBV. Astfel, la sfârşitul tratamentului antiviral, 12 (16,6%) pacienţi din primul grup aveau valori Hb ≤ 109g/l, în comparație cu doar 1 (1,3%) pacient din al doilea lot (p<0,001). A fost necesară ajustarea dozei de RBV la 26 (36,11%) de pacienți și întreruperea tratamentului cu RBV la 10 (13,8%) pacienți. Răspunsul virusologic susținut (RVS) a fost obținut la 136 (94,4%) de pacienți. Eradicarea infecției cu VHC prin obținerea RVS la pacienții cu ciroză hepatică, prezintă o strategie eficientă pentru ameliorarea parametrilor hematologici.

i Надоели баннеры? Вы всегда можете отключить рекламу.
iНе можете найти то, что вам нужно? Попробуйте сервис подбора литературы.
Предварительный просмотр
i Надоели баннеры? Вы всегда можете отключить рекламу.

Влияние противовирусных средств прямого действия с или без рибавиринa на гематологические показатели у больных с циррозом ВГС

Противовирусные препараты прямого действия (ПППД) произвели революцию в лечении инфекции, вызванной вирусом гепатита С (ВГС), особенно у пациентов с циррозом печени. Цель данного исследования заключалась в оценке гематологического эффекта ПППД с или без рибавирина при циррозе ВГС. Исследование проведено на 144 больных циррозом печени ВГС, разделенных на две группы: I группа получала Софосбувир и Даклатасвир/Ледипасвир с рибавирином (РБВ) в течение 12 недель, II группа получала Софосбувир и Даклатасвир/Ледипасвир в течение 24 недель. На начальном этапе исследования у 31 (21,5%) пациента отмечалась тяжелая тромбоцитопения, в то время как у 68 (47,2%) — умеренная тромбоцитопения. По окончании противовирусной терапии только у 15 (10,4%) больных сохранялась выраженная тромбоцитопения (р<0,001). В начале противовирусной терапии, у 45 (31,2%) пациентов были нормальные показатели тромбоцитов, а к концу лечения этот показатель достиг 60 (41,6%) пациентов. У пациентов, начавших лечение ПППД в сочетании с РБВ, на момент начала противовирусной терапии показатели гемоглобина превышали 110 г/л, что обусловлено анемией как побочным эффектом применения РБВ. Таким образом, по окончанию противовирусного лечения уровень Hb ≤ 109 г/л был у 12 (16,6%) больных из первой группы и у 1 (1,3%) пациента из второй группы (р<0,001). Коррекция дозы RBV потребовалась у 26 (36,11%) пациентов и отмена RBV у 10 (13,8%) пациентов. Устойчивый вирусологический ответ (УВО) был у 136 (94,4%) пациентов. Эрадикация ВГС путем достижения УВО у пациентов с циррозом печени представляет собой эффективную стратегию для улучшения гематологических показателей.

Текст научной работы на тему «INFLUENȚA ANTIVIRALELOR CU ACȚIUNE DIRECTĂ CU SAU FĂRĂ RIBAVIRIN ASUPRA PARAMETRILOR HEMATOLOGICI ÎN CIROZA CU VHC»

CZU: 616.36-004-085.281.8:616.155.1/.3

INFLUENTA ANTIVIRALELOR CU ACTIUNE DIRECTÄ CU SAU FÄRÄ RIBAVIRIN ASUPRA PARAMETRILOR HEMATOLOGICI ÍN CIROZA CU VHC

Mariana AVRICENCO1, Irina RUSSU2, Tiberiu HOLBAN2

1Spitalul Clinic de Boli infectioase Toma Ciorbá, Chisinäu, República Moldova

2Catedra de boli infectioase, tropicale si parazitologie medicalä, USMF Nicolae Testemitanu, Chisinäu, R. Moldova

Rezumat

Antiviralele cu actiune directä (AAD) au revolutionat trata-mentul infectiei cu virusul hepatitis C (VHC), in special pentru pacientii cu cirozä hepaticä. Scopul acestui studiu a fost de a evalua efectul hematologic al AAD cu sau färä ribavirinä la pacientii cu ciroza cu VHC. Studiul a fost realizat pe 144 de pacienti cu cirozä hepaticä provocatä de VHC, impärtiti in douä loturi: lotul I a primit Sofosbuvir si Daclatasvir/ Ledipasvir cu ribavirinä (RBV) timp de 12 säptämani, iar lotul II - Sofosbuvir si Daclatasvir/Ledipasvir timp de 24 de säptämani. La inceputul studiului, 31 (21,5%) de pacienti aveau trombocitopenie severä, in timp ce 68 (47,2%) de pacienti aveau trombocitopenie moderatä. La sfarsitul terapiei antivirale, 15 (10,4%) pacienti au mentinut trombocitopenia severä (p<0,001). De asemenea, la inceputul terapiei antivirale, 45 (31,2%) de pacienti aveau valori ale trombocitelor normale, iar la sfarsitul tratamentului, 60 (41,6%) de pacienti aveau valori normale ale trombocitelor. Pacientii care au primit tratamentul cu AAD in asociere cu RBV au avut niveluri ale hemoglobinei mai mari de 110g/l la initierea terapiei antivirale, datoritä anemiei cauzate de RBV. Astfel, la sfarsitul tratamentului antiviral, 12 (16,6%) pacienti din primulgrup aveau valori Hb < 109g/l, in comparatie cu doar 1 (1,3%) pacient din al doilea lot (p<0,001). A fost necesarä ajustarea dozei de RBV la 26 (36,11%) de pacienti si intreru-perea tratamentului cu RBV la 10 (13,8%) pacienti. Räspunsul virusologic sustinut (RVS) a fost obtinut la 136 (94,4%) de pacienti. Eradicarea infectiei cu VHC prin obtinerea RVS la pacientii cu cirozä hepaticä, prezintä o strategie eficientä pentru ameliorarea parametrilor hematologici.

Cuvinte-cheie: trombocitopenie, leucopenie, anemie, cirozä, daclatasvir, ledipasvir, ribavirin

Summary

Influence of direct actingantivirals with/without ribavirin on hematological parameters in cirrhosis with HCV

Direct-acting antivirals (DAAs) have revolutionized the treatment of hepatitis C virus (HCV) infection, especially for patients with liver cirrhosis. The aim of this study was to evaluate the hematological effect of AAD with/without ribavirin in HCV cirrhosis. The study was realised on 144 patients with cirrhosis HCV: group I - Sofosbuvir and Daclatasvir/Ledipasvir with ribavirin (RBV), for 12 weeks, group II - Sofosbuvir and Daclatasvir/Ledipasvir for 24 weeks. At baseline, 31 (21.5%) patients had severe thrombocytopenia, 68 (47.2%) patients had moderate thrombocytopenia. At the end of antiviral therapy, 15 (10.4%) patients maintained severe thrombocytopenia (p<0.001). At the initiation of antiviral therapy, 45 (31.2%)

patients had normal platelet values, and at the end of treatment, 60 (41.6%) patients had normal platelet values. Patients who started treatment with AAD in combination with RBV had hemoglobin levelhigher than 110g/l at the initiation of antiviral therapy, the reason being anemia as an effect of RBV administration. Thus, at the end of the antiviral therapy, 12 (16.6%) patients from the first group had Hb values < 109g/l compared to the second group - 1 (1.3%) patient (p<0.001). RBV dose adjustment was required in 26 (36.11%) patients and RBV discontinuation in 10 (13.8%) patients. Sustained virologic response (SVR) was present in 136 (94.4%) patients. The eradication of HCV infection by obtaining SVR in patients with liver cirrhosis presents an effective strategy in improving the hematological parameters.

Keywords: thrombocytopenia, leukopenia, anemia, cirrhosis, daclatasvir, ledipasvir, ribavirin

Резюме

Влияние противовирусных средств прямого действия с или безрибавиринa на гематологические показатели у больных с циррозом ВГС

Противовирусные препараты прямого действия (ПППД) произвели революцию в лечении инфекции, вызванной вирусом гепатита С (ВГС), особенно у пациентов с циррозом печени. Цель данного исследования заключалась в оценке гематологического эффекта ПППД с или без рибавирина при циррозе ВГС. Исследование проведено на 144 больных циррозом печени ВГС, разделенных на две группы: I группа получала Софосбу-вир и Даклатасвир/Ледипасвир с рибавирином (РБВ) в течение 12 недель, II группа получала Софосбувир и Даклатасвир/Ледипасвир в течение 24 недель. На начальном этапе исследования у 31 (21,5%) пациента отмечалась тяжелая тромбоцитопения, в то время как у 68 (47,2%) — умеренная тромбоцитопения. По окончании противовирусной терапии только у 15 (10,4%) больных сохранялась выраженная тромбоцитопения (р<0,001). В начале противовирусной терапии, у 45 (31,2%) пациентов были нормальные показатели тромбоцитов, а к концу лечения этот показатель достиг 60 (41,6%) пациентов. У пациентов, начавших лечение ПППД в сочетании с РБВ, на момент начала противовирусной терапии показатели гемоглобина превышали 110 г/л, что обусловлено анемией как побочным эффектом применения РБВ. Таким образом, по окончанию противовирусного лечения уровень Hb < 109 г/л был у 12 (16,6%) больных из первой группы и у 1 (1,3%) пациента из второй группы (р<0,001). Коррекция дозы RBV потребовалась у 26 (36,11%) пациентов и отмена RBV

у 10 (13,8%) пациентов. Устойчивый вирусологический ответ (УВО) был у 136 (94,4%) пациентов. Эрадикация ВГС путем достижения УВО у пациентов с циррозом печени представляет собой эффективную стратегию для улучшения гематологических показателей.

Ключевые слова: тромбоцитопения, лейкопения, анемия, цирроз печени, даклатасвир, ледипасвир, рибавирин

Introducere

Se estimeazâ cá, la nivel mondial, infectia cu virusul hepatitic C (VHC) afecteazá aproximativ 71 de milioane de oameni, asociind manifestári atât hepatice, cât si extrahepatice, inclusiv cu afectarea parametrilor hematoloici [1, 2]. Ciroza hepaticá cu VHC râmâne o problemá majorá de sánátate publi-cá, iar mecanismele responsabile pentru reglarea hemostazei primare, coagulárii si fibrinolizei, care sunt afectate sever în cirozá sunt Íncá neclare.

Indicii hematologici (IH) permit evidentierea si evaluarea dereglárilor inflamatorii la pacientii cu cirozá, iar dinamica valorilor numerice ale acestor indici (eritrocite, leucocite si trombocite) în complex, ne permit sá stabilim prezenta hipersplenismului. Studiile au arátat cá aproximativ 6-77% dintre pacientii cu cirozá au pertrurbári ale IH, care includ anemia, trombocitopenia si leucopenia [2, 3]. Etiologia acestor tulburári este multifactorial si include sechestrarea splenicá, suprimarea máduvei osoase si perturbarea echilibrului factorilor de stimulare hematopoieticá.

Anemia este o complicatie frecventá prezentá la majoritatea pacientilor cu cirozá hepaticá, dar este absentá, adesea, în stadiile incipiente ale bolii. Cel mai frecvent tip de anemie observat la pacientii cu cirozá este anemia normocitará normocromá care este atribuitá unei stári inflamatorii cronice [4]. De asemenea, s-a demonstrat cá anemia este o manifestare a sindromului hepatorenal. Este important sá se efectueze mai multe studii care sá stabileascá în mod specific semnificatia clinicá a anomaliilor hema-tologice în cirozá, cum ar fi anemia. Aceastá afectiune poate fi observatá la 66-75% dintre pacientii cu cirozá hepatica [5]. Deficitul de fier, care este cel mai frecvent tip de anemie, a fost observat la 22% dintre pacientii cu cirozá compensatá si 78% la cei cu boalá decompensatá [5].

În afará de anemie, trombocitopenia si leucopenia sunt alti indici hematologici modificati care se manifestá la pacientii cu cirozá. Trombocitopenia este cea mai frecventá anomalie hematologicá observatá la acesti pacienti (64%-84%), urmatá de leucopenie si anemie [2, 3]. Trombocitopenia la pacientii cu VHC cronicá este multifactorial; VHC promoveazá necroinflamatia hepaticá si fibroza, ducând la afectarea functiei hepatice si scáderea

productiei si activitätii trombopoietinei [6, 7]. De asemenea, existä si alte mecanisme, cum ar fi suprimarea mäduvei osoase mediatä de VHC si prezenta autoanticorpilor care pot cauza trombocitopenie imunä cronicä [2]. Printre pacientii care sunt supusi biopsiei de mäduvä osoasä pentru trombocitopenie de etiologie necunoscutä, prevalenta cirozei poate ajunge pänä la 35% [8]. Trombocitopenia creste riscul de sângerare si poate limita interventiile chirurgicale sau procedurile diagnostice planificate, în special la pacientii cu cirozä hepaticä [8]. Pacientii cu IH anormali tind sä aibä un prognostic mai rezervat si o mortalitate crescutä.

În ultimii ani, optiunile terapeutice pentru pacientii cu VHC au evoluat, fiind revolutionate prin aprobarea si dezvoltarea antiviralelor cu actiune directä (AAD). Studiile au arätat cä anemia a fost o complicatie frecventä a terapiei antivirale standard, care constä în administrarea combinatä de interferon pegylat si ribavirinä, fiind definitä prin scäderea nivelului hemoglobinei. Studiile clinice au arätat cä, pe längä anemia indusä de tratament, pacientii cu infectie cronicä cu VHC ar putea dezvolta anemie hemoliticä autoimunä în absenta tratamentului cu interferon pegylat si ribavirinä [4, 9]. În timp ce terapia bazatä pe interferon pentru infectia cu VHC a înregistrat rate scäzute de succes si rate ridicate de întrerupere a tratamentului din cauza efectelor secundare, noile terapii färä interferon se soldeazä cu rate mai mari de räspuns virusologic sustinut (RVS), inclusiv pentru pacientii cu cirozä hepaticä [10].

Desi s-a dovedit cä cele mai noi scheme de tratament cu AAD depäsesc interferonul pegylat si ribavirina în ceea ce priveste siguranta si efec-tele secundare, în Republica Moldova si România utilizarea AAD la pacientii hematologici a fost mcä väzutä ca o problemä clinicä, medicii fiind reticenti în administrarea acestui medicament la acest grup de pacienti (10). Acest aspect ne-a determinat sä evaluäm modificärile parametrilor hematologici în urma terapiei cu AAD la pacientii cu cirozä hepatica cu VHC.

Scopul acestui studiu este de a evalua influenta AAD (sofosbuvir (SOF) si daclatasvir (DCV)/ledipasvir (LDV) cu sau färä ribavirin timp de 12 si 24 de säp-tämäni asupra pacientilor cu cirozä hepaticä, moni-torizând modificärile parametrilor hematologici în timpul si dupä tratamentul infectiei cu VHC.

Materiale si metode

Cercetarea stiintificä a fost realizatä în Spitalul Clinic de Boli Infectioase „Toma Ciorbä" pe parcursul anilor 2018-2019. În cadrul acestui studiu, au fost res-pectate principiile etice fundamentale de cercetare, iar toti pacientii si-au dat acordul informat pentru înrolare

in studiu. Protocolul studiului a fost avizat pozitiv de catre Comitetul de Eticä a Cercetarii al USMF„Nicolae Testemitanu" (procesul-verbal nr. 30 din 26.12.2018).

Studiul prospectiv, randomizat a cuprins 144 de pacienti diagnosticati cu ciroza hepatica C, care au urmat un tratament cu preparate antivirale cu actiune directa.

Criteriile de includere in studiu au fost: (1) prezenta cirozei hepatice cu VHC (stadializarea Child-Pugh A, B, C); (2) ARN VHC pozitiv; (3) elastografia ficatului evaluata prin Fibroscan (fibroza F3 > 12.5 kPa, fibroza F4); (4) pacienti naivi sau cu istoric de tratament antiviral cu esec terapeutic.

Criterii de excludere au fost: (1) sarcina si pe-rioada de alaptare; (2) coinfectia cu HIV, HVA, HVB sau HVD; (3) suprainfectie cu hepatita acuta de alta geneza; (4) infectii bacteriene acute sau in acutizare; (5) antecedente de boala autoimuna; (6) utilizarea drogurilor de agrement (cocaina, metamfetamina, fenilciclina etc.); (7) tratament cu amiodaron; (8) afectiuni maligne in ultimii 5 ani, inclusiv carcinom hepatocelular.

Pacientii au fost repartizati in doua loturi in functie de schema de tratament si durata acestuia. Lotul I a primit Sofosbuvir (SOF) (400 mg, Eva Pharma, Egipt; Getz Pharma, Pakistan) si Daclatasvir (DCV) (60mg, Eva Pharma Egipt; Getz Pharma, Pakistan)/ Ledipasvir (LDV) (90mg, Eva Pharma Egipt; Getz Pharma, Pakistan) + Ribavirin (RBV) (200mg, Hoffmann-La Roche, Elvetia) timp de 12 säptämäni; in timp ce lotul II a primit SOF + DCV / LDV timp de 24 de säptämäni. Repartitia in loturi a fost urmatoarea: lotul I - 72 de

pacienti, lotul II - 72 de pacienti. Monitorizarea s-a efectuat pe întreaga duratâ a tratamentului si timp de încâ 6 luni dupâ închierea acestuia. Pe parcursul acestei perioade, au fost evaluati parametrii hema-tologici, biochimici, virusologici si instrumentali.

Gradul de fibrozâ hepaticâ a fost examinat prin Fibroscan. Au fost selectati pacientii cu fibrozâ F3 (12,5 - 13,9 kPa) si F4 (> 14 kPa).

Prezenta infectiei cu VHC a fost confirmatâ prin depistarea anticorpilor Anti HCV si ARN VHC. Dia-gnosticul a fost stabilit în baza datelor anamnestice, epidemiologice, clinice si a investigatiilor paraclinice (imagistice, biochimice, serologice si testelor de biologie molecularâ).

Datele obtinute sunt prezentate sub formâ de va-lori absolute si relative, cu precizarea mediei ± deviatiei standard. Pentru analiza statisticâ a datelor, s-a utilizat programul Excel. Diferenta a fost consideratâ statistic semnificativâ atunci când p < 0,05.

Rezultate

Vârsta medie a pacientilor din lotul I (L I) a constituit 59,3±7,8 ani, variind în limitele dintre 36 si 75 de ani si nu s-a deosebit semnificativ de vârsta pacientilor din lotul II (L II) - 59,6±7,2 ani, fiind cu-prinsâ între 35 si 80 de ani (p>0,05).

Din totalul pacientilor inclusi în studiu, în am-bele loturi, cele mai afectate au fost persoanele cu vârsta mai mare de 55 de ani, acestea constituind 102 pacienti (70,8%) (p<0,001). Astfel, în L I, pacienti cu vârsta mai mare de 55 ani au fost 50 (69,4%) si 52 (72,2%) în L II (figura 1).

Figura 1. Distributia pacientilor pe grupe de vârsta

Distributia dupa sex a fost urmatoarea: 59 de femei (40,9%) si 85 de barbati (59%). În urma ana-lizei efectúate s-a observat o diferenta între loturile comparate (p<0,01). Astfel, în lotul I a predominat sexul feminin, cu 41 de persoane (56,9%), în timp ce barbati au fost în numar de 31 (43%). În lotul II a predominat sexul masculin, cu 54 de persoane (75%), iar femeile au numarat 18 (25%). Vârsta medie a femeilor incluse în studiu în ambele loturi a fost de 61,3±7,4 ani în lotul I si 62,2±5,8 ani în lotul II, fiind mai mare decât cea a barbatilor: 56,7±7,6 ani în lotul de baza si 55,8±8,9 ani în lotul II (p>0,05) (figura 2).

Lot I Lot II

■ Sexul masculin ■ Sexul feminin

Figura 2. Distrubutia pacientilor în loturile de studiu dupâsex

comparativ cu pacientii aflati tn stadii mai avansate (B si C) - 54,1% (78/144).

In baza datelor clinice, paraclinice si a investigatiilor imagistice a fost evaluat gradul de decompensare a cirozei hepatice cu VHC la pacientii inclusi tn studiu. Astfel, ascita s-a tnregistrat la 6,9% (10 pacienti) si a variat tn intensitate: minimala tn 3,4% (5 pacienti), moderata tn 2,7% (4 cazuri) si avan-sata tntr-un caz (0,6%) (tabelul 1). Varicele esofagiene au fost atestate la 51 de pacienti (35,4%), cu urma-toarea distributie tn functie de gradul de severitate: gradul I - 18 cazuri (12,5%), gradul II - 26 de pacienti (18%) si gradul III - 7 persoane (4,8%).

FH este un marker informativ al stadiului de evolutie a infectiei cu VHC. Gradul de fibroza a fost evaluat prin efectuarea Fibroscanului. Pentru acest studiu, au fost selectati pacientii cu fibroza F3 (12,513,9 kPa) si F4 (>14 kPa). Inainte de initierea terapiei cu PAAD, s-a constatat ca 12 pacienti (8,3%) aveau stadiul F3 (12,5 - 13,9 kPa) dupa scara Metavir, dintre care (10 (13,8%) pacienti tn lotul I si 2 pacienti (2,7%) tn lotul II. In acelasi timp, 132 de pacienti (91,6%) pre-zentau stadiul F4 (>14 kPa) (p<0,001). Totodata, din totalul celor cu stadiul F4 de fibroza, 90 de pacienti din cei 144 (62,5%) aveau un grad avansat (F4>20

Tabelul 1

Característica manifestârilor clinice la pacientii cu cirozâ VHC inclusi în studiu

Semne si sindroame clinice Lotul I n=72 Lotul II n=72 Total n= 144

Hipersplenism, n (%) 18 (19,4%) 22 (30,5%) 40 (27,7%)

usor 10 (13,8%) 13 (18%) 23 (15,9%)

moderat 6 (8,3%) 7 (9,7%) 13 (9%)

sever 2 (5,5%) 2 (5,5%) 4 (2,7%)

Splenectomie, n (%) 2 (2,7%) 0 2 (1,3%)

Ascita, n (%) 6 (8,3%) 4 (5,5%) 10 (6,9%)

minima, n (%) 3 (4,1%) 2 (2,7%) 5 (3,4%)

moderata, n (%) 3 (2,7%) 1 (1,3%) 4 (2,7%)

avansata, n (%) 0 1 (1,3%) 1 (0,6%)

Varice esofagiene, n (%) 27 (37,5%) 24 (33,3%) 51 (35,4%)

gr I 9 (12,5%) 9(12,5%) 18 (12,5%)

gr II 14 (19,4%) 12 (16,6%) 26 (18%)

gr Iii 4 (5,5%) 3 (2%) 7(4,8%)

Durata infectiei cu virusul hepatic C, de la momentul depistarii, a variat între 1 si 39 de ani, în medie fiind de 11,04 ± 5,4 ani în lotul I si 8,3 ± 5,7 ani în lotul II.

Conform stadializarii Child-Pugh, repartizarea a fot urmatoarea: Child-Pugh A - 66 de pacienti (45,8%), 71 de pacienti (49,3%) în clasa B si 7 pacienti (4,8%) în clasa C. Pacientii cu ciroza compensata (Child A) au fost în numar mai mic 45,8% (66/144)

kPa): 45 (62,5%) de pacienti în fiecare lot (figura 3).

Trombocitopenia este un marker al cirozei si al unui prognostic rezervat, complicând frecvent efectuarea procedurilor invazive. Studiul nostru a aratat influenta benefica a tratamentului asupra numarului de plachete.

Tendinta de crestere a plachetelor s-a remarcat dupa a doua luna de tratament, indiferent de schema urmata. Media numarului de trombocite la initierea

terapiei antivirale a constituit 105,1±40,4 x 109/l in iotui I, variind in limitele 37-257 x 109/l si 115,0±47,9 x109/l pentru lotul II, cu o variatie 25 si 313 x 109/l (p>0,05). Dupä incheierea tratamentului, valorile medii ale numärului de trombocite au crescut la 123,0±42,3 x109/l in lotul I si la 126,6±41,0 x109/l in lotul II, färä a prezenta o semnificatie statisticä (p>0,05).

la 69 de pacienti (47,9%), cu 39 (54,1%) în lotul I si 30 de bolnavi (41,6%) în lotul II (p>0,05). Valorile normale ale trombocitelor (>120 x 109/ l), la înce-pututl terapiei antivirale au fost înregistrate la 45 de pacienti (31,2%), dintre care 19 (26,3%) în lotul I si 26 (36,1%) în lotul II. La sfârsitul tratamentului, valori normale ale trombocitelor au înregistrat 60

Figura 3. Repartitia pacientilor dupä stadiul de fibrozä, la initierea terapiei cu AAD

La initierea terapiei antivirale, trombocito-penia severä (25 - 69 x 109/l) a fost prezentä la 31 (21,5%) de pacienti, dintre care 15 (20,8%) in lotul I si 16 (22,2%) in lotul II. Trombocitopenia moderatä (70 - 120 x 109 / l) a fost identificatä la 68 (47,2%) de pacienti, cu 38 (52,7%) de pacienti in lotul I si 30 (41,6%) in lotul II.

La sfärsitul terapiei antivirale, 15 (10,4%) pacienti au mentinut trombocitopenia severä (25 - 69 x 109/l) (p<0,001) (tabelul 2). Comparänd dinamica valorilor trombocitopeniei severe intre loturi pänä la tratament (20,8% (15/72) din cazuri in lotul I si 22,2% (16/72 de pacienti in lotul II) si dupä trata-mentul antiviral, s-a remarcat o reducere mai mare a numarului de pacienti dupä tratament in lotul I - 8,3% (6/72) dintre cazuri (p1<0,05), comparativ cu lotul II - 12,5% (9/72 pacienti) (p2>0,05). Dupä tratament, trombocitopenia moderatä s-a pästrat

de pacienti (41,6%) (p>0,05), cu 27 (37,5%) în lotul I si 33 (45,8%) în lotul II (tabelul 2).

La initierea tratamentului, leucopenia (1,8-3,9x109/l) a fost prezentä la 63 (43,75%) de pacienti, cu 30 (41,6%) în lotul I si 33 (45,8%) în lotul II (tabelul 3).

Analizând numärul pacientilor care au continuat sä aibä leucopenie dupä tratamentul cu AAD în ambele loturi, am constatat o scädere semnificativä a acestora în ambele loturi (p<0,05). Astfel, dupä tratament, leucopenia (2,7 - 3,9 x109/l) s-a pästrat la 30 de pacienti (20,8%), cu 19 (26,3%) în lotul I si 11 (15,2%) în lotul II. Comparând numärul de pacienti cu valorile normale ale leucocitelor din cele douä loturi de studiu pänä si dupä finalizarea tratamentului antiviral, s-a remarcat o crestere semnificativä în ambele loturi (tabelul 3).

Tabelul 2

Dinamica numárului de plachete la pacientii tratati cu AAD

Valorile parametrilor hematologici Lot I n=72 Lot II n=72 P1-2,95%IT P3-4, 95%IT

Initiere terapie Sfarsit terapie Initiere terapie Sfarsit terapie

1 2 3 4

Media nr. trombocite*x109/l, n (%) 105,1± 40,4 123,0± 42,3 115,0± 47,9 126,6± 41,0 0,01, 6,8 (4,27-31,52) 0,12, 7,4 (-3,08-26,28)

Severä, (25-69 x 109/l), n (%) 15 (20,8%) 6 (8,3%) 16 (22,2%) 9 (12,5%) 0,03, 2,8 (1,05-7,95) 0,12, 2 (0,81-4,88)

Moderatä, (70-120x109/l), n (%) 38 (52,7%) 39 (54,1%) 30 (41,6%) 30 (41,6%) 0,86, 0,9 (0,49-1,82) 1, 1 (0,51-1,93)

N*, (>125x109/l), n (%) 19 (26,3%) 27 (37,5%) 26 (36,1%) 33 (45,8%) 0,15, 0,5 (0,29-1,21) 0,23, 0,6 (0,34-1,30)

Nota: *Norma

Prin urmare, in lotul I valori normale ale le-ucocitelor pänä la tratament au prezentat 42 de pacienti (58,3%), iar dupa tratamentul cu PAAD 53 de bolnavi (73,6%) (p<0,05). In lotul II a fost obser-vata aceeasi tendinta cu o crestere semnificativa a numarului de pacienti cu valori normale ale le-ucocitelor dupa tratamentul antiviral: 61 (84,7%) de pacienti, comparativ cu 39 (54,1%) de pacienti inainte de initierea terapiei antivirale (p<0,001) (tabelul 3).

Analizand valorile hemoglobinei la pacienti la inceputul terapiei antivirale, nu am constatat diferente statistic veridice in ambele loturi: 134,1±12,2g/l in lotul I si 130,4±11,7g/l in lotul II (p>0,05) (tabelul 4). Totusi, dupä incheierea terapiei antivirale, s-a remarcat o scädere a valorii medii a Hb in ambele loturi, dar färä semnificatie statisticä (p>0,05).

Pacientii care au inceput tratamentul cu SOF si LDV/DCV in asociere cu RBV au avut valori ale Hb

Tabelul 3

Evolutia numárului de leucocite la pacientii tratati cu AAD

Valorile parametrilor hemat. Lot I n=72 Lot II n=72 P1-2,T 95%IT P3-S 95%IT

Initiere trat. Sfarsit trat. Initiere trat. Sfarsit trat.

1 2 3 4

Media nr. leucocite x109/l 4,5±1,3 4,54±0,8 4,2±1,2 5,0±0,8 0,82, 0,18 (-0,31-0,39) <0,0001, 0,1 (0,46-1,13)

Leucopenie* x 109/l, n (%) 30 (41,6) 19 (26,3) 33 (45,8) 11 (15,2) 0,05, 1,9 (0,98-4,02) 0,0001, 4,6 (2,12-10,35)

N** x 109/l, n (%) 42 (58,3) 53 (73,6) 39 (54,1) 61 (84,7) 0,05, 0,5 (0,24-1,01) 0,0001, 0,2 (0,09-0,47)

Nota: *1,8-3,9x109/l, **Norma (4-10,2 x 109/l)

mai mari de 110 g/l la initierea terapiei antivirale, din cauza anemiei induse de administrarea RBV. Astfel, la sfarsitul tratamentului antiviral, 12 (16,6%) pacienti din lotul I au avut valori ale Hb< 109g/l, comparativ cu un singur pacient (1,3%) din lotul II (p<0,001).

iНе можете найти то, что вам нужно? Попробуйте сервис подбора литературы.

La initierea terapiei antivirale in ambele loturi, indiferent de schema de tratament urmatä, s-a inregistrat un numär egal de pacienti cu valori ale Hg>120g/l (p>0,05) (tabelul 4). Totusi, dupä trata-ment, in lotul I numärul pacientilor cu valori ale Hb >120g/l, s-a micsorat semnificativ: de la 56 (77,7%) de pacienti la initierea terapiei antivirale la 42 (58,3%) dupä tratament (p<0,05), comparativ cu lotul II, unde la initierea terapiei antivirale au fost 77,7% (56/72 de pacienti), iar dupä tratament numärul acestora a crescut la 80,5% (58/72) (p>0,05). Ulterior, comparand numärul pacientilor din cele douä loturi cu valori ale Hb>120 g/l dupä tratament, am constat cä pacientii care au urmat schema de tratament in aso-ciere cu RBV au fost in numär semnificativ mai mic: 42 (58,3%), comparativ cu lotul care a urmat tratamentul cu AAD färä RBV - 58 (80,5%) de pacienti (p<0,01).

Majoritatea efectelor adverse au fost legate de administrarea de RBV (lotul I), ceea ce a impus ajusta-rea dozelor. Anemia indusä de RBV poate fi moderatä

sau severä, fapt ce necesitä ajustarea dozei sau chiar intreruperea terapiei cu acest preparat.

Valoarea minimä a Hb inregistratä dupä tratament in lotul I a fost de 95g/l si 101g/l in lotul II. La 6 luni dupä finalizarea terapiei antivirale, un singur pacient (1,3%) din lotul I a avut valorile Hb - 89g/l, care a fost asociatä cu o hemoragie digestivä superioarä suportatä la 3 luni dupä incheierea tratamentului antiviral, iar trei pacienti (4,%) au prezentat valori ale Hb intre 100-110g/l. ín lotul II, la 6 luni dupä incheierea terapiei cu PAAD, un pacient (1,3%) a prezentat valori ale Hg 101g/l, iar ceilalti (71 din 72 de pacienti) au avut Hb>110g/l.

Estimand indicii hemoleucogramei la pacientii din studiu, am determinat scäderea valorilor VSH dupä tratament, dar färä semnificatie statisticä (p>0,05) (tabelul 4). Analizand valoarea VSH dupä tratament in ambele loturi, am constatat diferente statistic semnificative (p<0,001). Valorile normale ale VSH panä la tratament au fost inregistrate la 67 de pacienti (46,5%), iar dupä tratament, la 120 de pacienti (83,3%), fiind in numär egal in ambele loturi (60 de pacienti in fiecare) (p<0,001).

imbunätätirea valorilor indicilor hematologici dupä administrarea terapiei antivirale, indiferent

Tabelul 4

Evolutia numárului de leucocite la pacientii tratati cu AAD

Valorile parametrilor hemat. Lot I n=72 Lot II n=72 95%IÎ P3^ 95%IÎ

Initiere trat. Sfârsit trat. Initiere trat. Sfârsit trat.

1 2 3 4

Media Hb*, g/l 134,1±12,2 121,0±12,6 130,4± 11,7 129,5± 8,6 <0,0001, 1,4 (-15,94-10,05) 0,59, 1,7 (-4,28-2,48)

<109 g/l, n (%) 0 12 (16,6) 5 (6,9) 1 (1,3) 0,01, 0,03 (0,01-0,57) 0,13, 5,2 (0,60-46,53)

110-120 g/l, n (%) 16 (22,2) 18 (25) 11 (15,2) 13 (18) 0,69, 0,8 (0,39-1,85) 0,65, 0,8(0,33-1,97)

>120 g/l, n (%) 56 (77,7) 42 (58,3) 56 (77,7) 58 (80,5) 0,01, 2,5 (1,20-5,17) 0,68, 0,8(0,37-1,89)

Media VSH** mm/h 18,5±12 12±5 19±9 13,2± 5,4 <0,0001, 1,53 (-9,52-3,47) <0,0001, 1,2(-8,24-3,35)

N*** mm/h, n (%) 37 (51,3) 60 (83,3) 30 (41,6) 60 (83,3) 0,0001, 0,2 (0,09-0,45) <0,0001, 0,14(0,06-0,31)

>N, n (%) 35 (48,6) 12 (16,6) 42 (58,3) 12 (16,6) 0,0001, 4,7 (2,18-10,24) <0,0001, 7 (3,21-15,22)

Nota: *hemoglobinä, **viteza de sedimentare a hematiilor, ***Norma

de schema de tratament urmatä, sugereazä o ame-liorare a procesului inflamator prezent inainte de tratament.

Räspuns virusologic la tratamentul cu AAD, cu sau färä RBV si ARN-VHC nedectabil la incheierea terapiei, au prezentat 142 de pacienti (98,6%):70 (97,2%) in lotul I si 72 (100%) in lotul II. La 6 luni dupä finalizarea terapiei cu AAD, RVS au obtinut 136 de pacienti (94,4%): 67 (93,05%) in lotul I si 69 (95,86%) in lotul II. La 12 luni dupä incheierea terapiei antivirale cu AAD, 134 de pacienti (93,05%) au avut ARN VHC nedetectabil: 66 (91,6%) in primul lot si 68 (94,4%) in cel de-al doilea lot (figura 4).

Prin urmare, 134 de pacienti (93,05%) au obtinut RVS la tratamentul cu AAD, iar esec la tratament au avut 10 pacienti (6,9%). De asemenea, s-a constatat cä 8 din 10 pacienti (80%) cu esec la tratament au prezentat un grad avansat de fibrozä (>20 kPa, scara Metavir) si trombocitopenie semnificativä (55 - 80 x 109/l).

Dupä finializarea terapiei antivirale, au fost inre-gistrate 7 decese, ceea ce reprezintä 4,8% din totalul pacientilor tratati. Din aceste decese, 6 (85,7%) au fost asociate cu CHC, iar un pacient (14,2%) a fost diagnosticat cu cancer de cap de pancreas la douä luni dupä incheierea tratamentului.

Doza de RBV a fost administratä in functie de masa corporalä a pacientilor: >75kg - 1200 mg (6 tab/zi), <75kg - 800 mg/zi (4 tab/zi). Masä corporalä < 75kg au avut 30 de pacienti (41,6%). Doza de RBV au redus 26 de pacienti (36,1%): 11 (15,2%)

au urmat schema SOF+DCV+RBV si 15 (20,8%) au urmat schema SOF+LDV+RBV. Tratamentul cu RBV a fost intrerupt la 10 pacienti (13,8%): 9 dintre acestia (12,5%) dupä prima lunä de tratament, iar un pacient (1,3%) dupä a doua lunä. Ajustarea dozelor sau intreruperea terapiei cu RBV a fost necesarä in principal pentru pacientii cu cirozä hepaticä in stadiu avansat (stadiul Child-Pugh B, C) in ambele loturi. Doza completä de RBV pänä la sfärsitul tratamentului a fost urmatä de 36 de pacienti (50%).

Reactii adverse majore, care ar impune intreruperea tratamentului cu AAD, nu au fost inregis-trate. Totusi, efectele adverse observate ale acestor preparate nu au avut un impact semnificativ asupra räspunsului la terapia antiviralä.

Discutii

Anomaliile indicilor hematologici sunt asociate cu un risc crescut de sängerare si infectie. Ficatul joacä un rol esential in mentinerea homeostaziei in organism. Orice perturbare a acestui proces dinamic are ca rezultat numeroase disfunctionalitäti, printre care se numärä si manifestäri hematologice precum anemia, leucopenia si trombocitopenia.

Sechelele fiziopatologice ale cirozei afecteazä negativ functiile sintetice si imunologice ale ficatului. Aceasta se manifestä prin disfunctii hematologice, inclusiv anemie. Anemia in cirozä este, de obicei, legatä de factori precum hemoragia, deficitul de fier si nutritia precarä, iar patogeneza sa este complexä.

Figura 4. Ráspunsul la tratamentul cu PAAD in ciroza hepaticä cu VHC

Trombocitopenia este o anomalie hematologics frecventä observatä în bolile hepatice. Pacientii cu boalä hepaticä avansatä prezintä ade-sea trombocitopenie, iar unele studii au sugerat cä trombocitopenia poate fi un predictor independent al mortalitätii [11]. În acest studiu, s-a observat cä numärul de trombocite a crescut în timpul trata-mentului cu AAD, mai ales dupä a 8-a säptämänä. Este putin probabil ca acest efect sä fie cauzat de o ameliorare a fibrozei hepatice într-un timp atât de scurt. Totusi, un alt studiu a arätat cä numärul de trombocite a fost mai mare decât valorile initiale dupä urmärirea pe termen mai lung, pänä la 72 de säptämäni dupä finalizarea tratamentului cu AAD [12]. Acest efect pe termen lung poate fi legat de ameliorarea fibrozei hepatice.

Studiile au arätat cä majoritatea pacientilor tratati cu AAD prezintä o nrnbunätätire a functiei hepatice dupä obtinerea unui RVS. Totusi, existä cazuri în care unii pacientii cu cirozä hepaticä pästreazä valori anormale persistente ale testelor functiei hepatice si parametrilor hematologici chiar si dupä obtinerea RVS [13]. Aceste constatäri sunt în concordantä cu rezultatele studiului nostru.

Un studiu efectuat de Yuya Seko et al. (2020) a arätat cä oscilatiile numärului de trombocite dupä obtinerea RVS, realizat prin terapia cu AAD, pot fi corelate cu schimbarea volumului ficatului. Astfel, pacientii care prezintä o ameliorare mai lentä a numärului de trombocite pot avea o capacitate re-generativä mai redusä a ficatului [13]. Prin urmare, numärul de trombocite dupä RVS obtinut de terapia cu AAD poate fi considerat un marker hepatic neinva-ziv de regenerare hepaticä si, în consecintä, trebuie monitorizat în timp.

Evaluarea stadiului de fibrozä hepaticä este importantä, deoarece gradul de fibrozä hepaticä de-terminä necesitatea tratamentului antiviral si poate ajuta la stabilirea duratei optime a terapiei, precum si a celui mai potrivit regim [14, 15, 16].

Majoritatea pacientilor tratati cu AAD prezintä o nrnbunätätire a functiei hepatice dupä obtinerea unui RVS. Cu toate acestea, unii pacienti au rezultate anormale persistente ale testelor functiei hepatice dupä RVS. Numärul de trombocite creste dupä RVS, iar modificärile numärului de trombocite au fost mai mari la pacientii care au obtinut un RVS decât la cei färä RVS dupä terapia cu AAD [12].

În baza unor studii efectuate, inclusivpropriul nostru studiu, putem concluziona cä valorile trom-bocitelor înainte de tratament pot fi influentate de replicarea viralä, în timp ce numärul de trombocite dupä tratament este mai stabil si poate oferi o re-prezentare mai bunä a severitätii fibrozei hepatice

[16, 19]. Acest fapt ne permite sä concluzionäm cä biomarkerii si IH dupä tratament, în comparatie cu cei mäsurati înainte de tratament, pot servi ca predictori mai precisi pentru dezvoltarea pe termen lung a CHC la pacientii cu infectie cronicä cu VHC tratati cu AAD.

Având în vedere aceste consideratii, credem cä biomarkerii si IH mäsurati dupä tratament sunt mai relevanti în prezicerea rezultatelor pe termen lung decât cei mäsurati înainte de tratament.

Cea mai dificilä problemä din era AAD este capacitatea de a prezice dezvoltarea Carcinomului hepatocelular (CHC) dupä obtinerea unui RVS la 12 si 24 säptämâni. Studiile anterioare au arätat cä factorii gazdä si hepatici, cum ar fi numärul de trombocite, sunt predictori important ai CHC [16, 17, 18]. Fibroza hepaticä este un factor de risc important pentru dezvoltarea CHC dupä RVS la pacientii cu infectie persis-tentä cu VHC. Cu toate acestea, deoarece gradul de fibrozä hepaticä se poate modifica în urma eradicärii VHC dupä RVS, nu este clar dacä predictia dezvoltärii CHC bazatä pe fibroza hepaticä la momentul initial râmâne valabilä.

Cu toate cä incidenta si factorii de risc pentru dezvoltarea CHC dupä RVS nu sunt mcä pe deplin elucidati, este cunoscut faptul cä CHC se poate dezvolta dupä RVS si se recomandä supravegherea continuä a pacientilor pentru CHC dupä eradicarea infectiei cu VHC [18, 19, 20].

Concluzii

1. Tratamentul cu AAD cu sau färä RBV a avut un impact benefic asupra evolutiei indicilor hema-tologici în ambele loturi de pacienti. S-a observat o tendintä de crestere a numärului de leucocite si trombocite în ambele scheme de tratament. Cu toate acestea, s-a constatat cä în lotul II numärul pacientilor cu valori normale ale trombocitelor si leucocitelor dupä tratament a fost mai mare: 45,8% pentru trombocite si 84,7% pentru leucocite, comparativ cu lotul I, care a înregistrat 37,5% si, respectiv, 73,6%.

2. La initierea terapiei antivirale în ambele loturi, indiferent de schema de tratament urmatä, a fost un numär egal de pacienti cu valori ale Hb mai mari de 120g/l (p>0,05). fasä, dupä tratament, s-a observant cä pacientii care au urmat schema de tratament în asociere cu RBV au fost în numär semnificativ mai mic: 42 (58,3%) comparativ cu lotul care a urmat tratamentul cu PAAD färä RBV - 58 de pacienti (80,5%) (p<0,01).

3. Tratamentul antiviral cu SOF si LDV/DCV, cu sau färä RBV, cu o duratä de 12 pânä la 24 de säptä-mâni, a condus la obtinerea unui RVS la peste 93% din pacientii cu cirozä hepaticä viralä C (lotul I - 66 de pacienti (91,6%) si 68 de pacienti (94,4%) în lotul II).

4. Majoritatea efectelor adverse ale tratamentului antiviral la bolnavii cu cirozä hepaticä viralä C au fost legate de administrarea de RBV, de aceea a fost necesarä ajustarea dozei la 26 de pacienti (36,11%) si anularea terapiei cu acest preparat la 10 pacienti (13,8%).

5. Tratamentul a fost, în ansamblu, bine tolerat în ambele loturi, iar reactii adverse majore care ar fi justificat întreruperea tratamentului cu PAAD nu au fost înregistrate.

Declaratie de conflict de interese. Autorii declarä lipsa conflictului de interese.

Bibliografie

1. European Association for the Study of the Liver. EASL recommendations on treatment of hepatitis C 2018. In: J Hepatol. 2018, 69, pp. 461-511.

2. Lingas E. Hematological Abnormalities in Cirrhosis: A Narrative Review. In: Cureus. 2023, nr. 15(5), e39239.

3. Amir A., Qamar N., Grace R., Guadalupe G. T., Bosch J., Andrew K. et al. Incidence, Prevalence, and Clinical Significance of Abnormal Hematologic Indices in Compensated Cirrhosis. In: Clin Gastroenterol Hepatol. 2009, nr. 6(7), pp. 689-695.

4. Manish M., Saurabh D., Kapoor R., Sharad S., Singh A. Anemia in cirrhosis: An underestimated entity. In: World J Clin Cases. 2022, nr 10(3), pp. 777-789.

5. Scheiner B., Semmler G., Maurer F., Schwabl P., Bucsics T., Paternostro R. et al. Prevalence of and risk factors for anaemia in patients with advanced chronic liver disease. In: Liver Int. 2020, nr. 40(1), pp. 194-204.

6. Kanda T., Matsuoka S., Moryama M. Hepatitis C virus genotype 4-infection and interferon-free treatment in Egypt. In: Hepatology International. 2018, nr. 12(4), pp. 291-293.

7. Rawi S., Wu G. Y. Pathogenesis of Thrombocytopenia in Chronic HCV Infection: A Review. In: J Clin Transl Hepatol. 2020, nr. 8(2), pp.184-191.

8. Sheikh, M. Y., Raoufi R., Atla, P. R. Prevalence of cirrhosis in patients with thrombocytopenia who receive bone marrow biopsy. In: Saudi J Gastroenterol. 2012, nr. 18(4), pp. 257-262.

9. Chao T. C., Chen C. Y., Yang Y. H., Chen P. M., Chang F. Y., Lee S. D. Chronic hepatitis C virus infection associated with primary warm-type autoimmune hemolytic anemia. In: J. Clin. Gastroenterol. 2001, nr 33, pp. 232-233.

10. Marincu I., Bratosin F., Curescu M., Suciu O. Direct-Acting Antiviral Use for Genotype 1b Hepatitis C Patients with Associated Hematological Disorders from Romania. In: Medicina. 2021, nr. 57(9), p. 986.

11. Mitchell O., Feldman D., Diakow M., Sigal S. The pathophysiology of thrombocytopenia in chronic liver disease. In: Hepat Med. 2016, nr. 8, pp. 39-50.

12. Gomez-Camarero J., Linares P., Calvo S. Long-term evolution of thrombocytopenia in patients with chro-

nic hepatitis C and advanced fibrosis after sustained virological response with direct antiviral agents. In: J Hepatol. 2018, nr. 68, S549.

13. Seko Y., Moriguchi M., Takahashi A., Okishio S., Kataoka

S. The Association between the Platelet Count and Liver Volume in Compensated Cirrhosis Patients after the Eradication of Hepatitis C virus by Direct-acting Antivirals. In: Internal Medicine. 2020, nr. 59 (15), pp. 1811-1817.

14. loannou G. N., Feld J. J. What Are the Benefits of a Sustained Virologic Response to Direct-Acting Antiviral Therapy for Hepatitis C Virus Infection? In: Gastroenterology. 2019, 156(2), pp. 446-460.

15. Saif-Al-Islam M., Abdelaal U., Younis M., Algany H., Khalaf S. Effect of Direct-Acting Antiviral Therapy on Thrombocytopenic Patients with Hepatitis C Virus-Related Chronic Liver Disease. In: Gastroenterology Research and Practice. 2021, ID 8811203.

16. Huang C. F., Yeh M. L., Huang C. I. et al. Post-treatment fibrotic modifications overwhelm pretreatment liver fibrosis in predicting HCC in CHC patients with curative antivirals. In: Hepatol Int. 2018, nr. 12, pp. 544-551.

17. Jer-Wei W., Tai-Chung T. Make platelet count great again: Direct-acting antiviral agenttherapy in patients with chronic hepatitis C. In: Adv Dig Med. 2019, nr. 6, pp. 91-92.

18. Toyoda H., Tada T., Yasuda S., Mizuno K., Ito T., Kumada

T. Dynamic evaluation of liver fibrosis to assess the risk of hepatocellular carcinoma in patients with chronic hepatitis C who achieved sustained virologic response. In: Clin Infect Dis. 2020, 70(6), pp. 1208-1214.

19. Toyoda H., Tada T., Kumada T. et al. Risk factors of he-

patocellular carcinoma development in non-cirrhotic patients with sustained virologic response for chronic hepatitis C virus infection. In: Gastroenterol Hepatol. 2015, nr. 30, pp. 1183-1189.

20. Aleman S., Rahbin N., Weiland O. et al. A risk for hepatocellular carcinoma persists long-term after sustained virologic response in patients with hepatitis C-associated liver cirrhosis. In: Clin Infect Dis. 2013, nr. 57, pp. 230-236.

21. AASLD-IDSA HCV Guidance. Hepatitis C guidance 2018

update: AASLD-IDSA recommendations for testing, managing, and treating hepatitis C virus infection. In: Clin Infect Dis. 2018, 67 (10), pp. 1477-1492.

Autor corespondent:

Mariana Avricenco, studentâ-doctorandâ,

Catedra de boli infectioase, tropicale

si parazitologie medicalâ,

USMF Nicolae Testemitanu,

Spitalul Clinic de Boli Infectioase Toma Ciorba

tel.: +37369593077,

e-mail: avricencomariana@gmail.com.

i Надоели баннеры? Вы всегда можете отключить рекламу.