Variaţii structurale şi topografice ale venei lienale Текст научной статьи по специальности «Клиническая медицина»

Olga BELIC,

Catedra Anatomía Omului, USMF Nicolae Testemifanu

Summary

Structural and topographical aspects of the lineal vien

By macroscopic method it has been established that the drainage of the venous blood from the spleen is done by the lienal vein. In the most of the cases the lineal vein forms by connection of the 1st order veins at the level of the lienal hilum (49 cases). In few cases the trunk of the vein was formed at a distance of about 4-5 cm from the lienal hilum (10 cases). In 91 cases the trunk of the lienal vein was formed by the two 1st order veins superior and inferior one, more rare (six cases); the vein is formed by junction of three tributaries.

Keywords: structural aspect, topographical aspect, lineal vien, trunk.

Резюме

Варианты строения и топографии селезеночной вены

Макроскопическим методом установлено, что отток венозной крови от селезенки осуществляется селезеночной веной. Чаще она образуется соединением вен первого порядка в пределах ворот селезенки - 49 случаев. Реже образование ствола селезеночной вены было обнаружено на расстоянии 4-5 см от ворот (10 случаев). В 91 случае ствол селезеночной вены был образован двумя венами первого порядка и только в 6 случаях - тремя венозными стволами.

Ключевые слова: строение, топография, селезеночная вена, венозный ствол.

Introducere

Cunoasterea aspectelor structurale si topografice ale vaselor sangvine ale splinei este importantä în cazul interven^iilor operatorii, planificate sau urgente, pe organele imunocompetente, îndeosebi astäzi, în legäturä cu lärgirea sferei de interven^ chirurgicale, cu includerea principiilor de päs-trare maximä a organelor lezate prin traumatisme asociate sau izolate ale abdomenului. Splenorafia deseori este consideratä periculoasä, din cauza riscului de sângerare din tesuturile suturate. Acest pericol poate fi redus prin Nmbunätä^irea tehnicii chirurgicale si prin cunoasterea detaliatä a anatomiei sistemului vascular al organului vizat.

În caz de rupturi multiple ale splinei, majoritatea chirurgilor efectueazä splenectomia, ea fiind o modalitate argumentatä. Indicele complica^iilor postsplenectomice, mai ales în traumatismele combinate ale organelor ca-vitä^ii abdominale, este foarte înalt - 11-32%; desi complicarle purulente se întâlnesc mai rar - în 0,5-1% din cazuri. Totodatä, sepsisului îi revine un rol deosebit în leziunile izolate ale splinei, unde el constituie 2% din cazuri [2, 6]. Splenectomia executatä la persoane de värstä fragedä creste riscul apariÇiei tulburärilor imunologice, ea poate duce la deregläri func^ionale ale organis-mului, la diminuarea capacitä^ilor regenerative.

La copii, dupä splenectomie, sensibilitatea la infec^ii, preponderent la flora pneumococicä, atinge 4%, iar mortalitatea - 88% [1]. În legäturä cu rata crescutä a complica^iilor dupä splenectomie, mul^i autori preferä tactica pästrärii organului integral sau barem partial [3, 4, 5]. La baza acestei tactici conservatoare si de menajare maximä a organului se aflä cunoasterea aprofun-datä a structurii si a topografiei sistemului vascular al organului în cauzä.

Material si metode de cercetare

t

Topografia venei lienale a fost stabilitä pe blocuri de organe prin metoda de disec^ie macroscopicä finä, propusä de V.P. Vorobiov si perfec^ionatä de B.Z. Perlin:

• numärul cazurilor studiate - 97;

• componenda organelor prelevate în bloc: splina, pancreasul, stomacul, duodenul, vasele magistrale regionale (aorta abdominalä, vena portä).

Pentru acumularea datelor a fost creat un chestionar special. Au fost supuse analizei 97 de obiecte, cu descrierea indicatorilor de propose, frec-ven^e si raport. Statistica descriptivä a permis prezentarea rezultatelor prin tabele si diagrame.

Rezultate si discufii

În ultimii ani, în legäturä cu perfec^ionarea metodelor de diagnostic si operatorii în cazul insuficien^ei portale, precum si a interven^iilor pe pancreas, se acordä o atente sporitä venelor. Analiza pieselor anatomice demonstreazä cä drenarea sângelui din splinä este efectuatä prin vena lienalä (v. lienalis), localizatä paralel cu artera. Venele extralienale fuzioneazä, de regulä, formând un trunchi unic - vena lienalä, diametrul cäreia dipäseste de 1,5-2 ori calibrul arterei omonime. Lungimea venei lienale echivaleazä cu 8-12 cm, calibrul - cu 6-12 mm. Vena lienalä a fost studiatä la adulai pe 97 piese anatomice. Materialul inclus în studiu a fost prelevat de la 58 bärba^i si 39 femei.

De obicei, in hilul splinei se depisteazá 5-6 afluente venoase de ordinele II-III, uneori III-IV, care in hil au sediu inapoia ramurilor arteriale. Prin fuzionare, ele dau nastere trunchiurilor de ordinul I. Formarea venei lienale are loc diferit. Ea depinde de numárul si modalitatea confluerii intraviscerale. Locul de contopire a venelor poate varia mult de la caz la caz. Mai des ramurile de ordinul I se formeazá in regiunea hilului lie-nal - 49 observatii. Cota-parte la bárba^i - 28 (48,3 ± 6,56%) cazuri si la femei - 21 (53,8 ± 7,98%) cazuri (p > 0,05) (tabelele 1-3). ín alte observári (38 de cazuri), contopirea venelor lienale extraorganice are loc la o distantá de 2-3 cm de la spliná, din care 24 (41,4 ± 6,47%) de cazuri apartin bárbatilor si 14 (35,9 ± 7,68%) cazuri - femeilor (p > 0,05). Numai in 6 (10,3 ± 3,99%) cazuri la bárbati si in 4 (10,3 ± 4,87%) cazuri la femei vena lienalá era formatá la o distantá de la 4 paná la 5 cm de la hil, in total 10 observatii (p > 0,05).

Tabelul 1

Locul de fuzionare a ramurilor venoase de ordinul I cu formarea venei lienale la bârba$i siperioadele de vârstâ (n = 58)

Locul de fuzionare Bârbati

Grupele de vârstâ

VII VIII, VIII, IX X

abs. abs. abs. abs. abs.

In regiunea hilului splinei 5 4 13 4 2

La o distantá de 2-3 cm de la hilul splinei 2 4 7 5 6

La o distantá de 4-5 cm de la hilul splinei 1 2 2 1

Total 7 12,1 ± 4,28 9 15,5 ± 4,75 22 37,9 ± 6,37 11 1 8,9 ± 5,14 9 15,5 ± 4,75

Tabelul 2

Locul de fuzionare a ramurilor venoase de ordinul I cu formarea venei lienale la femei si perioadele de vârstâ (n = 39)

Locul de fuzionare Femei

Grupele de vârstâ

VII VIII, VIII, IX X

abs. abs. abs. abs. abs.

In regiunea hilului 3 2 8 2 6

La o distantá de 2-3 cm de la hilul splinei 1 - 4 5 4

La o distantá de 4-5 cm de la hilul splinei 1 2 1

Total 4 2 13 9 11

Tabelul 3

Raporturile de fuzionare al ramurilor venoase de ordinul I cu formarea venei lienale în func¡ie de vârstâ si sex

Fuzionare Bârbati n, = 58 Femei n, = 39 t P

Total Total

Abs. P±ES (%) Abs. P±ES (%)

In regiunea hilului splinei 28 48,3 ± 6,56 21 53,8 ± 7,98 0,5324 > 0,05

La o distantá de 2-3 cm de la hilul splinei 24 41,4 ± 6,47 14 35,9 ± 7,68 0,5478 > 0,05

La o distantá de 4-5 cm de la hilul splinei 6 10,3 ± 3,99 4 10,3 ± 4,87 0,0000 > 0,05

Compara^ia variantelor de fuzionare a ramurilor venoase de ordinul I cu formarea venei lienale, în func^ie de sex si categoriile de vârstâ, nu aratâ o diferen^â semnificativâ: x2 = 5,76, gl = 4, p > 0,05.

În 91 de cazuri, vena lienalis era formatâ din 2 vene de ordinul I - superioarâ si inferioarâ (figurile 1, 2). La bârbaÇi a fost înregistratâ formarea venei din douâ trunchiuri în 52 (89,7 ± 3,99%) de cazuri, la femei - în 39 (100,0 ± 0,0%) de cazuri (p < 0,05). Vena superioarâ aminteste un arc descendent de-a lungul axei longitudinale a splinei. AfluenÇii ei sunt ramurile de ordinul II, de la 1 pânâ la 4. Vena inferioarâ este situatâ orizontal sau urmeazâ oblic în sus, rezultând din 2-3 ramuri de ordinul II. La bârbaÇi si la femei, cel mai înalt indicator a fost înregistrat în perioada de vârstâ VIII2: 18 si 13 cazuri, respectiv. Mai rar, în 6 (10,3 ± 3,99%) cazuri, vena era formatâ din 3 ramuri, 2 dintre care acumulau sânge de la poli si una - de la centrul organului.

O asemenea variantä se observä la bärbati in perioadele de värstä VIII. si VIII2 ( p > 0,05).

180% 160% 140% 120% 100% 80% 60% 40% 20% 0%

,—5- 1

□ -

□ - formarea v.

vena lienala din 2 vene de ord. I

VII VIII1 VIII2 IX X

Figura 1. Variantele formárii trunchiului venei lienale la bárbap (n = 58)

130% 120% 110% 100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0%

/ —

/ / —i

/ / —i

/ /

/ ' __

1

1 —, —,

□ - vena l ___ 2 vene

□ - formarea v. lienale

a lienalä din 2 vene de ord. I

din 3 vene de ord. I

VII

VIII1

VIII2

IX

X

Figura 2. Variantele formárii trunchiului venei lienale la femei (n = 39)

Topografic pot fi evidencíate 3 portiuni ale venei lienale: proximalä, mijlocie si distalä. ín prima portiune, vena merge de la hil pänä la corpul pancreasului. Trunchiul venei lienale si ramurile lui de ordinul I urmeazä de la stänga spre dreapta. ín majoritatea cazurilor in care, pe piesele studiate, coada pancreasului era situatä aproape de hilul splinei, venele trec pe fata anterioarä a cozii glandei. Varianta datä de localizare a vasului s-a inregistrat in 68 de cazuri: 45 (77,6 ± 5,47%) la bärbati si 23 (58,9 ± 7,88%) la femei (p > 0,05). Mai rar trunchiul venei lienale era localizat posterior de coada pancreasului - 19 cazuri: 8 (13,8 ± 4,53%) la bärbati si 11 (28,2 ± 7,21%) la femei (p > 0,05). Numai in 10 cazuri (5 la bärbati si 5 la femei) vena era situatä mai sus de coada glandei, ceea ce constituie 8,6 ± 3,68% la bärbati si 12,8 ± 5,35% la femei (p > 0,05) (tabelele 4-6).

Tabelul 4

Sediul venei lienale in raport cu coada pancreasului, in func¡ie de várstá si sex (n=58)

Sediul venei Bärbati

Grupele de värstä

VII VIII, VIII2 IX X

abs. abs. abs. abs. abs.

Pe fata anterioarä a cozii pancreasului 6 7 15 10 7

Posterior de coada glandei 1 2 3 1 1

Mai sus de coada pancreasului 1 - 3 1 -

Total 8 13,8 ± 4,53 9 15,5 ± 4,75 21 36,2 ± 6,31 12 20,6 ± 5,31 8 13,8 ± 4,53

Tabelul 5

Sediul venei lienale in raport cu coada pancreasului, in func¡ie de várstá si sex (n=39)

Femei

Sediul venei Grupele de värstä

VII VIII, VIII2 IX X

abs. abs. abs. abs. abs.

Pe fata anterioarä a cozii pancreasului 4 2 7 2 8

Posterior de coada glandei - - 4 4 3

Mai sus de coada pancreasului - - 2 3 -

10,3 ± 15,5 33,3 ± 23,1 ± 28,2 ±

Total 4 4,88 2 ± 4,75 13 7,55 9 6,75 11 7,21

Tabelul 6

Raporturile venei lienale cu pancreasul în funcpe de vârsta si sex

Sediul venei Bârbati n, = 58 Femei n? = 39 t P

Total Total

Abs. P±ES (%) Abs. P±ES (%)

Pe fata anterioarâ acozii pancreasului 45 77,6 ± 5,47 23 58,9 ± 7,88 1,9499 > 0,05

Posterior de coada glandei 8 13,8 ± 4,53 11 28,2 ± 7,21 1,6921 > 0,05

Mai sus de coada pancreasului 5 8,6 ± 3,68 5 12,8 ± 5,35 0,6471 > 0,05

Comparatia variantelor de localizare a venei lienale fatâ de coada pancreasului, conform vârstei si în functie de sex, nu a arâtat diferentâ semnificativâ: x2 = 5,04, gl = 4, p > 0,05. În a doua portiune topo-graficâ, vena lienalâ urmeazâ prin incizia marginii superioare a corpului pancreasului. Traiectul venei lienale este rectiliniu, independent de forma vasului arterial, paralel sau cu 1,5-2,0 cm mai jos de arterâ, cu formarea unei curbe usoare. Ca si artera lienalâ, vena omonimâ poate fi situatâ de-a lungul marginii superioare a corpului pancreasului. Uneori vena trece mai jos de marginea superioarâ a glandei, urmând pe fetele anterioarâ sau posterioarâ ale corpului pancreasului.

O altâ remarcâ de ordin topografic: în portiunea mijlocie vena poate fi situatâ împreunâ cu vasul arterial în parenchimul glandei. Vena trece din stânga spre dreapta, intersectând din anterior rinichiul stâng, aorta abdominalâ. În portiunea distalâ, vena lienalâ participâ la formarea venei porte.

Locul fuzionârii ei cu vena mezentericâ superioarâ este acoperit partial sau complet de colul pancreasului. Mai rar, pânâ la contopirea cu vena mezentericâ superioarâ, în vena lienalâ se varsâ vena mezentericâ inferioarâ - 16 cazuri (figura 3). Din nu-mârul total de cazuri, 6 (10,3 ± 3,99%) s-au înregistrat la bârbati si 10 (25,6 ± 6,99%) la femei (p > 0,05). În 30 de cazuri vena portâ era formatâ prin contopirea venei lienale cu trunchi mezenteric comun (figura 4). În 19 (32,8 ± 6,16%) cazuri varianta în cauzâ s-a depistat la bârbati si numai în 11 (28,2 ± 7,21%) la femei (p > 0,05). Cea mai des întâlnitâ variantâ constâ în fuzionarea a trei trunchiuri venoase: vena mezentericâ superioarâ, mezentericâ inferioarâ si splenicâ, pentru a forma vena portâ; ea a fost observatâ în 51 de cazuri (figura 5). Din acest numâr de cazuri, 33 (56,8 ± 6,50%) apartin bârbatilor si 18 (46,2 ± 7,98%) - femeilor (p > 0,05) (figurile 6, 7).

Figura 3. Formarea venei porte prin contopirea venei lienale cu vena mezentericá superioará. Macroprepa-rat. Obiectul 323 (femeie, 50 de ani). 1 - stomacul; 2 -ficatul, 3 - artera hepatica comuná; 4 - artera gastricá stángá; 5 - artera splenicá; 6 - vena lienalá, 7 - splina; 8 - artera polará inferioará; 9 - vena gastroepiploicá stángá; 10 - vena mezentericá inferioará; 11 - vena mezentericá superioará; 12 - vena portá

Figura 4. Unirea venei lienale cu trunchi mezenteric comun, cu formarea venei porte. Macropreparat. Obiectul 321 (bárbat, 60 de ani). 1 - vena portá; 2 - vena lienalá; 3 - vena mezentericá inferioará; 4 - vena mezentericá superioará; 5 - artera lienal

Figura 5. Formarea venei porte prin contopirea vene-lor mezentericá superioará, mezentericá inferioará si lienalá. Macropreparat. Obiectul 322 (bárbat, 50 de ani). 1 - vena portá; 2 - artera hepaticá comuná; 3 - vena gastricá stángá; 4 - vena mezentericá superioará; 5 - vena mezentericá inferioará; 6 - vena lienalá; 7 - trunchiul celiac; 8 - artera lienalá; 9 - artera polará inferioará; 10 - splina

110% 100% 90%-80%-70%-60%-50%-40%-30%-20%-10%-0%

Contopiгea v. lienale cu " v. mezenterïca superioaгä ~

Uniгea v. lienale cu " tmnchi mezenteric comun ~ Contopiгea v. lienale cu "

- v. mezenteгice supeгioaгä §i -

- inferioarä

"Ш

g

Figura 6. Variantele formàrii veneiporte la bàrbap

60% 50% 40% 30% 20% 10% 0%-

I_I Contopirea v. lienale cu v

mezentericà superioarà_

□ Unirea v. lienale cu trunchi

mezenteric comun

□ Contopire v. lienale cu

v. mezenterice superioarà §i inferioarä

Л

Figura 7. Variantele formàrii venei porte la femei

Vena lienalâ pe traiectul sâu primeste afluenÇi de la stomac (venele gastrice scurte, vana gastroepi-ploicâ stângâ) si de la pancreas (venele pancreatice). Venele pancreatice sunt numeroase si mici (pânâ la 7-8 vase), ele se varsâ pe tot traiectul venei lienale. Se observâ cazuri în care în corpul pancreasului se formeazâ 1-2 vene cu diametrul de 3-4 mm. Mai des ele se varsâ în vena lienalâ în por^iunea distalâ a cor-pului glandei. Venele pancreatice sunt foarte scurte, atunci când vena lienalâ este înglobatâ complet în {esutul pancreatic. Vena cozii pancreasului, în ma-joritatea cazurilor, se varsâ în vena gastroepiploicâ

stângá, mai rar - În afluen^ii de ordinele I-II ai venei lienale. Venele gastrice scurte, 2-4 la numár, Încep În regiunea fundului si curburii mari a stomacului, trec În componenda ligamentului gastrolienal si se varsá În vena lobará superioará sau În vena lienalá.

Vena gastroepiploicá stângá este un vas volu-minos care trece de la curbura mare a stomacului În lig. gastrolienale si se varsá, În majoritatea cazurilor, În vena lienalá În regiunea hilará sau la o distandá de 4-5 cm de la hil. O variantá mai rar Mâ^h^ este aceea În care vena gastroepiploicá stângá se varsá În afluendii de ordinul I ai venei lienale.

Bibliografie

1. Bisharat N., Omari H., Lavi I. Risc of infection and death amongpost-splenectomypatients. In: J. Infect., 2001; nr. 43(3), p. 1B2-1B6.

2. Caditi A., de Gara C. Complications of splenectomy. In: Am. J. Med., 200B; nr. 121, p. 371-375.

3. Ghidirim Gh., Beschieru T., Beschieru E., Iacub V. Analiza rezultatelor tratamentului leziunilor splinei. În: Anale jtiinfifice ale USMF Nicolae Testemi¡anu. Probleme clinico-chirurgicale, 2006, v. 4, p. 16-20.

4. Kristoffersen K.W., Mooney D.P. Long-term outcome of nonoperative pediatric splenic injury management. In: Ped. Surg., 2007; nr. 42, p. 103B-1042.

5. Алимов А.Н., Исаев А.Ф. и др. Выбор метода хирургического лечения разрыва селезенки при сочетан-ной и изолированной травме живота с позиций эндохирургии. В: Хирургия, 2006, №3, c. 43-49.

6. Маховский В. З., Николаев А. В. Анатомическая резекция селезёнки в эксперименте. В: Хирургия, 2001, № 2, с. 27-31.

Prezentat la 2S.0S.2013

CONGRUENTA

у

IMAGISTICÀ A RMN CU HISTOLOGIA ÎN DIAGNOSTICUL LEZIUNILOR DEGENERATIVE ALE DISCULUI INTERVERTEBRAL LOMBAR

Adrian COCIUG,

Catedra Morfopatologie, USMF N. Testemifanu

VII

VIII1

VIII2

X

X

VII

VIII2

X

X

Summary

The congruence of the pathological changes by nuclear magnetic investigation and histology in diagnosis of the degenerative lumbar intervertebral disc lesions.

The lumbar intervertebral disc degeneration is the most important cause of low back pain. The purpose of the paper was to highlight the herniated lumbar disc and degenerative change in patients with clinical acussations by MRI that pleads for the diagnosis and staging them in relation to Modic classification and correlative histological examination of the material according to the postoperative lumbar disc degeneration degree, performed in 173 patients admitted in Vertebrology department of PMSISCTO January 2008 - December 2009, ofwhich 87 patients were operated for osteochondrosis with herniated lumbar compression and spondylolisthesis. The first type of change evidenced

by MRI, histopathological, it was demonstrated the recent forms of the intervertebral disc degeneration, identified in 10 (11.49%) operated patients. The type II changes by MRI, similar histopathological correspond with two-phase - the medium forms of the intervertebral disc degeneration, detected in 32 (36.78%) operated patients. The type III changes by MRI, histopathological, correspond with the type three, the advanced forms of the intervertebral disc degeneration, discovered in 45 cases (51.72%): myxoid degeneration and intradiscal calcification, discal cartilage hialinization with intradiscal calcification areas and the presence of young cells, fibroblasts and chondroblasts, cartilage tissue with areas of fibrosis and chronic inflammatory infiltrate.

Keywords: degenerative-dystrophic changes, lumbar intervertebral disc, magnetic resonance investigation.