CC BY
16110% 100% 90%-80%-70%-60%-50%-40%-30%-20%-10%-0%
Contopirea v. lienale cu " V. mezenterica superioara ~
Unirea v. lienale cu " trunchi mezenteric comun ~ Contopirea v. lienale cu
- v. mezenterice superioara §i -
- inferioara
"Ш
g
Figura 6. Variantele formârii veneiporte la bârbap
60% 50% 40% 30% 20% 10% 0%-
I_I Contopirea v. lienale cu v
mezenterica superioara_
□ Unirea v. lienale cu trunchi
mezenteric comun
□ Contopire v. lienale cu
v. mezenterice superioara inferioara
Л
Figura 7. Variantele formârii venei porte la femei
Vena lienalâ pe traiectul sâu primeste afluen^i de la stomac (venele gastrice scurte, vana gastroepi-ploicâ stângâ) si de la pancreas (venele pancreatice). Venele pancreatice sunt numeroase si mici (pânâ la 7-8 vase), ele se varsâ pe tot traiectul venei lienale. Se observâ cazuri în care în corpul pancreasului se formeazâ 1-2 vene cu diametrul de 3-4 mm. Mai des ele se varsâ în vena lienalâ în por^iunea distalâ a cor-pului glandei. Venele pancreatice sunt foarte scurte, atunci când vena lienalâ este înglobatâ complet în {esutul pancreatic. Vena cozii pancreasului, în ma-joritatea cazurilor, se varsâ în vena gastroepiploicâ
stângâ, mai rar - în afluen^ii de ordinele I-II ai venei lienale. Venele gastrice scurte, 2-4 la numâr, încep în regiunea fundului si curburii mari a stomacului, trec în componenda ligamentului gastrolienal si se varsâ în vena lobarâ superioarâ sau în vena lienalâ.
Vena gastroepiploicâ stângâ este un vas volu-minos care trece de la curbura mare a stomacului în lig. gastrolienale si se varsâ, în majoritatea cazurilor, în vena lienalâ în regiunea hilarâ sau la o distan^â de 4-5 cm de la hil. O variantâ mai rar întâlnitâ este aceea în care vena gastroepiploicâ stângâ se varsâ în afluen^ii de ordinul I ai venei lienale.
Bibliografie
1. Bisharat N., Omari H., Lavi I. Rise of infection and death amongpost-spleneetomypatients. In: J. Infect., 2001; nr. 43(3), p. 182-186.
2. Caditi A., de Gara C. Complications of splenectomy. In: Am. J. Med., 2008; nr. 121, p. 371-375.
3. Ghidirim Gh., Beschieru T., Beschieru E., Iacub V. Analiza rezultatelor tratamentului leziunilor splinei. În: Anale çtiin^ifice ale USMF Nieolae Testemi¡anu. Probleme clinico-chirurgicale, 2006, v. 4, p. 16-20.
4. Kristoffersen K.W., Mooney D.P. Long-term outcome of nonoperative pediatric splenic injury management. In: Ped. Surg., 2007; nr. 42, p. 1038-1042.
5. Алимов А.Н., Исаев А.Ф. и др. Выбор метода хирургического лечения разрыва селезенки при сочетан-ной и изолированной травме живота с позиций эндохирургии. В: Хирургия, 2006, №3, c. 43-49.
6. Маховский В. З., Николаев А. В. Анатомическая резекция селезёнки в эксперименте. В: Хирургия, 2001, № 2, с. 27-31.
Prezentat la 28.05.2013
CONGRUENTA
)
IMAGISTICÀ A RMN CU HISTOLOGIA ÎN DIAGNOSTICUL LEZIUNILOR DEGENERATIVE ALE DISCULUI INTERVERTEBRAL LOMBAR
Adrian COCIUG,
Catedra Morfopatologie, USMF N. Testemifanu
VII
VIII1
VIII2
X
X
VII
VIII2
X
X
Summary
The congruence of the pathological changes by nuclear magnetic investigation and histology in diagnosis of the degenerative lumbar intervertebral disc lesions.
The lumbar intervertebral disc degeneration is the most important cause of low back pain. The purpose of the paper was to highlight the herniated lumbar disc and degenerative change in patients with clinical acussations by MRI that pleads for the diagnosis and staging them in relation to Modic classification and correlative histological examination of the material according to the postoperative lumbar disc degeneration degree, performed in 173 patients admitted in Vertebrology department of PMSISCTO January 2008 - December 2009, ofwhich 87 patients were operated for osteochondrosis with herniated lumbar compression and spondylolisthesis. The first type of change evidenced
by MRI, histopathological, it was demonstrated the recent forms of the intervertebral disc degeneration, identified in 10 (11.49%) operated patients. The type II changes by MRI, similar histopathological correspond with two-phase - the medium forms of the intervertebral disc degeneration, detected in 32 (36.78%) operated patients. The type III changes by MRI, histopathological, correspond with the type three, the advanced forms of the intervertebral disc degeneration, discovered in 45 cases (51.72%): myxoid degeneration and intradiscal calcification, discal cartilage hialinization with intradiscal calcification areas and the presence of young cells, fibroblasts and chondroblasts, cartilage tissue with areas of fibrosis and chronic inflammatory infiltrate.
Keywords: degenerative-dystrophic changes, lumbar intervertebral disc, magnetic resonance investigation.
Резюме
Конгруэнтность дегенеративных изменений, обнаруженных посредством магнитной резонансной томографии и гистологического исследования поясничного межпозвоночного диска
Дегенеративные процессы в поясничных межпозвонковых дисках являются наиболее важной причиной болей в пояснице. Целью работы было подчеркнуть дегенеративные изменения, обнаруженные с помощью магнитной резонансной томографии на уровне межпозвоночного диска поясничного отдела позвоночника у этих больных с клиническими жалобами, которые важны в диагностике грыжи диска. Были произведены стадиализация данных изменений по отношению к классификации по Модику и корреляционный анализ результатов гистологического исследования послеоперационного материала в соответствии со степенью дегенерации диска. Материал набирали от 173 пациентов, поступивших в Республиканскую клиническую больницу, отделение вертебрологии, в период январь 2008 - декабрь 2009 г., из которых 87 больных были оперированны с диагнозом «остеохондроз поясничного отдела с компресивной грыжей» и «спондилолизтез». В первом типе изменений, обнаруженных с помощью магнитной резонансной томографии посредством гистологического исследования, у 10 (11,49 %) оперированных пациентов были выявлены ранние формы дегенерации межпозвонкового диска. Второй тип изменений, обнаруженных с помощью магнитной резонансной томографии после гистопатологического исследования, соответствовал со второй фазой - средней формой дегенерации межпозвонкового диска, обнаруженной у 32 (36,78 %) оперированных больных. Третий тип изменений после магнитной резонансной томографии и гистопатологического анализа свидетельствовал о тяжелой форме дегенерации межпозвонкового диска, обнаруженной в 45 случаях (51,72 %). Соответсвенно третьему типу были обнаружены следущие изменения: миксоидная дегенерация, внутридисковая кальцифи-кация гиалинизированного хряща диска, присутствие молодых клеток-фибробластов и хондробластов, хрящевая ткань с зоной фиброза и воспалительным хроническим инфильтратом.
Ключевые слова: дегенеративно-дистрофические изменения, межпозвоночный диск, магнитная резонансная томография.
Introducere
Degenerarea discului intervertebral lombar este complex si descrie o pierdere progresiva a proprieta-tilor de amortizare ale coloanei vertebrale. 90% din discurile afectate degenerativ sunt cele din regiunea lombara L 4 si L5 [2]. Degenerarea discului intervertebral, in special la nivelul portiunii lombare a coloanei vertebrale, incepe cel mai frecvent la persoane in al treilea si al patrulea deceniu de viata [1].
Imbatranirea este un factor de risc pentru de-generescenta discului intervertebral lombar. Printre persoanele de toate varstele, examinate prin RMN, la 30% din cei fara simptome am depistat degenerarea discului; in randul persoanelor de 60 de ani si mai in
varstá, 57% au avut anomalii de vertebre [1]. Inciden-ta durerilor de spate, legate de discul degenerate, este cea mai mare la persoanele de varsta a doua [1]. Fumatul a fost un factor demonstrat de crestere a riscului de degenerare si a ratei de risc.
Potrivit Centrului National de Statisticá Sanitará din SUA, durerile de spate reprezintá 13 milioane de vizite la medic in fiecare an si 2,4 milioane de oa-meni scutiti de activitate la locul de muncá in cursul oricárei perioade a anului. Durerile de spate duc la scáderea productivitátii muncii si deci la reducerea potentialului economic al tárii [1].
Prevalenta durerilor lombare si cervicale, asociate cu modificári degenerative ale discului, reprezintá o problemá epidemiologicá majorá. Peste 80% din pacienti au avut cel putin un episod de durere lombará, iar 5% - probleme cronice.
Dintre toate tesuturile conjunctive, discul intervertebral suferá cele mai importante modificari legate de varstá. ín cea de-a treia decadá de viatá, nucleul pulpos este inlocuit cu fibrocartilaj, iar dis-tinctia dintre nucleu si inel dispare. Proteoglicanii, apa si proteinele noncolagenice scad, iar concen-tratia de colagen creste. Cresterea colagenului este mai pronuntatá in portiunea lombará [3].
Prin pozitia bipedá a omului, coloana vertebralá a cápátat un rol deosebit in ceea ce priveste mobilita-tea, aláturi de rolul de sustinere atribuit intregului ax vertebral. Viata cotidianá a venit sá adauge conditii de existentá si de muncá neobisnuite pentru genera-tiile anterioare, punand coloana vertebralá in situatii noi legate, de exemplu, de activitatea sedentará tot mai raspanditá odatá cu modernizarea proceselor de productie, dezvoltarea transporturilor, prelungirea perioadelor de scolarizare etc. [4].
Actualmente este recunoscut faptul cá momen-tul etiologic principal al afectiunilor degenerative ale coloanei vertebrale il constituie modificárile din discul intervertebral, cu iritarea ulterioará a recep-torilor nervului sinuvertebral [5]. ínsá aceastá teorie nu poate da ráspuns la un sir de intrebári pe care le pune vertebroneurologia practicá: Cum se explicá asocierea constantá a schimbárilor morfologice degenerativ-distructive ale discului intervertebral cu periodicitatea manifestárilor clinice? Care este cauza corelatiei insuficiente a ritmului de evolutie cu gradul expresivitátii manifestárilor morfologice si clinice? De ce inláturarea chirurgicalá a herniei de disc deseori se dovedeste a fi ineficace? etc.
Cauza cea mai frecventá a durerii lombare este dislocarea discului intervertebral. Cel mai adesea hernia de disc se produce pe un disc care a suferit modificári degenerative, dar existá si cazuri apárute din cauza osului traumat [6].
Hernia de disc presupune ruperea inelului fibros si deplasarea unei portiuni a corpului vertebral. ín-totdeauna fragmentele din inelul fibros si din placa cartilaginoasá a corpului vertebral sunt insotite de fragmente de disc herniat [7, 8].
Imagistic, prin rezonan^a magneticá nucleará (RMN) se descriu mai multe stadii ale herniilor discale, acestea variind de la mici protruzii focale pânà la situaÇii cu fragmente mari sechestrate [6, 9].
Rezonan^a magneticá lombará este examenul de elec^ie în diagnos-ticarea herniei de disc si a celorlate faze ale discopatiei lombare [3].
M. Modic stadializeazá imagistic RMN în 3 tipuri (I, II, III), eviden^iind márimea elementului compresiv discal si a rásunetului asupra sacului dural, asupra rádácinilor nervoase din vecinátate, elementele comple-xului musculo-ligamentar, structurile osoase (la nivel inferior fa^á de CT vertebralá), modificarile degenerative asociate de spondiloza lombará la nivel superior [10, 11].
Scopul lucrárii este eviden^ierea herniei si a schimbárilor degenerative ale discurilor intervertebrale lombare la pacien^ii cu acuze clinice care pledeazá pentru acest diagnostic si stadializarea lor în raport cu clasificarea Modic, si, totodatá, aprecierea examenului histologic al materialului postoperator, conform gradului de degenerare a discului lombar.
Material si metodá
t
În urma examinárilor RMN, efectuate celor 173 de bolnavi, am identi-ficat trei tipuri majore de modificári de la nivelul discului intervertebral si al platourilor vertebrale, descrise în literatura de specialitate.
Analizând datele clinice, RMN si histologice ale celor 87 de cazuri, am realizat o stadializare clinico-imagisticá a leziunilor discale intervertebrale. Stadializarea imagisticá oferitá de RMN a avut ca reper clasificarea realizatá de M. Modic (tipurile I, II, III).
Contribuya personalá a constat în stadializarea leziunilor discului intervertebral corelate cu leziunile RMN descrise de Modic.
Tabelul 1
Repartía cazurilorlotului destudiu dupa tipul modificárilor RMN
Imagini IRM Nr. total cazuri/procent Lot IA Lot IB Lot II
MODIFICARI TIP I hiposemnal în T l hipersemnal în T 2 41 (23,69 %) 23 (56,09 %) 10 (24,39 %) 8 (19,51 %)
MODIFICARI TIP II hipersemnal în T l §i un semnal izointens sau u§or hiperintens în T 2 55 (31,72 %) 25 (45,45 %) 10 (18,18 %) 20 (36,36 %)
MODIFICARI TIP III hiposemnal atât în T 1, cât §i în T 2 77 (44,51 %) - 18 (23,37 %) 59 (76,62 %)
Au fost studiate 87 de discuri intervertebrale, ob^inute postoperator de la bolnavii opera^i in sec^ia de vertebrologie a IMSP SCTO in ianuarie 2008 - decembrie 2009, cu diferite patologii somatice, varsta si sex. Studiul histopatologic, folosind colorarea cu hematoxelin-eozina si picrofuxina, a fost efectuat in Laboratorul de anatomie patologica al USMF Nicolae Teste-mifeanu din spitalul CMSPMU, Chisinau. Varsta pacien^ilor opera^i: pana la 20 ani - 3 persoane; 21-30 ani - 16 persoane, 31-40 ani - 36 bolnavi, 41-50 ani - 39 persoane, 51-60 ani - 31 persoane, dupa 61 ani - 10 persoane; 47 barba^i (65%) cu o medie de varsta de 45,3 ani si 40 femei (35%) cu media de varsta de 39,6 ani. Localizare a herniei: nivel L2 - 3 cazuri (3,45%), nivel L3 - 8 cazuri (9,19%), nivel L4 - 51 (58,62%), nivel L5 - 25 cazuri (28,73%).
Histologic la 10 pacien^i (11,49%) au fost determinate forme incipiente de degenerescen^a a discului intervertebral, avand aspecte de degeneres-cen^a mixoida, central condroblaste cu condrocite. La 32 pacien^i (36,78%), in formele medii de degenerescen^a a discului intervertebral s-a depistat: tesut discal fibrozat, cu zone de edem interfibrilar; tesut cartilaginos discal, cu condrocite in condroblaste, aspect papilar si zone hemoragice, zone de
Figura 1. Pacient A., 55 ani. Aparpne Lot. IB, cu modificári de a) tip II hipersemnal în T1 si un semnal izointens sau usor hiperintens în T 2 la nivelul discurilor L4 - L5, b) osteofit la nivelul corpului veretebral 5, RMN
Figura 2. Pacient B., 71 ani. Aparpne lot. II, cu modificári de tip III hiposemnal atât în T 1, cât si în T 2, a) la nivelul discurilor L3-S1 cu b) semne de protruzie si extinderea ligamentului longitudinal anterior, c) scáderea înàlpmii discurilor, RMN
hialinizare. La 45 de pacien^i (51,72 %) cu vârsta dupá 61 de ani, în formele avan-sate de degenerescen^á a discului intervertebral s-a descoperit: cartilaj discal hialinizat, calcifieri intradis-cale sau zone de osificare, infiltrat limfocitar.
La persoanele cu vârste înaintate, schimbárile degenerative devin mai profunde si depunerea calciului ocupá un areal mai vast, investiga-
tía histologicá la nivelul discului vertebral colorat cu hematoxeliná-eoziná indicá forme avansate de degenerescenfá a discului intervertebral {figura 3.A), cu cartilaj discal hialinizat (a), calcifieri intradiscale sau zone de osificare (b), infiltrat limfocitar (c).
A
\
B
í 'ríHvN
V Kitt : g
\hfcf L b
a
m t /••> f
if d
e
V, » >j. sp'ü .
■ - 1 b
a , v • V*
fe # C
d • b
c
a
D
Figura 3. A. Pacient K., 82 ani. Inelul fibros din discul intervertebral Va) cartilaj discal hialinizat, b) calcifieri intradiscale sau zone de osificare, c) infiltrat limfocitar H-Ex140.) B. Pacient A., 62 ani. Nucleul pulpos din discu-rile intervertebralelombareIV, Va) fesutdiscal fibrozat, cu b) zone de edem interfibrilar; c) fesut cartilaginos discal, cu condrocite în condroblaste, d) aspect papilar si e) zone hemoragice, f) zone de hialinizare, g) proliferarea fibroblastelor (H-Ex140). C. a) degenerescenfá mixoidá, b) central-condroblaste cu condrocite (H-Ex140). D. Pacient C., 32 ani. Nucleul pulpos din discul intervertebral lombar II a) condrocite si b) condroblaste conturate, c) structura fibrilará organizatá, cu persistenfa substanfei fundamentale condrogene (d) (H-Ex140)
În grupul II, prin examen histologic cu hemato-xelin-eoziná, au fost depistate schimbári incipiente de degenerescenfá (figura3.C) a discului intervertebral, având aspecte de degenerescenfá mixoidá (a), central-condroblaste cu condrocite (b).
La persoanele tinere ce suferá de osteocondro-zá lombará cu dureri acute, nucleul pulpos, în primul grup, prin examen histologic cu hematoxilin-eoziná (figura 3.D) sunt bine vizualizate: (a) condrocite si condroblaste nemodificate, (b) cu elementele structurale ale structurilor fibrilare bine conturate (c), persistenfa substanfei fundamentale condrogene (d).
Rezultate obfinute
Pe parcursul cercetárilor, au fost determinate cele trei tipuri majore de modificári la nivelul discului intervertebral si al platourilor vertebrale.
Primul tip de modificári RMN a fost evidenfiat la un numar de 50 de bolnavi (28,90%) studiafi, din care 8 (9,19%) au fost operafi, constatând în corpii vertebrali, paralel cu platourile vertebrale ale discului degenerat, un semnal de intensitate diminuatá pe imaginile ponderate în T 1 si de intensitate crescutá în T 2.
Modificárile histopatologice evidenfiate în formele incipiente de degenerescenfá a discului intervertebral, identificate la 10 (11,49%) pacienfi operafi, au fost urmatoarele:
- degenerescenfá mixoidá la nivelul cartilajului discal, cu condroblaste si condrocite în centrul imaginii;
- hialinizare si zone de edem interfibrilar în fesu-tul discal fibrozat.
Modificárile RMN de tip II au fost identificate la un numár de 36 de cazuri (20,83%) studiate, din care 10 (11,49%) au fost operate, având urmátoarele schimbári:
- cresterea intensitáfii semnalului pe imaginile ponderate în T 1 si un semnal izointens sau usor hiperintens pe imaginile din T 2, expresia ima-gisticá a leziunilor discale constând în protruzia nucleului pulpos si hernii discale incipiente relativ recente.
Modificári histopatologice în faza a doua, numite forme medii de degenerescenfá a discului intervertebral, au fost depistate la 32 (36,78%) bolnavi cu:
- fesut cartilaginos discal, cu condrocite în condro-plasle cu aspect papilar si zone hemoragice;
- condroblaste si condrocite asociate cu zona de degenerescenfá mixoidá.
Modificárile RMN de tip III, identificate la un numár de 87 de cazuri (50,28%), din care 69 (79,31%) au fost operafi cu urmátoarele schimbári: scáderea intensitáfii semnalului pe imaginile ponderate atât în T 1, cât si în T 2, fiind corelatá cu scleroza osoasá extensivá, vizualizatá pe imaginile radiografice planare uzuale, în timp ce modificárile de tipurile I si II nu au corespuns radiologic.
Modificári histopatologice de tip trei, în formele avansate de degenerescenfá a discului intervertebral, au fost descoperite la 45 (51,72%) pacienfi degenerescenfá mixoidá si calcifieri intradiscale, cartilaj discal hialinizat, cu zone de calcifiere intradiscale si prezenfa celulelor tinere - fibroblaste si condroblaste, fesut cartilaginos cu zone de fibrozá si infiltrat inflamator cronic.
Tabelul 2
Repartifia cazurilor în raport cu aspectul RMN
Aspecte Numar cazuri /procent
TIP I TIP II TIP III
IRM 8 (9,19%) 10 (11,49%) 69 (79,31%)
Histopatologie 10 (11,49%) 32 (36,78%) 45 (51,72%)
Discufii
Rezultatele studiului histologic evidenfiazá faptul cá degenerescenfa discului intervertebral este msofitá de deshidratarea nucleului pulpos, iar,
a
în final - calcificarea discului intervertebral. Prin studiul clinic, histologic coloborat si cel imagistic am ob^inut o corelare cu stadializarea imagisticá a lui Modic [12].
Rezonan^a magneticá nucleará este una dintre cele mai bune soluÇii pentru diagnosticul stadiilor incipiente, acolo unde testele mai pu^in costisitoare sunt negative sau echivoce, prevenind esecul clinic si te-rapeutic, mai costisitor, preîntâmpinând invaliditatea persoanelor de vâ^ tânárá în pliná activitate. Aceas-tá metodá identificá stárile incipientá si definitivá ale leziunii discului, evalueazá extensia acestuia, determi-ná prognosticul si monitorizeazá efectul [13, 14, 15].
În ultimii ani, dezvoltarea tehnologicá în bio-imagisticá a dus la folosirea în masa a RMN ca instrument de evaluare si de diagnostic în afec^iunile dureroase ale coloanei. RMN aduce rezolu^ie maltá si imgini multiaxiale, nu foloseste radia^ii ionizante, prezintá un risc mai mic pentru pacient decât alte procedee imagistice [15].
Pentru ca eforturile teoretice sa deviná mai mult profilactice si reconstructive, este obligatoriu sá fie cunoscute modificárile biologice, histologice si, în ultima vreme, genetice, corelate cu manifestárile clinice si examenul IRM [13].
Din analiza rezultatelor se observá cá 4/5 din cazurile a caror hernie de disc a fost sanc^ionatá chirurgical prezentau la IRM modificári tipice avansate la nivelul focarului lezional, iar la mai mult de 1/2 din subiec^i, examinarea histologicá a confirmat leziunile avansate de degenerare a discului intervertebral.
Modelul conceptual din studiul de fa^á a pornit de la premisa cá evaluarea clinicá cu ajutorul imagis-tic stá la baza unei terapii adecvate.
Concluzii
1. Studiul a subliniat importaba existen^ei unor markeri ai diagnosticului si evolu^iei herniei de disc, utili în luarea deciziei terapeutice.
2. Din analiza rezultatelor se observá cá peste 80% din cazurile a cáror hernie de disc a fost sanc^i-onatá chirurgical prezentau la IRM modificári tipice avansate la nivelul focarului lezional.
3. Cercetarea noastrá a demonstrat impor-tan^a depistárii modificárilor si localizárii herniei cu rol predicator asupra evolu^iei, implicit asupra tratamentului, care nu poate fi decât benefic pentru practica medicalá.
4. Aspectele histopatologice evidencíate la 1/10 din discurile intervertebrale analizate prezentau degenerescen^á mixoidá corespunzatoare formelor incipiente.
5. Forme medii de degenerescen^á a discului intervertebral s-au depistat la 1/3 din lamele cu disc intervertebral prelevate, modificárile histopatologice identificate au fost: {esut discal fibrozat, cu zone de edem interfibrilar; {esut cartilaginos discal, cu condrocite în condroblaste, aspect papilar si zone hemoragice, {esut cartilaginos discal cu zone de hialinizare.
6. Peste 1/2 din discurile analizate, histopa-tologic aveau forme avansate de degenerescen^a a discului intervertebral, cu cartilaj discal hialinizat, calcifieri intradiscale sau zone de osificare, cu infiltrat inflamator cronic la nivelul cartilajului discal.
7. La 4/5 din subiec^i, examinarea histologica a confirmat leziunile avansate de degenerare a discului intervertebral, eviden^iate prin IRM.
8. Un element important a fost identifica-rea celulelor tinere (fibroblaste) in leziunile medii degenerative, oferind astfel posibilitatea repararii leziunilor discale.
Bibliografie
1. Patel R., Rajeev K., Curtis W. Slipman. Disc lombara boli degenerative. In: eMedicine. Eds. J. Michael, 2004, nr. 10, p. 35-36.
2. Hoff L., Julian T. Boala discului intervertebral. Diagnosticul §i tratamentul chirurgical curent. In: Eds. L.W. Way, Gerald M. Doherty. New York: McGraw-Hill, 2004, p. 952-958.
3. Carragee E. et al. Traumatismele minore §i cele grave in boala degenerativa cu dureri de spate. In: Spine, 2006, nr. 31, p. 2942-2949.
4. Saifuddin A., Braithwaite I., White J., et al. The value of lumbar spine magnetic resonance imaging in the demonstration of annular tears. In: Spine, 1998, nr. 23; p. 453- 457.
5. Веселовский В.П., Попелянский Я.Ю. Болезни периферической нервной системы. М., с. 462.
6. Milette P.C. Classsification, diagnostic imaging, and imaging charactherization of a lumbar herniated disc. In: Radiol. Clin. North., 2000, nr. 38, p. 1267-1292.
7. Imhof H., Breitenseher M., Kainberger F., Rand T., Trat-tnig S. Spine disease. In: European Radiol. Suppl., 2000, nr. 10, p. 313-319.
8. Mihaifa I., Oprij L. IRM vertebro-medular. Bucurejti: Centrul de Imagistica „Medist", 2001, nr. 12, p. 34-37.
9. Pfirrmann C.W., Metzdorf A., Zanetti M., et al. Mag-neticresonance classification of lumbar intervertebral disc degeneration. In: Spine, 2001, nr. 26, p. 1873-1878.
10. Modic M., Steinberg P. et al. Degenerative disk disease: assesment of changes in vertebral body marrow with MR imaging. In: Radiology, 1988, nr. 166, p. 193-199.
11. Modic M.T., Masaryk T.J., Ross J.S., Carter J.R. Imaging of degenerative disk disease. In: Radiology, 1988, nr. 168, p. 177-186.
12. Modic M.T., Steinberg P.M., Ross J.S., Carter J.R. Degenerative disk disease: assessment of changes in vertebral body marrow with MR imaging. In: Radiology, 1988, Jan; nr. 166 (1, Pt. 1), p. 193-199.
13. Hajek P.C., Baker L.L., Goobar J.E., Sartoris D.J., Hes-seling J.R., Haghighi P., Resnick D. Focal fat deposition in axial bone marrow: MR characteristics. In: Radiology, 1987, nr. 162, p. 245-249.
14. La ng P., Chafets N., Genant H.K., Morris J.M. Lumbar spinal fusion assessment offunctional stability with Magnetic Resonance Imaging. In: Spine, 1990, nr. 15, p. 581-588.
15. Li K.C., Poon P.Y. Sensitivity and specificity of MRI in detecting spinal cord compression and in distinguishing malignant from benign compression fractures of vertebrae. In: Magn. Reson. Imag., 1988, nr. 6, p. 547-556.
Prezentat la 04.10.2013
Adrian Cociug, medic-operator, Banca de Jesuturi si Celule Umane IMSP SCTO Tel. mob. 079741902 Tel. ser. ( +37322) 242255 adi-co@mail.ru, adriancociug@gmail.com
