CC BY
13\
TRAUMA FACIALÄ CA PROBLEMÄ SOCIALÄ
Dumitru HÄTU, Anatolie PANCENCO
Universitatea de Stat de Medicinä çi Farmacie Nicolae
Testemitanu
Summary
The Social Problems related to Facial Trauma
Trauma is a social problem that intensifies together with society development. The facial region is most often exposed to trauma because it is always uncovered, unlike other parts of the body that are protected with clothing. The incidence offacial trauma is quite common and varies from one country to another and depends on: the geographical location, the country's economic level, the social status of the individual and other factors.
Key words: trauma, disease, social problem, risk factors, facial region, economic level, social status, psychosocial factors.
Резюме
Социальная проблема лицевой травмы
Травма является социальной проблемой, которая растет вместе с развитием общества. Область лица чаще всего подвергается травме, так как является открытой частью тела. Заболеваемость травмой лица достаточно однороднa, но различна для разных стран и зависит от экономического уровня этих стран, социального статуса человека и других факторов.
Ключевые слова: травма, социальная проблема, область лица, экономический уровень, социальный статус, факторы.
Actualitatea temei
Fizionomia reprezintä ansamblul träsäturilor fetei care au caracter particular, exprimând personalitatea fiecärui individ. Fata este organul care are functie biologicä §¡ socialä, de aici §i interesul mare a studierii acestei regiuni a corpului omenesc din partea medicilor, sociologilor, oamenilor de culturä, filosofilor. Nu existä un alt organ al corpului omenesc, fatä de care cerintele estetice sä fie atât de mari, cum este fata.
Traumatismul este o problemä socialä §i cremte odatä cu dezvol-tarea societätii. Regiunea fetei este des expusä traumelor deoarece tot timpul este descoperitä, spre deosebire de alte pärti ale organismului care sunt protejate de haine. Incidenta traumei faciale este destul de mare, dar diferitä de la o tarä la alta §i depinde de: localizarea geograficä, starea economicä a tärii, starea socialä a cetätenilor §i de alti factori la care ne vom referi în continuare [1-8]. Sub presiunea dezvoltärii tehno-logiilor înalte, supraaglomerärii, creçterii vitezei de circulatie §i multi-plicärii agentilor vätämätori din habitatul uman, a crescut semnificativ incidenta urgentelor traumatologice, transformându-se în «epidemie traumatica». Factorii psihosociali au o importantä mare §i contribuie la patologia traumaticä, iar medicina actualä se aflä la cumpäna dintre „morfologic" §i „functional" [2].
Printre cauzele deceselor traumatismele §i intoxicatiile sunt situate stabil pe locul trei, dupä afectiunile sistemului cardiovascular pe locul I §i tumorile pe locul II. Mortalitatea populatiei apte de muncä în urma traumatismelor §i intoxicatiilor ocupä stabil primul loc printre principa-lele cauze de deces [1]. Întrucât factorii de mediu joacä un rol important în declançarea §i evolutia unei boli, aparitia lor poate fi prevenitä, iar incidenta poate fi redusä prin modificarea mediului §i corectarea ati-tudinii personale fatä de sänätate, aceste mäsuri profilactice de mare eficientä sunt msä greu de realizat în practicä.
Datoritä mijloacelor de informare medicalä, calea principalä fiind mass-media, bolnavul de astäzi a cäpätat o nouä mentalitate privind medicina, viata §i moartea. Scopul medicului este promovarea sänätätii, transformarea sänätätii publice în valoare civicä a individului prin inter-mediul modului sänätos de viatä, într-o adeväratä strategie a statului §i a individului. Atitudinea populatiei fatä de alcool este diferitä în diverse täri §i depinde de nivelul culturii §i al bunästärii poporului, de traditii, normele morale §i etice ale lui.
Traumatismul întodeauna a amenintat sänätatea omului, afectând preponderent populatia tânärä aptä de muncä §i determinând un nivel înalt de invaliditate §i mortalitate nu numai a acestui contingent, dar §i a populatiei în genere. În cazul traumatismului accidentatul suportä modificäri cosmetice, functionale §i anatomice, care deseori cauzeazä
SS
SÂNÂTATE PUB LI C À
pierderea capacitàtii de muncâ. Astâzi traumatismul a devenit o problemà medico-socialà stringentà, deoarece pe lângà infirmitâti fizice el cauzeazà §i prejudicii sociale §i economice considerabile.
Materiale fi metode
În conformitate cu obiectivul de lucru, am initiat un studiu asupra parametrilor caracteristici traumei, care au un impact social, al traumatismului în sectia Chirurgie Oro-Maxilo-Facialà §i am utilizat urmàtoarele metode: istoricà, analiticà, discriptivà, statisticà, epidimiologicà §i matematicà. Astfel, am determinat cà în Centrul Republican de Chirurgie Oro-Maxilo-Facialà, traumatismele maxilo-faciale ocupà locul doi ca frecventà dupà inflamatie.
Rezultatele obtinute fi discutii
Medicul trateazà adesea„boala", nu §i„bolnavul", iar uneori în patologie abordarea „tehnicistà" este favorizatà de metodele de diagnostic preponderent morfologic. Tehnicile de diagnostic nu explicà gradul, variabilitatea §i nici chiar prezenta anumitor simp-toame iar datele furnizate sunt deseori insuficiente pentru stabilirea diagnosticului §i aplicarea corectà a tratamentului. Frecvent cunoaçtem maladia,dar nu §i suferinta. Considerarea fiecàrui pacient drept „caz individual" este legatà de frecventa, simp-tomatologia leziunilor asimptomatice, frecventa interventiei terapeutice corecte fàrà rezultate sub aspectul calitàtii ori a incorectitudinii deciziei induse de starea emotivà a pacientului, frecventa tulburà-rilor functionale la bolnavii proveniti din familii „cu probleme" §i de rezultatele obtinute prin metode „alternative". Interactiunea biologic - psihosocial în patologia maxilo-facialà implicà reconsiderarea patologiei„organice" ca nefiind doar pur„biologicà", ci având §i o importantà componentà psihosocialà deloc secundarà. Aceasta ia în considerare factorii psihofiziologici, psihoimunologici, axul cerebral, modul de percepere a bolii §i reactia fatà de aceasta. Implicarea stresului în patologia oro-maxilo-facialà este documentatà §i esentialà mai ales în defecte §i deformatii faciale. Ea este o componentà secundarà cu rol major în defectele faciale §i este un factor de in-fluentare a rezultatelor terapeutice sau o consecintà a tratamentului formatiunilor [6].
Care sunt factorii plasàrii traumei printre pro-blemele medico-sociale? Dupà datele Centrului Republican de Chirurgie Oro-Maxilo-Facialà, traumatismul ocupà locul doi dupà procesele inflamatoare ale regiunii oro-maxilo-faciale, fiecare al doilea pat este
ocupat de un bolnav cu trauma a fetei. In localitatile rurale nivelul traumatismului este mai jos comparativ cu cele urbane. Chi§inaul este considerat un ora§ cu un nivel inalt de traumatism.
Traumatismele, in functie de gravitatea lor, aduc un prejudiciu enorm sanatatii populatiei, conditioned pierderea temporara sau permanenta a capacitatii de munca, invaliditate sau deces. Intre traumatism §i nivelul de studii §i de cultura generala se observa o dependenta invers proportionala, adica odata cu cre§terea nivelului de studii §i de cultura generala, scade numarul traumatismelor, acest aspect fiind evident in ramurile de productie.
Afectarea preponderent a populatiei in varsta apta de munca este relatata de mai multi autori din diferite tari. 76% din accidentati au varsta cuprinsa intre 20 §i 40 de ani, varsta cea mai frumoasa pentru toate domeniile vetii. Tinerii de la 20 de ani constituie 16% din cei accidentati cu traumatism facial [3,4].
Cifrele statistice in functie de sex: 79% barbati, 21% femei, raportul 4:1. Deoarece majoritatea bar-batilor sunt implicati adeseori in violente (agresiune armata, conflict militar, politie, lucrul cu tehnica), ei sunt mai expu§i traumelor. In ultimul timp, datorita emanciparii exagerate a femeii, tot mai mult unele activitati sunt substituite de sexul frumos §i aceasta tendinta nu este deloc pozitiva [5].
Transportarea a 39% din accidentati cu ambu-lanta are o mare importanta, deoarece bolnavul va fi corect transportat, se va stabili institutia de profil in care urmeaza a fi tratat, i se va stabili diagnosti-cul preventiv §i i se va acorda ajutorul medical de urgenta. Imobilizarea de urgenta a pacientului cu traumatism facial efectuata de medicii-speciali§ti de la urgenta va mic§ora intensitatea durerii, lezarea suplimentara a tesuturilor adiacente fracturii, urgen-tand reabilitarea timpurie a pacientului. Literatura ne furnizeaza date conform carora traumatismul facial in 100% este implicat §i traumatismul cranio-cerebral (comotie cerebrala, contuzie cerebrala, hematom etc. care sunt de competenta neurochirurgilor). A§adar, pacientul cu trauma cranio-faciala in mod obligatoriu trebuie transportat cu ambulanta la in-stitutia medicala. Toate excitatiile pornite din mediul inconjurator pot actiona defavorabil asupra sa, ceea ce ar duce la suprasolicitarea §i epuizarea sistemului nervos central.
Deplasarea de sine statator a 39% din accidentati poate conduce la agravarea organului traumat §i pot aparea diferite dereglari functionale supli-mentare.
21% din accidental s-au adresat dupá ajutor la CNP§MU cu indreptare din policlinicile de sector sau din raioane. Acestora li s-a acordat ajutor preventiv-diagnostic sau curativ.
Traumele au o etiologie distinctá §¡ o reparti-zare specificá dupá localizare, sex, cauzá, caracter, timpul de adresare dupá ajutor. Evidenta cazurilor de traumatism in teritoriu nu este completá, deoarece accidentatul se márgine§te la autoajutor sau ajutor reciproc, neapeland la medic, mai ales in circumscriptum rurale §i de departament.
Accidentele rutiere constituie 10% din trauma-tismele majore cu consecinte grave §i ocupá locul trei, avand tendinta de cre§tere permanentá. ín anul 1994 accidentul rutier in 1,6% cazuri a fost cauza traumei faciale, pe cand in 2004 a alcátuit 7% cazuri, datoritá cre§terii numárului unitátilor de transport. Anual in Republica Moldova sunt comise in medie 3000 de accidente rutiere. Sub presiunea dezvoltárii tehnologiilor inalte, supraaglomerárii, cre§terii vite-zei de circulatie §i multiplicárii agentilor de vátámare in habitatul uman, urgentele traumatologice au cu-noscut o majorare considerabilá, transformandu-se in «epidemie traumatica». Rata mortalitátii populatiei R. Moldova din cauza traumatismului general in anul 2003 a constituit 103,15 la 100 mii de locuitori, crescand cu 5,11% comparativ cu anul 2002. ín urma accidentelor de transport in 2003 au decedat 15 persoane la 100 000 locuitori. Starea deplorabilá a drumurilor, lipsa indicatoarelor la intersectii, dezvol-tarea in ritm rapid a transportului public §i celui privat, circulatia cu vitezá inaltá, ritmul intensiv la trafic, instruirea insuficientá a §oferilor, marcajul defectuos sunt cauze care favorizeazá accidentul rutier. Trebuie de mentionat aici §i iresponsabilitatea pietonilor la traversarea strázii in locurile neautorizate, la culoarea ro§ie, neatentia in locurile nemarcate [4, 6].
Accidentul la locul de muncá a alcátuit un procent din numárul accidentatilor cu traumatism facial. La traumatismul dat se referá atat cel industrial, cat §i cel agricol. Trauma a fost suportatá la locul de muncá (in drum spre sau de la serviciu timp de o orá §i jumátate), precum §i in alte locuri legate cu procesul de producere.
Starea de ebrietate in care s-au prezentat cei 26,45% din accidentatii care s-au adresat in primele 24 de ore impune probleme de apreciere diagnostica §i abordare curativá asemeni situatiilor de traumá, ca §i in traumatismul cranian acut. ín ultimii ani se in-registreazá o cre§tere esentialá a numárului §oferilor depistati in stare de ebrietate la volan, dintre care
65-70% sunt §ofer¡ tineri pânâ la 30 de ani. În anul 2003 au fost depistati în stare de ebrietate 36,60% din numârul celor examinati §i 6,09% în stare de ebrietate narcoticâ. Abuzul de stupefiante este o problemâ stringentâ a societâtii care a apârut relativ recent, iar betia a fost dintotdeauna §i este o problemâ medi-co-socialâ acutâ. Aspectul social oglindeçte drame spirituale §i prejudicii economice enorme, legate de consumul excesiv de alcool, care afecteazâ consuma-torii, pe cei din jur §i întreaga comunitate. Consumul sistematic de alcool duce la dereglâri functionale care la un moment dat capâtâ un caracter ireversibil, cu timpul mecanismele compensatoare ale organis-mului se epuizeazâ, în consecintâ apar modificâri în organe. Combaterea alcoolului ca epidemie socialâ se efectueazâ pe mai multe câi. Restrictiile de a nu comercializa bâuturi alcoolice minorilor dupâ ora 20 au jucat un rol important în ultimele decenii ale sec. XX. Odatâ cu liberalizarea pietei alcoolismul a crescut. Combaterea acestui viciu în Republica Moldova este un program de stat, care are sarcina ca în anul 2015 sâ nu admitâ o creçtere peste 6,1 litri de alcool absolut pe cap de locuitor [3, 5].
Structurarea conform cauzelor traumatismu-lui medio-facial ne obligâ sâ solicitâm elaborarea unui cadru juridic care ar contracara agresiunea §i ar preveni alcoolizarea în masâ. Mâsurile sociale de genul creârii locurilor de muncâ, protectia muncii §i practicarea sportului ar conduce la profilaxia trau-matismului. Respectarea regulilor de circulatie de câtre actorii participanti la trafic poate fi realizatâ prin propagarea în masâ a regulilor de circulatie de la o vârstâ micâ §i prin sanctiuni legislative mai dure [2, 4].
Exigentele speciale fatâ de dereglârile estetice §i functionale ale fetei au fost cauzele principale ce i-au determinat pe 72, 72% din traumatizati sâ se adreseze la medic în primele 24 de ore. Pânâ la 48 de ore postaccident s-au prezentat 9,85%. Peste 48 ore s-au prezentat 17,44%, în special accidentatii la care fenomenele inflamatiei s-au amplificat cu scurgerea timpului.
Traumatismul cranio-cerebral s-a asociat cu fracturi ale etajului mijlociu al fetei în 66,75% din cazuri, inclusiv comotii cerebrale - 62,96% §i contuzia cerebralâ - 3,79%, accidente care s-au redus totu§i de la 68,32% în 1999 pânâ la 58,37% în anul 2002. Contuzia cerebralâ s-a determinat în cre§tere - de la 1,23% în anul 1998 pânâ la 7,11% în 2001. Traumatismul cranian acut complicâ clinica fracturilor, uneori este chiar imposibil un diagnostic calitativ
§¡ se amânà acordarea tratamentului chirurgical definitiv [4, S, 7, В].
Factorii care contribuie la combaterea efectu-lui stressului În patologia OMF include importante màsuri de iluminare, care se referà la prevenirea anxietàtii, evitarea comportamentului nevrotic §i a temerilor legate de malignitate, sustinere familialà/ socialà eficientà, abordarea adecvatà §i explicarea amànuntità a patologiei §i amàsurilor terapeutice din partea asistentei.
Factorii de risc Îi putem clasifica În factori ce ne apartin (factori eriditari) §i În factori al mediului (factori externi). Cu toate cà multi factori de risc pot influenta boala, multi nu cunosc cu certitudine dacà ei cauzeazà direct boala. Factorii de risc ajutà medicii sà identifice oamenii cu risc crescut de a face o boalà, dorindu-se astfel scàderea acestui risc. În situatiile În care factorii de risc nu pot fi modificati, surprinde-rea bolii la debut la persoanele identificate cu risc crescut este un câjtig pentru eficienta interventiilor terapeutice §i evitarea complicatiilor.
În concluzie mentionàm cà asistenta medicalà, prin cunojtinte §i tehnici din jtiintile sociale, fizice, medicale, biologice §i de umanitate, poate face ca pacientul sà-§i recâjtige independenta, Încrederea În puterile sale, gràbindu-§i astfel vindecarea.
Bibliografie
1. Betijor V., Actualitàti în ortopedie-traumatologie, În Ma-terialele conferintei çtiintifice anuale a colaboratorilor §i studentilor USMF,, N. Testemitanu", Chijinàu, 1997, p. 1S-27.
2. Ciobanu Gh., Evaluarea clinico-epidemiologicà §i man-agementul strategic al urgentelor medico-chirurgicale în Republica Moldova, Chijinàu, 2001, p. 19-2В.
3. Hâtu D., Traumatismul etajului mijlociu al fetei cu optimizarea diagnocticului §i tratamentului fracturilor oaselor nazale. Tezà de doctor În jtiinte medicale, 2004, p. 113.
4. Hâtu D., Çcerbatiuc D., Probleme sociale în traumatismul regiunii maxilo-faciale, În Bioeticà, Filosofie, Medicinàpracticà, Chijinàu, 2000, p. 27S-276
5. Joshi A., Randomised trial of brife interventions for patients with alcohol related ihjures, În A. Joshi, N. Pogadas, B. T. Musgrove, Oral & Maxillofacial Surgery, 2003, vol. 32, suppl. 1, p. 31.
6. Tintiuc D., Etco C., Grossu Iu., Spinei L., Raevschii M., Onceanu I., Iodco N., Gherman V., Lejanu A., Sànàtate publicà §i management, CEP Medicina, Chijinàu, 2002, p. 6S0-6SS.
7. Бажанов H. H., Козлов В. А., Робустова Т. А., Максимовский Ю. А., Состояниe и перспективы профилактики илечeния гнойных воспалительных заболеваний челюстно-лицевой области, În Стоматология, 200б, N. S, p. S0-S1.
В. Баситханова Э., Профилактика послеоперационных воспалительных осложнений у больных с патологией челюстно-лицевой области, În
Стоматология, 200S, N. 2, p. S0-S1.
Prezentat la 27.11.2010
3S
