CC BY
619. S. Thomas. Treatment rheumatoid forefoot. In: J. Bone Joint Surg. Am., 2006, nr. 88, p. 149-157.
20. Thomas S., Kinninmonth A., Kumar C.S. Long term results of the Modified Hffman procedure in the rheumatoid forefoot. In: J. Bone Joint Surg., 2005, nr. 87, p. 748-752.
21. Vidigal E., Jacoby R.K., Dixon A.S., Ratllif A.H., Kirkup J. The foot in chronic rheumatoid arthritis. In: Ann. Rheum. Dis., 1975, nr. 34, p. 292-297.
22. Weiss R.J., A. Stark, Wick M.K., Ehlin A., Palmbland K., Wretenberg P. Orthopedic surgery of the lower limbs in 49.802 rheumatoid arthritis patients. In: An. Rheum. Dis., 2006, nr. 65, p. 335-341.
23. Zaharia Corneliu, Andrei Voinea. Probleme de chirurgie a reumatizmului. Bucurejti, 1988, nr. 125, p. 34-57.
24. Management of the foot in rheumatoid arthritis. In: J. Bone Joint Surg., vol. 87.B, nr. 9, 2005.
25. Rheumatoid forefoot reconstruction. In: J. Bone Joint Surg., vol. 82-A, nr. 3, 2000.
26. Postsurgical Hindfoot Deformity of a Patient With Rheumatoid Arthritis Treated With Custom-made Foot Orthoses and Shoe Modifications. Physical therapy. In: J. Bone Joint Surg., vol. 77, nr. 3.
27. Valgus deformities of the feet and Characteristics of Gait in patients who have Rheumatoid Arthritis. In: J. Bone Joint Surg., vol. 73-A, nr. 2, 1991.
28. The management of the first metatarsophalangeal joint in reconstruction of the rheumatoid forefoot. In: J. Bone Joint Surg., 2006.
Sergiu Ciobanu, doctorand, Catedra Ortopedie si Traumatologie, USMF Nicolae Testemi^anu Chisináu, bd. Stefan cel Mare 190, Mob. 069142900,
E-mail: sergiu.ciobanu.1983@mail.ru
TRATAMENTUL
ARTROSCOPIC ÎNINSTABILITÄTILE
>
ANTERIOARE ALE UMÄRULUI
Nicolae ERHAN', Viorel VETRILÄ1, Sergiu MOLOÇNIC2,
'USMF Nicolae Testemifanu, Catedra Ortopedie §i Traumatologie, 2Clinica privatä Terramed
Summary
Arthroscopic treatment of anterior shoulder instability
In this work is exposed the experience of treatment of 82 patients with anterior shoulder instability, arthroscopic stabilization was performed between 20042013. There are analyzed and elucidated from distance the indications, contraindications, postoperative complications, outcomes and functional recovery.
Keywords: arthroscopic treatment, anterior shoulder instability.
Резюме
Aртроскопическoeлечена передней нестабильности плечевого сустава
В работе представлен опыт лечения 82-х пациентов с передней нестабильностью плечевого сустава, которым была произведена артроскопическая стабилизация, с 2004 по 2013 г. Освещены показания, противопоказания, послеоперационные осложнения, исследованы отдаленные результаты лечения и функциональной реабилитации.
Ключевые слова: артроскопия, нестабильность плечевого сустава.
Introducere
Frecventa instabilitâtilor anterioare ale umârului este destul de înaltâ, datoritâ particularitâtilor anatomo-functionale ale umârului si din cauza recidivelor frecvente dupâ tratamentul ortopedic al luxatiilor traumatice de humerus, mai ales la persoanele de vârstâ tânârâ, ajungând pânâ la 40-70% din cazuri. Din aceste considerente, multi ortopezi opteazâ pentru tratament chirurgical artroscopic dupâ dislocarea traumaticâ primarâ a capului humeral la pacientii pânâ la 30 de ani [4, 5]. Instabilitatea anterioarâ postraumaticâ persistâ la 90% din pacientii ce au suportat o dislocare în articulaba gleno-humeralâ [6]. A. S. Bankart, în 1923, a studiat si a descris leziunile care se produc în luxatiile de humerus. Cea mai frecventâ leziune în dislocarle de humerus este, dupâ pârerea autorului, detasarea labrumului glenoidal împreunâ cu complexul capsulo-ligamentar de la marginea anterioarâ a glenei. A.S. Bankart a propus o metodâ chirurgicalâ de tratament, bazatâ pe fixarea complexului capsulo-ligamentar pe marginea suprafetei articulare a glenei [1]. Operaba Bankart permite restabilirea stabilitâtii articulare prin repararea anatomicâ a complexului capsulo-labral anterior detasat la glenâ. Tehnicile traditionale de tratament sunt bine expuse în literaturâ, rata de recidive fiind mai micâ de 10% [4].
Tehnica artroscopicâ de tratament al acestei patologii actualmente este uzualâ si cea mai frecvent utilizatâ. Stabilizarea artroscopicâ oferâ avantaje net superioare chirurgiei traditionale, cum ar fi: diagnosticarea leziunilor concomitente intraarticulare, cu rezolvarea lor în aceeasi sedintâ; traumatizarea minimâ a tesuturilor; reduce-rea durerilor si morbiditâtii postoperatorii; rezultate functionale si cosmetice mai bune. Tehnicile artroscopice recente includ utilizarea ancorelor de suturâ moderne si duplicarea capsulei prin diferite me-
tode, astfel a scázut si rata recidivelor de instabilitate dupá intervenue de la 4% pânà la 17% [5, 10].
Rezultatele tratamentului sunt influence de mai mul^i factori: vârsta pacientului, sexul, numárul de dislocári páná la intervenue, activitatea fizicá; factorii tehnici - tipul de ancore, numárul ancorelor, metoda de suturá; factorii patoanatomici - prezen^a fracturii glenei (Bankart osos), leziunea Hill-Sachs, laxitatea ligamentará, leziunea de tip ALPSA, leziunea concomitentá a coafei rotatorilor si a capsulei articulare [2, 8, 9, 10].
Obiectiv: evaluarea rezultatelor si posibilitá^ii tratamentului artroscopic al bolnavilor cu instabilitate anterioará a bra^ului în clinica noastrá.
Material si metoda
t
Experien^a proprie include tratamentul a 82 de bolnavi (74 bárba^i si 8 femei cu media de várstá de 27 ani), la care a fost efectuatá stabilizarea artrosco-picá a instabilitá^ii anterioare a umárului între anii 2004 si 2013. Confirmarea diagnosticului stabilit în baza examenului clinic (testul de nesiguran^á Rowe si Zarins; testul Jobe, Gerber si Ganz), radiologic, ultrasonografic si RMN. S-a practicat reinser^ia pár^ii anteroinferioare a labrumului si capsulei articulare la glená, folosind 2-3 ancore bioresorbabile (3 bolnavi), metalice (30 pacien^i), sutura transglenoidalá cu fir neresorbabil (49 bolnavi). La 3 bolnavi leziunea Bankart a fost asociatá cu leziune SLAP, practicându-se fixarea cu o ancorá suplimentar. Leziunea Bankart de tip 1 a fost diagnosticatá la 15 pacien^i; tipul 2 - la 24; tipul 3 - la 16; tipul 5 - la 27 pacien^i. Corpi condromici intraarticulari liberi au fost depistaÇi la 17 pacien^i, cu extragerea lor. Leziunea Hill-Sachs a fost Ínregistratá în 11 cazuri.
Rezultate
Postoperatoriu pacien^ii au fost evaluad la un interval de 12-44 luni, utilizând scorul Rowe si Zarins (1981). Din lotul total de studiu, am ob^inut rezultat excelent sau bun la 66 pacien^i (76,5%), satisfácátor -la 15, nesatisfácátor - la 1 pacient. To^i pacien^ii care anterior au practicat sportul, peste 4-6 luni au revenit la eforturile practicate pâná la dislocarea bra^ului.
Protocolul de reabilitare în perioda postoo-peratorie
• 3 sáptái^ni - imobilizare cu orteze, fiziokine-toterapie pasivá;
• dupá 3 sáptámâni - fiziokinetoterapie, cu relu-area miscárilor;
• dupá 8 sáptámâni - miscári active cu efort în articulaba glenohumeralá;
• dupá 12 sáptámâni - antrenarea activá a mus-chilor stabilizatori ai umárului si coordonarea miscárilor în articulare;
• la 4-5 luni - activitate sportivá, cu implicarea
umárului operat.
Recidivé de instabilitate a fost atestatá la 3 paci-enti: 2 bolnavi - dupá sutura transglenoidalá. Rezultat negativ am constatat la pacienta care peste un an dupá interventie a suportat un traumatism minor si s-a produs luxatia de humerus cu recidiva semnelor de instabilitate. Pacienta a fost supusá tratamentului chirurgical repetat, s-a efectuat transpozitia procesu-lui coracoid pe partea anterioará a ramului glenoidal (operaba Bristow-Letarget). Al 2-lea bolnav, la 3 ani dupá interventie, suportá un traumatism sportiv major, cu dislocarea anteroinferioará a bratului. La 10 zile dupá traumatism s-a aplicat sutura artroscopicá a labriumului, capsulei anterioare si fixare cu 3 ancore. La moment, pacientul iarási practicá sportul.
Un bolnav la care s-a efectuat suturarea labrumului si capsulei, fixare cu ancore, dupá 6 luni de la operare au apárut semne de instabilitate si am aplicat tratament consevator. La doi pacienti s-au inregistrat complicatii neurogene: neuropraxia plexului brahial, cauzatá de tractiunea pe membrul toracal, care este necesará pentru efectuarea inter-ventiei chirurgicale in decubit lateral. Dupá aplicarea tratamentului medicamentos, semnele neurologice au regresat. Nu au fost inregistrate complicatii legate cu inflamaba tesuturilor moi ale plágii si complicatii septice, durata medie de spitalizare a fost 2 zile.
Concluzii
1. Tratamentul artroscopic a instabilitátilor anterioare ale umárului este o tehnicá finá, care cere o mare experientá a medicului ortoped in chirurgia artroscopicá. ínsá efectuatá corect, dupá o selectare minutioasá a bolnavilor, asigurá rezultate functionale si cosmetice bune in majoritatea cazurilor.
2. Traumatismul intraoperatoriu minor permite o recuperare mai rapidá a functiei membrului toracal dupá perioada de imobilizare si reintoarcerea grab-nicá la activitatea sportivá si profesionalá.
Bibliografie
1. Bankart A.S.B. The pathology and treatment of recurrent dislocation of the shoulder dislocation. In: Brit. J. Surg., 1938, vol. 26 (2), p. 3-29.
2. Flinkkila T., Hyvonen P., Ohtonen P., Leppialahti J. Arthroscopic Bankart repair: results and risk factors of recurrentceof instability. In: Knee Surg. Sport Trauma-tolog. Arthroscopy, 2010 ; nr. 18 (12), p. 1752-1758.
3. Kandziora F., Jager A., Bischof F., Herresthal J., Stsrker M., Mittimeier T. Arthroscopic labrum refixation for post-traumatic anterior shoulder instability: suture anchor versus transglenoid fixation technique. In: Arthroscopy, 2000; nr. 16 (4), p. 359-366.
4. Kirkley A., Werstine R., Ratjec A. et al. Prospective randomized clinical trial comparing the effectiveness of imediate arthroscopic stabilization versus imobilization
and rehabilitation in first traumatic anterior dislocation of the shoulder: long-term evaluation. In: Arthroscopy, 2005; nr. 21, p. 55-63.
5. Larrain M.V., Botto G.J.,Montenegro H.J. et al. Arthroscopic repair of acute traumatic anterior sholder dislocation in young athletes. In: Arthroscopy, 2001; nr. 17, p. 373-377.
6. Shah A.S., Karadsheh M.S., Sekya J.K. Failure of operative treatment for glenohumeral instability: etiology and managment. In: Arthroscopy, 2011; nr. 27(5), p. 681694.
7. Thai R., Nofziger M., Bridges M., Kim JJ. Arthroscopic Bankart repair using Knotliss or BioKnotliss suture anchors: 2-7-year results. In: Arthroscopy, 2011; nr. 23 (4), p. 367-375.
8. Randelli P., Ragone V., Carminati S., Cabitza P. Risk factors for recurence after Bankart repair a sistematic review. In: Knee Surg. Sports Traumatol. Arthroscopy, 2012; nr. 20 (11), p. 2139-2147.
9. Vetrilá V., Erhan N., Darciuc M. Sutura artroscopicá transglenoidalá a leziunii Bankart - o metodá de trata-mentîn instabilitatea anterioará a umárului. În: Revista româná de Ortopedie $¡ Traumatologie SOROT, 2G1G, vol. 2G, nr. 2, p. 279-2B3.
1G. Voos J.E., Livermore R.W., Feeley B.T. et al. Prospective evaluation of arthroscopic bankart repair for anterior instability. In: Am. J. Sports Med., 2G1G; nr. 3B (2), p. 3G2-3G7.
Nicolae Erhan, d.m.,
Catedra Ortopedie si Traumatologie,
USMF N. Testemi¡anu
Chisináu, bd. Stefan cel Mare 19G,
Mob.: +373796274G1,
E-mail: drerhan.nicolae@gmail.com
OSTEOCONDRITA DISECANTÄ A GENUNCHIULUI: ASPECTE DE DIAGNOSTIC §I DE TRATAMENT
Nicolae ERHAN1, Anatol BELOUS2, Petru BELOUS3,
'USMF N. Testemifanu, Catedra Ortopedie §i Traumatologie; 2IMSP Spitalul Clinic de Traumatologie çi Ortopedie
Summary
Osteochondritis dissecans of the knee: diagnostic and treatment options
The paper is exposed to the principles of assessment and treatment of 20patients with osteochondritis dissecans of the knee which were treated during 2011-2013 at the Traumatology and Orthopaedic Hospital. Pathogenesis, diagnostic principles, indications for surgical treatment, outcomes and functional recovery are analyzed and elucidated.
Keywords: osteochondritis dissecans of the knee, arthroscopy.
Резюме
Рассекающий остеохондроз коленного сустава: варианты диагностики и лечения
В данной работе включены принципы оценки и лечения 20 больных с рассекающим остеохондритом коленного сустава, которые проходили лечение в течение 2011-2013 г. в Клинической Больницы Травматологии и Ортопедии. Анализируются патогенез, диагностические принципы, показания к хирургическому лечению, результаты и функциональное восстановление.
Ключевые слова: рассекающий oстеохондроз коленного сустава, артро-скопия.
Introducere
Osteocondrita disecantá a genunchiului este un process patologic care afecteazá osul subcondral la copii si adolescenti, cu zone de crestere deschise sau inchise, se caracterizeazá prin necrozá asepticá limitatá a osului subcondral si sechestrarea lui impreuná cu cartilajul. Prin urmare, au fost definite douá forme: 1) osteocondrita desecantá juvenilá (OCDJ); 2) osteocondrita desecantá la adulti (OCDA).
Incidenta generalá este estimatá la 15-30 cazuri la 100.000 populatie. Maladia afecteazá mai frecvent bárbatii cu varsta cuprinsá intre 10 si 20 de ani [9]. Zonele cel mai frecvent afectate sunt regiunea posterolateralá a condilului femural medial (75%), zona portantá a condilului femural medial si lateral (20%), suprafata patelará a condililor femurali (5%). Totusi, aceastá distribuye variazá in functie de autor [1, 3, 5].
Franz König (1881) a fost primul cercetátor care a folosit termenul de osteocondrita disecantá, desi Paget (1870) descrie inainte de el aceastá patologie ca o formá a unei necroze limitate. Initial König a descris procesul ca unul inflamator, dar si-a schimbat opiniile in 1926 [9]. Etiologia maladiei nu este cunos-cutá paná in prezent, dar diferite ipoteze patogenetice explicá producerea acestei necroze:
- teoria vasculará, care presupune aparitia necrozei in urma spasmului vacular reflector, sau embolia capilarelor terminale ale osului epifizar;
- nu este ignoratá nici teoria traumatica, ischemia, factorii genetici si endocrini.
Studii recente au confirmat presupunerile lui Smillie [6], care a pretins cá osteocondrita disecantá juvenilá si osteocon-
