CC BY
10STUDII CLINICO-ÇTIINJIFICE
Ion VACARCIUC,
Universitatea de Stat de Medicinâ çi Farmacie Nicolae Testemtfanu
Summary
Managements in fractures of the metacarpals bone
The authors analyzed the treatment of 143 patients with metacarpal bones lesion (1995-2012). 100 patients were diagnosed with fracture and 43 with fracture-dislocation. In 41 cases there was an open wound. In 135 cases the fragments were stabilized with brooches and in 8 with metal plate fixation. 62 cases were examined at distance: 86% achieved good results, 11% were satisfactory and 3% - unsatisfactory.
Keywords: metacarpal, fracture, fracture-dislocation, brooches.
Резюме
Менеджмент переломов пястных костей кисти
Наш опыт (1995-2012) основан на лечении 143 больных с повреждениями пястных костей. С переломами пястных костей были 100 больных и 43 с переломо-вывихами. В 41 случае были открытые переломы. Остео-синтез спицами произвели у 135 больных и у 8 больных - остеосинтез металлической пластинкой. Отдаленные результаты были изучены у 62 больных и хорошие результаты отмечены в 86% случаев, удовлетворительные - в 11% и неудовлетворительные - в 3% случаев.
Ключевые слова: пястные кости, переломо-вывихи, спицы.
Introducere
Fracturile oaselor metacarpiene alcatuiesc pana la 10% din toate fractu-rile scheletului (1, 2, 6, 7). Metacarpienele II-V, fiind mai expuse, fracturile lor constituie 35-40% din traumatismele mainii (2, 5).
Mana, organul activita^ii umane, este un organ foarte fin si destul de com-plicat din punct de vedere anatomo-func^ional. Contactul cu utilajul mecanic la intreprindere poate duce la traumatism, dar in raport cu ele traumatismele habituale sunt pe locul intai.
Experien^a noastra (1995-2012) se bazeaza pe tratamentul a 143 de bolnavi cu fractura a 233 metacarpiene, trata^i in sec^ia specializata.
Mecanismul fracturilor oaselor metacarpiene, in marea majoritate (87 sau 60,84% cazuri) a fost unul indirect, caderea cu sprijinul in pumn sau contact direct expus la nivelul capului oaselor metacarpiene, boxand in suport dur. In 56 (39,16%) de cazuri, mecanismul fracturii a fost direct, dintre care in 41 (28,67%) cazuri a fost inso^it de o fractura deschisa.
Pe primul loc se afla traumatismele habituale - 90 (62,93%) cazuri, urmat de traumatismul de strada cu 15 (10,49%) cazuri, la intreprindere - 9 (6,29%) si 6 (4,19%) cazuri dupa accidente rutiere; traumatism sportiv - 8 (5,59%), traumatism scolar - 6 (4,19%), in 5 (3,49%) cazuri - traumatism prin arma de foc.
Mai frecvent, leziuni ale oaselor metacarpiene au fost inregistrate la barba^i -114 (79,72%) cazuri si numai in 29 (20,28%) cazuri la femei. In 105 (73,43%) cazuri a fost atestata leziunea mainii drepte si in 38 (26,57%) - leziunea mainii stangi.
Diapazonul varstei accidenta^ilor este diversa, de la 14 pana la 78 de ani, dar majoritatea pacien^ilor - 82 (60,98%) - au fost cu varsta pana la 30 de ani.
Diagnosticul acestor fracturi nu este dificil si se pune in baza: anamnezei, mecanismului de traumatizate, diformita^ii razei digitale la nivelul metacarpi-anului, dereglarii arcului transversal si longitudinal. Confirmarea radiologica a fracturii este obligatorie [2, 5].
Reducerea fragmentelor si osteosinteza cu brose introduse axial, incrucisat sau paralel si imobilizarea in aparat ghipsat este o metoda de neconceput, dar pana in prezent nu este o metoda unica de introducere a broselor, care ar pastra miscarile in articula^ia metacarpo-falangiana pentru toata perioada consolidarii focarului fracturii [1, 4].
Scopul lucrarii: analiza starii actuale a metodelor de osteosinteza a fragmentelor oaselor metacarpiene, conform surselor bibliografice si experien^ei proprii.
Material si metode
t
Practica noastra (1995-2012) se bazeaza pe tratamentul a 143 de bolnavi cu fractura oaselor metacarpiene. Bolnavii cu o vechime a traumatismului de pana la o luna s-au adresat medicului in 17 (11,89%) cazuri, pana la 21 de zile -11 (7,69%) bolnavi, pana la 14 zile - 12 (8,39%), cu un traumatism de 7 zile - 28 (19,58%) si 42 (29,37%) persoane au fost cu un traumatism de pana la 24 de ore. Dintre 143 de bolnavi, 33 (23,07%) au fost cu o vechime a traumatismului mai mult de 30 de zile.
Leziuni ale I raze digitale au fost inregistrate la 29 (20,28%) bolnavi, dintre care la 24 (16,78%) au fost fracturi-luxa^ii. La 20 (13,98%) pacien^i a fost o leziune de tipul Benett I, la 5 (3,49%) - Benett II si la 4 (2,79%) bolnavi - o leziune de
STUDII CLINICO-§TIINJIFICE
tip Rolando. În 4 (2,79%) cazuri s-a reusit reducerea ortopedicâ si osteosinteza cu brose (2): o brosá s-a introdus prin fragmentul distal-proximal al osului metacarpian si prin osul trapez, iar o altá brosá -transversal prin oasele metacarpiene I-II.
Rezultatele ob^inute la acesti bolnavi aratá cá din 16 cazuri, la 5 bolnavi la distan^á s-a dezvoltat artrozá deformantá metacarpo-carpianá de diferit grad, care n-a influen^at activitatea lor profesionalá.
O razá digitalá a fost lezatá în 87 (60,84%) cazuri, în 33 (23,08%) cazuri - douá raze digitale, la 14 (9,79%) pacien^i au fost lezate trei raze digitale si în 7 (4,89%) cazuri - patru raze. Cinci raze digitale au fost lezate la 2 (1,39%) pacienîi.
Raza digitalá II a fost lezatá în 32 (22,38%) cazuri, iar raza digitalá III - a fost fracturatá la 29 (20,28%) bolnavi. La to^i bolnavii cu asemenea fracturi s-a efectuat osteosinteza cu brose. Cel mai frecvent s-a practicat osteosinteza cu douá brose: o brosá intro-dusá axial si alta transversal - ca metodá de profilaxie a deplasárii rotatorii a fragmentului distal.
Cel mai frecvent s-a diagnosticat fractura razei digitale V - cu 63 (44,05%) cazuri, iar leziunea razei digitale IV a fost diagnosticatá la 37 (25,87%) per-soane.
În majoritatea cazurilor a fost utilizatá osteosinteza cu brose, una axial si alta transversal, sau douá, trei brose transversal. În 8 (5,59%) cazuri de fracturá diafizará a metacarpianului a fost aplicatá cu succes osteosinteza cu placá metalicá.
Fracturile subcapitale ale oaselor metacarpiene se rezolvá mai greu [4, 5, 7]. Din 143 de cazuri, în 31 (21,68%) au fost fracturi subcapitale. În asa cazuri s-au utilizat metodele de reducere a fragmentelor si osteosinteza cu brose în „X" sau transversal.
Dintre leziunile razelor digitale II-V: în 17 (11,89%) cazuri au fost fracturi-luxaÇii ale bazei oaselor metacarpiene; în 2 (1,39%) cazuri - fracturi-luxa^ii ale bazei osului II metacarpian, în 7 (4,89%) -fractura-luxa^ie a bazei oaselor metacarpiene IV-V si în 3 (2,09%) cazuri - fractura-luxa^ie a bazei osului V metacarpian. La 5 (3,49%) pacienîi fractura-luxa^ie a bazei oaselor metacarpiene a fost mso^itá de fractura marginalá a osului hamat.
În toate cazurile s-a reusit cu succes reducerea deschisá a componentelor fracturei-luxaÇii si osteosinteza cu brose, dintre care în douá cazuri intervenga chirurgicalá s-a finalizat cu artrodeza carpo-metacarpianá si artrosinteza ce brose.
Rezultate si discufii
Tratamentul fracturilor oaselor metacarpiene nu este dificil, msá este importantá restabilirea ampli-tudinii miscárii în articulable metacarpo-falangiene [2]. În profilaxia redorilor articula^iilor metacarpo-
falangiene este importantá mobilitatea timpurie. ín fracturile instabile de oase metacarpiene, indeosebi in cele subcapitale, are importantá metoda de oste-osintezá utilizatá. ín literatura de specialitate, tot mai insistent se recomandá osteosinteza anterogradá sau cu brose introduse extraarticular [2, 4].
ín 8 (5,59%) cazuri au fost utilizate pláci metalice in osteosinteza fragmentelor oaselor metacarpiene. ín 4 (2,79%) cazuri s-a aplicat osteosinteza cu o brosá, in 72 (50,34%) - osteosinteza cu douá brose, in 22 (15,38%) - cu trei brose si in 11 (7,69%) cazuri - osteosinteza cu patru brose. Osteosinteza cu trei sau patru brose mai frecvent a fost utilizatá in stabilizarea transversalá a fragmentelor.
Rezultatele urmárite de la un an paná la 5 ani la 62 de bolnavi si apreciate dupá scorul Abilitatea mainii si testul MNQ - testul stárii mainii Micigan. Rezultate bune si excelente au fost ob^inute in 86% cazuri, satisfácátoare - in 11% si nesatisfácátoare - in 3% cazuri.
Concluzii
Reiesind din practica noastrá de tratament al fracturilor metacarpienelor, putem afirma cá determinarea corectá a tipului fracturii si alegerea corectá a tacticii de tratament in fiecare caz concret permite ob^inerea rezultatelor scontate anatomice si func^ionale in recuperarea mainii.
Bibliografie
1. Dinu M. Antonescu. Patología aparatului locomotor. Bucurejti: Editura Medicalá, 2006.
2. David P. Green et al. Operative Hand Surgery, New York, 1993.
3. Gornea F. Ortopedie §i traumatologie. Chijináu: Medicina, 2010.
4. Nicolae Gorun. Caietede traumatologieosteoarticulará specialá. Mana. Bucurejti: Curtea veche. 2008, p 393483.
5. М.М. Валеев, Д.В. Моисеев, С.А. Чистиченко, А.О. Фаизов, С.С. Прасада, Э.М. Валеева. Стабильный функциональный остеосинтез переломов костей кисти. В: Травматология и ортопедия России. Санкт-Петербург, 2008, с.15-16.
6. М.А. Зердеджи, И.Ю. Мигулева. Тактика применения некоторых вариантов остеосинтеза спицами при открытых оскольчатых переломов трубчатых костей кисти. В: Травматология и ортопедия России. Санкт-Петербург, 2008, с. 33-34.
7. Ковалишин Т.М., Сулима В.С., Дубас В.И., Кузь У.В. Остеосинтез костей кисти при сочетанной травме. В: Современные технологии диагностики, лечения и реабилитации при повреждениях и заболеваниях верхней конечности. Москва, 2010, с. 50-51.
Ion Vacarciuc, d. med., conf. univ., Catedra Ortopedie si Traumarologie Tel.: 079454583,
e-mail. Dr_ion_vacarciuc@yahoo. com
