CC BY
22altor maladii neinfectioase cu factori de rise comuni.
In acest scop este oportun de continuat cercetarile
in domeniul vizat, subestimat pana in prezent.
Bibliografie
1. Ben Shlomo Y., Davey Smith G., Shipley M. et al. Magnitude and causes of mortality differences between married and unmarried men. In: J. Epidemiol. Community Health, 1993, vol. 47, pp. 200-205.
2. Bos M.J., Linden T., Koudstaal P.J. et al. Depressive symptoms and risk of stroke: the Rotterdam Study. In: J. Neurol. Neurosurg. Psychiatry, 2008, vol. 79, pp. 997-1001.
3. Dimsdale J.E. Psychological stress and cardiovascular disease. In: J. Am. Coll. Cardiol., 2008, vol. 51(13), pp. 1237-1246.
4. Dowd J.D. Socioeconomic status, cortisol and allostat-ic load: a review of the literature. In: Int. J. Epidemiol., 2009, vol. 38, pp. 1297-1309.
5. Eikemo T.A., et al. Class-related health inequalities are not larger in the East: a comparison of four European regions using the new European socioeconomic classification. In: Journal of Epidemiology and Community Health, 2008, nr. 62(12), pp. 1072-1078.
6. Eikemo T.A., et al. Health inequalities according to educational level in different welfare regimes: a comparison of 23 European countries. In: Sociology of Health & Illness, 2008, nr. 30(4), pp. 565-582.
7. Jood K., Redfors P., Rosengren A., et al. Self-perceived psychological stress and ischemic stroke: a case-control study. In: BMC Medicine, 2009, nr. 7, p. 53.
8. Lee H.C., Lin H.C., Tsai S.Y. Severely depressed young patients have over five times increased risk for stroke: a 5-year follow-up study. In: Biol. Psychiatry, 2008, vol. 64(10), pp. 912-915.
9. Mellstrom D., Nilsson A., Oden A. et al. Mortality among the widowed in Sweden. In: Scand. J. Soc. Med., 1982, vol. 10, pp. 33-41.
10. Muller-Nordhorn J., et al. Knowledge about risk factors for stroke: A population-based survey with 28.090 participants. In: Stroke, 2006, nr. 37, pp. 946-950.
11. Neylon A., Canniffe C., Anand S., et al. A global perspective on psychosocial risk factors for cardiovascular disease. In: Prog. Cardiovasc. Dis., 2013, nr. 55(06), pp. 574-581
12. O'Donnell M.J., Xavier D., Liu L., et al. Risk Factors for ischemic and intracerebral hemorrhagic stroke in 22 countries (the INTERSTROKE study): a case control study. In: Lancet, 2010, nr. 376, pp. 112-123.
13. Ohira T., Iso H., Satoh S. et al. Prospective study of depressive symptoms and risk of stroke among Japanese. In: Stroke, 2001, vol. 32, pp. 903-908.
14. Popovici M., Vataman E. Alinierea necesitatilor de combatere a bolilor cronice la prioritatile serviciului de sanatate si dezvoltare din Republica Moldova. In: Buletinul Academiei de Stiinte a Moldovei. Stiinte Medicale, 2010, nr. 2(25), pp. 7-14.
15. Programul national de prevenire si control al bolilor cardiovasculare pentru anii 2014-2020. Hotararea Gu-vernului nr. 300 din 24 aprilie 2014. In: Monitorul Ofi-cialal RepubliciiMoldova, nr.104-109 din 06.05.2014, art. 327.
16. Skurikhina O.N., Miller O.N. Levels of anxiety and depression in patients with paroxysmal and chronic atrial fibrillation. In: Journal of arrhythmology, 2009, nr. 55, pp. 14-18.
17. Tan M., Morgan K. Psychological interventions in cardiovascular disease:an update. In: Curr. Opin. Psychiatry, 2015, nr. 28, pp. 371-377.
18. Terje A.E., et al. Social Inequalities in Health and their Determinants: Topline Results from Round 7 of the European Social Survey. 2016. 18 p.
19. Truelsen T., Nielsen N., Boysen G., Gronbaek M. Self-reported stress and risk of stroke. The Copenhagen City Heart Study. In: Stroke, 2003, nr. 34, pp. 856-862.
20. Vale S. Psychosocial stress and cardiovascular diseases. In: Postgrad. Medic., 2005, vol. 81, pp. 429-435.
21. World Health Organization. Global action plan for the prevention and control of noncommunicable diseases 2013-2020. Geneva, 2013. http://apps.who.int/iris/ bitstream/ 10665/94384/1/9789241506236_eng. pdf
22. World Health Organization. Global status report on noncommunicable diseases 2014. Geneva, 2014. http:// www.who.int/nmh/publications/ncd-status-report-2014/en/
23. Yoon S., Heller R., Levi C., et al. Knowledge of stroke risk factors, warning symptoms and treatment among an Australian urban population. In: Stroke, 2001, nr. 32, pp. 1926-1930.
Vladimir Bernic, dr. st. med., conf. cercet., Agentia Nationala pentru Sänätate Publica, tel.: 069559586, 022-574-656,
e-mail: vladimir.bernic@ansp.md
SURPLUSUL DE FLUOR ÎN APA POTABILÂ SI IMPACTUL LUI ASUPRA SÂNÂTÂJII (REVIZIA LITERATURII)
Natalia BIVOL,
IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
Disponibilitatea apeipotabile inofensive reprezinta una dintre conditiile indispensabile ocrotirii sipromovarii sanatatii. Cele mai multe cercetari clinice si experimentale efectúate anterior dovedesc actiunea multilaterala a fluorului asupra diverselor sisteme ale organismului. Rezultatele acestei actiuni depind de concentratia lui în apa. Absorbtia de fluor în cantitati mari poate avea efecte adverse asupra sanatatii, provocând oste-ofluoroza, fluoroza dentara si alte boli. Actiunea patologica a fluorului a fost raportata pentru diferite organe, inclusiv pentru creier, tesuturile reproductive, glanda tiroida, ficat, rinichi, pancreas etc.
Cuvinte-cheie: fluor, fluoroza, apa potabila
Summary
Excess of fluoride in drinking water and health impact (Literature review)
The availability of safe drinking water is one of the inseparable conditions of health protection and promotion. Most clinical and experimental research has shown the multilateral action of fluoride on various body systems. The results of this action depend on its concentration in water. Absorption of fluoride in large quantities can cause adverse effects on health, including skeletal, dental fluorosis and other diseases. Pathological action of fluoride has been reported for various organs, including the brain, reproductive tissues, thyroid gland, liver, kidney, pancreas, and others.
Keywords: fluoride, fluorosis, drinking water Резюме
Избыток фтора в питьевой воде и воздействие на здоровье человека (обзор литературы)
Наличие безопасной питьевой воды является одним из неотъемлемых условий защиты и укрепления здоровья. Большинство клинических и экспериментальных исследований показали многостороннее действие фтора на различные системы организма. Результаты этого действия зависят от его концентрации в воде. Поглощение фтора в больших количествах может вызвать неблагоприятные последствия для здоровья, включая флюороз скелетa, флюороз зубов и другие заболевания. Патологическое действие фтора было зарегистрировано для различных органов, включая мозг, репродуктивные ткани, щитовидную железу, печень, почки, поджелудочную железу и другие.
Ключевые слова: фтор, флюороз, питьевая вода
Introducere
Fluorul (F) este bine cunoscut pentru utilizarea sa profiláctica în prevenirea cariilor dentare prin apli-carea topicä sau prin suplimentarea apei potabile. Continutul sporit de fluor din sursele de apä potabilä în multe localitäti ale Republicii Moldova indicä o situatie endemicä în tarä [3, 19].
Fluoroza endemicä este o afectiune a oamenilor si a animalelor agricole, a cärei aparitie si dezvoltare sunt legate de surplusul de fluor în apele naturale - surse principale de aprovizionare cu apä potabilä a populatiei. Modificärile culorii si ale reliefului tesuturilor dure dentare sunt prima si uneori singura manifestare vizibilä a fluorozei. Aceste semne morbide se manifestä prin schimbarea culorii normale a smaltului dentar [11].
Este important sä se mteleagä cä efectele flu-orului sunt cumulative, ceea ce mseamnä cä prin consumarea apei în fiecare zi, pe parcursul unei vieti, poate avea loc oträvirea gravä cu fluor, mai ales la copii [19].
Scopul acestei revizuiri a literaturii a fost esti-marea surplusului de fluor în apa potabilä si evalua-rea impactului acestuia asupra sänätätii omului.
Distributia fluorului si a compusilor lui în natura
În zonele cu solul si aerul poluat de întreprin-derile industriale, fluorul se acumuleazä în plante, deseori distrugându-le. În vecinätatea acestor în-treprinderi, la plantele sensibile la poluare cu fluor s-a observat scäderea continutului de clorofilä în frunze: mai întâi se schimba culoarea frunzei, ea devenea mai groasä, cu depuneri albe-surii; fructele se deformau. Dar sunt si unele plante rezistente la fluor: visinul, sfecla de zahär, cartoful, astrele, tran-dafirii [25].
La circuitul fluorului în naturä participä nu doar lumea vegetalä, ci si cea animalä. În acest sens, datele despre cantitatea fluorului din tesuturile diferitor animale prezintä un interes deosebit. Continutul fluorului în produsele alimentare de origine animalä se aflä în urmätoarele limite: în carne - 0,16-2,0 mg/kg, în unt - 0,4-0,45 mg/kg, în lapte si lactate - 0,3-0,71 mg/kg, în ouä - 0,00-1,48 mg/kg, în pestele de apä dulce - 0,09-0,26 mg/kg, în pestele de mare - 0,0284,47 mg/kg. Pestele de mare, comparativ cu cel de apä dulce, contine mai mult fluor, deoarece acest microelement este prezent în apa de mare într-o concentratie mult mai maltä [11].
Sursele de fluor, mecanismul absorbtiei
În organismul în crestere fluorul se depune cu mult mai mult decât la o värstä adultä, iar eliminarea lui prin urinä este mai mare la adulti decât la copii. Mecanismul de actiune a fluorului asupra unui organism animal se explicä prin urmätoarele momente:
• formarea compusilor complecsi de fluor cu calciu, magneziu si alte elemente activatoare ale sistemelor enzimatice;
• actiunea inhibitoare a fluorului asupra unui numär important de enzime, aceasta fiind msotitä de perturbäri ale schimbului interstitial din tesuturi;
• activitatea chimicä a fluorului e mai mare comparativ cu cea a iodului, în urma cärui fapt fluorul poate fi un concurent al iodului în sinteza hormonilor tiroidei;
• fluorul joacä un rol important în schimbul de vitamine.
Fluorul se repartizeazä neuniform în tesuturile organismului animal diferite ca functie si morfologie. Manifestând o afinitate specialä fatä de tesuturile calcifiate, el se acumuleazä în acestea pe parcursul întregii vieti [11].
Aportul fluorului în organismul uman este asigurat pe douä cäi: prin hranä si prin apa potabi-lä. Aportul din alimente este de 0,2-0,6 mg zilnic. Resorbtia fluorului în tractul digestiv depinde de ti-
pul legâturilor chimice (organice sau neorganice), de solubilitate, starea de agregare, cantitatea ingeratâ si este în functie de: calea de pâtrundere în organism (cu alimentele sau cu apa), cantitatea de apâ sau alimente, tipul alimentatiei si starea fiziologicâ a organismului [11, 12, 26].
Organismul uman poate primi acest element din plante, el poate fi asimilat în mod direct din ceai, peste oceanic (sardine, scrumbii afumate, scrumbii albastre, somon) consumat cu tot cu oase, precum si din oricare alt aliment pregâtit în apâ fluoruratâ. Resorbtia are loc aproape în totalitate la nivelul intes-tinului subtire, iar unele legâturi neorganice solubile se asimileazâ usor chiar din cavitatea bucalâ, însâ mai mult în stomac (30-40%) si în intestinul subtire (60-70%) [8, 11, 26].
Din tractul digestiv, fluorul nimereste în sânge. Din sânge, prin difuzie, trece în lichidul interstitial pânâ concentratia între ele devine aproape egalâ. Cantitatea de fluor ingeratâ depinde de cantitatea de apâ bâutâ, de cantitatea de apâ din alimente si de continutul de fluor din aceastâ apâ [8, 22].
Morbiditatea cu fluorozá dentará în República Moldova
Pe teritoriul R. Moldova existâ câteva zone cu continut sporit (>1,5 mg/l) de fluor în apa potabilâ:
• Glodeni - 5-11 mg/l în fântânile arteziene si 1,2-1,7 mg/l în cele obisnuite;
• Fâlesti - 4-8 mg/l si, respectiv, 1,0-1,8 mg/l în bazine naturale de apâ;
• Ungheni - 4-8 mg/l si 0,85-1,5 mg/l în bazine naturale de apâ;
• Câlârasi - 3-5 mg/l si 0,8-1,5 mg/l în bazine naturale de apâ;
• Nisporeni, Anenii Noi, Hâncesti - 2,0-4,0 mg/l si 0,8-1,5 mg/l;
• Câinari, Taraclia, Basarabeasca - 3,0-8,0 mg/l si 0,8-1,2 mg/l;
• Ceadâr-Lunga - 11,0-16,0 mg/l si 1,0-1,6 mg/l;
• Floresti, Criuleni - 2,0-4,0 mg/l si 0,8-1,2 mg/l. La multi locuitori din zonele afectate sunt înre-
gistrate modificâri manifeste de culoare si de texturâ ale dintilor.
Având în vedere faptul câ în 13 raioane ale Re-publicii Moldova continutul de fluor în apa potabilâ depâseste normele admise, precum si faptul câ el se gâseste în cantitâti mari în organismele vegetale si animale cu valoare alimentarâ, la populatia locuitoa-re în aceste raioane poate apârea nu doar fluoroza dentarâ, ci si cea a oaselor [11].
Modificárile unor organe si sisteme din cauza surplusului de fluor
Cantitatea de 2,0 mg/l de fluor în apâ deja duce la fluorozâ dentarâ, iar continutul de 8,0 mg/l duce
la fluorozä scheleticä la 10% din populatie. Folosirea a 2,0-8,0 mg de fluor pe parcursul a 10-20 de ani conduce la osteofluorozä foarte severä, la modificäri în structura si în functia glandei tiroide; 100 mg/l de fluor în apä duce la încetinirea cresterii, 125 mg/l de fluor provoacä schimbäri degenerative în rinichi. Pentru om, cantitatea de 2,5-5,0 grame de fluor este mortalä [25].
Într-un climat temperat, chiar si la persoanele care utilizeazä apä cu 2,0 mg/l F nu existä abateri semnificative si stabile în cresterea si dezvoltarea scheletului. O usoarä întârziere în osificarea si cresterea oaselor, precum si fenomenele initiale ale porozitätii si sclerozei oaselor sunt observate la micä proportie de oameni care folosesc apä cu 4,0 mg/l de F. Aceste modificäri sunt mai pronuntate la copiii cu fluorozä dentarä de gradul III sau IV, care, aparent datoritä unui numär de cauze exogene si endogene, sunt mai sensibili la F.
Pentru dezvoltarea osteosclerozei severe este necesarä utilizarea prelungitä a apei dintr-o zonä endemicä, timp de cel putin 10-15 ani la 10 mg/l F si aproximativ 20-30 de ani la 5-6 mg/l F [26].
Concentratiile înalte de fluor din apa potabilä (n1,5 mg/l) pot cauza probleme de sänätate osoasä, inclusiv dentare. În tara noasträ, cantitäti sporite de F în apa potabilä sunt întâlnite mai ales în localitätile din centru si din nord. Concentratiile care depäsesc cifrele de 1,5 mg/l si fluoroza dentarä au avut un impact negativ preponderent cu caracter functional si al metabolismului fosforo-calcic asupra calitätii vietii grupei populationale analizate [4, 26].
În urma unei analize a probelor de apä prelua-te de CNSP în perioada 2008-2015, s-a observat cä concentratia fluorului depäseste valoarea normativä în mai mult din jumätate din probe în raioanele Ane-nii-Noi, Cälärasi, Cäuseni, Fälesti, Glodeni, Râscani, Stefan-Vodä, Taraclia, Ceadâr-Lunga. În urma cerce-tärilor s-a demonstrat legätura dintre cantitatea de fluor în apa potabilä si cazurile de sindrom Down: în regiunile unde fluorul depäseste 1 mg/l, cazurile de copii cu sindrom Down este de douä ori mai mare decât în regiunile unde concentratia lui e foarte micä.
Chiar dacä fluorul reduce riscul aparitiei cari-ilor dentare, fluorul care se adaugä în apä este un mutagen cunoscut. Deoarece este biocumulativ, el se acumuleazä în timp în unele organe precum crierul, oasele etc. Un studiu din 2006 a arätat cä în cazul bäietilor diagnosticati cu cancer (osteosarcom) înainte de vârsta de 20 de ani, nivelul de fluor în apa de bäut fusese crescut, atingând cel mai înalt grad de risc la vârsta de 6-8 ani [30].
Cercetätorii japonezi au descoperit o corelatie între continutul fluorului în orez si mortalitatea din
cauza cancerului de stomac ca rezultat al folosirii ore-zului de pe câmpurile pe care s-au folosit îngrâsâminte minerale cu continut crescut de F [25].
O analizâ exploratorie a cercetâtorilor americani în domeniul cancerului a descoperit o asociere între expunerea la fluor în apa de bâut în timpul copilâriei si incidenta osteosarcomului la bârbati, dar nu în mod consecvent la femei. [2].
Actiunea toxicâ a fluorului asupra ficatului este legatâ cu efectul de inhibare a unor fermenti, ceea ce duce la dereglarea metabolismului. În pancreas au loc dereglâri de circulatie cu microhemoragii. Actiunea fluorului asupra glandelor endocrine se manifestâ prin suprimarea functiei acestora, mai ales a hipofizei si a suprarenalelor [7, 25].
Cercetârile au demonstrat câ consumul de apâ fluoruratâ duce la disfunctie tiroidianâ, crestere în greutate si depresie. Glanda pinealâ de asemenea tinde sâ acumuleze cantitâti semnificative de fluor care, în cele din urmâ, o calcifiazâ. Acest lucru poate duce la simptome asemânâtoare cu tulburarea hi-peractivâ cu deficit de atentie (ADHD) si poate juca de asemenea un rol în boala Alzheimer. Având în ve-dere efectele fluorului asupra neurotransmitâtorilor, este posibil sâ accentueze depresia si alte tulburâri neurologice, sâ afecteze oasele (cancer osos), creierul. Prin cresterea nivelului glucozei în sânge dezactiveazâ 62 de enzime si inhibâ altele 100, pro-voacâ osteoartritâ, încetineste sinteza colagenului, provoacâ tulburâri de spermatogenezâ si infertilitate, creste absorbtia de plumb, inhibâ formarea anticor-pilor, induce tulburâri ale sistemului imunitar, mutatii genetice si moartea celulelor [16].
Prin actiunea fluorului asupra sistemului nervos central apar schimbâri morfofunctionale, sindroamele astenic, astenovegetativ, diencefalic; inhibarea unor fermenti ca colinesteraza si monoa-minooxidaza, procese distrofice în scoarta cerebralâ, în trunchiul cerebral si în cerebel.
Discromiile sau defectele dintilor îi fac pe pacienti sâ fie nesiguri pe sine, determinându-i sâ comunice si sâ zâmbeascâ mai putin. În final, ele duc la tulburâri psihoemotionale si la neintegrarea în mediul social. Dintii sânâtosi, zâmbetul frumos sunt asociate de oa-meni cu o sânâtate bunâ, succes în viata personalâ si în carierâ. Persoanele cu discromii fluorozice ale dintilor suferâ de probleme psihoemotionale, profunzimea acestora datorându-se severitâtii bolii si vârstei [11, 25]. Retina de asemenea poate fi afectatâ de fluor în cazul intoxicatiei cronice, cu aparitia zonelor de distrofie si atrofie [25].
Efecte cardiotoxice ale surplusului de fluor sunt demonstrate în multe studii clinico-experimentale. Aritmiile cardiace la persoanele ce se expun la flu-orozâ sunt documentate în asociere cu hipertrofia miocardului [21].
Un studiu din SUA, efectuat în perioada 20052010, a demonstrat cä adäugarea fluorurilor în apa potabilä pentru atingerea unor niveluri optime a fost asociatä cu cresteri semnificative ale incidentei si prevalentei diabetului de tip 2 [10].
Activitatea chimicä a fluorului este mai mare comparativ cu iodul, în urma cärui fapt fluorul poate fi concurent al iodului în sinteza hormonilor tiroidei si, prin urmare, influenteazä asupra functiei acesteia. Cercetärile stiintifice efectuate la nivel de tarä atestä multe localitäti cu continut sporit de fluor în apa potabilä, care depäseste indicii optimi recomandati de Agentia Nationalä pentru Sänätate Publicä din R. Moldova. În raportul Consiliului national de cer-cetäri (NRC) al Statelor Unite ale Americii (2006) se mentioneazä cä concentratiile de fluor ce depäsesc valorile normale de referintä pot duce la perturbarea activitätii glandei tiroide. S-a stabilit o corelatie directä între concentratiile sporite de fluor din apa potabilä si zonele cu incidentä maltä a maladiilor iododeficitare (MID), ceea ce impune efectuarea unor investigatii endocrinologice mai aprofundate în aceastä directie si determinarea coeficientului de inteligentä (IQ) la co-piii din zonele respective [11, 5, 18]. Deoarece fluorul concureazä cu iodul pentru loc în tesutul celular, el înlocuieste iodul în glanda tiroidä - factor important în aparitia cancerului tiroidian [29].
Este importantä evaluarea actiunii fluorului asupra inteligentei. Milioane de copii, dar si adulti, din întreaga lume sunt afectati de un nivel mai ridicat al concentratiei de fluor prin apa de bäut si, prin urmare, sunt potential expusi riscului de a avea o inteligentä mai scäzutä. Copiii care locuiesc în zone cu nivel mai ridicat de fluor au demonstrat o dezvoltare mai slabä a inteligentei si fluorozä den-tarä moderatä. Multi cercetätori sustin cä femeile gravide ce locuiesc în zone cu continut crescut de fluor în apa potabilä riscä sä nascä copii cu afectiuni ale sistemului nervos central. În beneficiul generatiei viitoare, trebuie acordatä o atentie sporitä acestei probleme majore de sänätate publicä. Datele din aceste cercetäri ar putea sustine ipoteza ca excesul de fluor în apa de bäut are efecte toxice asupra sistemului nervos [1, 6, 13, 14, 17, 19, 23, 24].
Metodele de prevenire a fluorozei
În zonele în care continutul de fluor din apä nu corespunde cerintelor optime, este necesar în primul rând de a furniza apa centralizat, folosind apä de bunä calitate. Dacä nu este posibil, atunci urmeazä de selectat fântâni pentru uz public cu continut scäzut de fluor în apä.
Planul de actiuni pentru zonele rurale, în afa-rä de fluorurarea si defluorurarea apei, trebuie sä continä si alte masuri, atât de profilaxie a dezvoltärii
cariilor dentare (îmbogâtirea preparatelor cu fluor, fluorurare alimentará: lapte, sare, pâine), cât si pentru profilaxia fluorozei dentare (consum limitat de pro-duse bogate în fluor, produse de mare, ceai) [27].
Sunt necesare excluderea din igiena cavitâtii bucale a pastelor de dinti, solutiilor, gelurilor, compri-matelor cu continut de fluor si recomandarea pastelor ce contin preparate de calciu; limitarea consumului alimentelor cu continut mârit de fluor si folosirea alimentelor bogate în proteine, în special a lactatelor, sârurilor minerale, vitaminelor. În perioada de iarnâ se recomandâ de a mâri consumul de legume si fructe; alimentele trebuie sâ continâ produse bogate în calciu, care este antagonistul fluorului si contribuie la eliminarea acestuia din organism (calciul are o actiunea protectoare în caz de concentratii joase de fluor în apâ de 1,0-1,5 mg/l); prevederea unui regim optim de iradiere ultravioletâ pentru copiii de toate vârstele (deficitul ultraviolet reduce considerabil rezistenta organismului fatâ de fluor). În lunile de vacantâ se va practica trimiterea copiilor dintr-o zonâ endemicâ, în tabere de odihnâ situate în localitâti cu continut redus de fluor în apâ, cu alimentatie naturalâ, rationalâ, care trebuie sâ includâ o cantitate oarecare de proteine de calitate [11].
Concluzii
În tara noastrâ sunt multe localitâti în care continutul fluorului în apa potabilâ depâseste indicii optimi, iar frecventa fluorozei cu manifestâri dentare la populatie este înaltâ. Aceasta este o problemâ medicalâ si socialâ, însâ particularitâtile clinice ale acestei afectiuni nu sunt studiate pe deplin, iar eficacitatea metodelor traditionale de preventie si tratament este insuficientâ [28].
Cunoasterea impactului pe care fluoroza îl poate avea asupra calitâtii vietii indivizilor este importantâ pentru calcularea factorilor de risc si întreprinderea mâsurilor de profilaxie. Aprovizionarea populatiei cu apâ potabilâ de calitate si în cantitâti suficiente trebuie sâ fie una din directiile prioritare în politica si în actiunile statului privind sânâtatea în relatie cu mediul, aceasta fiind o mâsurâ eficientâ în profilaxia maladiilor conditionate de apa de bâut.
Bibliografie
1. Bashash M., Thomas D., Hu H., et al. Prenatal Fluoride Exposure and Cognitive Outcomes in Children at 4 and 6-12 Years of Age in Mexico. In: Environmental Health Perspectives, 2017, nr. 125(9): 097017.
2. Bassin E.B., Wypij D., Davis R.B., Mittleman M.A. Age-specific fluoride exposure în drinking water and osteosarcoma (United States). In: Cancer Causes Control, 2006, nr. 17(4), pp. 421-428.
3. Bivol N. Deficitul si surplusul de fluor în apa potabilâ, impactul asupra sânâtâtii si mâsurile de prevenire a stârilor morbide (revista literaturii). In: Buletinul Acad-emiei de Stiinte a Moldovei. Stiinte medicale, 2017, nr. 2(54), pp. 27-32. ISSN 1854-0011.
4. Bivol N., Voloc A. Consumul sporit de fluor cu apa
potabilä si sänätatea osoasä la copii de diferite vârste. In: Update în medicina respiratorie. Iasi: Editura Gr.T. Popa, 2017, vol. III, pp. 58-59. ISBN 978-606-544503-1.
5. Bivol N., Manole V., Ceban A. s.a. Fluorul în corelatie cu incidenta maladiilor ioddeficitare. In: Update în medicina respiratorie. Iasi: Editura Gr.T. Popa, 2017, vol. III, pp. 196-197. ISBN 978-606-544-503-1.
6. Das K., Mondal N.K. Dental fluorosis and urinary fluoride concentration as a reflection of fluoride exposure and its impact on IQ level and BMI of children of Laxmisagar, Simlapal Block of Bankura District, W.B., India. In: Environmental Monitoring & Assessment, 2016, nr. 188(4), p. 218.
7. Ene Indermitte, Astrid Saava, Enn Karro. Reducing Exposure to High Fluoride Drinking Water în Estonia—A Countrywide Study. In: International Journal of Environmental Research and Public Health, 2014, nr. 11. ISSN 1660-4601. www.mdpi.com/journal/ijerph
8. Fawell J., Bailey K., Chilton J., et al. Fluoride in Drinking-water. 2006. WHO. ISBN 1900222965. www.who.int/ water.../fluoride_drinking_water_...
9. Ferdohleb E. Cum putem evita fluoroza dentará. In: Cronica sánátátiipublice, 2016, nr. 3, pp. 26-27.
10. Fluegge K. Community water fluoridation predicts increase în age-adjusted incidence and prevalence of diabetes în 22 states from 2005 and 2010. In: Journal of Water and Health, 2016, DOI: 10.2166/wh.2016.012
11. Gnatiuc Pavel, Corneliu Nästase, Alexei Terehov. Fluor-oza dentará în vizorul medicinei moderne. Chisinäu: Medicina, 2012. 52 p. library.usmf.md/old/ebooks. php?key=b182
12. Guidelines for drinking-water quality. Geneva, 1996. 143 p.
13. Jonathan M., Broadbent W., Murray Th., et al. Community Water Fluoridation and Intelligence: Prospective Study in New Zealand. In: American Journal of Public Health, 2014, p. 1. DOI: 10.2105/AJPH.2013.301857
14. Khan S.A., et al. Relationship between dental fluorosis and intelligence quotient of school going children in and around Lucknow district: a cross-sectional study. In: Journal of Clinical & Diagnostic Research, 2015, nr. 9(11), pp. 10-15.
15. Kundu H., et al. Effect of fluoride in drinking water on children's intelligence in high and low fluoride areas of Delhi. In: Journal of the Indian Association of Public Health Dentistry, 2015, nr. 13(2), pp. 116-121.
16. Mercola D. La fluoration de l'eau associée au diabète et à un faible QI. 18 Octobre 2016. https://french.mercola. com/sites/articles/archive/2016/10/18/fluoration-l%E2%80%99eau-diabete.aspx
17. Mondal D., et al. (). Inferring the fluoride hydrogeo-chemistry and effect of consuming fluoride-contaminated drinking water on human health in some endemic areas of Birbhum district, West Bengal. In: Environmental Geochemistry & Health, 2016, nr. 38(2), pp. 557-576.
18. Peckham S., Lowery D., Spencer S. A large observational study of GP practice data and fluoride levels in drinking water. In: J. Epidemiol. Community Health, 2015, nr. 69(7), pp. 619-624. doi: 10.1136/jech-2014-204971
19. Sebastian S.T., Sunitha S. A cross-sectional study to assess the intelligence quotient (IQ) of school going children aged 10-12 years in villages of Mysore district, India with different fluoride levels. In: Journal of the Indian Society of Pedodontics and Preventive Dentistry, 2015, nr. 33(4), pp. 307-311.
20. Schulz W. Fluoride treatment of osteoporosis. In: Wien Med. Wochenschr, 2000, nr. 150(3), p. 42.
21. Stepco E. Utilizarea metodelor terapeutice complexe de corectie a metabolismului la pacientii cu fluorozá: tz. doc. med., 2009.
22. Viswanathan G., Gopalakrishnan S., Siva Ilango S. Assessment of water contribution on total fluoride intake of various age groups of people in fluoride endemic and non-endemic areas of Dindigul District, Tamil Nadu, South India. In: Journal Water research, 2010, vol. 44, pp. 6187-6200.
23. Valdez Jiménez L., López Guzmán O.D., Cervantes Flores M., et al. Utero exposure to fluoride and cognitive development delay in infants. In: Neurotoxicology, 2017, nr. 59, pp. 65-70.
24. Zhan X-A., Wang M., Xu Z-R., Li J-X. Toxic effects of F on kidney function and in young pigs. Research report Fluoride. 22-26 January-March 2006.
25. Авцын А.П., Жаворонков А.А. Патология флюороза. 1981. 335 c.
26. Габович Р.Д., Минх А.А., Гигиенические проблемы фторирования питьевой воды. 1979. 198 c.
27. Жукова А.Г., Михайлова Н.Н., Казицкая А.С., Алехина Д.А. Современные представления о молекулярных механизмах физиологического и токсического действия соединений фтора на органисм. 2017. https://cyberleninka.ru/
28. Руснак Б.С. Фтор в источниках питьегого водоснабжения Молдавской ССР в связи с заболеваемостью кариесом и флюорозом зубов: автореф. диссерт. Кишинев, 1965. 20 c.
29. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16596294
rutiere. Cea mai vulnerabila grupa de vârstâ în acest sens sunt baietii cu vârsta cuprinsa între 15 si 17 ani. În Republica Moldova se înregistreaza traumatisme rutiere la copii ca rezultat al implicarii lor în traficul rutier în calitate de conducator de scuter - 2,5%, conducator al altui tip de vehicul - 2,9%, pasager al transportului de încarcaturi - 2,1%. Rezultatele obtinute ne impun de a întreprinde masuri eficiente de redu-cere a mortalitatii survenite în urma accidentelor rutiere.
Cuvinte-cheie: accidente rutiere, copii, decedati, cauzele deceselor
Summary
Particularities of deceased resulting from road accidents among children and adolescents
Currently, road accidents are one of the most important causes of death in the Republic of Moldova. Data concerning deaths of children resulting from road accidents were collected and analyzed from the National Patrol Inspectorate of the General Police Inspectorate. The most vulnerable age group is boys aged between 15-17 years old. In the Republic of Moldova road traffic injuries are registered as a result of the involvement of children in road traffic as a scooter driver - 2,5%, driver of another type of vehicle - 2,9%, passenger of the freight transport - 2,1%. The results suggest that we should take effective measures to reduce the number of deaths caused by road accidents.
Keywords: road accidents, children, deceased, causes of death
Natalia Bivol, asist. univ. Catedra de igiená generalá, USMF N. Testemitanu, tel.: +373 079249299, e-mail: natalia.bivol@usmf.md
CZU: 614.8:656.1:314.424-053.2
PARTICULARITÄTILE DECESELOR REZULTATE ÍN URMA ACCIDENTELOR RUTIERE ÍN RÁNDUL COPIILOR SI AL ADOLESCENTILOR
Angela CAZACU-STRATU12, Svetlana COCIU1, Serghei CEBANU12, Maria RACU1, Raisa DELEU1,
1IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu, 2Agentia Nationalä pentru Sänätate Publicä
Rezumat
Actualmente, accidéntele rutiere reprezintä una din cele mai importante cauze ale deceselor tn Republica Moldova. Aufost colectate si analizate datele de la Inspectoratul National de Patrulare al Inspectoratului General de Politie referitoare la decesele survenite tn randul copiilor, rezultate din accidentele
Резюме
Особенности смертей в результате дорожно-транспортных происшествий среди детей и подростков
В настоящее время дорожно-транспортные происшествия являются одной из наиболее важных причин смерти в Республике Молдова. Были собраны и проанализированы данные Главной инспекции полиции из состава Национальной патрульной инспекции относительно гибели детей в результате дорожно-транспортных происшествий. Наиболее уязвимой возрастной группой в этом отношении являются мальчики в возрасте 15-17 лет. В Республике Молдова дорожно-транспортные происшествия зарегистрированы в результате вовлечения детей в дорожное движение в качестве водителя скутера - 2,5%, водителя другого типа транспортного средства - 2,9%, пассажира грузового транспорта - 2,1%. Полученные результаты свидетельствуют о том, что мы должны принять эффективные меры по снижению смертности на дорогах в результате транспортных происшествий.
Ключевые слова: дорожно-транспортные происшествия, дети, погибшие, причины смерти
Introducere
În fiecare an, peste 1200 de copii cu vârsta mai micá de 15 ani decedeazá si altii 134.000 sunt rániti
