SUBIECTE ESENȚIALE DE BIOETICĂ ÎN STRATEGIILE ANTIDOPING DIN SPORT Текст научной статьи по специальности «Клиническая медицина»

CZU 17:159-613.72

SUBIECTE ESENTIALE

>

DE BIOETICÀ ÎN STRATEGIILE ANTIDOPING DIN SPORT

Ion BANARI, vitalie oJovANu,

IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie

Nicolae Testemitanu

https://doi.org/10.52556/2587-3873.2023.1(94).04

Rezumat

Bioetica dispune de un imens potential teoretic si aplicativ pentru prevenirea si solutionarea diferitelor probleme legate de viata si sanatatea umana. Sportul constituie un domeniu important al vietii sociale, in care predomina diverse tendinte, incluziv cele nefavorabile care aduc prejudiciu sanatatii sportivilor. Articolul reflecta surse teoretice ale bioeticii care interpreteaza activitatile sportive sub influenta dopajului. Au fost aplicate metode analitice, hermeneutice si instrumentarul metodologic bioetic. Un subiect destul de sensibil, frecvent discutat la diferite niveluri, este utilizarea substantelor dopante in sport. Acest fenomen negativ evolueaza, devenind tot mai divers si dificil de combatut. Aplicarea fundamentelor conceptuale ale bioeticii creeaza conditii favorabile pentru eradicarea dopajului in sport.

cuvinte-cheie: bioetica, medicina, sport, dopaj Summary

Essential bioethics topics in anti-dopingstrategies in sports

Bioethics has a huge theoretical and applied potential for preventing and solving various problems regarding the life and health of individuals. Sport is an important area of social life that is excessively dominated by various trends, including unfavorable ones, which harm the health of athletes. The article reflects sources of bioethics that interpret sports activities influenced by doping. Analytical, hermeneutic methods and bioethical methodological tools were applied. A rather sensitive topic, frequently discussed at different levels, is the use of doping substances in sports. This negative phenomenon is evolving, becoming more and more diverse and difficult to combat. The application of bioethics benchmarks creates favorable conditions in the annihilation of doping in sport Keywords: bioethics, medicine, sport, doping

Резюме

Важнейшие темы биоэтики в антидопинговых стратегиях в спорте

Биоэтика обладает огромным теоретическим и прикладным потенциалом для предотвращения и решения различных проблем, касающихся жизни и здоровья человека. Спорт является важной сферой общественной жизни, в которой чрезмерно преобладают различные тенденции, в том числе и неблагоприятные, наносящие вред здоровью спортсменов. В статье отражены теоретические источники биоэтики, трактующие спортивную деятельность под влиянием допинга. Были применены аналитические, герменевтические методы

и биоэтический методологический инструментарий. Довольно острая тема, часто обсуждаемая на разных уровнях, — использование допинговых веществ в спорте. Это негативное явление эволюционирует, становится все более многообразным и трудно поддающимся устранению. Применение концептуальных основ биоэтики создает благоприятные условия для искоренения допинга в спорте.

Ключевые слова: биоэтика, медицина, спорт, допинг

Introducere

Dopajul sportiv constituie o problemá majorá a sportului international, dar treptat aceasta devine una primordialá pentru întreaga umanitate. În prezent, se configureazá tot mai evident posibili-tatea unei solutionári interdisciplinare a problemei dopajului în sport. Acest subiect, prin amploarea si complexitatea sa, a devenit o preocupare a numerosilor specialisti exponenti ai diferitor dome-nii de activitate stiintificá. Dacá adineaori subiectul dopajului în sport îi preocupa pe unii cercetátori preponderent prin abordarea integritátii în raport cu consumul substantelor dopante, atunci alte su-biecte, extrem de actuale, precum sunt: sánátatea curentá si de perspectivá a sportivilor, aspecte ale coruptiei din cadrul financiar si managerial sportiv, formarea unor viziuni sau perceptii negative privitor la unele grupuri de populatie (suporterii), distorsionárile conceptual-psihologice cu privire la interesul populatiei în sport, imixtiunea politicului etc., se plaseazá într-o ierarhie inversá. Dar anume acestea din urmá s-au dovedit a fi stimulantele de bazá ale ráspándirii atât de extinse si persistente a dopajului.

Din întreaga gamá de oportunitáti interdiscipli-nare o capacitate realá de solutionare a numeroase-lor probleme în cadrul activitátilor sportive se poate evidentia prin implicarea reperelor conceptúale siapli-cative ale bioeticii. Pretutindeni bioetica se afirmá tot mai insistent în diverse domenii de activitate, inclusiv în cel medical - clinic sau de cercetare. Concomitent subiectele bioetice devin un motiv de abordare inter-disciplinará, msá preponderent studiile se focalizeazá pe cele medicale. Bioetica este implicatá ca un factor reglator si metodologic de referintá al activitátilor

din domeniile ce au ca scop principal aspecte legate de viatá - conservarea si perpetuarea acesteia, anihilarea sau diminuarea suferintei, Ímbunátátirea calitátii vietii, optimizarea diverselor relatii privitor la viatá si sánátate.

Scopul articolului a constat în evaluarea strate-giilor antidoping în sport în contextul unor subiecte de bioeticá pentru a preveni o serie de atitudini care ar putea dáuna vietii si sánátátii sportivului, precum si pentru a identifica unele repere etice în manage-mentul decizional sportiv.

Materiale si metode

Forma si continutul articolului reflectá sur-se academice si subiecte de bioeticá aplicabile activitátilor sportive influentate de dopaj. Lucrárile au fost identificate în bazele de date PubMed si Research4Life. Criteriile de selectare a lucrárilor stiintifice pentru acest studiu au fost: 1) surse care interpreteazá manifestári contradictorii si situatii problematice în elaborarea unor strategii antidoping în sport din perspectivá medicalá si bioeticá [2, 4, 6, 10]; 2) studii ce reflectá schimbárile precoce ale unor capacitáti anatomice si fiziologice [4, 5, 9]; 3) lucrári ce redau repere bioetice care pot fi aplicate în abordarea activitátilor sportive sub influenta do-pajului [1, 3, 7, 8, 11]. Numárul de publicatii incluse în analizá a fost determinat de sarcinile propuse pentru atingerea scopului studiului. În analizá au fost utilizate în principal urmátoarele metode: analiticá, hermeneuticá si instrumentarul metodologic bioetic.

Discutii

Din momentul aparitiei sale si páná în prezent, bioetica s-a dezvoltat atât în aspect teoretic, cât si în cel aplicativ, devenind în mediciná o formá de culturá, o manifestare profesionalá deosebitá sau chiar un fenomen social consacrat în societatea oc-cidentalá, dezvoltatá din punct de vedere economic si social [7, p. 11-12]. În paralel cu performantele atinse în statele postsocialiste si cele în curs de dezvoltare, bioetica continuá sá parcurgá un traseu dificil de afirmare. În pofida dificultátilor existente, astázi se observá tendinte de a uni eforturile pentru implementarea cunostintelor, principiilor bioetice si eficacitátii schimbului de experientá. Un exemplu potrivit, în acest sens, poate fi aplicarea acestora în activitáti sportive.

În ultima jumátate de secol, întreaga activitate sportivá, supusá treptat, dar metodic influentei do-pajului, s-a transformat într-o tendintá socialá destul de complexá, acumulând numeroase manifestári contradictorii. Unele din ele pot fi: 1) evolutia efec-tivá a unor factori de ordin anatomic, fiziologic, ali-

mentar, psihologic, farmacologic; 2) consumul, prin tactici semi-admise si confidential, ale substantelor dopante; 3) transformarea stilului de viatá în unul directionat doar spre atingerea rezultatelor si amâ-narea sau chiar negarea altor componente firesti ale vietii personale, fapt care, în mod clar, vine în contradictie cu normele si traditiile unei vieti într-un cadru social normal; 4) antrenarea sportivilor într-un proces de concurentá acerbá cu implicarea activá a factorilor decizionali de ordin economic si financiar dupá modelul relatiilor de piatá, prin care se fac tranzactii cu sportivi (la solicitarea lor sau a condu-cátorilor organizatiilor sportive) cátre o echipá sau alta, dintr-o localitate/tará în alta, prin anumite sume de bani, adicá o variantá de„vânzare" a sportivilor ca pe o marfá; 5) capacitatea individualá a sportivului de a-si coordona în mod independent activitatea sau de a-si stabili de sine státátor prioritátile este redusá la minimum sau devine imposibilá, acesta devenind totalmente dependent s.a. [3, 4, 5, 6, 9, 10].

Observatiile efectuate configureazá o tendintá din ce în ce mai evidentá de transformare a unor posibilitáti reale ale evoluárii sportivilor într-un grup caracterizat printr-un nivel înalt de vulnerabilitate. Cel putin în prezent, existá toate conditiile pentru ca sportivii, în mare parte datoritá consumului de substante dopante, sá se transforme treptat într-un grup vulnerabil al populatiei. Aceastá constatare presupune o analizá a principiului bioetic cu privire la respectul pentru vulnerabilitatea umaná.

Principiul respectului pentru vulnerabilitate exprimá conditia fiintei umane care este fragilá si poate degrada în orice moment fizic, psihic, spiritual, ceea ce genereazá unele obligatii speciale sau impune o grijá moralá diferitá de cea standard [3, p. 76]. Vulnerabilitatea constituie un concept complex si contextual de naturá situationalá, relationalá si temporalá care se referá la o persoaná sau la gru-puri de persoane care, în virtutea unei stári fizice, afective si cognitive se aflá în pericol de a fi lezate sau distruse din cauza susceptibilitátii la influente destabilizatoare. În consecintá, persoana nu are ca-pacitatea de a lua decizii de sine státátor sau nu are suficiente oportunitáti pentru a-si controla si proteja interesele. În context medical, principiul respectului vulnerabilitátii exprimá conditia fiintei umane [1, p. 58-59]. Astfel, vulnerabilitatea constituie un principiu de bazá al bioeticii în mediciná, inclusiv în medicina sportivá. Totodatá, principiul de referintá poate fi interpretat în douá sensuri, si anume:„În primul rând, vulnerabilitatea se manifestá drept o caracteristicá a fiecárei fiinte vii, a fiecárei vieti aparte, care are trásáturi precum fragilitatea si moartea. În al doilea rând, este corect sá vorbim despre vulnerabilitatea anumitor grupuri de oameni, cum ar fi, de exem-

plu, copiii, sáracii, bolnavii, bátranii, persoanele cu dizabilitáti etc." [11, p. 55].

Afectati, sub presiunea factorilor mentionati anterior, sportivii îsi pierd în cele din urmá capacita-tea de a-si asigura independenta în luarea deciziilor atât cu privire la activitatea sportivá, cât si în cazul organizárii si urmárii de sine státátor a stilului de viatá. Totodatá, sportivul nu se poate abate de la strategiile standard aplicate în raport cu sánátatea si regimul prescris, ridicate aproape la nivelul politicii organizatiilor sportive nationale. Viata personalá a unui sportiv de performantá este ca un sacrificiu, interesele sale personale fiind limitate la maximum. Urmând pentru o perioadá limitatá de timp (atât cât dureazá o carierá de sportiv activ) restrictii si prescriptii destul de concentrate si stricte, unii sportivi, chiar începând cu cel de-al doilea interval de timp al activitátii lor, acuzá probleme de sánátate care, odatá declansându-se, deseori pot evolua pâná la diverse forme de invaliditate, iar aceasta se întâm-plá aproape imediat dupá patru decenii de viatá. Se atestá si alte disfunctii si patologii care sunt atribuite invaliditátii, dar sunt destul de grave (infertilitate, impotentá, dureri articulare sau musculare cronice, tulburári endocrine etc.).

Pierderea sau modificárile precoce ale unor capacitáti anatomice si fiziologice ale organismu-lui se depisteazá tot mai frecvent la sportivii de performantá în ultimele douá decenii [4, 5, 9]. Aces-te tendinte indicá din ce în ce mai clar cá sportivii pot trece în cele din urmá într-o altá categorie de populatie - cea vulnerabilá. În contextul perpetuárii accentuate a dopajului sportiv, existá posibilitáti reale de transformare a sportivilor într-un grup vulne-rabil al populatiei. Contracararea acestui proces pre-supune aplicarea unor másuri pe diverse dimensiuni: medicale, administrative, bioetice, politice, culturale, pentru a plasa activitatea sportivá în conditii firesti, fárá implicarea unor agenti distorsionanti, negativi. Eradicarea dopajului în sport mseamná un prim pas, extrem de important, care va minimaliza radical si alte porniri vicioase în activitatea sportivá. Civilizatia trebuie sá depuná eforturi considerabile în acest domeniu cu o istorie milenará - sportul.

Un alt subiect important în studiul conditiilor existente de utilizare a dopajului în sport constituie identificarea potentialului de implicare a factorilor de decizie ca un mediu în care ce intersecteazá fac-tori sociali-administrativi, culturali si morali. Rolul factorilor de decizie este prezent în orice stat în care se desfásoará orice activitate sportivá profesionistá, dar constituie o problemá serioasá în tárile în curs de dezvoltare, în cele foste socialiste sau sovietice, inclusiv în Republica Moldova. Lucrurile sunt si mai complicate aici în privinta respectárii anumitor

principii care tin de viata si sánátatea sportivului, de calitatea vietii acestuia, asigurarea protectiei personalitátii acestuia în fata unor factori de diverse origini. Chiar si în momentul de fatá, respectarea si implementarea activá, realá a principiilor bioeticii în activitatea sportivá este destul de incertá. În R. Moldova, de aproximativ trei decenii, principiile bioeticii nu se pot implementa si respecta constant în institutiile medicale de orice nivel si destinatie. Aceastá situatie se mentine chiar si dupá actiuni constante de pregátire a personalului medical în perioada studiilor universitare, la unele specialitáti de rezidentiat, în procesul de perfectionare a cadre-lor manageriale (sefi si sefi de sectii ale spitalelor, clinicilor, laboratoarelor s.a.), în urma instruirii ca-drelor medicale prin lectii informative si treninguri formative în incinta acestor institutii, în emisiuni de radio si televiziune, în diverse studii publicate etc. Adicá rezultatele obtinute n-au fácut fatá asteptárilor scontate. În urma unor studii, s-a constatat cá o buná parte de viná pentru dezvoltarea acestei situatii revine pe seama factorilor de decizie. Deciziile, în mod direct sau indirect, indiferent de mecanismul adoptárii lor, sunt luate în ultimá instantá de cátre factori de decizie concreti. Reiesind din realitátile R. Moldova, factorii de decizie reprezintá în marea lor majoritate persoane fizice concrete, totodatá astfel de factori pot reprezenta si anumite organizatii sau institutii de stat sau, în minoritatea cazurilor, de tip public sau politic.

Frecvent deciziile sunt luate de persoane concrete, dar ulterior anuntate sau promovate tacit în numele organizatiilor în cauzá. Adicá, în aceste cazuri, actiunea decizionalá este unilateralá, având adesea un grad ridicat de subiectivitate în raport cu evaluarea corectá a situatiei existente si cu posibili-tatea de corespundere a deciziei cu circumstantele. Astfel de actiuni coreleazá, în prezent, doar partial în cazul unor proiecte sau scenarii strategice de perspectivá. Decizia actualá de acest gen creeazá incomoditáti, lipsá de sens, inconsecventá sau chiar aparent si perceptie de faptá diletantistá.

Unele studii sociologice indicá faptul cá res-ponsabilitatea de bazá pentru implementarea cunostintelor bioetice este concentratá pe sefii institutilor medicale. În acelasi timp, s-a constatat faptul cá anume ei dau dovadá de cele mai slabe cunostinte de bioeticá elementará. În al doilea rând, nu existá un stimulent, fie si elementar, pentru implementarea principiilor bioetice la un nivel acceptabil. Sefii institutiilor deseori trec sub tácere greseli crase ori fapte nedemne ale lucrátorilor: medici, antrenori, asistenti, din cauza insuficientei de cadre, determina-tá de salariile mici. Totodatá, msá, majoritatea dintre ei nu întreprind másuri de informare, instruire si

perfeccionare a personalului în privinta cunostintelor si abilitátilor practice de bioeticá medicalá [8, p. 21-26]. Actualmente în R. Moldova existä o situatie contradictorie si destul de dificilá în ceea ce priveste implementarea în practica medicalá a cunostintelor si principiilor bioetice. Numeroasele probleme în respectivul domeniu de activitate nu reprezintá în prezent un obstacol de netrecut în aplicarea cu succes a recomandárilor bioetice în institutiile medicale, ceea ce ar contribui semnificativ la un act terapeutic calitativ si la un climat socio-medical favorabil.

Integritatea terapéutica drept principiu bioe-tic esential al medicinei sportive se concentreazá pe sportiv. Integritatea terapeuticá survine din întelegerea integritátii persoanei ca atare. Prin definitie, principiul integritátii se concentreazá pe coerenta moralá a persoanei. Pe lángá interzicerea oricárei ingerinte care vizeazá perturbarea armoni-ei comportamentului moral, principiul integritátii functioneazá ca un ideal care promoveazá urmárirea si consolidarea moralá a propriei identitátii. Functia lui vizeazá îndatoririle fatá de sine, coerenta interná a comportamentului moral si obligatiile fatá de ceilalti de a respecta si promova o armonie normativá a agentului moral. Conform acestui principiu, este interzisá dezintegrarea personalitátii umane, trebuie respectatá inviolabilitatea persoanei etc. [3, p. 76]. În sfera de actiune al bioeticii, specific domeniului medical, integritatea terapeuticá, pe lángá sensul integritátii organismului din punct de vedere „pur" medical, se relevá integritatea într-un sens mai complex. Aici integritatea devine un principiu imperativ al medicului si al medicinei de a nu devia, în anumite conditii, de la linia de bazá - cea a ocrotirii vietii si sánátátii umane în ansamblu. În acest sens, tratamentului unui organ sau sistem somatic concret, sau mentinerea unei stári anatomice si fiziologice la un nivel ridicat de eficacitate (de exemplu, la spor-tivi) prin stimularea suplimentará a unui grup de organe sau sisteme, nu ar trebui sá dáuneze stárii de bine a întregului organism. Respectivul principiu al integritátii promovat de bioeticá are o importantá temeinicá în mentinerea sánátátii sportivului, a stárii sale de bine din punct de vedere al aspectului psi-hosomatic. Acest principiu va exclude posibilitatea consumului de substante dopante pentru a nu dáuna stárii organismului în general. Adesea, performantele pe termen scurt sau lung se bazeazá pe disfunctii incipiente cu repercusiuni pronuntate în perspectivá, care pot duce la consecinte grave asupra sánátátii sportivului. Medicul institutiei sportive, nmpreuná cu antrenorul, trebuie sá fie primul care respectá acest principiu.

Principiul autonomiei se referá în mod direct la prevalarea deciziei unei persoane cu abilitáti spor-

tive, adicá a sportivului. Aici existá douá categorii de sportivi: adulti si minori (paná la varsta de 18 ani). Principiul respectárii autonomiei persoanei reflectá capacitatea unui sportiv de a-si gestiona viata si sánátatea, de a lua decizii in concordantá cu interesele sale.

Literatura de specialitate caracterizeazá principiul autonomiei in sensul cá fiecare persoaná are dreptul sá se consulte, sá aleagá si sá actioneze conform intereselor si conceptiilor sale morale, politice, economice, religioase etc. Fiecare este stápanul corpului sáu, al organelor si tesuturilor sale si are libertatea de a dispune de ele. Fiecare are dreptul sá decidá ce va face cu propria sa viatá. Autonomia persoanei cuprinde in esentá autonomia gandirii, vointei, intentiei si actiunii. Este necesar sá se clarifice Cine poate fi considerat persoaná autonomá? [1, p. 50].

Autonomia unei persoane exprimá capacitatea acesteia de autodeterminare fárá a fi supusá unui control sau restrictii. Autonomia trebuie inteleasá ca un concept larg, in care o persoaná are capacitatea de a genera idei si scopuri in viatá, de introspectie moralá, de a lua decizii fárá ingerinte externe, de a participa la viata politicá si a-si asuma responsabili-tatea personalá, drept capacitate de consimtámant informat. Principiul respectului autonomiei impune o serie de reguli, printre care cele mai importante sunt: spunerea adevárului sau veracitatea, respec-tul intimitátii altor persoane, protejarea informatiei confidentiale, obtinerea consimtámantului pentru interventie de la pacienti si ajutarea celorlalti, in caz de necesitate, luarea de decizii. íncálcarea acestui principiu poate fi interpretatá ca o limitare a libertátii altei persoane. ín context medical, intrebarea de bazá pe care trebuie sá si-o puná un medic este dacá deci-zia pacientului este cu adevárat autonomá. ín primul rand, pentru ca decizia sá fie autonomá, alegerea pacientului trebuie sá fie voluntará si, in al doilea rand, constientá [3, p. 74]. Autonomia sportivului trebuie sá prevaleze asupra altor pozitii cu privire la starea de sánátate a acestuia. Un aspect aparte se referá la sportivii minori la care acest principiu se aplicá párintilor sau tutorilor.

Principiul binefacerii presupune datoria de a promova binele si de a-i ajuta pe altii sá-si urmeze interesul legitim sau important pentru ei, dar poate fi inteles si ca datorie de a evita sau inlátura rául sau prejudiciul, dar si obligatia de a face si a promova binele. Regulile specifice pentru implementarea acestui principiu sunt: protejarea si apárarea dreptului altor persoane, prevenirea prejudiciului la care pot fi expuse alte persoane, eliminarea conditiilor care pot dáuna altora, salvarea persoanelor aflate in pericol [3, p.75]. Binefacerea ca principiu necesar, care trebuie respectat in special de medicii clinicilor sportive, an-

trenori, nutritionisti constituie o parte componentá a Întregului complex de principii bioetice aplicate personalitátii unui sportiv. Principiul caritátii reflectá datoria moralá de a-i ajuta pe ceilalti În realizarea vointei si/sau intereselor legitime ale acestora. În practica medicalá, principiul binefacerii stabileste conditia moralá a echipei medicale - sá actioneze pentru promovarea sánátátii si pentru prevenirea sau eliminarea factorilor si riscurilor pentru sánátate. Mai mult, acesta cere ca orice interventie medicalá sá fie realizatá exclusiv În interesul omului, fárá sá-i aducá prejudicii lui sau celor din anturajul sáu. Apli-cabilitatea principiului binefacerii În actul medical se manifestá atât la nivel individual, cât si la nivel social. În primul caz, este vorba despre grija fatá de orice persoaná, iar În cel de-al doilea caz, vorbim despre structurile institutional si folosul acestora pentru societate. Printre acestea, În exercitarea profesiei sale, personalul medical are obligatia sá-i ajute pe ceilalti, respectiv, trebuie sá ia În considerare simultan atât principiul binefacerii, cât si principiul nondáunárii. Primul reflectá prelungirea si extinderea principiului „de nu dáuna". Dar cele douá principii trebuie aplicate separat, mai ales În circumstantele În care nu avem si/sau nu recunoastem cá avem obligatia de a face bine altora, dar avem obligatia de a nu face ráu [1, p. SS]. Întrucât În sport existá Întotdeauna tentatii de exces În antrenamente, respectare a dietei, chiar si a consumului de dopante, binefacerea trebuie sá fie un principiu strict respectat de medicii din sport si de antrenori.

Concluzii

1. Problema dopajului constituie o preocupare esentialá nu numai În activitatea sportivá, ci si a Întregii societáti, deoarece consecintele negative se extind Într-un cadru medical si social pe termen scurt sau lung.

2. Bioetica are un rol semnificativ În diminuarea sau eradicarea dopajului În sport, implicit printr-un management etic institutional corespunzátor.

3. Identificarea subiectelor de bazá ale bioeticii În problema dopajului În sport, respectarea princi-piilor fundamentale ale eticii vietii În Întreaga gamá de activitáti sportive poate solutiona În mod esential problema utilizárii ilegale a substantelor dopante În domeniu.

Articolul a fost realizat În cadrul Proiectului„Fe-nomenul dopajului juvenil la sportivi În abordarea bioetico-medicalá"al Programului de Stat 2020-2023 (2G.BGGG9.BGG7.19).

Bibliografie

1. Banari I. Îndrumâri metodice la Bioeticà. Chijinäu: Print-Caro, 2022. 286 p. ISBN 978-9975-164-21-4.

2. Devriendt T., Sanchini V., Borry P. Ethics Review in Anti-Doping Research: Experiences of Stakeholders. În: AJOB Empirical Bioethics. 2020 Apr-Jun; 11(2), p. 125-133. Disponibil pe: doi: 10.1080/23294515.2020.1722767.

3. Filosofia medicinei. Cu elemente de bioetica medicala. Suport de curs. V. Ojovanu (coord.), I. Banari, A. Ejanu et al. Chijinäu: CEP Medicina, 2017. 121 p. ISBN 9789975-82-072-1.

4. Kayser B., Mauron A., Miah A. Current anti-doping policy: a critical appraisal. În: BMC Medical Ethics. 8:2 (2007). Disponibil pe : doi: 10.1186/1472-6939-8-2.

5. Kondric M. et al. Is there a danger for myopia in antidoping education? Comparative analysis of substance use and misuse in Olympic racket sports calls for a broader approach. În: Substance Abuse Treatment, Prevention, and Policy 2011,6:27 (citat ianuarie 2023). Disponibil pe: https://substanceabusepolicy.biomed-central.com/articles/10.1186/1747-597X-6-27.

6. Morente-Sanchez J., Zabala M. Doping in Sport: A Review of Elite Athletes' Attitudes, Beliefs, and Knowledge. În: Sports Medicine. volume 43(2013), p 395-411. Disponibil pe: doi: 10.1007/s40279-013-0037-x.

7. Ojovanu V. Prezente axiologico-bioetice in proce-sul investigärii si propagärii cunostintelor bioetice in institutiile medicale din Rebublica Moldova. În: Sânâtatea, Medicina si Bioetica in societatea contemporanâ: studii inter si pluridisciplinare: Materi-alele Conferintei Stiintifice Internationale, 8-9 nov. 2019, Chisinäu. Ed. a 2-a.Chisinäu: Print-Caro, 2019, p. 9-15. ISBN 978-9975-56-701-5.

8. Ojovanu V., Esanu A., Rubanovici V., Nistreanu D. Prezenta bioeticii în institutiile medicale din Republica Moldova si rolul factorilor de decizie. În: Sânâtatea, Medicina si Bioetica in societatea contemporanâ: studii inter si pluridisciplinare: Materialele Conferintei Stiintifice Internationale, 16-17 nov. 2018, Chisinäu. Chisinäu: CEP Medicina, 2018, p.17-26. ISBN '9789975-82-119-3.

9. Overbye M. An (un)desirable trade of harms? How elite athletes might react to medically supervised 'doping'and their considerations of side-effects in this situation Author links open overlay panel. În: International Journal of Drug Policy. V. 55, May 2018, p. 14-30. Disponibil pe: doi: 10.1016/j.drugpo.2017.12.019.

10. Tudela J. Sex, sport and doping: conflicts for Bioethi-cal analysis. În: Cuadernos de Bioética. 2022; 33(108): 213-217. Disponibil pe: doi: 10.30444/CB.125.

11. Tîrdea T.N. Bioeticâ: Curs de bazâ. Manual. Chijinäu: Print-Caro, 2017. 332 p. ISBN 978-9975-56-399-4.

Ion Banari, doctor în filosofie,

lector universitar,

Catedra de filosofie si bioeticä,

IP USMF Nicolae Testemitanu,

tel.: 069922209,

e-mail: [email protected]