CC BY
0^^ NECESITATEA ^^^ EDUCATIEIANTIDOPING ^^ A PROFESIONISTILOR
DIN DOMENIUL SANATATII
>
Rezumat
Problema combaterii dopajului in sport a devenit actuala in randurile sportivilor si antrenorilor, precum si in cele ale medicilor. Lucrarea prezinta o sinteza a literaturii privind influenta negativa a dopajului, activitatile si programele de instruire antidoping in general si problema instruirii profesionistilor din domeniul sanatatii cu privire la antidoping. Pentru realizarea obiectivului trasat a fost efectuata o cercetare focalizata a surselor de literatura de specialitate folosind motorul de cautare Google Scholar, bazele de date PubMed, Research for Life si Medline. Criteriile de selectare a articolelor au inclus problemele de sanatate cauzate de dopaj, programele si activitatile antidoping, intreprinse de catre specialist» din domeniul medicinii. In pofida eforturilor Agentiei Mondiale Antidoping (WADA), altor organizatii international si a numeroaselor organizatii nationale antidoping din diverse tari ale lumii, practica vicioasa a dopajului in randurile sportivilor continua. Conform surselor bibliografice se considera, in mod firesc, ca medicii si farmacistii ar juca roluri esentiale in lupta impotriva dopajului din sport. Totodata, s-a constatat ca acesti specialisti nu poseda cunostinte si dexteritati practice suficiente cu privire la problema antidopingului. In legatura cu aceasta situatie, este necesar sa se elaboreze programe de instruire universitara si postuniversitara a specialistilor cu referire la problema antidoping, fapt care va contribui in mare masura la solutionarea problemei antidoping. Este recomandata armonizarea documentelor nationale cu privire la problema antidoping cu cele internationale.
Cuvinte-cheie: dopaj, antidoping, sport, programe de instruire, profesionisti din sanatate
Summary
The need for antidoping education of health professionals
The problem of combating doping in sports has become topical both among athletes, coaches and doctors. The paper presents a synthesis of the literature on the negative influence of doping, antidoping training activities and programs in general and the issue of training health professionals on antidoping issues. In order to achieve the stated objective, a focused research of specialized literature sources was carried out using the Google Scholar search engine and the Pub Med, Research for Life and Medline databases. Criteria for selecting articles included health problems caused by doping, antidoping programs and activities, undertaken by medical professionals. Despite the efforts of the World Antidoping Agency (WADA), other international organizations and numerous national antidoping organizations in various countries of the world, the vicious practice of doping among
CZU: 614.2:796.011.5
\ Vladislav RUBANOVICI1, Gheorghe STEFANET2,
\ Alexei CHIRLICI1, Serghei CEBANU1
'IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu, 2Centrul National de Medicina Sportiva Atletmed,
República Moldova
https://doi.org/10.52556/2587-3873.2023.1(94).07
athletes continues. At the same time, it was found that the nominated specialists do not possess sufficient knowledge and practical skills on the issue of antidoping. In connection with this situation, it is necessary to develop programs for undergraduate and postgraduate training of the specialists on the issue of antidoping, the application of which in practice will greatly contribute to solving the problem of antidoping. It is recommended to harmonize national antidoping documents with international ones.
Keywords: doping, antidoping, sports, training programs, health professionals
Резюме
Необходимость в антидопинговом образовании специалистов здравоохранения
Проблема борьбы с допингом в спорте стала актуальной как среди спортсменов, так и среди тренеров и врачей. В работе представлен синтез литературы о негативном влиянии допинга, антидопинговых обучающих мероприятиях и программах в целом и проблеме обучения медицинских работников антидопинговым вопросам. Для достижения поставленной цели был проведен целенаправленный поиск источников специализированной литературы с использованием поисковой системы Google Scholar, баз данных PubMed, Research for Life и Medline. Критерии отбора статей включали проблемы со здоровьем, вызванные допингом, антидопинговые программы и действия медицинских работников. Несмотря на усилия Всемирного антидопингового агентства (ВАДА), других международных организаций и многочисленных национальных антидопинговых организаций в различных странах мира порочная практика применения допинга среди спортсменов продолжается. Судя по библиографическим источникам, естественно считается, что врачи и фармацевты будут играть важную роль в борьбе с допингом в спорте. В то же время было установлено, что вышеуказанные специалисты не обладают достаточными знаниями и практическими навыками по вопросу противодействия допингу. В связи с этой ситуацией необходимо разработать программы университетской и последипломной подготовки специалистов по борьбе с допингом, применение которых на практике во многом будет способствовать решению антидопинговой проблемы. Рекомендуется гармонизировать национальные антидопинговые документы с международными.
Ключевые слова: допинг, антидопинг, спорт, учебные программы, специалисты здравоохранения
Introducere
Sportul, în forma sa cea mai simplä, este una dintre cele mai importante activitäti umane. Pe lângâ divertisment, sportul impune reguli, care oferä sanse egale tuturor participantilor pentru a-si extinde limitele fizice si mentale, a împârtâsi valori si experiente comune [1]. Totodatä, la competitiile sportive sunt si cazuri, când unii sportivi, în scopul atingerii anu-mitor rezultate, recurg la folosirea unor substante chimice sau a unor metode, care nu numai cä sunt interzise de cätre forurile superioare în activitätile respective, dar pot influenta negativ si starea de sänätate. În orice competitie sportivä, unde tuturor participantilor le sunt oferite sanse egale, aceastä stare de lucruri, cunoscutä sub denumirea de„dopaj" este consideratä neprietenoasä, lipsitä de respect nu numai fatä de ceilalti participant la competitie, de toatä lumea sportivä, de sport, în general, dar si fatä de spectatori, care asteaptä si sperä la rezultate obiective, apreciind si bucurându-se de adeväratele performante ale sportivului.
Problema combaterii dopajului în sport a deve-nit actualä atât în rândurile sportivilor si antrenorilor, cât si ale medicilor. În ceea ce priveste domeniul medicinii, pe parcursul anilor de problema în cauzä s-au ocupat si se ocupä, în special, specialistii din medicina sportivä. Actualmente a apärut necesita-tea familiarizärii cu problema combaterii dopajului si a specialistilor din alte domenii ale medicinii, în primul rând, a celor din medicina primarä, dar si a farmacistilor.
Scopul lucrárii
Lucrarea prezintä o sintezä a literaturii de spe-cialitate cu privire la influenta negativä a dopajului, activitätile si programele de instruire antidoping, în general, si cu referire la problema instruirii profesionistilor în probleme de antidoping din do-meniul sänätätii.
Materiale si metode
Pentru realizarea obiectivului trasat a fost efec-tuatä o cercetare focalizatä a surselor de literaturä de specialitate folosind motorul de cäutare Google Scholar si bazele de date PubMed, Research for Life si Medline. Criteriile de selectare a articolelor au inclus problemele de sänätate cauzate de dopaj, programele si activitätile antidoping, inclusiv pentru si de profesionistii din domeniul medicinii. Dupä o analizä minutioasä a titlurilor, au fost selectate arti-colele originale, care contineau informatii relevante la acest subiect. În calitate de criterii de excludere au fost articolele privind rolul utilizärii diverselor substante si metode interzise pentru atingerea unor rezultate scontate în diverse feluri de sport, opinii
neargumentate stiintific. Din numärul total de 85 de surse au fost selectate 22.
Cuvintele-cheie utilizate pentru cäutare au fost: sänätatea sportivilor, sport, mäsuri antidoping, programe de instruire, profesionisti din sänätate, preventie.
Rezultate
În procesul familiarizärii diversilor specialist cu problema în cauzä, la una din primele mtrebäri principiale, care se discutä cum ar fi - „ar trebui dopajul sä fie considerat imoral în sport?" este important de luat în considerare motivele, pentru care anumite substante sau metode care sporesc performanta fizicä sunt interzise. Agentia Mondialä Antidoping (WADA) afirmä cä sportul prezintä o valoare în sine, care constä în celebrarea spiritului uman, care se manifestä prin performantele corpului si ale mintii omului si se reflectä în valori, inclusiv printr-un joc corect si onest, respect pentru sine si pentru alti participanti, respect pentru reguli si legi, dar si sänätate [1, 2]. Lista WADA a substantelor si metodelor interzise poate include orice substantä si metode, care îndeplinesc cel putin douä dintre urmätoarele trei criterii: 1) are potentialul de a spori sau de a ^bunätäti performantele sportive; 2) reprezintä un risc real sau potential pentru sänätatea sportivilor; 3) mcalcä spiritul sportului. Punctele 1 si 3 din lista mentionatä sunt, în principal, argumente etice de naturä „profesionalä". Utilizarea de substante sau metode, care ^bunätätesc performantele, mcalcä principiile egalitätii de sanse si corectitudinea între sportivi. În plus, dopajul este o mseläciune si provoacä prejudicii inechitabile societätii, în special, la copii §i tinerii adulti, pentru care sportivii servesc drept modele. Punctul 2 este un argument etic strict legat de sänätatea sportivului. Majoritatea substantelor care nrnbunätätesc performanta sunt niste medicamente elaborate cu scopul de a trata boli specifice, iar utilizarea acestora în alte scopuri de cätre subiectii sänätosi poate provoca daune sänätätii atât pe termen scurt, cât si pe termen lung [3]. De exemplu, cel mai des utilizat medicament este eritropoietina (Epo) folositä pentru a trata anemia rezultatä din boli renale cronice si anemia indusä de chimioterapie. Aportul de Epo de cätre subiectii sänätosi duce la asa-numitul „sânge gros" cunoscut ca „sindromul de hipervâscozitate" sau „sindromul de hipercoagulare" a sângelui, acesta prezentând un pericolul de tromboze cu risc supli-mentar de atac de cord [4]. De asemenea, utilizarea de steroizi anabolizanti în alt scop decât cel propus poate duce la o crestere a riscului de aterosclerozä: creste masa muscularä a inimii, perfuzia miocardicä
se deterioreazâ, dar si ficatul este afectat, fapt care duce la insuficientâ hepaticâ [5].
Consecintele etice, legislative si de sânâtate asociate cu dopajul sunt, în general, bine cunoscute. Spre regret, însâ, în pofida eforturilor WADA si ale numeroaselor organizatii nationale antidoping din diverse târi ale lumii, aceasta practicâ vicioasâ conti-nuâ [6]. Este posibil ca aceastâ tendintâ va continuâ la unii sportivi profesionisti, care obtin oferte din ce în ce mai profitabile atât pe teren, cât si în afara lui. Totodatâ, existâ si speranta câ sportivii profesionisti de mâine vor percepe valoarea sportului ca fiind ceva semnificativ diferitâ în comparatie cu acei sportivi, care au venit înaintea lor [7, 20].
Cresterea numârului de cazuri de abuz de substante interzise în rândul participantilor la sport ar necesita un efort mai concentrat din partea specialistilor practicieni din domeniul sânâtâtii pentru a face fatâ în mod adecvat „crimei". În mod firesc, s-ar presupune câ medicii si farmacistii ar juca roluri esentiale în lupta împotriva dopajului în sport si câ ar fi perfect pozitionati pentru a educa, consilia si îndruma atât sportivii de elitâ, cât si sportivii de agrement cu privire la chestiuni legate de dopaj. În acest context, au fost analizate rezultatele ale sase studii [6] din cinci târi europene (Franta, Marea Brita-nie, Italia, Grecia si Irlanda), în care au fost cercetate cunostintele, atitudinile si convingerile medicilor fatâ de dopajul în sport. În general, s-a constatat câ nivelul de cunostinte în rândul medicilor practicieni despre substantele utilizate pentru dopaj este redus. În baza rezultatelor obtinute, autorii considerâ câ este necesarâ revizuirea programelor de educatie si instruire profesionalâ a specialistilor mentionati la acest capitol. A devenit evident faptul, câ pe tema educatiei antidoping a medicilor profesionisti au fost publicate foarte putine lucrâri. În legâturâ cu situatia creatâ, într-un studiu explorator [8] au fost investigate cunostintele si atitudinea farmacistilor si medicilor generalisti sud-africani fatâ de dopajul în sport. În acest studiu s-a constatat un lucru alarmant, si anume câ aproximativ douâ treimi din sportivii care au recurs la dopaj au obtinut aceste substante prin intermediul medicului.
Dopajul în sporturile organizate si recreative a fost recunoscut ca o problema de sânâtate pu-blicâ în Uniunea Europeanâ (UE) în 2007, când a fost publicatâ Cartea Albâ a UE privind sportul [9]. Aceastâ lucrare a recomandat ca toti actorii cu res-ponsabilitate pentru sânâtatea publicâ sâ tinâ cont de aspectele de risc pentru sânâtate ale dopajului în activitâtile lor. Activitâtile internationale antidoping constau în prevenirea dopajului, reducerea riscurilor si promovarea sânâtâtii, care includ controlul dopa-jului, educatia antidoping, cercetarea si cresterea
gradului de constientizare a populatiei cu privire la agentii de dopaj si la efectele adverse ale utilizârii dopajului [2, 10]. Scopul activitâtilor antidoping este de a mentine integritatea sportului, precum si de a proteja sânâtatea sportivilor de performantâ si a sportivilor de agrement si, în general, sânâtatea publicâ prin prevenirea consumului de droguri de îmbunâtâtire a performantei si a imaginii (PIED) în afara sportului. Activitatea antidoping în sport este reglementatâ de Codul WADA, care contine lista cu substante si metodelor interzise în sport. În diverse târi ale lumii la nivel national, activitâtile preventive antidoping fac, de obicei, parte din programele cu strategii ale agentiilor nationale antidoping, care includ, de regulâ, proiecte de constientizare, prevenire si educare a populatiei, precum este, de exemplu, Health Pro Advantage al Agentiei Antidoping din SUA [2].
Cercetârile indicâ faptul câ farmacistii sunt una dintre cele mai de încredere surse de informatii medicale, iar sportivii îi percep pe farmacisti ca surse bine informate în problema antidoping [11, 12, 13]. Cu toate acestea, diverse studii au demonstrat necesitatea de mai multe oportunitâti educationale pentru farmacisti în ceea ce priveste problema antidoping [14]. Studiile viitoare ar trebui sâ se concen-treze pe mâsurarea eficientei educatiei antidoping în universitâti si/sau în sectorul privat în dezvoltarea cunostintelor farmacistilor despre antidoping. Aceste programe educationale pentru farmacisti trebuie evaluate cu mare atentie la acceptabilitate, fezabili-tate si implementare. Dintr-o perspectivâ mai largâ, în ceea ce priveste domeniul farmaciei sportive sau, cu alte cuvinte, rolul farmacistilor în medicina sportului si a exercitiilor fizice, cooperarea internationalâ si a pârtilor interesate îmbinate cu studii complexe ar putea fi, de asemenea, de mare folos. Cresterea rolului farmacistului în promovarea sânâtâtii publice necesitâ, de asemenea, mai mult sprijin din partea instrumentelor de consiliere privind medicamentele si a surselor de informatii medicale. Cu instrumente simple si fezabile, consilierea antidoping este usor de adoptat în fluxul de lucru al farmaciilor ori de câte ori este nevoie. Dezvoltarea acestor instrumente si baze de date trebuie completatâ cu cercetâri din perspectiva utilizatorului.
Organizatiile nationale antidoping si alti ac-tori înruditi joacâ un anumit rol în furnizarea de educatie pentru farmacisti. Un exemplu al dezvoltârii cunostintelor farmacistilor în materie de antidoping este proiectul „Sports Pharmacist System", lansat de Agentia Antidoping din Japonia în 2009 [15]. Proiectul include un program, prin care se propune instruirea si atestarea farmacistilor pentru a obtine cunostinte actualizate despre substantele si meto-
dele interzise în sport. În anul 2019 au fost instruiti si apoi atestati prin programul mentionat 9530 de farmacisti, iar un studiu recent a demonstrat cá farmacistii acreditati s-au referit semnificativ mai mult la lista substantelor interzise a WADA, Global Dro si linia telefonicá antidoping a Asociatiei farma-ceutice din Japonia, decât la cele non-sportive [2, 16]. În Finlanda, actiuni similare sunt întreprinse prin conceptul de farmacie pentru exercitiile fizice, în care farmaciile participante sunt încurajate sá promoveze activitatea fizicá în farmacoterapia de suport [17]. În timpul procesului de publicare a acestui articol, acest concept a fost deja extins în promovarea activitátilor antidoping atât în sporturile organizate, cât si în cele recreative, începând cu materiale educationale si webinare.
Dereglárile stárii de sánátate ale persoanelor ce practicá sportul sunt în primul rând consecinte ale actiunii factorilor de risc (atât endogeni, cât si exogeni) si mai putin determinate de specificul ac-tivitátii efectuate.
Riscul potential al activitátii fizice poate fi re-dus prin evaluarea medicalá, ierarhizarea factorilor de risc, supravegherea si educatia pentru sánátate a sportivilor. Cunoasterea particularitátilor morfo-functionale ale organismului în crestere, dozarea individualá corectá a efortului, supravegherea medicalá aprofundatá sunt garantia dezvoltárii fizice si psihice armonioase ale sportivilor tineri, mentinerii sánátátii lor, prevenirii reactiilor atipice la efort, atin-gerii în viitor a unor rezultate sportive înalte [18, 20].
Dopajul creeazá efecte negative, în primul rând, asupra sánátátii, dar si asupra fairplay-ului, amenintând tot mai mult sánátatea tinerilor. Dopajul, în general, reprezintá un factor descurajant pentru practicarea sporturilor si îi expune pe sportivii profesionisti la un stres nejustificat. Prin dopaj, sportivii mcalcá regulamentul WADA, care interzice utilizarea produselor farmaceutice în sporturile de competitie. Din pácate, astázi, în ciuda progresului tehnologic care caracterizeazá domeniul de cercetare stiintificá, metodele analitice nu sunt suficient de fiabile pentru cáutarea întregului grup de substante incluse în listele antidoping. De aceea este necesar sá fie elaborate metode noi de detectare pentru cá apar unele substante ilicite noi.
Utilizarea medicamentelor în scopul îmbu-nátátirii performantelor sportive poate duce la descalificarea unui sportiv si, de asemenea, poate dáuna sánátátii acestuia. Autoritátile sportive au interzis multe preparate medicamentoase, precum si alte substante biologic active nu doar pentru cá ar putea oferi unui sportiv un avantaj nedrept, dar si din cauza riscurilor mai mari pentru sánátate.
Astfel, elaborarea si actualizarea programelor
educationale pentru aceastä grupä de profesionisti reprezintá niste actiuni importante pentru a reduce si a controla eventualele comportamente periculoa-se ale sportivilor. Astázi este foarte important rolul educational al medicinii preventive.
Preventia poate fi o armá mai puternicä decât medicina clinicä. O campanie preventivä valabilä poate promova sänätatea, reducând prevalenta, incidenta si severitatea bolilor si limitarea cheltu-ielilor în acelasi timp. Educatia sportivilor cu privire la daunele utilizärii substantelor interzise ar trebui sä joace un rol prioritar, deoarece constientizarea pericolului este mai importantä decât folosirea unor metode de constrângere. Prin urmare, este esentialä includerea aspectelor epidemiologice, farmacologi-ce, medicale ale substantelor interzise în programele de instruire a profesorilor, antrenorilor, medicilor.
Educatia antidoping trebuie sä fie adresatä profesionistilor din domeniul medical, care include medicii sportivi sau alti profesionisti implicati în diagnosticarea, tratamentul sau reabilitarea sportivilor precum kinetoterapeutii, medicii generalisti, nutritionistii sportivi si farmacistii. Recunoscând rolul importante care îl joacä în protejarea sportului curat, acestia vor însusi modul în care vor actiona eficient în conformitate cu regulile antidoping, cum pot sprijini sportivii în îndeplinirea responsabilitätilor, care le revin conform Codului Mondial Antidoping si, prin urmare, cum pot ajuta la prevenirea dopajului.
Directorul general WADA Olivier Niggli a mentionat cä educatia este o activitate fundamental în promovarea sportului curat. Educatia pentru sport curat joacä un rol important în protejarea sportivilor, iar cresterea accesului la educatia rele-vantä, bazatä pe cercetare, este una dintre prioritätile cheie [2].
Profesionistii din domeniul medical, care sunt instruiti cu privire la antidoping pot aduce beneficii sportivilor, oferindu-le sfaturi exacte pe problema respectivä si influentându-le în mod pozitiv valorile si comportamentele.
Dopajul prezintä un risc potential pentru sänätatea tinerilor sportivi. Programele educative si de prevenire a dopajului în sport au scopul de a preveni si combate dopajul prin informarea sportivilor despre substantele interzise. Cu toate acestea, existä unele impedimente cu privire la punerea în aplicare a acestor programe. Aceastä stare de lucruri a determinat Germania sä introducä Planul national de prevenire a dopajului în speranta cä situatia în rândul tinerilor sportivi se poate ameliora. Ulterior, a fost studiat gradul în care implementarea Planului national a condus la ümbunätätirea eforturilor de prevenire în scolile sportive si mäsura în care activitätile de prevenire nou dezvoltate ale Agentiei Nationale
Antidoping au ameliorat cunostintele în rândul tine-rilor sportivi din cadrul scolilor sportive [18].
Dopajul este o problemâ stringentâ a spor-tului modern, fiind recunoscutâ de 90,9% dintre respondentii care au participat la un studiu socio-logic. Un numâr semnificativ de sportivi, antrenori si oficiali din sport are un stereotip stabil legat de permisiunea utilizârii dopajului pentru a obtine rezultate înalte (55% dintre respondenti). Aceastâ perceptie complicâ posibilitâtile de combatere a fenomenului drogurilor ilicite în sport.
În acelasi timp, lipsa cunostintelor aprofundate în rândul profesionistilor din sânâtate cu privire la impactul negativ al substantelor si metodelor interzise asupra sânâtâtii fizice si morale a unei persoane determinâ o perceptie ambiguâ a dopajului, creste legitimitatea moralâ a acestuia si duce la o râspândire semnificativâ, în special în sportul de masâ, unde nu existâ niciun control antidoping. Situatia creatâ actualizeazâ problema combaterii dopajului, îndreptând-o în directia câutârii si gâsirii unor mijloace si metode moderne si eficiente de combatere a acestui fenomen.
Este bine cunoscut faptul câ cele mai eficace metode de combatere a dopajului în sportul modern sunt îmbunâtâtirea procedurii de control al dopajului, stoparea promovârii si utilizârii preparatelor interzise si metodele educationale.
La etapa actualâ au fost elaborate atât concep-tul, cât si continutul competentei antidoping, fiind identificate trei niveluri de competentâ antidoping formatâ, si anume: nivelul initial sau adaptiv individual, nivelul de bazâ si nivelul semnificativ profesional (cel mai înalt). Pentru studentii din institutiile de învâtâmânt cu profil sportiv sunt definite si criteriile de competentâ antidoping. Acestea includ criterii cognitive, valorice si comportamentale, permitând formularea cerintelor efective pentru nivelul de dezvoltare a calificârii profesionale a absolventilor institutiilor de învâtâmânt superior din domeniu. Totodatâ, aceste criterii permit stabilirea gradului de pregâtire a studentilor în cadrul viitoarei lor activitâti profesionale în vederea luptei împotriva dopajului, aplicârii cunostintelor dobândite în ac-tivitatea practicâ, respectârii si promovârii unui stil de viatâ sânâtos, non-doping si a valorilor morale ale sportului.
Cea mai accesibilâ si mai putin costisitoare interventie antidoping este utilizarea metodelor educationale, care trebuie implementate mai activ în sistemul de educatie fizicâ si sport si în cel medical. Astfel, conform autorului F. N. Soldatencov (2011) educatia antidoping este un proces de educatie, crestere si dezvoltare personalâ, care vizeazâ formarea unui sistem de cunostinte te-
oretice si abilitäti practice, creativitate, orientäri valorice, comportament si activitäti în spiritul antidoping, asigurând o atitudine responsabilä fatä de sine, respect pentru regulile competitiilor, pentru concurentii din sport si telespectatori [19]. Elaboratä si fundamentatä experimental, metoda de formare a orientärilor valorice antidoping a fost aplicatä în procesul educational al studentilor unei institutii de învätämânt superior de culturä fizicä. S-a confirmat ipoteza despre impactul pozitiv al metodologiei elaborate asupra convingerilor antidoping si constiintei juridice a studentilor, fapt dovedit de studiul orientärilor valorice. Astfel, în lotul experimental, orientarea elevilor spre valo-rile fundamentale ale cunostintelor importante pentru formarea competentei antidoping (lärgirea orizontului lor) a crescut de la 25% la 42% (p<0,01), dezvoltarea intelectualä si moralä de la 40% la 59,3% (p<0,01), onestitatea de la 56,3% la 60,7% (p>0,05), disciplina de la 52,3% la 623% (p<0,01). În grupul de control, rezultate au fost mult mai mici. Elevii din grupul experimental au prezentat un nivel sporit de constientizare a impactului negativ al dopajului asupra sänätätii. Acest lucru a fost evidentiat clar în rezultatul analizei räspunsurilor, în primul rând la întrebarea, dacä ar recomanda dopajul rudelor sau prietenilor lor, care vor decide sä se ocupe în viitor cu sportul. Înainte de înce-perea instruirii, 60% dintre studentii din grupul experimental aveau intentia sä recomande dopa-jul în secret, în timp ce dupä instruire, ponderea studentilor cu o astfel de viziune a scäzut pânä la 6,7% (p<0,01). În acest mod, a fost confirmatä eficacitatea metodologiei elaborate pentru formarea orientärilor valorice antidoping în procesul de învätämânt al studentilor [19].
Elaborarea programelor respective în sistemul de pregätire universitarä si postuniversitarä a specialistilor din domeniul sänätätii, inclusiv din medicina sportivä, dar si aplicarea lor în procesul de instruire poate contribui considerabil la realizarea politicilor antidoping. Activitatea organizatoricä si pedagogicä a subiectilor procesului de h^tärn^n pentru formarea specialistilor din domeniul sänätätii pe problema în cauzä, în general, poate fi eficientä prin implementarea unui model, care prevede o succesiune logicä a etapelor acestuia (diagnostic, motivational, de continut, corectiv si evaluativ-re-flexiv) [20, 21, 22].
În acelasi timp, pentru a ümbunätäti sistemul intern de pregätire postuniversitarä a specialistilor din sänätate, dar si pentru a ajusta instruirea pe problema discutatä la sistemul international de instruire trebuie de tinut cont de recomandärile WADA, OMS, de experienta international.
Concluzii
1. Problema dopajului este o problemä actualä de sänätate publicä.
2. Specialistii din domeniul sänätätii nu posedä la nivelul cuvenit cunostinte si dexteritäti practice cu privire la antidoping.
3. Elaborarea si aplicarea programelor universi-tare si postuniversitare pe problema antidoping pot contribui în mare mäsurä la rezolvarea problemei antidoping.
4. Este necesarä perfectionarea în continuare a documentelor nationale cu privire la problema antidoping si ajustarea lor la cele internationale, în special, la cele europene.
Bibliografie
1. Palmi I., Berretta P., Tini A., Ricci G., Marinelli S. The unethicality of doping in sports. In: Clin Ter 2019; 170 (2):e100-101. Disponibil pe: doi: 10.7417/ CT.2019.2117.
2. World Anti-doping Code 2021 Published by: World Anti-Doping Agency, 104 p.
3. Pellegrini M., Rotolo Mc., Busardo Fp. et al. Non-allowed Pharmacologically Active Substances in Physical and Sexual Performance Enhancing Products. In: Curr Neuropharmacol. 2017; 15:724-30.
4. Corlett A.J., Brown V., Kirkland K. Coping with doping. J Philos Sport 2013; 40:41-64.
5. Solimini R., Rotolo M.C., Mastrobattista L. et al. Hepatotoxicity associated with illicit use of anabolic androgenic steroids in doping. Eur Rev Med Pharmacol Sci, 2017; 21:7-16.
6. Backhouse S.H., Mc Kenna J. Doping in sport: A review of medical practitioners' knowledge, attitudes and beliefs. Int J Drug Policy, 2011, 22: 198-202.
7. Hunt T.M., Dimeo P., Jedlicka S.R. (2012) He historical roots of today>s problems: A critical appraisal of the international anti-doping movement. Performance enhancement & health 1: 55-60.
8. Laure P. Doping in sport: doctors are providing drugs. In: British Journal of Sports Medicine. 1997, nr. (31), pp. 258-259.
9. Cartea albä privind sportul, Bruxelles, 11.7.2007 COM (2007) 391 final. 22 p.
10. Backhouse S.H.., Patterson L., Mckenna J. Achieving the Olympic ideal: preventing doping in sport. Perform Enhanc Health, 2012, 1(2):83-5.
11. Howard M.S., Didonato K.L., Janovick D.L., Schroeder M.N., Powers M.F., Azzi A.G. et al. Perspectives of athletes and pharmacists on pharmacist-provided sports supplement counseling: An exploratory study Journal of the American Pharmacists Association, 58 (4), 2018, pp. S30-S36.
12. Malek S, Taylor J, Mansell K. A questionnaire examining attitudes of collegiate athletes toward doping and pharmacists as information providers, Can Pharm J (Ott), 2014 Nov; 147(6): 352-358.
13. Mononen N. From paper to cyber: Medicines information as a strategic goal in Finland and the European Union. Helsinki, 2020, 165 p. http://urn.fi/ URN:ISBN:978-951-51-5883-3.
14. Hooper A., Cooper J., Schneider J., Kairuz T. Current and potential roles in sports pharmacy: A systematic review Pharmacy, 7 (1) 2019, p. 29. https://www.mdpi. com/2226-4787/7/1/29.
15. WADA partners with the Japan Anti-Doping Agency to promote the Play True message at the Tokyo Games, https://www.wada-ama.org/en.
16. Rie Nakajima, Naoka Onuma, Fumiyuki Watanable Miwako Kamei Conditions and Hardships Related to Pharmacists' Provisions of AntiDoping Activities in Japan, Advance publication by J-Stage published online September 4, 2020, 18 p.
17. Tuunanen K., Koivuniemi K., Kivimäki S. Liikkujan ap-teekki terveysliikuntaa edistämässä [The Exerciser's Pharmacy promoting health enhancing physical activity]. LIKES Research Centre for Physical Activity and Health. Retrieved. https://www.eslu.fi/site/assets/ files/1865/1296-liikkujan_apteekki_netti.pdf.
18. Wippert P.M., Fließer M. National doping prevention guidelines: Intent, efficacy and lessons learned - A 4-year evaluation. Subst Abuse Treat Prev Policy. 2016 Oct 10; 11(1):35. Disponibil pe: doi: 10.1186/s13011-016-0079-9. PMID: 27724975; PMCID: PMC5057456.
19. Солдатенков Ф. Н. Формирование ценностных ориентаций антидопинговой направленности в образовательном процессе студентов вуза физической культуры. автореф. дис. канд. пед. наук, Смоленск, 2011, 19 с.
20. Cebanu S. Sänätatea sportivilor juniori: factorii de risc si mäsuri de protectie. Ch: Print Caro, 2019, 184 p.
21. Çtefanet Gh., Tabirta A., Cebanu S. Asigurarea serviciilor medicale de Tnaltä performantä pentru sportivii din Republica Moldova. In: Sânâtate Publica, Economie §i Management înMedicinâ. 2021, nr. 4 (91), pp. 59-63.
22. Federiuc V., Çtefanet Gh., Timercan T. Atitudini si cunostinte antidoping ale specialistilor Tn medicinä: analiza literaturii. In: Sânâtatea, medicina si bioetica în societatea contemporanâ. Studii inter si pluridisciplin-are. Chijinäu, Editia a IV-a, 29 - 30 octombrie 2021, pp. 291-297.
Vladislav Rubanovici, dr. st. med., conferentiar universitar, Disciplina de igienä, Departamentul Medicinä Preventivä, IP USMF Nicolae Testemitanu tel: 022-205-462
e-mail: [email protected]
