CC BY
22STATUTUL NUTRITIONAL ^^ LA VARSTNICII CU SINDROM r DE FRAGILITATE
Rezumat
Pe parcursul secolului XX speranta de viata a crescut semnifi-cativ fi se estimeaza ca pana in anul 2030 21% din populatia globului va avea >65 de ani. Conform datelor din literatura de specialitate, sindromul de fragilitate si problemele statutului nutritional sunt frecvente in practica geriatrica, ponderea carora creste odata cu inaintarea in varsta. Senescenta implica instalarea numeroaselor fenomene de uzura datorita epuizarii rezervelor intrinseci ce induc polipatologii, sindroame geri-atrice, dintre care malnutritia si fragilitatea. Sindromul de fragilitate si cel de malnutritie au origine multifactorial si sunt considerate factori de risc pentru afectarea sanatatii globale, inducand diverse grade de dizabilitate fizica si cognitiva la persoanele varstnice. Scopul studiului a constat in stabilirea interrelatiei statutului nutritional cu sindromul de fragilitate si impactul asupra functionalitatii persoanelor varstnice. Jnformatia a fost cautata in bazele de date PubMed, Hinari, Cochrane, Elsevier, Springer, inclusiv pe paginile oficiale ale Societatii Europene de Geriatrie, Societatii Euro-pene de Nutritie Clinica si Metabolism, pentru identificarea revistelor stiintifice dedicate nutritiei la varstnicii cu sindrom de fragilitate. Au fost selectate studii publicate in perio-ada anilor 2010-2020, in limbile romana si engleza. A fost cercetata literatura de specialitate, reviste stiintifice, studii clinice, dintre care au fost selectate 34, cele mai relevante. Malnutritia varstnicului reprezinta la ora actuala o problema la nivel global, prevalenta se estimeaza de la 10% la 40% de cazuri. Diagnosticul malnutritiei vizeaza identificarea acesteia si elucidarea cauzelor. Scaderea ponderala este un criteriu al dezvoltarii fragilitatii, iar interventiile axate pe nutritie pot preveni progresarea sindromului de fragilitate si pierderea autonomiei cu instalarea dependentei. Fragilitatea este un sindrom geriatric care afecteaza mai multe domenii ale statutului fizic, iar malnutritia reprezinta unul din factorii de risc ai acestui sindrom.
Cuvinte-cheie: varstnic, fragilitate, malnutritie, statut nutritional
Summary
Nutritional status in the elderly with fragility syndrome
During the twentieth century life expectancy has increased significantly and it was estimated that by 2030, 21% of the world's population will be >65 years. According to observations, fragility syndrome and nutritional status problems are very common among the elderly population, especially in old age. Fragility syndrome has a multifactorial origin and is a fundamental risk factor for deteriorating health and the installation of disability in the elderly. The purpose of the study was to establish the interrelationship of nutritional status with fragility syndrome and the impact on the functionality of the elderly. The information was searched in the PubMed, Hinari,
CZU: 616.391-053.9+612.67
\ Ana POPESCU, Gabriela SORIC, Felicia LUPASCU-\ VOLENTIR, Anatolie NEGARA, Ana POPA,
Elena COSCIUG, Irina STOICOVA
Laboratorul de gerontologie, I IP Universitatea de Stat de Medicina I_si Farmacie „Nicolae Testemitanu"
https://doi.org/10.52556/2587-3873.2021.2(89).03
Cochrane, Elsevier, Springer databases, including the official pages of the European Geriatric Society, European Society for Clinical Nutrition and Metabolism, to identify scientific journals dedicated to nutrition in the elderly with fragility syndrome. Studies published in the period 2010-2020, in romanian and english, were selected. The specialized literature, scientific journals, clinical studies were researched, from which the most relevant 34 were selected. Elderly malnutrition is currently a global problem, its prevalence in people is 10-40%. The diagnosis of malnutrition aims to identify it and elucidate the causes. Weight loss is a criterion of the development of fragility, and nutrition-focused interventions can prevent the progression of fragility syndrome and loss of autonomy with the onset of dependence. Fragility is a geriatric syndrome that affects several areas of physical status, and malnutrition is one of the risk factors for this syndrome.
Keywords: elderly, fragility, malnutrition, nutritional status Резюме
Статус питания у пожилых людей с синдромом старческой астении
В течение двадцатого века продолжительность жизни значительно увеличилась и, по оценкам, к 2030 году 21% населения мира будет старше 65 лет. Согласно наблюдениям, синдром старческой астении и проблемы с питанием очень распространены среди пожилого населения.. Синдром старческой астении имеет многофакторное происхождение и является фундаментальным фактором риска ухудшения здоровья и установления инвалидности у пожилых людей. Целью исследования было установить взаимосвязь нутритивного статуса с синдромом старческой астении и влиянием на функциональные возможности пожилых людей. Материалы и методы. Поиск информации проводился в базах данных PubMed, Hinari, Cochrane, Elsevier, Springer, включая официальные страницы Европейского гериатрического общества, Европейское общество клинического питания и метаболизма, чтобы найти научные журналы, посвященные питанию пожилых людей. Были отобраны исследования, опубликованные в период 2010-2020 гг. на румынском и английском языках. Была изучена специализированная литература, научные журналы, клинические исследования, из которых было отобрано 34 наиболее актуальных. Недоедание у пожилых людей в настоящее время является глобальной проблемой, его распространенность среди людей составляет 10-40%. Диагностика недоедания направлена на его выявление и выяснение причин. Снижение веса является критерием развития старческой астении и вмешательства, ориентированные на питание, могут предотвратить прогрессирование синдрома хрупкости и потерю
автономии с началом зависимости. Старческая астения - это гериатрический синдром, который влияет на несколько областей физического состояния, а недоедание является одним из факторов риска этого синдрома.
Ключевые слова: пожилые люди, хрупкость, неправильное питание, нутритивный статус
Introducere
ímbátránirea populatiei reprezintá una din-tre cele mai importante probleme ale umanitátii, cresterea procentualá si absolutá a populatiei várstnice este unul dintre atributele esentiale ale epocii contemporane, fiind un fenomen de-mografic comun tuturor tárilor. Secolul XX a fost perioada cresterii numárului populatiei, un secol de provocári demografice, precum ímbátránirea ulterioará a unor state in curs de dezvoltare si a celor dezvoltate. Se estimeazá cá, la nivel global, numárul persoanelor cu vársta de >60 de ani va creste de la 901 milioane la 1,4 miliarde, intre 2015 si 2030, si va ajunge la aproape 2,1 miliarde páná in 2050 [1]. Principalul motiv al longevitátii este redu-cerea mortalitátii datoratá progreselor inregistrate in domeniile serviciilor de sánátate, cercetárilor in mediciná, cresterii veniturilor, imbunátátirii nutritiei. Cu toate acestea, a trái mai mult nu este echivalent cu a fi sánátos, iar inaintarea in várstá este, in mod obisnuit, legatá de instalarea diferi-tor grade de severitate a fragilitátii [2]. Cresterea morbiditátii populatiei várstnice este corelatá cu márirea costurilor medicale si povara asupra sis-temului medical si al celui economic. Prin urmare, o abordare complementará pentru imbunátátirea stárii de sánátate a persoanelor várstnice s-ar concentra pe elaborarea unor interventii adecvate pentru a preveni fragilitatea, descrisá ca un sindrom marcat prin pierderea functionalitátii, fortei, rezervei fiziologice, cu vulnerabilitate crescutá la morbiditate si mortalitate [2].
Fragilitatea este un sindrom geriatric care afec-teazá mai multe domenii ale functionalitátii, ducánd prin urmare la declinul general al organismului. Fried si colab. [2] au definit prezenta sindromului de fragilitate pe baza determinárii a trei sau mai multor dintre urmátoarele criterii: scáderea ponderalá involuntará (>5%G/ultimul an); scáderea fortei de prehensiune digito-palmará (forta de strángere a pumnului) másuratá cu ajutorul unui dinamometru; fatigabilitatea, evaluatá prin intrebári incluse intr-un chestionar de depresie (Center for Epidemiologic Studies Depression Scale); viteza de mers in pas obisnuit scázutá, pe distanta de 5 m (<=1m/s); nivelul scázut al activitátilor fizice (evaluat printr-un chestionar). Persoanele sunt considerate ca fiind fragile, dacá indeplinesc trei sau mai multe dintre aceste carac-teristici, pre-fragile, dacá intrunesc unul sau douá
din aceste criterii si robuste, dacá niciun criteriu nu este pozitiv. Fragilitatea este consideratá un stadiu timpuriu al dizabilitátii si, ca atare, este caracterizatá de potentialul de reversibilitate, ceea ce Ínseamná cá pot fi utilizate interventii adecvate cât mai precoce pentru a preveni, frâna sau chiar stopa progresarea acestui fenomen [3].
O multitudine de factori medico-psihosociali contribuie la dezvoltarea fragilitátii, iar statutul nutritional precar este un factor determinant important al acestui sindrom geriatric [4].
Scopul studiului a constat în stabilirea interrelatiei statutului nutritional cu sindromul de fragilitate si impactul asupra functionalitátii persoanelor vârstnice.
Materiale si metode. Informatia a fost cáutatá în bazele de date PubMed, Hinari, Cochrane, Elsevier, Springer, inclusiv pe paginile oficiale ale Societátii Europene de Nutritie Clinicá si Metabolism, pentru identificarea revistelor stiintifice dedicate nutritiei la vârstnicii cu sindrom de fragilitate. Au fost se-lectate studii publicate în perioada 2010-2020, în limbile roi^ná si englezá. Conform motorului de cáutare au fost selectate 34 de publicatii: studii clinice si literaturá de specialitate.
Au fost cercetate articole stiintifice care contin studii asupra vârstnicilor fragili din mediul ambula-toriu si institutionalizati, persoane cu vârsta de 65 de ani sau mai mult, cu sindrom de fragilitate diagnosti-cat, studii care au examinat corelatia dintre statutul nutritional si sindromul de fragilitate.
Rezultate si discutii. Fragilitatea (en. frailty)în geriatrie se referá la acei pacienti în vârstá predispusi la decompensári frecvente ce apar la solicitári minime sau chiar în absenta acestora (intercurente, deshidratare, variatii ale temperaturii mediului ambiant, stres psihic etc.). Fragilitatea fizicá este un important sindrom medical care poate fi potential prevenit sau tratat prin recomandári specifice.
Sindromul de fragilitate si cel de malnutritie au origine multifactorial si sunt considerate factori de risc pentru afectarea sánátátii indivizilor, inducând diverse grade de dizabilitate fizicá si cognitivá la persoanele vârstnice. În acest context, este indis-pensabilá depistarea cât mai precoce a fragilitátii si a malnutritiei prin teste screening, pentru a mentine functionalitatea si autonomia de duratá a persoanelor vârstnice.
Pe parcursul ultimelor decenii ale secolului XX, au fost elaborate o serie de teste de screening, instrumente utilizate pentru determinarea sindromului de fragilitate si a malnutritiei.
În baza rezultatelor studiului literaturii de speci-alitate a fost elaborat un tabel (Tabel 1) care contine cele mai utilizate instrumente si scoruri, pentru evaluarea statutului nutritional si al sindromului de fragilitate la vârstnici >65 de ani [5].
Tabelul 1
Instrumente de evaluare a sindromului de fragilitate si a statutului nutritional
Fragilitatea si malnutritia sunt sindroame frecvent întâlnite în practica geriatricä, iar scäderea ponderalä este un criteriu comun care determinä dezvoltarea si evolutia acestora.
Conform datelor de cercetare, cele mai frecven-te instrumente de screening utilizate sunt indicele masei corporale (IMC) si chestionarul Mini Nutritional Assessment (MNA) [2, 4]. Astfel, printre indicatorii de declin functional si mortalitate se evidentiazä [5]:
- scäderea ponderalä: numeroase studii au arätat cä IMC<21 sau scäderea ponderalä (>3 kg) dupä 65 de ani se asociazä cu cresterea mortalitätii: studiul SENECA („Survey in Europe on Nutrition and the Elderly, a Concerted Action", 1989-1999, Europa);
- alti indicatori: fractura de sold, hipoalbu-minemia, hipocolesterolemia, deficit de nutrienti (vitamine, minerale).
Cauzele scáderii ponderale [S]:
Reducerea aportului alimentar poate fi cau-zatá de:
A. anorexia fiziologicá, ce apare În senescentá prin scáderea consumului energetic, tulburári de gust si miros, satietate precoce, disfunctie centralá a complexului sistem limbic-cortex-mezencefal;
B. anorexia patologicá, pe fundal de depresie reactivá determinatá de pierderea partenerului de viatá, singurátate, izolare socialá, orice boalá cro-nicá severá sau comorbiditáti care sunt Însotite de inapetentá;
C. starea precará a cavitátii bucale (studiul NHANES III - 3rd National Health and Nutrition Examination Survey), malabsorbtia si aclorhidria cu incidentá crescutá la vârstnici, boli asociate cu scá-derea capacitátii de a procura si pregáti alimentele sau chiar cu imposibilitatea de a se hráni singuri (patologii deformante articulare, afectiuni neurologice, bolile cardiovasculare si respiratorii În stadii avansate, dietele terapeutice care, la ora actualá, nu se mai recomandá la bátranii institutionalizati; cauzele economice: reducerea veniturilor, imposibilitatea familiei de a Îngriji bátranii; fumatul, scáderea aportului alimentar [5].
O varietate de factori contribuie la dezvoltarea sindromului de fragilitate, de ex. factorii de mediu, scáderea activitátii fizice sau un statut nutritional precar. Aportul alimentar inadecvat a fost asociat cu multe afectiuni, cum ar fi riscul crescut de boli cronice, scáderea ráspunsului antioxidant, ráspunsuri imune afectate, riscul crescut de fracturi osteoporotice [13], boalá arterialá perifericá si fragilitate. Nutritia optimá este importantá nu numai pentru prevenirea si tra-tarea diferitelor boli [14], ci si pentru nrnbunátátirea calitátii vietii bátranilor si, În cele din urmá, pentru ^bát^n^a sánátoasá. Cu toate acestea, un obstacol major În calea succesului interventiilor nutritionale care este discutat În literaturá a fost dificultatea În compararea studiilor datoritá utilizárii multiplelor si diferitelor metode de másurare a statutului nutritional, pe ^ngá cele, la evaluarea cárora profesionistii din domeniul sánátátii si cercetátorii se bazeazá pe indicele de masá corporalá, MNA, antropometrie, markeri biochimici, precum si o varietate de nutrienti ca instrumente de screening. Luând În considerare aceastá dificultate si presupunând cá interventiile nutritionale corespunzátoare pot juca un rol În amânarea sau chiar inversarea fragilitátii la vârstnici, este necesar de a evalua critic dovezile recente referitoare la asocierea dintre statutul nutritional si sindromul de fragilitate la vârstnici [5, 6].
Malnutritia spitaliceascá, În dependentá de grupul populational studiat si instrumentele utilizate, afecteazá de la 1G% pâná la BG% de pacienti. Datele literaturii indicá faptul cá 3G-5G% dintre persoanele spitalizate sunt subnutrite. Prevalenta malnutritiei la adultii vârstnici depinde de mediul
Fragilitate Statut nutritional Caracteristici
generale
FRAIL: Fatigue, ESPEN: IMC, scadere • Pierdere
Resistance, Aero- în greutate, FFMI [8] ponderalä
bic, Illness, Loss
of body weight AND/A.S.P.E.N.: aport • Capacitate
[6] energetic insuficient, functionalä
scadere ponderalä,
Cardiovascular pierderea masei mus- • Släbiciune
Health Study culare, pierderea de muscularä
Frailty gräsime/acumulare (forta de
Instrumente de de lichid subcutanat, prehensiune
screening: pier- statut functional di- digito-pal-
derea ponderalä, minuat (este necesar de marä)
epuizare, activita- 2 din 6) [9]
te fizicä scäzutä, • Statut cog-
viteza de mers, CMTF: SGA - aport nitiv
forta de prehen- alimentar, greutate,
siune digito-pal- simptome, capacitate
marä [3] functionalä, cerinte
metabolice; examen
Scala clinica de fizic pentru gräsime,
fragilitate: acti- muschi, edem [10]
vitate, obosealä,
patologie, statut MNA: anorexie,
functional, statut scädere ponderalä,
cognitiv [6] mobilitate afectatä,
patologii, statut cog-
Instrument de nitiv, IMC, conditii
screening Géron- de viatä, consum de
topôle Frailty: medicamente, regim
statut functional, alimentar, aport de
conditii de proteine, aport de li-
viatä, viteza chide, aport de fructe,
mersului, obosea- statut nutritional per-
lä, statut cognitiv ceput, circumferinta
[7] bratului [11]
de trai, astfel malnutritia afecteazä peste 50% de persoane institutionalizate si 15% de bâtrâni din comunitate.
Organizatia Mondialä a Sänätätii a declarat în 1992 cä populatia värstnicä reprezintä unul dintre cele mai vulnerabile grupuri pentru a dezvolta malnutritie, datoritä modificärilor de värstä care au loc si caracteristicilor nmbätränirii fiziologice. Depista-rea precoce a malnutritiei la persoanele în etate este o prioritate pentru optimizarea asistentei medicale si are un impact semnificativ asupra morbiditätii si mortalitätii la aceastä categorie de populatie [14, 15].
Unele studii epidemiologice ale frag ilitätii, cum ar fi Cardiovascular Health Study au arätat cä aproximativ 7% din populatia värstnicä ce locuieste în comunitate este fragilä, 44% - pre-fragilä si 46% - non-fragilä [2]. Prevalenta fragilitätii a fost mai mare la femei cu pänä la 11,3% în studiul Women's Health and Aging population, îndeplinind criteriile de fragilitate [12]. O altä publicatie recentä, cu im-plementarea criteriilor lui Fried, a identificat rate de prevalentä diferite în tärile europene, variind de la 6% la 27% pentru fragilitate si de la 35% la 51% pentru pre-fragilitate la persoanele cu vârsta peste 65 de ani [2, 14].
Fragilitatea poate fi declansatä de multiple procese fiziopatologice, precum malnutritia, dez-echilibrul hormonal, inflamatia cronicä, deficit imunitar, sarcopenia, vârsta, genul, comorbiditätile, citokinele, stresul oxidativ, compozitia corporalä, tulburäri neuropsihologice si factorii socioeconomici [16]. Fragilitatea duce adesea la deteriorarea stärii de sänätate, imobilizare, dizabilitate si deces, se ca-racterizeazä, în special, printr-o reducere a rezervei functionale si vulnerabilitate crescutä la factorii de stres interni si externi. Recunoasterea si tratarea cauzei fragilitätii reprezintä o abordare cheie pentru îmbunätätirea mäsurilor de îngrijire a persoanelor vârstnice [2, 16].
Analizând statutul nutritional, malnutritia a fost identificatä ca un factor de risc important pentru dezvoltarea si gradul de severitate a sindromului de fragilitate la persoanele vârstnice [2, 17], care sunt supuse riscului malnutritiei din cauza scäderilor ratei metabolice, a masei corporale, functiei gastrointestinale, deficientelor senzoriale, si/sau dereglarea homeostaziei electrolitice.
Patologia cronicä, polipragmazia, izolarea socia-lä, spitalizarea, tulburärile cognitive, sindromul algic sunt printre factorii de risc ai dereglärii statutului nutritional.
Asigurarea unui aport de nutrienti si pästrarea functiei tractului gastrointestinal, cu alte cuvinte capacitatea de a consuma, digera, absorbi si elimina sunt esentiale pentru pästrarea statutului nutritional. Malnutritia accelereazä pierderea de masä corporalä
si stä la baza unui declin fizic si cognitiv, în special, la un vârstnic fragil [2, 5].
Studiul national de examinare a sänätätii si nutritiei din SUA (NHANES III, 2014) a identificat o scädere a aportului de nutrienti cu pânä la 21% la populatia vârstnicä din comunitate. Studiul InCHIANTI (2008) a examinat starea nutritionalä si aportul nutritional în populatia generalä si a constatat o pu-ternicä interdependentä între deficitul de proteine si micronutrienti si vârsta individului [17]. În special persoanele cu vârsta peste 85 de ani au avut cel mai mic aport alimentar de orice nutrient recomandat examinat.
Alte studii care au inclus vârstnicii insti-tutionalizati au relevat un aport diminuat de nutrienti. Aportul alimentar inadecvat a fost identificat la 60% din populatia examinatä si un aport necorespunzätor de micronutrienti, asa ca vitamina E, vitamina B6, folat, magneziu si zinc - la 70% de persoane. Rezultate similare au fost obtinute la scre-eningul populatiei prin Mini Nutritional Assessment (MNA) de cätre Kulnik et al. (Austria, 2010), în urma cäruia s-a constatat cä 38% dintre locuitorii cämine-lor de bäträni erau subnutriti, în timp ce alti 48% au fost considerati „cu risc" de malnutritie. Prevalenta subnutritiei la pacientii vârstnici spitalizati este mai mare, variind pânä la 72% de cazuri. Un studiu recent din Marea Britanie a dezväluit un consum inadecvat de alimente în 67% de cazuri [18]. Aceste date sunt în mod clar substantiale si indicä faptul cä existä un numär semnificativ de vârstnici care träiesc în pre-zent cu o alimentatie nesatisfäcätoare.
Rolul aportului de micronutrienti în fragilitate.
Cinci studii au furnizat date despre micronutrienti si fragilitate [19, 20] si au folosit micronutrientii speci-fici ca mäsurä a aportului de nutrienti. În toate cele cinci studii, sindromul de fragilitate a fost asociat cu un aport scäzut de micronutrienti specifici. Într-o analizä transversalä a studiului InCHIANTI, Bartali si colab. [17] au relevat cä un statut nutritional alterat bazat pe un aport redus de anumiti micronutrienti (vitaminele D, E si C) a fost în corelatie cu progresia sindromului de fragilitate. Într-un studiu transversal multicentric între trei generatii (studenti dietetici, mamele si bunicile lor), Kobayashi si colab. au constatat cä aportul a cel putin 10 din cei 12 micronutrienti studiati (vitamina A, a-caroten, ß-caroten, echivalent ß-caroten, criptoxantinä, vitamina D, a-tocoferol, vitamina B6, folat si vitamina C) s-a asociat cu o prevalentä mai micä a fragilitätii [17, 19].
Rolul aportului de macronutrienti în fragilitate.
Rezultatele a cinci studii au raportat date despre relatiile dintre macronutrienti si fragilitate [40, 41, 42, 43, 44]. Trei dintre aceste studii au constatat cä un aport mai mare de proteine a fost asociat unui risc mai mic de fragilitate [20, 21], în timp ce douä
publicatii au raportat cá fragilitatea nu se asociazá aportului redus de proteine [20]. Bartali si colab. [17] au demonstrat conexiunea între aportul scázut de proteine (aportul de energie de <21 kcal/kg/zi) si fragilitate. În alt studiu, realizat într-o populatie de bátmni care locuieste într-o comunitate din Franta, Rahi si colab. [22] au constatat cá aportul de proteine de 1 g/kg a fost asociat cu o prevalentá mai micá a fragilitátii, dupá ajustarea cu factorii socio-demo-grafici si clinici.
Relatia dintre calitatea dietei si fragilitate.
Rezultatele a trei studii care au examinat relatia dintre dietá si fragilitate [23, 24, 25] au stabilit cá riscul de a dezvolta fragilitatea este asociat direct cu calitatea generalá a dietei.
Câteva studii au evaluat relatia dintre MNA [26] si fragilitate [27, 28, 29, 30, 3l', 32, 33], rezultatele cárora au dezváluit o asociere semnificativá cu malnutritia. Chang [33] a constatat cá vârstnicii comunitátii taiwaneze sunt fragili, cu un risc mare de malnutritie. Bollwein si colab. [30] au raportat o asociere semnificativá între statutul de fragilitate si cele 2 dimensiuni ale scorului MNA (MNA si vari-anta sa prescurtatá MNA-SF). Boulos si colab. [32] au constatat o asociere puternicá între elementele MNA si statutul de fragilitate. Un alt studiu desfásurat la vârstnicii pre-fragili din Asia, Chang si Lin [33] a determinat o relatie între statutul pre-fragil si scorul total MNA. În mod similar, El Zoghbi si colab. [34] au arátat cá fragilitatea a fost invers corelatá cu starea nutritionalá a 111 bátmni institutionalizati.
Într-un studiu multicentric, Eyigor si colab. [29] au stabilit cá mai multi factori socio-demografici, variabile ale stilului de viatá si caracteristici clinice (de ex., malnutritia) au fost legate de fragilitate. Mai exact, autorii au concluzionat cá malnutritia la persoanele subnutrite creste riscul sindromului de fragilitate.
Datele studiului realizat de Jürschik si colab. [31] pe un esantion de 640 de vârstnici spanioli au relevat o asociere semnificativá între cele 5 criterii de fragilitate si malnutritie, identificatá prin MNA.
Supraponderabilitatea si pierderea ponderalá la persoanele în vârstá pot contribui la exacerbarea sindromului de fragilitate, a patologiei cronice si la dezvoltarea multor altor probleme, legate de decli-nul functional si scáderea calitátii vietii. În ansamblu, prevalenta malnutritiei la vârstnici, analizatá pe diverse esantioane, este variabilá de la 10% la 90%, în functie de patologie si conditiile de viatá [2, 5].
Indiferent de indicele de masá corporalá (obe-zitate sau subponderabilitate), pacientii vârstnici pot prezenta sindrom de fragilitate, la aceasta se adaugá si atrofia musculará care afecteazá semnificativ calitatea vietii unei persoane în etate si de multe ori conduce la refuzul complet de îndeplinire a oricárei activitáti fizice.
ín ceea ce priveste datele oferite de literatura de specialitate, sunt necesare studii epidemiologice, descriptive ample pentru imbunätätirea probelor si cunostintelor cu privire la asocierea dintre statutul nutritional si sindromul de fragilitate, cercetäri care sä demonstreze corelatia dintre concentratiile de micro- si macronutrienti necesari pentru prevenirea declinului statutului nutritional si a fragilitätii. De asemenea, ar fi interesant sä se stabileascä dacä diferite componente ale fragilitätii sunt asociate cu calitatea dietei.
Concluzii
Rezultatele studiilor de specialitate au demonstrat interrelatia dintre malnutritie, calitatea dietei si instalarea fragilitätii, in general, dar si evolutia mai severä a acesteia la persoanele varstnice, in particular. Este recomandabil sä se evalueze statutul nutritional al tuturor persoanelor peste 65 de ani, folosind instrumente simple, precum MNA si date antropometrice, pentru diagnosticul precoce al sindromului de malnutritie si pentru aprecierea riscului de a dezvolta acest sindrom. Un criteriu comun pentru sindromul de fragilitate si cel de malnutritie este IMC <20 kg/m2, desi studiile in domeniu au raportat cä utilizarea unui singur factor determinant nu are valoare prognosticä sau diagnosticä pentru fragilitate si malnutritie, fiind necesarä o combinatie a mai multor factori medico-psihosociali. Rämane o dilemä dacä un aport alimentar insuficient ar putea fi cauza instalärii si progresiei fragilitätii sau, dimpotrivä, fragilitatea ar putea contribui la o alimentatie deficitarä sau malnutritie, formand un cerc vicios care duce la declinul general al organismului varstnicului.
Bibliografie
1. United Nations. World population ageing 2015. Disponi-bil pe: https://www.un.org/en/development/desa/ population/publications/pdf/ageing/WPA2015_Re-port.pdf
2. Fried L.P., Tangen C.M., Walston J., Newman A.B., Hirsch C., Gottdiener J. et al. Frailty in older adults: evidence for a phenotype. J Gerontol A Biol Sci Med Sci. 2001, 56(3):146-56.
3. Lee J.S., Auyeung T.W., Leung J., Kwok T., Woo J. Transitions in frailty states among community-living older adults and their associated factors. J Am Med Dir Assoc. 2014, 15(4):281-6.
4. Gobbens R.J., Luijkx K.G., Wijnen-Sponselee M.T., Schols J.M. Toward a conceptual definition of frail community dwelling older people. Nurs Outlook. 2010, 58(2):76-86.
5. Ghemician A. si al. Nutritia varstnicului. Revista Practica medicalä. Vol. IX. 2014, 1(33):44-48.
6. Abellan van Kan G., Rolland Y., Bergman H., Morley J.E., Kritchevsky S.B., Vellas B. The I.A.N.A. Task Force on frailty assessment of older people in clinical practice. J Nutr Health Aging. 2008, 12(1): 29-37. Disponibil pe: doi: 10.1007%2FBF02982161
7. Rockwood K., Song X., MacKnight C., Bergman H., Hogan D.B., McDowell I. and Mitnitski A. A global clinical measure of fitness and frailty in elderly people.
Can. Med. Assoc. J. 2005, 173 (5): 489-495. Disponibil pe: doi:10.1503/cmaj.050051
8. Subra J., Gillette-Guyonnet S., Cesari M., Oustric S. and Vella S.B. The integration of frailty into clinical practice: Preliminary results from the Gerontopole. J. Nutr. Health Aging. 2012, 16(8): 714720. Disponibil pe: doi:10.1007/s12603-012-0391-7. PMID:23076514.
9. Cederholm T., Bosaeus I., Barazzoni R., Bauer J., Van Gossum A., Klek S. et al. Diagnostic criteria for malnutrition - an ESPEN consensus statement. Clin. Nutr. 2015, 34(3): 335-340. Disponibil pe: doi:10.1016/j. clnu.2015.03.001. PMID:25799486.
10. White J.V., Guenter P., Jensen G., Malone A. and Schofield M. Academy of Nutrition and Dietetics Malnutrition Work Group; A.S.P.E.N. Malnutrition Task Force; A.S.P.E.N. Board of Directors. Consensus statement of the Academy of Nutrition and Dietetics/American Society for Parenteral and Enteral Nutrition: characteristics recommended for the identification and documentation of adult malnutrition (undernutrition). J. Acad. Nutr. Diet. 2012, 112(5): 730-738. Disponibil pe: doi:10.1016/j. jand.2012.03.012. PMID:22709779
11. Detsky A.S., McLaughlin J.R., Baker J.P., Johnston N., Whittaker S., Mendelson R.A. and Jeejeebhoy K.N. What is subjective global assessment of nutritional status? J. Parenter. Enteral. Nutr. 1987, 11(1):8-13. Disponibil pe: doi:10.1177/014860718701100108. PMID: 3820522.
12. Vellas B., Guigoz Y., Garry P.J., Nourhashemi F., Ben-nahum D., Lauque S., Albarede J.L. The Mini Nutritional Assessment (MNA) and its use in grading the nutritional state of elderly patients. Nutrition. 1999, 15(2):116-22.Disponibil pe: doi:10.1016/s0899-9007-(98)00171-3. PMID:9990575
13. Rizzoli R. Management of the oldest old with osteoporosis. Eur Geriatr Med. 2010, 1(1):15-21.
14. Ohlhorst S.D., Russell R., Bier D., Klurfeld D.M., Li Z., Mein J.R. et al. Nutrition research to affect food and a healthy lifespan. Adv Nutr. 2013, 4(5):579-84.
15. Bandeen-Roche K., Xue Q.L., Ferrucci L., Walston J., Guralnik J.M. Phenotype of frailty: characterization in the women's health and aging studies. J Gerontol A Biol Sci Med Sc. 2006, 61:262-266.
16. Semba R.D., Bartali B., Zhou J., Blaum C., Ko C.W. et al. Low serum micronutrient concentrations predict frailty among older women living in the community. J Gerontol A Biol Sci Med Sci. 2016, 61:594-599.
17. Bartali B., Frongillo E.A., Bandinelli S., Lauretani F., Semba R.D., Fried L.P. et al. Low nutrient intake is an essential component of frailty in older persons. J Gerontol A Biol Sci Med Sci. 2016, 61(6):589-93.
18. Ming-Jong Bair, Huan-Lin Chen et al. Nutritional Influences on Age-Related Frailty. J Gerontol Geriatr Res. 2016, 5:4. https://www.longdom.org/open-access/nutritional-influences-on-agerelated-frailty-2167-7182-1000328.pdf
19. Heersink J.T., Brown C.J., Dimaria-Ghalili R.A., Locher J.L. Undernutrition in hospitalized older adults: patterns and correlates, outcomes, and opportunities for intervention with a focus on processes of care. J Nutr Elder. 2010, 29:4-41.
20. Kobayashi S., Asakura K., Suga H., Sasaki S. Three-generation study of women on diets and health study groups. Inverse association between dietary habits with high total antioxidant capacity and prevalence of frailty among elderly Japanese women: a multicenter cross-sectional study. J Nutr Health Aging. 2016, 18(9):827-39.
21. Bollwein J., Diekmann R., Kaiser M.J., Bauer J.M., Uter W., Sieber C.C. et al. Distribution but not amount of protein intake is associated with frailty: a cross-sectional investigation in the region of Nürmberg. Nutr J. 2015, 12:109.
22. Rahi B., Colombet Z., Gonzalez-Colago Harmand M., Dartigues J.F., Boirie Y. et al. Higher protein but not energy intake is associated with a lower prevalence of frailty among community-dwelling older adults in the French three-city cohort. JAMDA. 2016, 17:672. e7-672.e11.
23. Kobayashi S., Asakura K., Suga H., Sasaki S. Three-generation study of women on diets and health study group. High protein intake is associated with low prevalence of frailty among old Japanese women: a multicenter cross-sectional study. Nutr J. 2013, 12:164.
24. Bollwein J., Diekmann R., Kaiser M.J., Bauer J.M., Uter W., Sieber C.C. et al. Dietary quality is related to frailty in community-dwelling older adults. J Gerontol A Biol Sci Med Sci. 2013, 68(4):483-9.
25. Chan R., Leung J., Woo J. Dietary patterns and risk of frailty in Chinese community-dwelling older people in Hong Kong: a prospective cohort study. Nutrients. 2015, 7(8):7070-84.
26. Guigoz Y., Vellas B.J., Garry P.J. Mini Nutritional Assessment: a practical assessment tool for grading the nutritional state of elderly patients. Facts Res Gerontol. 1994, suppl. 2:15-59.
27. Shikany J.M., Barrett-Connor E., Ensrud K.E., Cawthon P.M., Lewis C.E., Dam T.T. et al. Macronutrients, diet quality, and frailty in older men. J Gerontol A Biol Sci Med Sci. 2014, 69(6):695-701.
28. Fairfield K.M., Fletcher R.H. Vitamins for chronic disease prevention in adults: scientific review. JAMA. 2002, 287(23):3116-26.
29. Eyigor S., Kutsal Y.G., Duran E., Huner B., Paker N., Durmus B. et al. Frailty prevalence and related factors in the older adult-FrailTURK project. Age (Dordr). 2015, 37(3):9791.
30. Bollwein J., Volkert D., Diekmann R., Kaiser M.J., Uter W., Vidal K. et al. Nutritional status according to the mini nutritional assessment (MNA®) and frailty in community dwelling older persons: a close relationship. J Nutr Health Aging. 2013, 17(4):351-6.
31. Jürschik P., Botigue T., Nuin C., Lavedan A. Association between mini nutritional assessment and the Fried frailty index in older people living in the community. Med.Clin.(Barc). 2014, 143(5):191-5.
32. Boulos C., Salameh P., Barberger-Gateau P. Malnutrition and frailty in community dwelling older adults living in a rural setting. Clin Nutr. 2016, 35(1):138.
33. Chang S.F., Lin P.L. Prefrailty in community-dwelling older adults is associated with nutrition status. J Clin Nurs. 2016, 25(3-4):424-33.
34. El Zoghbi M., Boulos C., Awada S., Rachidi S., Al-Hajje A., Bawab W. et al. Prevalence of malnutrition and its correlates in older adults living in long stay institutions situated in Beirut. Lebanon J Res Health Sci. 2014, 14(1):11-7.
Ana Popescu, asist. univ., cercetätor stiintific, Laboratorul de gerontologie, IP USMF „Nicolae Testemitanu", tel: 069279937,
e-mail: ana.popescu@usmf.md
