CC BY
26CZU: 616.89-008.43/.48-053.9+612.67
STATUTUL COGNITIV
SI EMOTIILE CA DETERMINANTI
> ) )
AI FRAGILITÁTII LA VÂRSTNICI
Ana POPESCU, Gabriela SORIC, Elena COSCIUG, Ana POPA, Anatolie NEGARA, Nicolae BODRUG,
IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
Fragilitatea cognitiva este un concept nou introdus in geriatrie si reprezinta un termen utilizat preponderent pentru persoanele varstnice care prezinta deficit cognitiv sau stadiu de predementa asociata cu alte probleme de sanatate. Pe langa aceasta, un determinant al sindromului de fragilitate este si statutul emotional al varstnicului, care formeaza mo-delul biopsihosocial al sindromului. A fost efectuat un studiu pentru a elucida determinantii sindromului de fragilitate, si anume statutul cognitiv si cel emotional la populatia varstnica, precum si a determina factorii de risc ai fragilitatii cognitive. Studiul a fost realizat pe un lot de 224 de pacienti cu varsta cuprinsa intre 65si 96 de ani, media = 71,64±0,1 ani, internati in sectiile degeriatrie ale IMSP Spitalul Clinic al Ministerului Sanatatii, Muncii si Protectiei Sociale, in perioada ianuarie - iunie 2019. Conform rezultatelor aplicarii criteriilor Fried de fragilitate, au fost formate trei loturi de studiu: lotul 1 -pacienti varstnici fragili, lotul 2 - pacienti varstnici prefragili, lotul 3 - pacienti varstnici robusti. In baza criteriilor Fried, au fost stabilite tipurile sindromului de fragilitate: fizic, cognitiv sau social. In aceasta abordare, fragilitatea este conceputa ca un sindrom ce include domenii cum ar fifunctia cognitiva, functionalitatea factorii sociali - entitati care se suprapun peste procesul imbatranirii.
Cuvinte-cheie: sindrom, varstnici, fragilitate cognitiva Summary
Cognitive status and emotions as determinants of frailty in the elderly
Cognitive fragility is a new concept introduced in geriatrics and is a term used mainly in the elderly who have cognitive deficits or pre-dementia associated with other health problems. In addition, the emotional status of the elderly is also a determinant of the fragility syndrome, which forms the bio-psycho-social model of the syndrome. To this end, a study was proposed to elucidate the determinants of fragility syndrome, namely cognitive and emotional status in the elderly population, in addition to which the main objectives of determining the risk factors of cognitive fragility were established. The study was performed on a group of224patients aged between 65 and 96 years, an average of 71,64±0,1 years, hospitalized in the geriatric wards of the IMSP Clinical Hospital of the Ministry of Health, Labour and Social Protection in January - June 2019. According to the results of the application of the Fried fragility criteria, three study groups were formed: group 1 -fragile elderly patients, group 2 - pre-fragile elderly patients, and group 3 - robust elderly patients. Based on the Fried criteria, the types of fragility syndrome, physical, cognitive or social, were established. In this approach, fragility is conceived as a syndrome that includes areas such as cognitive function,
functionality and social factors, an entity that overlaps with the aging process.
Keywords: syndrome, the elderly, cognitive fragility Резюме
Когнитивный статус и эмоции как детерминанты хрупкости у пожилых людей
Когнитивная хрупкость - это новая концепция, введенная в гериатрии, и этот термин используется в основном у пожилых людей с когнитивными нарушениями или предеменцией, связанной с другими проблемами со здоровьем. Эмоциональный статус пожилых людей также является определяющим фактором синдрома хрупкости, который формирует биопсихосоциальную модель синдрома. С этой целью было предложено исследование для выяснения детерминант синдрома хрупкости, а именно когнитивного и эмоционального статуса у пожилых людей, а также для определения факторов риска когнитивной хрупкости. Исследование проводилось в группе из 224 пациентов в возрасте от 65 до 96 лет, в среднем 71,64±0,1 года, госпитализированных в гериатрические отделения ГМУ Клинической больницы Министерства здравоохранения, труда и социальной защиты в период январь - июнь 2019 года. По результатам применения критериев хрупкости по Фриду были сформированы три исследовательские группы: 1-я группа - хрупкие пожилые пациенты, 2-я группа - прехрупкие пожилые пациенты, 3-я группа - здоровые пожилые пациенты. На основе критериев Фрида были установлены типы синдрома хрупкости: физический, когнитивный или социальный. В этом подходе хрупкость понимается как синдром, который включает такие области, как когнитивные функции, функциональность и социальные факторы, которые пересекаются с процессом старения.
Ключевые слова: синдром, пожилые люди, когнитивная хрупкость
Introducere
Sindromul de fragilitate în geriatrie se referâ la pacientii vârstnici predispusi la decompensâri frecvente ce apar la solicitâri minime sau în absenta acestora, afectând domenii precum functia cogniti-vâ, dispozitia, comunicarea, mobilitatea, echilibrul, continenta, activitâtile cotidiene de bazâ (scorul activitâtilor cotidiene - ADL) etc. [1, 2]. În contextul dat, fragilitatea cognitivâ este un concept nou, introdus în geriatrie ca parte componentâ a sindromului de fragilitate, care defineste deficitul cognitiv prezent
la persoanele cu vârstâ tnaintatä si senile. Fragilitatea cognitivä constä în prezenta deficitului cognitiv sau a stadiului de predementä, asociatä cu alte probleme de sänätate [3].
Organizatiile internationale ce desfäsoarä cer-cetäri în domeniul geriatriei si al gerontologiei (International Association of Gerontology and Geriatrics), lucreazä la definirea mai exactä a acestui concept si mcurajeazä studii mai avansate de cercetare în scopul elaborärii si implementärii unor instrumente de diagnostic si de preventie a fragilitätii cognitive. Termenul de fragilitate cognitivä a fost utilizat pentru prima datä de cätre Panza si colab. (2006), definind-o ca o stare de vulnerabilitate cognitivä în dereglarea cognitivä usoarä sau în alte afectiuni care implicä prezenta unor factori, cu evolutie ulte-rioarä spre stadiul de dementä. În 2013, Academia International pentru Nutritie si Îmbätrânire (IANA) si Asociatia International de Geriatrie si Gerontologie (IAGG) au stabilit un consens privind definitia fragilitätii cognitive. Actualmente, cercetätorii rea-lizeazä numeroase studii pentru evaluarea acestei afectiuni. Datele obtinute pänä în prezent sugereazä cä fragilitatea fizicä anticipeazä o posibilä fragilitate cognitivä. Rezultatele analizei statistice dintr-un studiu observational realizat în 2014, pe un numär de 66 de pacienti, în Clinica universitarä de geriatrie si gerontologie a Spitalului Sf. Luca (Bucuresti), au demonstrat cä sindromul de fragilitate se coreleazä cu vârsta si dementa [4, 5, 7].
Numeroase studii epidemiologice sugereazä cä fragilitatea poate creste riscul de aparitie a declinului cognitiv; de asemenea, tulburarea cognitivä creste riscul de fragilitate fizicä. Astfel, tulburarea cognitivä si fragilitatea pot conduce la procesul de ümbätränire acceleratä. În încercarea de a nrnbunätäti definitia fragilitätii cognitive si de a determina mecanismele potentialele, au fost propuse diferite clasificäri si teste pentru prevenirea dependentei si a altor efec-te negative la aceastä categorie de vârstnici [5, 6]. Studiile publicate pânä în prezent au utilizat diferite instrumente operationale ale fragilitätii cognitive, pe când fragilitatea fizicä a fost diagnosticatä cu ajutorul criteriilor de fenotip incluse în indicele de fragilitate, cu aprecierea diverselor domenii. Functia cognitivä la vârstnic poate fi evaluatä cu ajutorul testului Montreal Cognitive Assessment (MOCA), Mini-Mental State Examination (MMSE) si testul vitezei de mers. Dupä sinteza literaturii actuale de specialitate, grupul de consens a propus identificarea „fragilitäti cognitive" ca manifestare clinicä eterogenä, caracterizatä prin prezenta simultanä atât a fragilitätii fizice, cât si a celei cognitive [6, 7].
Scopul studiului realizat a constat în sistemati-zarea situatiei epidemiologice privind sindromul de
fragilitate, în special a statutului cognitiv si a celui emotional la vârstnicii cu sindrom de fragilitate. Printre obiectivele principale au fost identificarea factorilor de risc ai fragilitâtii cognitive si stabilirea relatiei dintre fragilitatea fizicâ si cea cognitivâ la persoanele vârstnice.
Material si metode
A fost efectuat un studiu epidemiologic, care a cuprins 224 de pacienti cu vârsta mai mare de 65 de ani, internati în sectiile de geriatrie ale IMSP Spitalul Clinic al Ministerului Sânâtâtii, Muncii si Protectiei Sociale în perioada ianuarie - iunie 2019. Toti pacientii inclusi în cercetare au fost examinati consecutiv pe mâsura internârii în sectia specializatâ de geriatrie, cu semnarea în prealabil de câtre pacient a acordului de participare în studiu. Pacientii au fost examinati conform evaluârii geriatrice standardizate, ce include statutul: fizic, cognitiv, psihologic, social.
Sindromul de fragilitate a fost determinat în baza criteriilor de fenotip Fried (derivate din Cardiovascular Health Study), adicâ prezenta a cel putin trei din cele cinci semne clinice: fatigabilitate, epuizare autoraportatâ, forta muscularâ redusâ, pierderea în greutate neintentionatâ (4-5 kilograme în ultimul an), reducerea vitezei de mers (v <1 m/s) [3]. Datele obtinute au fost prelucrate în pachetul soft STATIS-TICA 7,0.
Rezultate obtinute
În studiile din ultimii ani, cercetâtorii au relevat complexitatea sindromului de fragilitate la populatia vârstnicâ. Se pledeazâ pentru modelul de tip biopsi-hosocial, care include statutele functional, cognitiv, social si emotional [6, 7]. Pe lângâ statutul functional si cel social, evaluarea implicâ si aprecierea statutului cognitiv si a celui emotional al vârstnicului. Astfel, la moment evaluarea geriatricâ standardizatâ (Comprehensive geriatric assessement - CGA; scorurile ADL, IADL, Tinetti, MMSE, Hamilton) este consideratâ „standardul de aur"pentru evaluarea si managements tuturor aspectelor fragilitâtii [7].
În baza criteriilor de fragilitate ale lui Fried, esantionul general de studiu a fost divizat în trei loturi:
• lotul 1 - vârstnici fragili, include un numâr de 116 (51,78%) vârstnici care au avut trei si mai multe criterii, cu vârsta medie de 74,74±0,53 ani;
• lotul 2 - pacienti vârstnici nefragili, 87 (38,83%) de persoane care au avut unul sau douâ criterii, cu vârsta medie de 71,88±0,56 ani;
• lotul 3 - vârstnici robusti, 21 (9,37%) persoane cu vârsta medie de 73,19±1,3 ani. Rezultatele evaluârii au stabilit caracteristicile
lotului general de studiu, compus din 224 de pacienti varstnici, cu varstele cuprinse intre 65 si 89 de ani, media fiind de 73,44±0,38 ani. A predominat sexul feminin cu 78,57% cazuri versus sexul masculin cu 21,42%.
ín conformitate cu rezultatele evaluärii geriatri-ce standardizate, au fost stabilite tipurile sindromului de fragilitate la pacientii varstnici inclusi in studiu
- tipul de fragilitate social, cel fizic si cel cognitiv. Cea mai inaltä pondere a tuturor celor trei tipuri de fragilitate a fost atestatä in lotul 1 de studiu, varstnici fragili, cu 21,55%, 81,03% si, respectiv, 19,87%, urmat de lotul 2 si de lotul 3, in ultimul fiind stabilite doar cateva cazuri de fragilitate cognitivä. Astfel, tipul cognitiv de fragilitate a fost depistat in toate cele trei loturi de studiu (figura 1).
Fragilitate fizicä ■ Fragilitate cognitivä ■ Fragilitate sociala Figura 1. Reprezentarea graficá a ponderii sindromului de fragilitate (%)
La evaluarea statutului social al pacientilor din studiu am determinat cä in lotul general predominä muncitorii cu 50,44% cazuri, urmati de intelectuali cu 33,03% si de tärani cu 16,51% cazuri. I ntelectualii si muncitorii predominä in loturile 1 si 2 cu 33,6% si, respectiv, 35,6%; muncitorii predominä in lotul 3, iar täranii constituie aproximativ acelasi numär in toate cele trei grupuri de studiu al fragilitätii la varstnici.
Starea psihicä a pacientilor varstnici luati in cercetare a fost stabilitä la examenul obiectiv in ziua internärii in sectia de geriatrie. Astfel, stare psihicä clarä a fost stabilitä preponderent in loturile 2 si 3 de studiu - 79,31% si, respectiv, 99% cazuri; stare confuzionalä - in loturile 1 si 2, cu 18,10% si, respectiv, 5,7% cazuri; anxietate, apatie, irascibilitate - in loturile 1 si 2, iar deregläri de comportament au fost depistate in lotul 1 - 2,23% cazuri.
Nivelul educational si capacitatea cognitivä a fiecärui individ creeazä o rezervä cognitivä individual [8, 9, 10]. Rezerva cognitivä este corelatä cu capacitatea de adaptare a structurii si a functiei cerebrale in prezenta unei patologii sau a altor factori ce pot afecta capacitatea functiei cerebrale, modificäri care au loc in procesul imbätranirii [11]. ín cadrul consensului, Kelaiditi si colab. definesc fra-gilitatea cognitivä ca o scädere a rezervei cognitive [5]. Evaluarea nivelului de studii, care are importanta
la stabilirea concluziei privind starea statutului cognitiv (MMSE), a demonstrat un procentaj ridicat de pacienti cu studii medii si studii superioare in loturile 1 si 2, comparativ cu lotul 3.
Rezultatele evaluarii statutului cognitiv au demonstrat ca din totalul de pacienti varstnici, de-reglari cognitive au avut 29,46%, cu o valoare medie a scorului MMSE de 23,64±0,16. Dintre acestia, dere-glari cognitive usoare au fost atestate preponderent in lotul 1 - 44% cazuri, iar dereglari cognitive moderate - preponderent in lotul 2 - 9,5% cazuri (figura 2). S-a stabilit o corelatie slaba intre varsta pacientilor si valorile medii ale scorului MMSE, adica odata cu inaintarea in varsta, exista o tendinta de diminuare a functiei cognitive.
Depresia nu este o conditie normala care insoteste imbatranirea, dar ea reduce calitatea vietii si activitatea functionala a pacientilor varstnici, totodata mareste rata mortalitatii si presiunea asu-pra sistemului de sanatate. In screeningul pentru depresie, la pacientii varstnici si senili se utilizeaza scorul Hamilton. In cadrul studiului realizat, au fost detectate semne de depresie preponderent in lotul 1 (varstnici fragili) - 57,75% cazuri, in lotul 2 (varstnici prefragili) - 37,93% cazuri. Managementul paci-entului cu depresie majora, in special in prezenta gandurilor suicidare, este efectuat impreuna cu un specialist-psihiatru.
55 50 45 40 35
! 30 o
o 25 z
20 15 10 5 0
16 18 20 22 24 26
Lot 1
16 18 20 22 24 26 28 30
Lot 2
Figura 2. Reprezentarea grafica a valorilor medii ale scorurilor de evaluare cognitiva conform MMSE (loturile 1,2,3)
Din totalul de pacienti, 48,66% au declarat ca locuiesc singuri. Totodata, s-a determinat ca majo-ritatea varstnicilor care prezinta izolare sociala sau familiala si locuiesc singuri sunt din lotul 1 de studiu (varstnici fragili) - respectiv 27,58%, 17,24% si 53,44% cazuri. Conform scorului Nottingham, s-au relevat urmatoarele: lotul 1 - energia 80,49±2,23, reactia emotionala 43,86±2,12, izolarea sociala 27,97±2,27; lotul 2 - energia 59,27±3,64, reactia emotionala 29,28±2,46, izolarea sociala 17,47±2,13; lotul 3 -
energia 45,57±6,96, reactia emotionalá 30,09±4,84, izolarea socialá 27,40±4,94. Astfel, energia scázutá, reactia emotionalá si izolarea socialá sunt mai predominante in cadrul lotului 1. Prin analiza mai detaliatá, se pot observa anumite corelatii intre sindromul de fragilitate conform criteriilor Fried si asa factori ca reactia emotionalá, izolarea socialá si dizabilitatea functionalá, cu o prevalentá in lotul 1 (respectiv 43,86±1,2, 27,97±2,27 si 56,88±2,45), care pot servi ca factori de risc pentru fragilitatea cognitivá si cea emotionalá pe fundalul polipatologiei cronice.
Conform datelor literaturii de specialitate, sindromul de fragilitate se manifestá printr-o serie de semne si simptome care interfereazá cu poli-patologia existentá [12, 13]. Este un sindrom ce se manifestá prin declin functional si cognitiv progresiv, urmat de dizabilitate si mortalitate [13]. ín prezent este cunoscutá legátura dintre fragilitate si bolile cronice, pe fundalul cárora se accentueazá reactia emotionalá si progreseazá declinul cognitiv [5]. La varstnicii din studiul nostru a prevalat patologia car-diovasculará (94,64%), urmatá de patologia osteoar-ticulará (89,29%), cea digestivá (81,87%), neurologicá (77,67%), apoi urogenitalá, pulmonará, diabeticá. Numárul mediu al maladiilor concomitente a fost de 4,62±0,12. Astfel, persoanele varstnice fragile constituie grupa de populatie foarte vulnerabilá, care, pe fundalul fragilitátii fizice, prezintá un risc inalt de fragilitate cognitivá, fiind predispuse cátre invaliditate si institutionalizare.
Avand in vedere legátura dintre statutul functional si cel cognitiv, primul trebuie evaluat la toate persoanele cu varsta peste 65 de ani, in cadrul evaluárii geriatrice standardizate, cu ajutorul a douá instrumente: Activities of Daily Living (ADL) si Instrumental Activities of Daily Living (IADL). Aceste douá scale de evaluare ne oferá informatii cu privire la capacitatea unei persoane de a efectua activitátile cotidiene uzuale [2]. Cu ajutorul lor, putem identifica atat persoanele fragile, cat si cele cu risc crescut de a deveni fragile. Datele evaluárii autonomiei pacientilor (figura 3) au relevat o valoare medie mai micá a scorului ADL de 10,17±0,19 puncte si a IADL de 11,87±0,28 puncte pentru lotul 1 (varstnici fragili), ceea ce reprezintá o capacitate de autoingrijire mai scázutá comparativ cu loturile 2 si 3.
Anamneza amánuntitá, impreuná cu examenul obiectiv, pot identifica aparitia unor semne si simptome in contextul altor comorbiditáti ráspunzátoare de cresterea gradului de fragilitate cognitivá, contribu-ind la monitorizarea tratamentului acestei grupe de varstnici, cu evitarea polipragmaziei si a posibilelor reactii adverse. Lipsa unei definitii precise si absenta testelor standardizate de screening al dereglárilor cognitive conduc la un diagnostic de fragilitate cognitivá descoperitá in stadiu moderat-sever. Trebuie sá dezvoltám metode eficiente de preventie, dia-
90
70
60
40
3J
0
14
12
10
8
4
18
20
22
24
_6
28
30
Lot 3
medie, având un impact negativ asupra calitátii vietii pacientului si a celor din jurul sau. O consecintá este scáderea activitátii functionale cotidiene, cu instala-rea dependentei de ajutorul celor din jur si dezvolta-rea dementei [16, 17]. În stadiul de dementá usoará, o astfel de asistentá este necesará la efectuarea unor activitáti mai complexe: managementul financiar, dozarea medicamentelor s.a. În stadiul dementei severe, pacientii devin complet dependent de ceilalti chiar si la efectuarea unor operatii simple, cum ar fi Îmbrâcarea sau igiena personalá. Evaluarea functiei cognitive poate varia semnificativ - de la simple teste de prescreening pâná la un examen neuropsihologic complex, efectuat de cátre medici-specialisti sau neuropsihologi. Testele pentru aprecierea dereglá-rilor cognitive e necesar sá fie efectuate În cadrul examinárii geriatrice complexe [16].
De regulá, evaluarea sindromului de fragilitate este concentratá mai ales pe aspectele fizice ale sindromului. Cu toate acestea, ponderea fragilitátii cognitive la vârstnici este recunoscutá din ce În ce mai mult, iar relatia complexá dintre fragilitatea fizicá si cea cognitivá a fost si este intens exploratá. Mai mult decât atât, fragilitatea fizicá este un factor de risc pentru un declin cognitiv viitor, si invers. În consecintá, termenul „fragilitate cognitivá" a fost utilizat pentru a descrie o afectiune clinicá carac-terizatá prin aparitia simultaná atât a fragilitátii fizice, cât si a deficientei cognitive. S-a sugerat cá aparitia fragilitátii fizice ar trebui sá preceadá de-butul deficientei cognitive, pentru a diferentia Între un declin cognitiv determinat fizic de o deteriorare cognitivá independentá de conditiile fizice. Cu toate acestea, În ciuda cresterii interesului pentru relatia complexá dintre deteriorarea fizicá si declinul cognitiv la adultii În vârstá, nu s-au colectat mcá date epidemiologice privind fragilitatea cognitivá. Prin ur-mare, cercetárile viitoare În acest domeniu ar trebui sá defineascá mai bine epidemiologia si prezentarea clinicá a acestei afectiuni, precum si cáile biologice si fiziopatologice subiacente [17, 1B].
În cazul segmentului de populatie cu vârsta peste 65 de ani, sunt necesare másuri În scop preven-tiv pentru Întârzierea aparitiei fragilitátii cognitive, care includ: activitáti fizice regulate, dietá echilibra-tá, mentinerea unei greutáti corporale adecvate, controlul factorilor de risc metabolici si vasculari. Alte másuri - tratamentul afectiunilor cronice, pre-venirea cáderilor, activitatea fizicá ce contribuie la mentinerea statusului fizic, nutritional, cognitiv si psihologic - pot Întârzia progresarea tulburárilor neurocognitive si a dizabilitátii, pot reduce spitali-zarea si rata de mortalitate. Datele publicate recent sugereazá cá activitatea fizicá, asociatá cu admi-nistrarea de proteine, ar putea minimiza deficitul cognitiv din statusul fragil si cel prefragil, cu impact major În prevenirea declinului cognitiv si functional al acestor pacienti [1B].
Lot 1, vârstnici fragili
' T .
d p
Lt
Scorul Katz Scorul Tinetti Scorul Lawton MMSE
Lotul 2, vârstnici prefragili
□ Mean
□ Mean±SE X Mean±SD
Scorrul Käz Scorrul Tnetti
Scorul Lawton MMSE
• Mean □ Mean±SE I Mean±S D
Lotul 3, vârstnici robusti
В
Scorul Katz Scorul Tinetti
Scorul Lawton MMSE
□ Mean
□ Mean±SE X Mean±SD
Figura 3. Reprezentarea graficá a valorilor medii ale scorurilor de evaluare a statutului fizic (loturile l, 2,3)
gnostic si tratament al fragilitátii pentru mentinerea procesului de autonomie la populatia vârstnicá, ceea ce poate duce la nrnbunátátirea calitátii vietii si la scáderea numárului de pacienti cu acest tip de fragilitate [14, 15].
Discutii
Deficienta cognitivá este o mráutátire compa-rativ cu valoarea initialá de vârstá individualá si/sau
30
Concluzii
Sindromul de fragilitate necesitä o abordare specialä a pacientului vârstnic si o atentie sporitä fatä de tipurile pe care poate sä le prezinte (printre care o pondere tnaltä i se atribuie fragilitätii fizice), pentru a putea preveni prognosticul nefavorabil si deteriorarea calitätii vietii vârstnicului, care implicä un impact important asupra familiei.
În urma unei abordäri ample, datele din cadrul studiului au evidentiat factorii ce pot determina prevalenta tnaltä a declinului cognitiv si emotional, si anume deteriorarea functionalitätii pe fundal de scädere a energiei, crestere a izolärii sociale, a reactiei emotionale, pe fundalul altor probleme cu care se confruntä populatia värstnicä, asa ca singurätatea, de-presia, polipatologia, tn corelatie cu fragilitatea fizicä.
Bibliografie
1. Negara A. s.a. Compendium degeriatrie. Chisinäu, 2014, pp. 128-Ü9. ISBN: 978-9975-113-52-6.
2. Buta B.J., et al. Frailty assessment instruments: systematic characterization of the uses and contexts of highly-cited instruments. In: Ageing Res. Rev. 2016, nr. 26, p. 61.
3. Chouliara Z., Kearney N., Stott D., et al. Perceptions of older people with cancer of information, decision making and treatment: a systematic review of selected literature. In: Ann. Oncol. 2004, vol. 15(11), pp. 1596-1602.
4. Searle S.D., Mitnitski A., Gahbauer E.A., et al. A standard procedure for creating a frailty index. In: BMC Geriatr. 2008, nr. 8, p. 24.
5. Kelaiditi E., Cesari M., Canevelli M., et al. Cognitive frailty: Rational and definition from an (IANA/IAGG). International consensus group. In: The Journal of Nutrition, Health and Aging. 2013, vol. 17(9), pp. 726-734.
6. Fried L.P., Tangen C.M., Walston J., et al. Frailty in older adults: evidence for a phenotype. In: J. Gerontol. A Biol. Sci. Med. Sci. 2001, vol. 56(3), pp. 146-156.
7. Zamfir M., Ceucä M., Bogdan C. Observatii si reflectii asupra conceptului de fragilitate la varstnici. In: Revista Medicaid Remand. 2014, vol. LXI, nr. 3.
8. Satz P., Morgenstern H., Miller E.N., et al. Low education as a possible risk factor for cognitive abnormalities in HIV-1: findings from the multicenter AIDS Cohort Study (MACS). In: J. Acquir. Immune Defic. Syndr. 1993, vol. 6(5), pp. 503-511.
9. Stern Y. What is cognitive reserve? Theory and research application of the reserve concept. In: J. Int. Neuropsy-chol. Soc. 2002, vol. 8(3), pp. 448-460.
10. Stern Y. et al. Rate of memory decline in AD is related to education and occupation: cognitive reserve? In: Neurology. 1999, vol. 53(9), pp. 1942-1947.
11. Satz P., Cole M.A., Hardy D.J., Rassovsky Y. Brain and cognitive reserve: mediator(s) and construct validity, a critique. In: J. Clin. Exp. Neuropsychol. 2011, vol. 33(1), pp. 121-130.
12. Rodgers G. Applying comprehensive geriatric assessment to investigate falls. In: Nurs. Older People. 2016, vol. 28(3), pp. 27-31.
13. Vermeiren S., et al. Frailty and the Prediction of Negative Health Outcomes: A Meta-Analysis. In: J. Am. Med. Dir. Assoc. 2016, vol. 17(12), p. 1163.
14. Capisizu A. Polipatologie si principii terapeutice in geriatrie. Bucuresti: Ed. Vergiliu, 2015, pp. 193-204. ISBN: 9737600827.
15. Fried L.P.,Tangen C.M., Walston J., et al. Frailty in Older Adults: Evidence for a Phenotype. In: J. Gerontol. A Biol. Sci. Med. Sci. 2001, nr. 56, pp. 146-156.
16. Jeffrey B. Halter, et al. Hazard's Geriatric Medicine and Gerontology. Seventh edition. New York: McGraw-Hill Education Medical, 2017, pp. 861-881.
17. Riga D., Riga S. Medicina antiimbdtranire si stiintele longevitdtii. Bucuresti: Ed. Cartea Universitarä, 2017, pp. 99-118.
18. Morley J.E., et al. Frailty consensus: a call to action. In: J. Am. Med. Dir. Assoc. 2013, vol. 14(6), pp. 392-397.
Ana Popescu, cercetätor stiintific,
asistent universitar, IP USMF Nicolae Testemitanu,
tel.:+ 37369279937,
e-mail: [email protected]
