CC BY
22harat poate fi considérât ca o boalä idealä pentru a alcätui si a completa un astfel de registru [3].
Datele colectate de registrele locale de diabet pot ajuta la întelegerea mai bunä a poverii bolii, deoarece aceste date sunt complete si cuprind toate aspectele afectiunii, inclusiv complicatiile si diferitele tipuri de tratament [4]. Prin urmare, aceste date pot fi utilizate pentru elaborarea unor politici de sänätate si activitäti preventive eficiente, care vor ajuta de asemenea clinicienii sä ia decizii cu privire la modalitatea de tratament si managementul general al acestor pacienti [2].
Putinele registre de diabet din lume care si-au publicat deja datele au demonstrat modul în care registrele contribuie la ^bunätätirea eficacitätii îngrijirii diabeticilor. Registrul de diabet din Hong Kong a fost înfiintat în Spitalul Prince of Wales (PWH) în 1994. Registrul de diabet zaharat de tipul 1 a fost creat în Italia în 1997, de atunci au mai fost înfiintate sapte registre regionale si cinci registre de provincie [6]. Registrul national danez de diabet a fost creat în 2006. Obiectivul lui a fost monitorizarea pacientilor si aprecierea distributiei cazurilor si a deceselor în raport cu diverse variabile sociodemografice. Registrul National al Diabetului (NDR) din Malaysia a fost înfiintat în 2008 în cadrul Ministerului Sänätätii si furnizeazä informatii clinice si de tratament, inclusiv despre comorbiditäti [5]. Aceste informatii sunt utilizate pentru a creste calitatea îngrijirii în diabetul zaharat.
Registrele privind diabetul zaharat sunt indis-pensabile atât la nivel local, cât si la nivel national, impactul lor fiind unul pozitiv la mai multe nivele: pacient, specialist, buget.
Actualmente, Republica Moldova nu dispune de o bazä de date privind persoanele cu diabet zaharat si complicatiile acestuia. Alcätuirea unui registru al pacientilor cu DZ este un pas foarte important în evolutia spre un sistem medical eficient. Un asemenea instrument de evidentä a diabeticilor va avea un impact personal pozitiv atât pentru pacient, cât si pentru personalul medical implicat, iar în final -pentru sistemul de asistentä medicalä.
Sunt necesare recomandäri unificate pentru raportarea cazurilor pacientilor cu diabet: obtinerea valorilor-tintä, particularitätile de tratament, precum si prezenta si stadializarea complicatiilor cronice. Elaborarea registrului persoanelor cu DZ va aduce beneficii pentru toti actorii implicati si va permite colectarea unor date statistice veridice, care vor putea fi folosite pentru o planificare mai eficientä a timpului si a surselor financiare.
Bibliografie
1. Astrid Ledgaard Holm, Gregers Stig Andersen, Marit E. Jorgensen, Finn Diderichsen. Is the Rule of Halves framework relevant for diabetes care in Copenhagen today? A register-based cross-sectional study. https:// bmjopen.bmj.com/content/8/11/e023211
2. David R. Whiting, Leonor Guariguata, Clara Weil, Jonathan Shaw. IDF Diabetes Atlas: Global estimates of the prevalence of diabetes for 2011 and 2030. In: Diabetes Res. Clin. Pract., 2011, nr. 94(3), pp. 311-321. doi: 10.1016/j.diabres.2011.10.029
3. Gabbay R.A., Khan L., Peterson K.L. Critical features for a successful implementation of a diabetes registry. In: Diabetes Technol. Ther., 2005; nr. 7, pp. 958-967.
4. Jayadevan Sreedharan. The need to establish local Diabetes Mellitus registries. In: Nepal J. Epidemiol., 2016, nr. 6(2), pp. 551-552.
5. Julian Tudor. Hart Rule of halves: implications of increasing diagnosis and reducing dropout for future workload and prescribing costs in primary care. In: Br. J. Gen. Pract., 1992, nr. 42(356), pp. 116-119.
6. Khan L., Mincemoyer S., Gabbay R.A. Diabetes Registries: Where We Are and Where Are We Headed? In: Diabetes Technol. Ther., 2009; nr. 11(4), pp. 255-262.
7. Leonor Guariguata, David Whitinglow, Clara Weil, Nigel Unwin. The International Diabetes Federation diabetes atlas methodology for estimating global and national prevalence of diabetes in adults. In: Diabetes Res. Clin. Pract., 2011, nr. 94(3), pp. 322-332. doi: 10.1016/j.diabres.2011.10.040
Aristia Seremet,
IP USMF Nicolae Testemitanu, IMSP SCR Timofei Mosneaga, tel.: 069967343,
e-mail: seremet.aristia@yahoo.com
STABILIREA PONDERII SINDROMULUI
DE FRAGILITATE LA POPULATIA VÁRSTNICÁ
>
Gabriela SORIC, Ana POPESCU, Elena COSCIUG, Anatolie NEGARÁ, Marta TeNcHIU, Irina STOICOVA, Xenia COVBASA,
Laboratorul stiintific de gerontologie, IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
Fragilitatea este un concept utilizat recent in practica geria-trica, reprezinta un sindrom geriatric complex, caracterizat prin scaderea vitalitatii si cresterea vulnerabilitatii. Este frecvent intalnit la persoanele cu varsta peste 60 de ani si adesea este insotit de dizabilitate si polipatologie. Odata cu cresterea sperantei de viata si a tendintei de imbatranire demografica, se estimeaza o majorare a prevalentei pacientilor
fragili. In acest context, a fost efectuat un studiu pentru a elucida ponderea sindromului de fragilitate in aceasta grupa de populatie. Scopul studiului a constat in sistematizarea situatiei epidemiologice care vizeaza sindromul de fragilitate, obiectivele principale fiind determinarea factorilor de risc ai fragilitatii si stabilirea tipurilor clinice de fragilitate la per-soanele varstnice. Totipacientii au fost examinati consecutiv pe masura internarii in sectiile specializate de geriatrie, cu acordul pacientului de a participa in studiu. Pacientii au fost examinati conform evaluarii geriatrice standardizate, ce include evaluarea statutului: clinic, fizic, cognitiv, nutritional, psihologic si social. Diagnosticul de sindrom de fragilitate a fost stabilit inprezenta a celputin trei criterii: senzatie de epuizare, fatigabilitate, scadere ponderala, lentoare la mers si slabiciune musculara. Conform fenotipului de fragilitate Fried, pacientii au fost clasificati in robusti, prefragili si fragili, au fost stabilite tipurile sindromului de fragilitate, de tip fizic, cognitiv sau social. In aceasta abordare, fragilitatea este conceputa ca un sindrom de tip biopsihosocial, care include domenii cum ar fi functia cognitiva, functionalitatea si factorii sociali, o entitate care se suprapune peste procesul imbatranirii.
Cuvinte-cheie: fragilitate, varstnici, sindrom Summary
Establishing the prevalence of the fragility syndrome in the elderly population
Frailty is a concept recently used in geriatric practice, a complex geriatric syndrome characterized by decreased vitality and increased vulnerability. It is commonly found in people over 60 and is often accompanied by disability and polypathology. With increasing life expectancy and demographic aging, an increase in the prevalence of fragile patients is estimated. For this purpose, a study was proposed to elucidate the prevalence of fragility syndrome in this population group. The purpose of the study was to systemize the epidemiological situation on the fragility syndrome, along with the main objectives to determine the risk factors of fragility and establish the clinical types of frailty in elderly people. All patients were examined consecutively as hospitalized in specialized geriatric departments, with the patient's agreement to participate in the study. Patients were screened according to standardized geriatric evaluation including physical, cognitive, nutritional, psychological and social clinical status assessment. The diagnosis of fragility syndrome has been established in the presence of at least three criteria: feeling exhausted, fatigue, weight loss, slow walking and muscle weakness. According to the Fried fragility phenotype, patients were categorized in robes, pre-fragile and fragile; types of fragile, physical, cognitive or social types were established. In this approach, fragility is conceived as a bio-psycho-social syndrome that includes areas such as cognitive function, functionality and social factors, an overlapping entity over the aging process.
Keywords: fragility, elderly, syndrome Pезюме
Установление распространенности синдрома хрупкости у пожилого населения
Хрупкость - это концепция, недавно используемая в гериатрической практике, сложный гериатрический синдром, характеризующийся пониженной жизненной силой и повышенной уязвимостью. Это обычно встре-
чается у людей старше 60 лет и часто сопровождается инвалидностью и полипатологией. По мере увеличения продолжительности жизни и демографического старения возрастает распространенность хрупких пациентов. С этой целью было предложено исследование, чтобы выяснить распространенность синдрома хрупкости в этой группе населения. Целью исследования было систематизировать эпидемиологическую ситуацию по синдрому хрупкости, а также основные задачи по определению факторов риска хрупкости и установлению клинических типов хрупкости у пожилых людей. Все пациенты были обследованы последовательно в порядке поступления в специализированное гериатрическое отделение в государственное медицинское санитарное учреждение с согласия пациента на участие в исследовании. Пациенты были обследованы в соответствии со стандартизированной гериатрической оценкой, включая оценку физического, когнитивного, пищевого, психологического и социального клинического статуса. Диагноз синдрома хрупкости был установлен при наличии как минимум трех критериев: чувство истощения, усталость, потеря веса, медленная ходьба и мышечная слабость. Согласно фенотипу хрупкости Фрида, пациенты были распределены по категориям: крепкие, пре-хрупкие и хрупкие, были установлены типы хрупких, физических, когнитивных или социальных типов. В этом подходе хрупкость понимается как биопсихосоциальный синдром, который включает в себя такие области, как когнитивные функции, функциональность и социальные факторы, а также перекрывающуюся сущность процесса старения.
Ключевые слова: хрупкость, пожилой, синдром
Introducere
Conceptul de fragilitate este folosit relativ recent in medicina geriatricä. Fenomenul de im-bätränire globalä duce la o crestere a sperantei de viatä si la o scädere a calitätii vietii. Riscul de a deveni fragil se majoreazä si el odatä cu inaintarea in värstä, astfel incät, in viitor, numärul de persoane värstnice si fragile va fi tot mai mare, in lipsa unor metode de preventie, screening si tratament. Procesul de imbä-tränire este insotit de o reducere a capacitätilor de rezervä functionalä, din care cauzä organismul nu mai face fatä situatiilor de stres si maladiilor acute, dezechilibru numit Frail elderly.
Fragilitatea se defineste ca o stare instabilä, ca-racteristicä unei subpopulatii de persoane in värstä ce suferä o dezadaptare a sistemelor homeostatice, rezultänd un deficit progresiv al functiilor fiziologice, cu o diminuare a capacitätilor de rezervä si o limitare prematurä si insidioasä a aptitudinilor relationale si sociale. Factorii de risc implicati in fragilitate se clasificä in: factori de risc neinfluentabili (värsta, predispozitia geneticä) si factori de risc influentabili (stilul de viatä, mediul, polipatologia) [1].
Forumurile internationale ce promoveazä cer-cetärile în domeniile geriatriei si gerontologiei (International Association of Gerontology and Geriatrics) lucreazä la definirea mai precisä a acestui concept si mcurajeazä studiile avansate de cercetare, pentru crearea unor instrumente de diagnostic si preventie a fragilitätii fizice si cognitive. La moment existä numeroase instrumente pentru evaluarea fragilitätii, rnsä niciunul nu s-a dovedit a fi un instrument general valid. Dintre acestea, fenotipul de fragilitate si indicele de fragilitate sunt cele mai cunoscute metode.
Fenotipul de fragilitate defineste fragilitatea ca fi-ind un sindrom clinic dominat de existenta a cel putin trei din cele cinci criterii de diagnostic al fragilitätii: fatigabilitatea, senzatia de epuizare, scäderea ponde-ralä, scäderea fortei de prehensiune digitopalmarä, scäderea vitezei de mers [4]. Pentru fiecare dintre criterii se folosesc valori-prag specifice. La un indice rezultat >3 criterii, pacientii sunt considerati fragili, la o valoare de 1-2 criterii - prefragili, absenta criteriilor (indice zero) definind pacientii robusti. Indicele de fragilitate defineste fragilitatea prin prezenta unui numär mare de deficite de organ, stabilite printr-o evaluare geriatricä cuprinzätoare. Utilizarea acestor criterii de încadrare a devenit o modalitate de determinare a unui prognostic negativ pentru spitalizare, institutionalizare, cäderi, dependentä si deces.
Actualmente, evaluarea geriatricä standardi-zatä (Comprehensive geriatric assessement - GCA; scorurile ADL, IADL, Tinetti, MMSE, Hamilton) este consideratä „standardul de aur" pentru evaluarea si managementul fragilitätii. Reprezintä un model de evaluare globalä, multidisciplinarä, atât a proble-melor de sänätate fizice si psihice, cât si a statusului functional si social al persoanelor vârstnice [16].
Identificarea factorilor biologici (inflamatie, scäderea nivelului seric de hormoni), clinici (sarco-penie, osteoporozä) si sociali (singurätate, violentä, venituri reduse) are o mare importantä în prognostic si evolutie [16]. Putem spune cä umbä^^^a activä si sänätoasä depinde în mare parte de metodele profilactice.
Scopul studiului a constat în sistematizarea situatiei epidemiologice care vizeazä sindromul de fragilitate. Printre obiectivele principale au fost determinarea factorilor de risc ai fragilitätii si sta-bilirea tipurilor clinice de fragilitate la persoanele vârstnice.
Material si metode
În acest scop a fost efectuat un studiu epidemiologic, care a cuprins 224 de pacienti cu vârsta mai mare de 65 de ani, internati în sectiile de geriatrie ale IMSP Spitalul Clinic al Ministerului Sänätätii, Muncii si Protectiei Sociale, în perioada ianuarie -iunie 2019.
Toti pacientii au fost examinati consecutiv pe mâsura internârii în sectia specializatâ de geriatrie, semnând acordul pacientului de participare în studiu. Pacientii au fost examinati conform evaluârii geriatrice standardizate, ce include statutul: clinic, fizic, cognitiv, nutritional, psihologic si social.
Sindromul de fragilitate a fost stabilit prin prezenta a cel putin trei din cele cinci semne clinice: fatigabilitate, epuizare autoraportatâ, fortâ muscu-larâ redusâ, pierdere neintentionatâ în greutate (4-5 kilograme în ultimul an), reducere a vitezei de mers (v <1 m/s.) [3].
Datele obtinute au fost prelucrate în pachetul soft STATISTICA 7,0.
Rezultate si discutii
Evaluarea sindromului de fragilitate implicâ trei directii principale: evaluarea gerontologicâ standar-dizatâ, examenul clinic si evaluarea situatiei sociale. Initial, rezultatele evaluârii au stabilit caracteristicile lotului general de studiu, compus din 224 de pacienti vârstnici, cu vârstele cuprinse între 65 si 89 de ani, media fiind de 73,44±0,38 ani. Sexul feminin a predominat asupra sexului masculin (78,57% versus 21,42% cazuri). Referitor la domiciliu, peste 54,46% de pacienti au avut locul de trai în zona ruralâ, iar 45,53% - în zona urbanâ.
Multi cercetâtori pledeazâ pentru un model mai larg al fragilitâtii, de tip biopsihosocial, care include domenii cum ar fi functia cognitivâ, functionalitatea si factorii sociali [5, 6, 15].
Ne-am propus sâ stabilim datele evaluârii statu-tului social al pacientilor din studiu, unde predominâ prevalenta muncitorilor - 50,44% de cazuri, urmatâ de intelectuali - 33,03% si târani - 16,51% de cazuri. Totodatâ, au fost evaluate veniturile lunare ale vârst-nicilor. Astfel, pacientii au declarat un venit lunar minimal de 157,0 lei si unul maximal de 5000,0 lei, media fiind de 1579,451±38,04 lei. Au beneficiat de ajutor social 4,46% de pacienti vârstnici.
Fragilitatea cognitivâ este un concept nou introdus în geriatrie si reprezintâ un termen general pentru deficitul cognitiv prezent la persoanele de vârstâ înaintatâ. Fragilitatea cognitivâ constâ în prezenta deficitului cognitiv sau a stadiului de predementâ, asociatâ cu alte probleme de sânâtate [10]. În prezent, cercetâtorii realizeazâ mai multe studii pentru evaluarea, tratamentul si preventia fragilitâtii cognitive. Datele obtinute pânâ acum sugereazâ câ fragilitatea fizicâ anticipeazâ o posibilâ fragilitate cognitivâ. Analiza rezultatelor statistice ale unui studiu observational realizat în 2015, pe un numâr de 66 de pacienti, în Clinica Universitarâ de Geriatrie a Spitalului Sf. Luca, a arâtat câ fragilitatea se coreleazâ cu vârsta si dementa. Acest fapt sugereazâ
cá fragilitatea cognitivá poate fi un marker pentru depistarea bolii Alzheimer [1G].
Nivelul de educatie si capacitatea cognitivá a fiecárui individ duc la crearea unei rezerve cognitive individuale [11-14]. Rezerva cognitivá este corelatá cu capacitatea de adaptare a structurii si a functiei cerebrale În prezenta unei patologii sau a altor factori care pot afecta capacitatea functiei cerebrale [14]. Kelaiditi si colaboratorii definesc fragilitatea cognitivá drept o scádere a rezervei cognitive. Evaluarea nivelului de studii, care are importanta la stabilirea concluziei stárii statutului cognitiv (MMSE), a demon-strat un procentaj Înalt de pacienti cu studii medii
- 53,12%, iar studii superioare au fost determinate la 29,91%. O pondere mai micá au constituit pacientii fárá studii - 13,39%, iar studii scolare primare au declarat 16,G7% persoane.
Starea psihicá a fost stabilitá prin examenul obiectiv În ziua internárii În sectia de geriatrie. Ast-fel, stare psihicá clará a fost stabilitá la 7G,53% de pacienti, stare confuzionalá - la 11,6G%, anxietate
- 41,96%, apatie - 14,73%, irascibilitate - 37,G5 si dereglári de comportament - 2,23% de cazuri.
Rezultatele evaluárii statutului cognitiv au arátat cá din totalul de pacienti vârstnici, dereglári cognitive au fost Înregistrate la 29,46%, cu o valoa-re medie a scorului MMSE de 23,64±G,16 (figura 1), dintre care dereglári cognitive usoare au fost la 33,92% din vârstnici, iar dereglári cognitive moderate - la 3,12%. Prin analiza corelationalá Pearson a fost stabilitá o corelatie slabá negativá Între vârsta pacientilor si valorile medii ale scorului MMSE (r = -G,21; p <G,G5), ceea ce demonstreazá cá odatá cu Înaintarea În vârstá existá o tendintá de diminuare a functiei cognitive.
Evaluând statutul senzorial al pacientilor, a fost stabilitá o pondere a hipoacuziei la 38,39% si a scáderii acuitátii vizuale la 78,57% din vârstnicii luati În studiu.
Din totalul de pacienti, 48,66% au declarat cá lo-cuiesc singuri. Totodatá, a fost determinat cá 21,42% de vârstnici sunt izolati social, iar 13,39% suferá de izolare familialá.
Rezultatele cercetárii violentei asupra persoa-nelor vârstnice au demonstrat o pondere de 8,48% cazuri, dintre care G,89% au raportat violentá fizicá, iar 12,91% - violentá moralá.
Evaluarea statutului fizic al pacientilor vârstnici a inclus starea mersului si a echilibrului, estimate cu ajutorul chestionarului Tinetti, si autonomia, evalu-atá prin scorurile ADL si IADL, dar si forta musculará másuratá prin dinamometrie. Astfel, dereglári de mers si de echilibru au fost determinate la 42,41% de pacienti vârstnici, iar valoarea medie a scorului Tinetti a fost de 21,G±G,31 din totalul de 28 de puncte.
Statutul functional trebuie evaluat la toate persoanele cu vârsta peste 6G de ani cu ajutorul a douá instrumente: Activities of Daily Living (ADL) si Instrumental Activities of Daily Living (IADL). Aceste douá scale de evaluare ne oferá informatii cu privire la capacitatea unei persoane de a efectua activitátile cotidiene uzuale [2G]. Cu ajutorul lor, putem identifica atât persoanele fragile, cât si cele cu risc crescut de a deveni fragile. Datele evaluárii autonomiei pacientilor (figura2) au relevat o valoa-re medie a scorului ADL de 1G,79±G,11 puncte si a IADL de 13,19±G,18 puncte, ceea ce reprezintá o capacitate de autoÎngrijire diminuatá la vârstnicii din studiu. Valoarea medie a dinamometriei a constituit 24,4G±1,G3 kg.
punctajul MMSE
dinamometria ADL IADL Tinetti
Figura 1. Reprezentarea graficá a valorilor medii ale scorurilor de evaluare a statutului fizic
Figura 2. Reprezentarea graficá a valorilor medii ale scorurilor de evaluare a statutului cognitiv
Determinarea indicelui de masá corporalá (IMC) este o metodá de calculare a greutátii corporale ideale, cu ajutorul cáreia putem determina riscul
45
4D
35
3D
во
25
во
40
2D
20
15
о
1D
5
unei persoane de a dezvolta afectiuni din cauza unei greutäti prea mici sau prea mari. Ca urmare a asocierii fragilitätii cu anorexia si sarcopenia, se recomandä calcularea periodicä a IMC în rândul persoanelor vârstnice [9, 16].
Statutul nutritional al pacientilor vârstnici a constat în calcularea IMC, dar de asemena au fost mäsurate circumferinta abdominalä si pliul cutanat. Rezultatele evaluärii au relevat o valoare medie a IMC de 29,09±0,33, a pliului cutanat - de 4,03±0,12 cm si a circumferintei abdominale - de 94,41±1,07 cm. Din totalul de pacienti vârstnici, subpondera-litate a fost determinatä la 1,33%. În context, este de remarcat faptul cä la 27,67% de vârstnici a fost stabilitä edentatia, iar 59,37% au fost cu proteze dentare - cauzä frecventä a dereglärilor de nutritie la persoanele vârstnice, conform datelor literaturii de specialitate [1]. Pacienti normoponderali au fost 14,28%, supraponderali - 52,67%, cu obezitate de gradul I - 22,32%, obezitate de gradul II - 10,26% si obezitate morbidä - 3,57% cazuri. Indicele ma-sei corporale a avut o corelatie medie pozitivä cu circumferinta abdominalä (r = 0,66;p <0,05) si cu pliul cutanat (r = 0,68; p <0,05).
Conform datelor literaturii de specialitate, sin-dromul de fragilitate se manifestä printr-o serie de semne si simptome care se combinä cu polipatologia existentä [13]. Pacientii diagnosticati cu sindrom de fragilitate asociazä cel putin douä boli cronice, cel mai frecvent: hipertensiune arterialä, boalä cardiacä ischemicä, aterosclerozä, diabet zaharat, artrozä, boalä renalä cronicä etc. Este un sindrom ce se manifestä prin declin functional si cognitiv progresiv, urmat de dizabilitate si mortalitate. Fragilitatea poate fi reversibilä, indiferent de stadiu (prefragil, fragil) prin profilaxie si tratament [12].
Conform rezultatelor examenului clinic au fost stabilite structura morbiditätii în sectia de geriatrie în perioada evaluatä, numärul de maladii concomitente, precum si numärul de medicamente administrate pacientilor din studiu. Astfel, la vârst-nicii cercetati a prevalat patologia cardiovascularä
- 94,64% de cazuri, patologia diabeticä - 18,75%, patologia digestivä -81,87%, patologia pulmonarä
- 24,45%, patologia urogenitalä - 43,6%, patologia neurologicä - 77,67% si patologia osteoarticularä a fost stabilitä la 89,29% de pacienti din studiu. Numärul mediu al maladiilor concomitente a fost de 4,62±0,12 maladii.
În prezent, este cunoscutä legätura dintre fragilitate si bolile cronice cum ar fi ateroscleroza, insuficienta cardiacä, bolile pulmonare cronice, dia-betul zaharat, anemia si depresia. Aceastä legäturä se explicä prin tetrada entropicä: stres, uzurä, nmbä-
trânire si polipatologie. Fiecare proces actioneazä asupra urmätorului prin cresterea vulnerabilitätii si scäderea adaptabilitätii, determinând umbä^^^a patologicä [7].
Criteriile de diagnostic sunt instrumente de lu-cru valoroase în medicinä. În ceea ce priveste fragilitatea, una dintre primele mcercäri de operationalizare a fost fäcutä de Fried, care a elaborat un fenotip alcätuit dintr-o serie de criterii derivate din Cardiovascular Health Study [13]. Fenotipul de fragilitate Fried cuprinde cinci dimensiuni: scäderea ponderalä involuntarä (>5% G/ultimul an); scäderea fortei de prehensiune digitopalmarä (forta de strângere a pumnului), mäsuratä cu ajutorul unui dinamome-tru; fatigabilitatea, evaluatä prin mtrebäri derivate dintr-un chestionar privind depresia (Center for Epidemiologic Studies Depression Scale); viteza de mers în pas obisnuit scäzutä pe distanta de 5 m (<1 m/s); nivel scäzut de activitate fizicä (evaluat printrun chestionar) [2, 3, 6, 9].
Rezultatele evaluärii pacientilor vârstnici conform criteriilor de fragilitate au demonstrat cä slä-biciune, mäsuratä prin dinamometrie, au prezentat 34,37%, fatigabilitate - 85,71%, activitate fizicä redu-sä - 58,92%, reducerea vitezei mersului - 44,64% si pierdere neintentionatä în greutate au avut 42,41% de pacienti. Astfel, în baza criteriilor de fragilitate au fost diagnosticati 34,37% vârstnici prefragili, care au avut unul sau douä criterii, 50,44% vârstnici fragili, care au avut trei si mai multe criterii, iar 15,19% au fost pacienti robusti (figura 3).
60 50 40 30 20
10
50,44
vârstnici fragili
17,85
vârstnici
vârstnici
prefragili robuçti
13,83
fragilitate sociala
fragilitate fizicä
62 5 I fragilitate
cognitiva
Figura 3. Reprezentarea graficá a ponderii si a tipurilor de fragilitate
0
În conformitate cu rezultatele evaluärii geriatri-ce standardizate, au fost stabilite tipurile sindromului de fragilitate (figura 3) la pacientii vârstnici inclusi în studiu, din care cea mai înalta pondere a avut-o tipul fizic de fragilitate, atestat la 62,50%, fiind urmat de tipul cognitiv - 17,85% si tipul social de fragilitate - 13,83% cazuri. Aceastä grupä de vârstnici cu sindrom de fragilitate sunt dependent de o persoanä tertä si necesitä asistentä socialä în functie de tipul sindromului de fragilitate.
Prin analiza corelationalä dupä metoda Pearson au fost stabilite corelatii, desi mici, dar care ne orien-teazä la interrelatia sindromului de fragilitate cu asa factori ca: vârsta (r = 0,23; p <0,05), veniturile lunare (r = -0,16; p <0,05), izolarea socialä (r = 0,17; p <0,05), numärul mediu de spitalizäri (r = -0,14; p <0,05), nu-märul mediu al patologiilor concomitente (r = 0,24; p <0,05), prezenta sindromului algic (r = 0,23; p <0,05), dizabilitatea functionalä (r = 0,23; p <0,05), reactia emotionalä (r = 0,26; p <0,05), deregläri de mers si de echilibru (r = 0,38; p <0,05) si cu prezentä a cäde-rilor (r = 0,24; p <0,05). Astfel, persoanele vârstnice fragile sunt grupa de populatie foarte vulnerabilä, fiind predispuse spre cäderi, invaliditate, internäri în institutii de îngrijire medicalä primarä/asistentä socialä si având un risc major de mortalitate.
Anamneza amänuntitä ümpreunä cu examenul obiectiv pot identifica aparitia unor semne si simp-tome în contextul altor comorbiditäti räspunzätoare de cresterea gradului de fragilitate. De asemenea, tratamentul bolnavilor vârstnici cu polipatologie necesitä o revizuire periodicä, din cauza polipragmaziei si a posibilelor reactii adverse.
Fragilitatea în geriatrie se referä la pacientii vârstnici predispusi la decompensäri frecvente, care apar la solicitäri minime sau chiar în absenta acestora. Vârstnicii fragili sunt caracterizati de o stare de vulnerabilitate si prezintä prevalente crescute ale dizabilitätilor, spitalizäri frecvente, recuperare incompletä si rate de mortalitate crescute.
Trebuie sä dezvoltäm metode eficiente de preventie, diagnostic si tratament al fragilitätii pentru mentinerea procesului de autonomie la populatia vârstnicä. Un bun management al polipatologiei vârstnicului poate duce la ^bunätätirea calitätii vietii si la scäderea numärului de pacienti cu sindrom de fragilitate. Acesta este considerat un sindrom biologic, din cauza scäderii rezervelor organismu-lui si a rezistentei la factorii stresanti prin declinul mai multor sisteme de organe [3]. Are o prevalentä crescutä si este principalul factor de risc pentru cäderi, invaliditate, internäri în institutii de îngrijire medicalä primarä/asistentä socialä sau mortalitate. Lipsa unei definitii precise si a testelor de screening
standardizate conduce la un diagnostic de fragilitate descoperit în stadiul moderat-sever [8].
Concluzii
În sindromul de fragilitate, analiza statutului pa-cientului vârstnic din multiple perspective (biologicä, functionalä, psihologicä si socialä) este o modalitate de a întelege procesul de îmbâtrânire, de a practica o abordare specialä a pacientului vârstnic si de a acor-da atentia cuvenitä preventiei. lar prin tipurile pe care poate sä le prezinte, se atrage atentia asupra acelor vârstnici care au un risc înalt de a deveni dependenti si de a avea alte forme de prognostic nefavorabil -spitalizare, institutionalizare, deces.
În urma unei abordäri ample, datele din cadrul studiului au evidentiat prevalenta maltä a sindromului de fragilitate, printre care o pondere mare o are tipul fizic de fragilitate, pe fundalul altor probleme cu care se confruntä populatia vâ^tn^ din RM, precum singurätatea, izolarea socialä, violenta, polipatologia si sindroamele mari geriatrice.
Bibliografie
1. Negara An. s.a. Compendiu de geriatrie. Chisinäu, 2014. 360 p.
2. Bäläceanu-Stolnici C. Geriatrie practica. Bucuresti: Editura Medicalä Amaltea. 408 p.
3. Capisizu A. Polipatologie si principii terapeutice în geriatrie. Bucuresti: Ed. Vergiliu, 2015, pp. 193-204.
4. Chouliara Z., Kearney N., Stott D., et al. Perceptions of older people with cancer of information, decision making and treatment: a systematic review of selected literature. In: Ann. Oncol., 2014, nr. 15(11), pp. 1596-1602.
5. Collerton J., Martin-Ruiz C., Davies K., et al. Frailty and the role of inflammation, immune senescence and cellular ageing in the very old: cross-sectional findings from the Newcastle 85+ study. In: Mech. Ageing Day, 2016, nr. 133(6), pp. 456-466.
6. Fried L.P., Tangen C.M., Walston J., et al. Frailty in Older Adults: Evidence for a Phenotype. In: J. Gerontol. A Biol. Sci. Med. Sci., 2001, nr. 56, pp. 146-156.
7. Katz S., Ford A.B., Moskowitz R.W., et al. Studies of illness in the aged. The index of ADL: a standardized measure of biological and psychological function. In: J. Am. Med. Assoc., 1963, nr. 185, pp. 914-919.
8. Lyndon H. Toolkit for general practice in supporting older people with frailty and achieving the requirements of the unplanned admissions enhanced service. In: NHSIQ, 2014, pp. 3-4.
9. Martinis M.D., Franceschi C., Monti D., Ginaldi L. Inflammation markers predicting frailty and mortality in the elderly. In: Exp. Mol. Pathol., 2006, nr. 80(3), pp. 219-227.
10. Peters L.L., Boter H., Buskens E., Slaets J.P. Measurement properties of Groningen Frailty Indicator in home-dwelling and institutionalized elderly people. In: J. Am. Med. Dir. Assoc., 2014, nr. 13(6), pp. 546-551.
11. Riga D., Riga S. Medicina antiîmbàtrânire si stiintele longevitàtii. Bucuresti: Ed. Cartea Universitarä, 2017, pp. 99-118.
12. Rockwood K., Stadnyk K., MacKnight C., et al. A brief clinical instrument to classify frailty in elderly people. In: Lancet, 1999, nr. 353, pp. 205-206.
13. Rodgers G. Applying comprehensive geriatric assessment to investigate falls. In: Nurs. Older People, 2016, nr. 28(3), pp. 27-31.
14. Satz P., Cole M.A., Hardy D.J., Rassovsky Y. Brain and cognitive reserve: mediator(s) and construct validity, a critique. In: J. Clin. Exp. Neuropsychol., 2011, nr. 33(1), pp. 121-130.
15. Satz P., Morgenstern H., Miller E.N., et al. Low education as a possible risk factor for cognitive abnormalities in HIV-1: findings from the multicenter AIDS Cohort Study (MACS). In: J. Acquir. Immune. Defic. Syndr., 1993, nr. 6(5), pp. 503-511.
16. Zamfir M., Ceucä M., Bogdan C. Observatii si reflectii asupra conceptului de fragilitate la vârstnici. In: Revista Medicalà Românà, 2014, vol. LXI, nr. 3.
Ana Popescu,
cercetätor stiintific stagiar, asist. univ., Laboratorul stiintific de gerontologie, IP USMF Nicolae Testemitanu tel.:+ 37369279937, e-mail: ana.popescu@usmf.md
Summary
Radiofrequency ablation treatment of benign thyroid nodules
Thyroid nodules are common pathology that is detected during clinical and ultrasound examinations. Most nodules are benign, asymptomatic and do not require treatment. Despite this, some of them grow over time, causing local and cosmetic symptoms. Thus, surgical intervention is indicated. New treatment methods using thermal ablation offer alternatives to surgical treatment. Among these procedures we can mention: laser ablation, radiofrequency ablation, microwave ablation, ultrasound treatment. The use of these minimally invasive procedures does not require hospitalization and general anesthesia, resulting in substantial and sustained reduction of nodules. Radiofrequency ablation introduced recently has been reported to be effective and safe treatment for benign thyroid nodules. However, there is no unanimous consensus when minimally invasive treatment should be used. In this review, we revise the currently available publications on the effectiveness, indications and complications of radiofrequency ablation as a treatment for benign thyroid nodules.
Keywords: thyroid nodules, thermoablation, radiofrequency
CZU: 616.441-006.03:615.832.7
TRATAMENTUL NODULILOR TIROIDIENI BENIGNI
PRIN ABLATIE CU RADIOFRECVENTÄ
) )
Stepan SUPARSKI1-2, Lorina VUDU2,
'Centrul medical Clinica de Endocrinologie, 2IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
Nodulii tiroidieni reprezintä o patologie frecventä, care se depisteazä în timpul examenului clinic si la ultrasonogra-fie. Majoritatea nodulilor sunt benigni, asimptomatici si nu necesitä tratament. În pofida acestui fapt, o parte din ei cresc în timp, provocând simptome locale si cosmetice. În acest caz este indicatä interventia chirurgicalä. Metodele noi de tratament prin termoablatie constituie alternative ale tratamentului chirurgical. Aici putem mentiona: terapia cu laser, radiofrecventa, ablatia cu microunde, tratamentul cu ultrasunet. Utilizarea acestor proceduri minim invazive nu necesitä spitalizare si anestezie generalä, având drept efect micsorarea substantialä si durabilä a nodulilor. Ablatia nodu-lilor tiroidieni cu radiofrecventä, apärutä recent, este o metodä eficientä si sigurä. Totusi, nu existä un consens unanim când anume trebuie utilizat tratamentul minim invaziv. În aceastä trecere în revistä a literaturii am analizatpublicatiile disponi-bile actualmente privind eficienta, indicatiile si complicatiile acestei metode.
Cuvinte-cheie: noduli tiroidieni, termoablatie, radio-frecventä
Резюме
Лечение узлов щитовидной железы при помощи радиочастотной абляции
Узлы щитовидной железы являются распространенной патологией, которая обнаруживается во время клинического осмотра и ультразвукового исследования. Большинство узлов являются доброкачественными, бессимптомными и не требуют лечения. Несмотря на это, некоторые из них со временем увеличиваются, вызывая местные симптомы и косметический дискомфорт. В таких случаях показано хирургическое вмешательство. Новые методы лечения с помощью термоабляции предлагают альтернативу хирургическому лечению. Среди данных методов различают: лазерную абляцию, радиочастотную абляцию, микроволновую абляцию, ультразвуковое лечение. Использование этих минимально инва-зивных процедур не требует госпитализации и общей анестезии, их применение приводит к значительному и устойчивому уменьшению узлов щитовидной железы в размерах. Радиочастотная абляция начала применяться относительно недавно и зарекомендовала себя эффективным и безопасным методом. Тем не менее, на данный момент нет единого консенсуса в отношении этого минимально инвазивного лечения. В этом обзоре мы рассмотрели доступные в настоящее время публикации об эффективности, показаниях и осложнениях метода радиочастотной абляции в лечении доброкачественных узлов щитовидной железы.
Ключевые слова: узлы щитовидной железы, термоабляция, радиочастотная абляция
