CC BY
37CZU: 616-053.9+612.67
SINDROMUL DE FRAGILITATE LA PERSOANELE VÄRSTNICE: SINTEZA LITERATURII
Anatolie NEGARÁ, Gabriela SORIC, Elena COSCIUG, Ana POPESCU, Ana POPA, Irina STOICOVA,
Laboratorul de Geriatrie si Gerontologie, IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
Fragilitatea este un concept relativ nou in practica medicala mondiala, reprezinta un sindrom geriatric complex, carac-terizat prin scaderea vitalitatii si cresterea vulnerabilitatii. Este frecvent intalnit la persoanele peste 60 de ani si adesea este insotit de dizabilitate si polipatologie. Exista numeroase instrumente pentru evaluarea fragilitatii, insa niciunul nu reprezinta un instrument general acceptat. Dintre acestea, "fenotipul de fragilitate" si "indexul de fragilitate" sunt cele mai cunoscute metode. Fenotipul de fragilitatepropus de Fried contine un sir de criterii ce delimiteaza pacientii in robusti, prefragili si fragili. Alti autori afirma ca fragilitatea apare ca rezultat al unei acumularii sistemice de deficite. Conceptuali-zarea fragilitatii ca stare de vulnerabilitate globala constituie un pas inainte pentru a atrage atentia asupra acelor varstnici care au un risc inalt de a deveni dependenti. In acest scop, a fost realizat un studiu al literaturii de specialitate pentru a elucida principalele aspecte ale viziunii contemporane asupra sindromului de fragilitate, cauzele aparitiei si impactul aces-tuia asupra societatii. Pentru realizarea obiectivului trasat, au fost studiate diverse manuale de specialitate, circa 30 de publicatii din baza de date Google Search, HINARI, dupa cuvintele-cheie „sindrom de fragilitate", ,,varstnic", „vul-nerabilitate" etc. Informatia a fost sistematizata, evidentiind principalele aspecte ale viziunii contemporane in lucrari din ultimii cinci ani. Odata cu cresterea sperantei de viata si a tendintei de imbatranire demografica, se estimeaza o majorare a prevalentei pacientilor fragili, aceasta devenind o problema majora de sanatatepublica, a carei diagnosticare la timp poate preveni instalarea dependentei.
Cuvinte-cheie: sindrom de fragilitate, varstnic, vulnerabili-tate
Summary
Fragility syndrome in elderly people: review of the specialized literature
Fragility (frailty) is a relatively new concept in world medical practice, it is a complex geriatric syndrome characterized by decreased vitality and increased vulnerability. It is commonly found in people over 60 years of age and is often accompanied by disability and polypathology. There are numerous tools for assessing frailty, but none have proven to be a generally valid tool. Of these, "the fragility phenotype" and "the fragility index" are the most popular methods. The Fried fragility phenotype proposes a set of criteria that delimit patients into robust, pre-fragile and fragile. Other authors claim that fragility occurs as a result of systemic deficit accumulation. The conceptualization of fragility as a state of global vulnerability represents a step forward in order to draw attention to those elderly people who are at high risk of becoming addicted. For this purpose, a study of the specialized literature was proposed to elucidate the main aspects of the contemporary vision of
the fragility syndrome, the causes of their appearance and the impact on society. In order to achieve the objective set, various specialized manuals were studied, cc. 30 publications from the Google Search database, HINARI, by keywords "fragility syndrome", "elderly", "vulnerability", etc. The information was systematized, highlighting the main aspects of the contemporary vision in works of the last 5 years. With the increase of life expectancy and the tendency of demographic aging, an increase in the prevalence of fragile patients is estimated, an important public health problem due to the high incidence, whose diagnosis in time can prevent the installation of addiction.
Keywords: fragility syndrome, elderly, vulnerability Резюме
Синдром хрупкости у пожилых людей: обзор специализированной литературы
Хрупкость - это относительно новая концепция в мировой медицинской практике, это сложный гериатрический синдром, характеризующийся пониженной жизненной силой и повышенной уязвимостью. Он обычно встречается у людей старше 60 лет и часто сопровождается инвалидностью и полипатологией. Существует множество инструментов для оценки слабости, но ни один из них не оказался общепринятым. Из них «фенотип хрупкости» и «индекс хрупкости» являются наиболее популярными методами. Фенотип хрупкости Фрида предлагает набор критериев, которые разделяют пациентов на крепких, прехрупких и хрупких. Другие авторы утверждают, что хрупкость возникает в результате накопления системного дефицита. Концептуализация хрупкости как состояния глобальной уязвимости представляет собой шаг вперед для привлечения внимания к тем пожилым людям, которые подвергаются высокому риску зависимости. С этой целью было проведено изучение специализированной литературы для выяснения основных аспектов современного видения синдрома хрупкости, причин их появления и влияния на общество. Для достижения поставленной цели были изучены различные специализированные публикации, около 30 из базы данных Google Search, HINARI, по ключевым словам: «синдром хрупкости», «пожилые люди», «уязвимость» и т.д. Информация была систематизирована, освещая основные аспекты современного видения в работах последних пяти лет. С увеличением продолжительности жизни и тенденцией демографического старения возрастает распространенность хрупких пациентов, что является важной проблемой общественного здравоохранения из-за высокой заболеваемости, чья своевременная диагностика может предотвратить возникновение зависимости.
Ключевые слова: синдром хрупкости, пожилые люди, уязвимость
Introducere
ímbátránirea populatiei reprezintá una dintre cele mai importante probleme ale umanitátii, iar cresterea procentualá si absolutá a populatiei várst-nice este una dintre caracteristicile esentiale ale epocii contemporane, fiind un fenomen demografic comun tuturor tárilor - atát avansate, cát si ín curs de dezvoltare. Astfel, actualmente, ímbátránirea „cu succes" este una dintre nevoile psihologice de bazá ale populatiei [5]. Acest concept include diversi fac-tori, cum ar fi sánátatea psihologicá, fizicá si socialá, mobilitatea si satisfactia de calitatea vietii, stabilitatea financiará, activitatea fizicá, spiritualitatea etc., aceas-tá atitudine fiind relevantá pentru populatie [15].
ín contextul noilor schimbári apare necesitatea unor noi cercetári stiintifice ín domeniul geriatriei, care ar permite planificarea domeniului de aplicare si determinarea naturii íngrijirilor medicale pentru persoanele várstnice, avánd ín vedere cresterea sperantei de viatá a populatiei ín medie páná la circa 78 de ani (páná ín 2030, se preconizeazá o majorare páná la 80 de ani), ceea ce dicteazá nevoia unor abordári speciale pentru rezolvarea problemelor persoanelor várstnice. La nivel mondial existá íncá multe íntrebári cu privire la cauzele dezvoltárii, abordarea eficientá, depistarea timpurie, prevenirea primará si secundará a diferitor sindroame geriatrice: cáderile, incontinenta, confuzia, dementa, sindromul depresivetc. Unul dintre cele mai relevante, dar, ín acelasi timp, putin íntelese este sindromul de fragi-litate (SF) [15].
Sindromul de fragilitate reprezintá unul dintre cele mai importante sindroame medicale multifac-toriale. ín consensul expertilor internationali din 2013, numit Apel la actiune, sindromul de fragilitate este definit ca un sindrom medical multifactorial, caracterizat printr-o scádere a fortei, a rezistentei si a functionárii fiziologice, ceea ce duce la pierderea functiilor de rezervá ale organismului uman, atunci cánd este expus factorilor patologici, si contribuie la instalarea dependentei [20]. ín cadrul numeroa-selor studii realizate au fost evidentiate cele mai recente date despre prevalenta fragilitátii si diversi factori ce influenteazá cel mai adesea aparitia si dezvoltarea SF.
Prezenta fragilitátii este consideratá un predictor al prognosticului negativ si al ratelor ridicate de morbiditate si de mortalitate. Avánd ín vedere cresterea incidentei SF ín rándul populatiei din dife-rite tári si prognosticul nefavorabil la pacientii fragili, apare necesitatea unor studii clinice care ar viza implementarea másurilor pentru prevenirea primará si cea secundará, precum si elaborarea metodelor eficiente de tratament al SF [15].
Scopul cercetárii realizate a fost evidentierea si identificarea principalelor aspecte ale viziunilor
contemporane asupra sindromului de fragilitate, a cauzelor aparitiei acestuia si a impactului asupra stárii fizice a persoanelor várstnice.
Materiale si metode
Pentru realizarea obiectivului trasat, a fost consultatá literatura de specialitate, au fost cáutate publicatiile stiintifice din baza de date Google Search, HINARI, dupá cuvintele-cheie: sindrom de fragilitate, vârstnic, vulnerabilitate, îmbâtrânire, sindroame geriatrice etc. Informatia a fost sistematizatá, evidentiind principalele aspecte ale viziunii contemporane asupra sindromului de fragilitate.
Rezultate si discutii
Definitii
Fragilitatea în geriatrie se referá la pacientii várstnici predispusi la decompensári frecvente ce apar la solicitári minime sau chiar în absenta aces-tora (afectiuni intercurente, deshidratare, variatii ale temperaturii mediului ambiant, stres psihic etc.). Aceastá grupá de pacienti este caracterizatá de o stare de vulnerabilitate si prezintá prevalente crescu-te ale dizabilitátilor, spitalizári frecvente, recuperare incompletá si rate crescute ale mortalitátii.
Un grup de consens format din delegati din sase societáti internationale importante, europene si americane, au creat patru puncte majore de consens asupra unei forme specifice de fragilitate - fragilitatea fizicâ, precum cá fragilitatea fizicá este un important sindrom medical, poate fi prevenit sau tratat prin modalitáti specifice, cum ar fi exercitiile fizice, regimul alimentar cu proteine, vitamina D, reducerea polipragmaziei; pot fi elaborate teste de screening, pot fi examinati toti várstnicii >70 de ani, cu pierde-rea masei corporale >5% si cu alte patologii cronice [20]. Grupul de consens a definit fragilitatea ca fiind „un sindrom medical cu multiple cauze si factori de risc ce se caracterizeazá printr-o fortá diminuatá, rezistentá si functie fiziologicá redusá, care cresc vulnerabilitatea unui individ pentru dezvoltarea dependentei si/sau survenirea decesului" [20].
Conform recomandárilor clinice din 2018 ale Asociatiei Gerontologilor si Geriatrilor din Rusia privind sindromul de fragilitate, acesta este un sindrom geriatric caracterizat printr-o scádere a rezervei fiziologice si a functiile multor sisteme ale organismului asociatá várstei, ceea ce duce la o vulnerabilitate crescutá a organismului várstnic la actiunea factorilor endo- si exogeni, cu un nivel ridi-cat de prognostic negativ asupra sánátátii, pierdere a autonomiei si deces [15]. Societatea Britanicá de Geriatrie, în consensul din 2013, defineste sindromul de fragilitate ca o stare specialá de sánátate, asociatá procesului de Ímbátránire, în care mai multe sisteme corporale îsi pierd treptat capacitátile de rezervá
[28], iar prefragilitatea este o afectiune anterioará dezvoltárii SF, caracterizatá prin prezenta semnelor sale individúale, insuficiente cantitativ pentru dia-gnosticul de SF.
Factorii de risc si patogeneza sindromului de fragilitate
Factorii de risc pentru dezvoltarea SF, pe langá varstá, includ un nivel scázut de activitate fizicá, alimentatie insuficientá, depresie, polipragmazie si anumiti factori sociali (venituri mici, singurátate, nivel scázut de educatie). Ei pot fi clasificati in: factori de risc neinfluentabili (varsta, predispozitia geneticá) si factori de risc influentabili (stilul de viatá, mediul de trai, polipatologia).
ín prezent, mecanismul etiopatogenic nu este stabilit clar, insá tot mai multe rezultate ale unor studii sugereazá inflamatia cronicá si activarea sis-temului imunitar ca fiind un posibil mecanism [6]. Este cunoscutá legátura dintre fragilitate si maladiile cronice cum ar fi ateroscleroza, insuficienta cardiacá, bolile pulmonare cronice, diabetul zaharat, anemia si depresia. Aceastá legáturá se explicá prin tetrada entropicá: stres, uzurá, fmbátranire si polipatologie. Fiecare proces actioneazá asupra urmátorului prin cresterea vulnerabilitátii si scáderea adaptabilitátii, determinand imbátranirea patologicá [7]. Majori-tatea varstnicilor cu sindrom de fragilitate prezintá mai multe patologii cronice, fiind depistati bátrani cu boli cardiovasculare - hipertensiune arterialá, boli coronariene, insuficientá cardiacá cronicá, precum si cu diabet zaharat, maladii renale cronice, patologii reumatice si ale tractului respirator inferior, patologii oncologice [15].
Baza patogenezei SF este decompensarea sis-temelor imun, endocrin si metabolic, ceea ce duce la o scádere a rezervelor restante ale organismului, in special dupá expunerea la agenti de stres pato-logic [1, 16]. Nu existá nicio indoialá cá procesul de decompensare a sistemelor organismului face parte din procesul normal de imbátranire. Mai multe studii au identificat diferentele dintre imbátranirea celula-rá „sánátoasá" si apoptozá la pacientii cu SF. Astfel, tulburárile metabolice si nutritionale, combinate cu pierderea masei musculare, determiná rezistenta scázutá a pacientilor fragili la efectele diversilor agenti de stres [16]. Mai mult decat atat, modificárile mentionate duc la scáderea tonusului vascular si a activitátii cardiace, care determiná un risc crescut de boli cardiovasculare (BCV) si rezultate adverse la pacientii cu BCV pe fundalul fragilitátii.
ín prezent, cele mai populare sunt douá metode de evaluare a sindromului de fragilitate, elaborate pe baza modelelor de dezvoltare a asteniei senile. fenotipicá si modelul de acumulare de „deficite", cu
calculul indicelui de fragilitate [4, 28]. Una dintre primele mcercári de operationalizare a fost fácutá de L.P. Fried, care a elaborat modelul fenotipic alcátuit dintr-o serie de criterii derivate din Cardiovascular Health Study [10].
Fenotipul de fragilitate Fried cuprinde cinci dimensiuni:
1) scâdere ponderalâ involuntarâ (>5% G/ultimul an);
2) scâderea fortei de prehensiune digitopalmarâ (forta de strángere a pumnului), másuratá cu ajutorul unui dinamometru;
3) fatigabilitate, evaluatá prin mtrebári derivate dintr-un chestionar privind depresia (Center for Epidemiologic Studies Depression Scale);
4) viteza de mers în pas obisnuitscâzutâ pe distanta de 5 m (<1 m/s);
5) nivel scâzut al activitâtilor fizice, evaluat printrun chestionar special.
Pentru fiecare dintre aceste criterii se folosesc valori-prag specifice. La un indice rezultat >3 criterii, pacientii sunt considerati fragili, la o valoare de 1-2 criterii - prefragili, absenta criteriilor (indice zero) definind pacientii robusti. Un rol important în forma-rea manifestárilor fenotipice ale SF îl are sarcopenia - pierderea generalizatá progresivá a masei si a fortei musculare [24].
K. Rockwood a propus un model de acumulare a deficitelor sau un indice de fragilitate bazat pe Studiul canadian de îmbâtrânire. A fost elaboratá o listá de 70 de patologii, simptome si sindroame geriatrice, care au fost denumite prin termenul „deficite". Ulterior, lista a fost redusá la 40 [18], aceste deficite fiind identificate în cadrul unor studii populationale în care s-a selectat un cumul de factori de prognostic pentru mortalitate si institutionalizare, deficite care au fost incluse în cadrul unui indice de fragilitate [24]: cu cát este mai aproape valoarea indicelui obtinut de o unitate, sindromul de fragilitate este mai pronuntat. Evaluarea geriatricâ cuprinzâtoare (Comprehensive Geriatric Assessement - GCA) este consideratá„stan-dardul de aur" pentru evaluarea si managementul fragilitátii. Aceasta reprezintá un model de evaluare globalá, multidisciplinará, atát a problemelor de sá-nátate fizice si psihice, cát si a statutului functional si social al persoanelor várstnice [9].
Indicele de fragilitate Groningene este un alt chestionar valid, utilizat în asistenta primará, ce con-stá din 15 mtrebári la care trebuie sá ráspundá paci-entul. Acesta identificá várstnicii fragili sau prefragili prin evaluarea: statutului functional, nutritional, cognitiv; deficitului vizual, auditiv; comorbiditátilor si functiei psihosociale [10]. Alte teste de evaluare cu sensibilitate mare si specificitate redusá sunt: încetinirea vitezei de mers (slow walking speed) - un
instrument utilizat la evaluarea fragilitätii, precum si a tulburärilor cognitive; testul de cronometrare a echilibrului si a mersului (Timed Get Up and Go Test), ce indicä riscul de cädere prin evaluarea mersului si a echilibrului [11].
Epidemiologie
Conform studiilor sträine, prevalenta SF in randul persoanelor care se aflä la domiciliu in varstä >65 de ani constituie in medie aproximativ 10,7%, iar prevalenta generalä - 41,6% [8]. Prevalenta SF creste odatä cu inaintarea in varstä, atingand cifra de 26,1% in randul persoanelor >85 de ani. SF este semnificativ mai frecvent diagnosticat la femei decat la bärbati. ín institutiile de ingrijire medicalä, prevalenta SF atinge 52,3% [17]. Conform studiilor din Rusia, in randul populatiei din Sankt Petersburg (Kolpino) cu varsta >65 de ani, prevalenta acestui sindrom constituie de la 21,1% panä la 43,9%, iar rata de deces este de la 24,7% la 65,5%. Printre pacienti din policlinicile din Moscova, SF reprezintä 4,2-8,9%, iar moartea - 45,8-61,3% [15].
Codificarea CIM (Clasificarea International a Maladiilor)
imbätranirea la om este extrem de eterogenä si variabilitatea sa creste odatä cu inaintarea in varstä [7]. ín consecintä, varsta cronologicä are o utilitate li-mitatä pentru diagnostic, prognostic si tratament. Pe mäsurä ce societätile imbätranesc in intreaga lume, apare necesitatea de a imbunätäti capacitatea de a evalua sänätatea populatiei, de a mentine functia fizicä si cea cognitivä din punct de vedere holistic, si acest lucru poate fi realizat prin imbunätätirea CIM de raportare. Codificarea conform CIM-10 contine codul R54: "Senilitatea", färä mentiune de psihozä. Astfel, actualmente existä necesitatea de a introduce un nou cod pentru sindromul de fragilitate, care afec-teazä un numär mare din populatia varstnicä [13].
Clasificarea sindromului de fragilitate
ín functie de gravitatea scäderii activitätii functionale, se face distinctie intre SF usor, moderat si sever. Evolutia sindromului de fragilitate la varstnici si gradarea sa conform severitätii sunt clar ilustrate in Scala clínica de fragilitate [15, 20]:
1. ín forma - oameni robusti, activi, energici si motivati. Acesti oameni se antreneazä, de regulä. Sunt printre cei mai adaptati/mai in formä conform varstei lor.
2. Bine/Potrivit - persoane care nu au simp-tome si semne vizibile de boalä, dar sunt mai putin energice decat categoria 1. Adesea, ele se antre-neazä sau sunt foarte active ocazional, de exemplu sezonier.
3. Moderat - oameni ale cäror probleme medícale sunt bine controlate, dar nu sunt activi în mod regulat dincolo de mersul de rutinä.
4. Vulnerabil - desi nu depind de altii pentru ajutor zilnic, de multe ori simptomele limiteazä activitätile. O plângere comunä este „încetinirea" si/ sau oboseala în timpul zilei.
5. Usor fragil/slab - acesti oameni au adesea o încetinire mai evidentä; conform IADL, necesitä ajutor (finante, transport, lucräri casnice grele, medicamente). De obicei, fragilitatea usoarä afecteazä progresiv cumpäräturile si mersul pe jos singuri, pregätirea mesei si treburile casnice.
6. Moderat vulnerabil - au nevoie de ajutor pentru toate activitätile exterioare si pentru a mentine casa. În interior, au adesea probleme cu scärile, au nevoie de ajutor la scäldat si ar putea avea nevoie de asistentä minimä cu pansamentul.
7. Sever/Grav - depind complet de altii în îngrijirea personalä, indiferent de cauzä (fizicä sau cognitivä). Chiar si asa, par stabili si nu prezintä risc mare de deces (în termen de ~ 6 luni).
8. Foarte sever - oameni complet dependenti, care se apropie de sfârsitul vietii. De obicei, nu se pot recupera nici mäcar de o boalä minorä.
9. Terminal III - sfârsitului vietii. Aceastä categorie se aplicä persoanelor cu o sperantä de viatä <6 luni, care sunt în mod evident vulnerabile.
Tabloul clinic
Pacientii vârstnici si senili pot avea o serie de semne si simptome nespecifice, care indicä o po-sibilä prezentä a sindromului de fragilitate sau un risc crescut. Anumite simptome, cum ar fi pierderea nedoritä în greutate cu mai mult de 4-5 kilograme în ultimul an, cäderi, incontinentä urinarä, delir, dementä, dependentä de persoane terte, limitarea semnificativä a mobilitätii, sunt cei mai semnificativi markeri ai prezentei SF [15].
Metodele de cercetare cu raze X pentru detecta-rea sarcopeniei, osteopeniei, calcificärilor vasculare, obezitätii sarcopenice, degenerärii coloanei cervicale si atrofiei cerebrale ca criterii probabile de fragilitate sunt considerate instrumente suplimentare pentru depistarea timpurie a pacientilor vârstnici cu risc ridicat de SF [3, 6].
Prevalenta sindromului de fragilitate, conform diferitor studii, variazä mult si depinde de diversi fac-tori, precum vârsta esantionului studiat, sexul, rasa, caracteristicile geografice si economice ale locului de resedintä, criteriile de diagnostic utilizate, nivelul activitätii fizice si multi altii. De exemplu, în studiul realizat de L.P. Fried si colab. în rândul populatiei de peste 65 de ani, bärbatii au avut criterii de SF în 31,5% cazuri, iar femeile - în 68,5% cazuri (p<0,001)
[1G]. Într-un studiu realizat de M. Cesari si colab., din 81 de subiecti cu vârsta de 74,8 ani (±6,8 ani), 8,8% au fost fragili În conformitate cu criteriile mo-delului fenotipic [14]. Un studiu asupra prevalentei prefragilitátii si a fragilitátii În rândul bárbatilor cu vârsta peste 65 de ani, precum si a efectelor acestor fenomene asupra prognosticului pe termen lung (urmárire de 12 ani), a relevat 4% participant fragili si 4G% prefragili [14]. SF a fost cel mai des detectat În rândul afroamericanilor (6,6%) si al asiaticilor (5,8%). La reprezentantii rasei albe, acesta a fost depistat În doar 3,8% cazuri. Totodatá, riscul de deces la bárbatii fragili a fost mai mare - 95%.
O serie de alte studii au obtinut rate de prevalentá mare a SF. În unul din studiile epidemiologice asupra vârstnicilor (>7G de ani) din Spania, au fost identificati 2G% de pacienti fragili [11]. În studiul realizat de B.A. Mohr si colab. În rândul populatiei cu vârste cuprinse Între 7G si 79 de ani, fragilitatea a fost detectatá la 11%, printre cei de la 8G la 86 de ani - la 36,5% [21]. Tendinta de crestere a incidentei SF din ultimii ani indicá necesitatea de-pistárii timpurii a simptomelor lui, Întrucât semne si simptome pot apárea adesea În rândul populatiei din categoria vârstei medii (Între 44 si 6G de ani), numárul acestor cercetári este msá limitat [9, 12, 27]. Este de mentionat cá prevalenta manifestárilor SF În rândul populatiei variazá În functie de limitele de vârstá alese ale esantionului studiat, de sex, rasá si de alti factori.
Pe ^ngá vârsta si sexul vârstnicilor, alti factori important ce determiná dezvoltarea SF sunt conditiile socioeconomice si stilul de viatá. Astfel, În 2GG4, În Uniunea Europeaná a fost realizat un studiu multidisciplinar, care a inclus o populatie din 1G tári: Austria, Danemarca, Franta, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Spania, Suedia si Elvetia [2]. Din 18.227 de participanti În studiu cu vârsta de peste 5G de ani, doar 9% au arátat absenta a cel putin unui criteriu de fragilitate. În rândul populatiei de vâ^ mijlocie, 4,1% au fost fragili, pe când În 37,4% cazuri au fost identificate unele criterii de fragilitate. Femeile din esantionul de studiu au suferit mai des de fragilitate si de prefragilitate (5,2% si, respectiv, 42%; p<G,GG1) decât bárbatii (2,9% si, respectiv, 32,7%; p<G,GG1). În grupa de peste 65 de ani, 17% erau fragili si 42,3% -prefragili. Femeile au fost fragile În 21% si prefragile În 42,7% din cazuri. Bárbatii fragili au constituit 11,9%, iar cei prefragili - 41,9% din cazuri (p<G,GG1).
În rândul populatiei de peste 65 de ani, fragilitatea a fost cea mai ráspânditá În Europa de Sud (21% În Spania, 14,3% În Italia, 11,3% În Grecia, 9,3% În Franta), pe când În alte tári aceasta a Înregistrat sub 9%. Pre-fragilitatea a fost atestatá cel mai frecvent În Spania (53,7%), Italia (48,8%) si Grecia (45,8%). Nu au existat
diferente În prevalenta SF În functie de sex, nivelul de educatie, profesie, starea civilá sau locul de resedintá. Incidenta a crescut odatá cu vârsta si a fost mai mare la persoanele cu depresie, dizabilitate, boli cardiovasculare si leziuni ale sistemului nervos central.
Într-un studiu, E.G. Lewis si colab. au analizat prevalenta SF În rândul populatiei tárilor cu veni-turi mici sau medii, folosind criteriile modelului fenotipic [29]. Prevalenta fenotipului de fragilitate, calculat În functie de datele complete pentru 196 de participanti, a constituit 9,25%.
Conform rezultatelor diverselor studii clinice, pacientii cu SF au un grad ridicat de comorbiditate [19], acesta adesea fiind combinat cu boli ale sisteme-lor respirator, musculo-scheletic, cardiovascular si cu cancere cu diversá localizare. Cu toate acestea, cel mai adesea, pacientii cu SF suferá de BCV si, probabil, aceste afectiuni se bazeazá pe factori de risc si mecanisme fiziopatologice comune. Astfel, Într-un studiu privind SF realizat de N. Veronese si colab. s-a evidentiat un risc crescut de BCV În rândul pacientilor fragili, com-parativ cu cei fárá semne de fragilitate [25]. Pe baza rezultatelor, autorii au concluzionat cá fragilitatea este un factor de risc independent pentru BCV În rândul persoanelor vârstnice. Într-o cercetare desfásuratá de N.A. Ricci si colab. cu 761 de participanti, 9,7% au fost fragili, 48% - prefragili si 42,3% nu au avut semne de fragilitate [26]. Cel mai frecvent factor de risc pentru BCV În rândul participantilor În acest studiu a fost hipertensiunea arterialá (84,4%), urmatá de diabetul zaharat de tip 2. La pacientii cu SF, riscul ridicat de a dezvolta diverse complicatii este de asemenea asociat cu polipragmazia si complianta scázutá la terapia medicamentoasá [22, 23].
Studiile care evalueazá prevalenta fragilitátii În tárile cu niveluri diferite de venit sunt unice, ceea ce confirmá necesitatea unor cercetári epidemiologice suplimentare În acest domeniu, deoarece fenomenul de îmbátrânire globalá duce la o crestere a sperantei de viatá, dat totodatá la o scádere a calitátii vietii. Riscul de a deveni fragil se majoreazá si el odatá cu Înaintarea În vârstá, astfel Încât, În viitor, numárul de persoane vârstnice si fragile va fi tot mai mare, În lipsa unor metode de preventie, screening si tratament. Îmbátrânirea activá si sánátoasá depinde În mare parte de metodele de profilaxie [22, 23].
Concluzii
1. Având În vedere cresterea sperantei de viatá a populatiei din diferite tári, problema sindromului de fragilitate este extrem de relevantá.
2. Variabilitatea datelor privind prevalenta fragilitátii si a prefragilitátii În cadrul populatiei generale, conform rezultatelor diferitor studii epidemiologice si clinice, este ridicatá.
3. Fragilitatea tnräutäteste calitatea vietii populatiei, märeste riscul de dependentä, ceea ce duce la o vulnerabilitate crescutä a populatiei fragile la efectele factorilor endo- si exogeni, cu un risc ridicat de pierdere a autonomiei si de deces, dar tncä nu existä un consens cu privire la cel mai corect instrument de diagnostic al SF. Asadar, sunt necesare studii suplimentare pentru a identifica metodele eficiente de profilaxie, preventie si diagnostic.
Bibliografie
1. Afilalo J., Lauck S., Kim D.H. Older adults undergoing aortic valve replacement: the FRAILTY-AVR study. In: J. Am. College of Cardiol. 2017, vol. 70(6), pp. 689-700. Di-sponibil pe: doi: 10.1016/j.jacc (citat la 24.06.2017).
2. Bauer J.M., Biolo G., Cederholm T. et al. Evidence-based recommendations for optimal dietary protein intake in older people: a position paper from the PROTAGE study group. In: Journal of the American Medical Directors Association. 2013, vol. 14(8), pp. 542-559.
3. Brown M., Sinacore D.R., Ehsani A.A. et al. Low-Intensity Exercise as a Modifier of Physical Frailty in Older Adults. In: Arch. Phys. Med. Rehab. 2000, vol. 81, pp. 960-965.
4. Buta B.J. Frailty assessment instruments: systematic characterization of the uses and contexts of highly-cited instruments. In: Ageing Res. Rev. 2016, vol. 26, pp. 53-61.
5. Carver L.F., Beamish R., Phillips S.P. Successful Aging: Illness and Social Connections. In: Geriatrics (Basel). 2018, vol. 3(1), p. 3. Disponibil pe: doi: 10.3390/geri-atrics 3010003
6. Chandler J.M., Duncan P.W., Kochersberger G., Studen-ski S. Is Lower Extremity Strength Gain Associated with Improvement in Physical Performance and Disability in Frail, Community Dwelling Elders? In: Arch. Phys. Med. Rehab. 1998, vol. 79, pp. 24-30.
7. Clegg A., Bates C., Young J., et al. Development and validation of an electronic frailty index using routine primary care electronic health record data. In: Age Ageing. 2016, vol. 45(3), pp. 353-360.
8. Collard R.M. et al. Prevalence of frailty in community dwelling older persons: a systematic review. In: J. Am. Geriatr. Soc. 2012, vol. 60(8), pp. 1487-1492.
9. Ehsani A.A., Spina R.J., Peterson L.R. et al. Attenuation of Cardiovascular Adaptations to Exercise in Frail Octogenarians. In: J. Appl. Phys. 2003, vol. 95, pp. 1781-1788.
10. Fried L.P.,Tangen C.M., Walston J. et al. Frailty in older adults: evidence for a phenotype. In: J. Gerontol. Biol. Sci. Med. Sci. 2001, vol. 56(3), pp. 146-156. Disponibil pe: http://dx.doi.org/10.1093/gerona/563.M146
11. Gill T.M., Baker D.I., Gottschalk M. et al. A Program to Prevent Functional Decline in Physically Frail, Elderly Persons Who Live at Home. In: New Engl. J. Med. 2002, vol. 347, pp. 1068-1074.
12. Harber M.P., Konopka A.R., Douglass M.D., et al. Aerobic Exercise Training Improves Whole Muscle and Single Myofiber Size and Function in Older Women. In: Am. J. Physiol. Regul. Integr. Compar. Physiol. 2009, vol. 297, pp. 1452-1459.
13. International Classification of Diseases (ICD) Information Sheet. 2019. Disponibil pe: https://www.who.int/ classifications/icd/factsheet/en/ (citat la 4.12.2019).
14. Izquierdo M., Lusa Cadore E. Muscle Power Training in the Institutionalized Frail: A New Approach to
Counteracting Functional Declines and Very Late-Life Disability. In: Curr. Med. Res. Opin. 2014, vol. 30, pp. 1385-1390.
15. Клинические рекомендации по старческой астении Российской ассоциации геронтологов и гериатров 2018 года. Доступно по: http://yakmed.ru/wp-content/uploads/2018/07/Asteniya_recomend.pdf
16. Koh L.Y., Hwang N.C. Frailty in cardiac surgery. In: J. Cardiothorac. Vasc. Anesth. 2018, vol. 33(2), pp. 521531.
17. Kojima G. Prevalence of frailty in nursing homes: A systematic review and meta-analysis. In: J. Am. Med. Dir. Assoc. 2015, vol. 16, pp. 940-945.
18. Mitnitski A.B., Mogilner A.J., Rockwood K. Accumulation of deficits as a proxy measure of aging. In: Scientific World J. 2001, vol. 1, pp. 323-336.
19. Montero-Odasso M. et al. Gait velocity as a single predictor of adverse events in healthy seniors aged 75 years and older. In: J. Gerontol. Biol. Sci. Med. Sci. 2005, vol. 60(10), pp. 1304-1309.
20. Morley J.E., Vellas B., van Kan G.A., et al. Frailty consensus: a call to action. In: J. Am. Med. Dir. Assoc. 2013, vol. 14(6), pp. 392-397. Disponibil pe: doi: 10.1016/j. jamda.2013.03.022
21. Pahor M., Guralnik J.M., Ambrosius W.T., et al. Effect of Structured Physical Activity on Prevention of Major Mobility Disability in Older Adults: The Life Study Randomized Clinical Trial. In: JAMA. 2014, vol. 311, pp. 2387-2389.
22. Остапенко В.С. Распространенность и структура гериатрических синдромов у пациентов амбулаторно-поликлинических учреждений: ав-тореф. дис. канд. мед. наук. М., 2017. 157 с.
23. Полипрагмазия в клинической практике:проблема и решения. Под ред. Д.А. Сычева. Спб.: цОп «Профессия», 2016. 224 с.
24. Rockwood K., Song X., MacKnight C. et al. A global clinical measure of fitness and frailty in elderly people. In: CMAJ. 2005, vol. 173, pp. 489-495.
25. Shinkai S. et al. Walking speed as a good predictor for the onset of functional dependence in a Japanese rural community population. In: Age Ageing. 2000, vol. 29(5), pp. 441-446.
26. Studenski S. et al. Gait speed and survival in older adults. In: JAMA. 2011, vol. 305(1), pp. 50-58.
27. Sugawara J., Miyachi M., Moreau K.L. et al. Age-Related Reductions in Appendicular Skeletal Muscle Mass: Association with Habitual Aerobic Exercise Status. In: Clin. Physiol. Funct. Imaging. 2002, vol. 22, pp. 169-172.
28. Turner G. Best practice guidelines for the management of frailty: a British Geriatrics Society, Age UK and Royal College of General Practitioners report. In: Age Ageing. 2014, vol. 43(6), pp. 744-747. Disponibil pe: doi: 10.1093/ageing/afu138
29. Waters D.L., Baumgartner R.N., Garry P.J., Vellas B. Advantages of dietary, exercise related and therapeutic interventions to prevent and treat sarcopenia in adult patients: an update. In: Clinical Interventions in Aging. 2010, vol. 5, pp. 259-270.
Ana Popescu, cercetator stiintific, asist. univ., Laboratorul de Geriatrie si Gerontologie, IP USMF Nicolae Testemitanu, tel.:+37369279937, e-mail: [email protected]
