CC BY
8Rezultatele studiului realizat au confirmât încâ
o datâ câ fumâtorii activi fac parte din grupa cu risc
de aparitie ulterioarâ a bolilor cronice bronhopul-
monare.
Bibliografie
1. Авдеева E.B., Потапов В.Н., Павлущенко Е.В., Кудрявцева В.А. Внутрисемейные факторы риска развития бронхиальной астмы. B: Пульмонология, 2003, № 3, с. 83-86.
2. TudoracheV., Mihâltan F., Mihâiescu T. Patologia pulmonarâ a vârstnicului. Bucuresti, 2004, p. 317-336.
3. Кузнецов А.Н., Некрасова Т.А. Исследование системы внешнего дыхания. Нижний Новгород, 2002, с. 18.
4. Мизерницкий Ю.Л. Перспективы развития специализированной помощи детям с заболеваниями органов дыхания (к 10-летию создания Детского научно-практического центра МЗ РФ). B: Пульмонология детского возраста: проблемы и решения. Вып. 9. М., 2009, c. 8-17.
5. Сахарова Г.М., Антонов Н.С. Оказание помощи по отказу от табака в терапевтической практике. М.: УП Принт, 2011. 64 с.
6. Мокина Н.А., Сахарова Г.М., Антонов Н.С. и соавт. Практическое применение международных клинических рекомендаций по отказу от табакокурения у подростков: конечные оценочные точки и эффективность вмешательств. B: Наркология, 2015, № 1, с. 16-19.
7. Сахарова Г.М., Антонов Н.С. Глобальное обследование употребления табака среди молодежи в возрасте 13-15 лет. B: Медицина, 2016, № 4. www.fsmj.ru
8. U.S. Department of Health and Human Services. The Health Consequences of Smoking - 50 Years ofProgress:A Report of the Surgeon General. U.S. Atlanta: Department of Health and Human Services, Centers for Disease Control and Prevention, National Center for Chronic Disease Prevention and Health Promotion, Office on Smoking and Health, 2014. [accessed 2017 Apr 20].
9. U.S. Department of Health and Human Services. How Tobacco Smoke Causes Disease: What It Means to You. U.S. Atlanta: Department of Health and Human Services, Centers for Disease Control and Prevention, National Center for Chronic Disease Prevention and Health Promotion, Office on Smoking and Health. 2010. [accessed 2017 Apr 20].
10. Centers for Disease Control and Prevention. Quick-Stats: Number of Deaths from 10 Leading Causes -National Vital Statistics System. United States, 2010. In: Morbidity and Mortality Weekly Report, 2013, nr. 62(08), p. 155. [accessed 2017 Apr 20].
11. Mokdad A.H., Marks J.S., Stroup D.F., Gerberding J.L. Actual Causes of Death in the United States. In: Journal of the American Medical Association, 2004, nr. 291(10), pp. 1238-1245. [cited 2017 Apr 20].
Corina Rotaru-Lungu,
Laboratorul stiintific Imunologie si alergologie, IMSP IFP Chiril Draganiuc, tel.: +373 79650050, e-mail: korina_rotaru@yahoo.com
CZU: 616.36-002.2-036.085
SEROPREVALENTA MARKERILORINFECJIILOR VIRALE HEMOTRANSMISIBILE LA DONATORII
PRIMARI DE SANGE
Octavian SAJIN, Maria ISAC, Constantin SPINU, Aliona MIRON, Igor SPINU, Sergiu BOLOGA,
Agentia Nationala pentru Sanatate Publica
Rezumat
In articol sunt prezentate pentru prima data la nivel national rezultatele studiului nivelului seroprevalentei markerilor hepatitei virale B in asociere cu markerii infectiilor hemo-transmisibile la donatorii de sange in functie de teritoriu, sex, varsta. Rezultatele obtinute denota ca la donatorii de sange a fost inregistrat un nivel sporit al seroprevalentei markerilor analizati, si anume: AgHBs + anti-HBc + anti-CMVIgG -2,3±0,9%; HBc + anti-CMVIgG - 30,5±2,3%; anti-HBc + anti-CMVIgG + anti-HSVl Ig - 22,7±2,1% si anti-HBcor + anti-CMVIgG + anti-HSVl IgG + anti-EBVIgG - 2,7±0,9%. Aceste rezultate demonstreaza necesitatea reevaluarii si reac-tualizarii unor pozitii privind perfectarea sistemului de asigu-rare a biosecuritatii transfuziilor de sange si a transplantului de organe si tesuturi in contextul recomandarilor OMS.
Cuvinte-cheie: seroprevalenta, markeri, hepatite virale, grupe cu risc sporit de infectare
Summary
Seroprevalence of markers of bloodborne viral infections in primary blood donors
In the article for the first time at the national level the seroprev-alence of hepatitis B associated with markers of bloodborne infections was studied in persons at blood donors depending on territorial spread, gender and age. The obtained results indicate that a high level of seroprevalence of the mentioned markers was registered in blood donors, namely: HBsAg + anti-HBc + anti-CMVIgG - 2,3±0,9%; HBc + anti-CMVIgG - 30,5±2,3%; Anti-HBc + anti-CMVIgG + anti-HSVl Ig -22,7±2,1% and anti-HBcor + anti-CMVIgG + anti-HSVl IgG + anti-EBVIgG - 2,7±0,9%. The results will contribute to the update of some aspects to improve the system of security of blood transfusion and transplantation of organs and tissues in accordance with the recommendations of the WHO.
Keywords: seroprevalence, markers, viral hepatitis, high-risk groups of infection
Резюме
Серопревалентность маркеров гемотрансмиссивных вирусных инфекций у первичных доноров крови
В статье впервые на национальном уровне были представлены результаты исследования уровня се-ропревалентности маркеров вирусного гепатита В в сочетании с маркерами гемотрансмиссивных ин-
фекций у первичных доноров крови в зависимости от территории, пола, возраста. Полученные результаты свидетельствуют о том, что у доноров крови был зарегистрирован высокий уровень серопревалентности анализируемых маркеров, а именно: HBsAg + анти-НВс + анти-CMVIgG - 2,3±0,9%; HBc + анти-CMVIgG -30,5±2,3%; анти-HBc + анти-CMVIgG + анти-HSVl Ig - 22,7±2,1% и анти-HBcor + анти-CMVIgG + анти-HSVl IgG + анти-EBVIgG - 2,7±0,9%. Это указывает на необходимость переоценки и изменения некоторых позиций в отношении обновления системы биобезопасности переливания крови и трансплантации органов и тканей в контексте рекомендаций ВОЗ.
Ключевые слова: серопревалентность, маркеры, вирусный гепатит, группы c повышенным риском инфицирования
Introducere
Se cunoaste cá asocierea hepatitelor virale B si C cu infectii hemotransmisibile este o problemá majorá in cazul infectárii persoanelor din populatia generalá, dar si a celor din grupele-tintá. Infectia cu HTLV-1 (virusul leucemiei cu celule T a adultului tip I) este endemicá in Japonia de sud-vest, Caraibe, Malaysia si in anumite regiuni din Africa, unde circa 15% din populatia generalá sunt pozitivi la infectiile nominalizate. Un procent mai sporit in aceste tári se depisteazá in randul utilizatorilor de droguri injecta-bile si in randul celor cu politransfuzii.
Infectia cu HTLV-1/2 foarte des se asociazá cu: hepatitele virale B si C, leucemia limfocitará cu celule T si B cronicá, mielomul multiplu, limfomul non-Hodgkin, poliomiozita, artrita, sarcomul Kaposi. Aceste asocieri sunt inregistrate mai des in America de Nord, de Sud si Centralá. De asemenea, asocierile hepatitelor virale B si C cu alte infectii hemotransmisibile, inclusiv infectia cu citomegalovirus, herpes simplex, Epstein-Barr, sunt extrem de ráspandite, astfel in unele regiuni se inregistreazá nivele de paná la 80-100% ale prevalentei anticorpilor specifici in populatia generalá.
Unele surse bibliografice aratá cá procentul subiectilor pozitivi la markerii hepatitelor virale B si C a fost de 21,4%, din care pozitivi la asocierea hepatitei B cu HTLV-1/2 erau 1,3% (si anume 0,8% HTLV-1, 0,5% HTLV-2), iar cu hepatitaviralá C - 5,3% (3,2% HTLV-1, 2,1% HTLV-2). Acest procent este mai inalt decat cel raportat la persoanele din grupele cu risc sporit de infectare cu HTLV-1/2 (bárbap care fac sex cu bárbap, bolnavii cu HIV/SIDA) [1, 15].
Prevalenta ridicatá a infectiei cu HTLV-1/2 la pacientii cu hepatitá viralá C este ingrijorátoare, deoarece ulterior HTLV-1/2 ar putea schimba sem-nificativ evolutia bolii hepatice. Aceste circumstante
argumenteazá necesitatea includerii investigatiilor serologice la CMV si HTLV-1/2 in bateria testelor utilizate la pacientii cu hepatite virale.
ín Brazilia, infectia cu HTLV-1 este endemicá in randul persoanelor de origine africaná [2]. HTLV-2 este identificatá in populatia nativá din Amazonia, precum si la utilizatorii de droguri injectabile [3-6]. Pot apárea coinfectii duble si/sau triple ce implicá HIV, HTLV-1/2, HBV sau HCV,' contribuind ulterior la schimbarea evolutiei bolii virale, in special la modi-ficarea dinamicii cronicizárii.
Un studiu realizat in SUA a descris o majorare a incárcáturii virale ARN VHC la indivizi infectati cu HIV si/sau HTLV-1/2 [7]. ín ceea ce priveste infectia cu HBV, au fost identificati subiecti infectati cu HTLV-1 cu o ratá mai mare de antigenemie VHB [8, 9].
Supravegherea acestor infectii virale prin optimizarea diagnosticului de laborator ar facilita monitorizarea corectá a pacientilor. Astfel, scree-ningul, diagnosticul clinic final al infectiei cu CMV si diferentierea HTLV-1 de HTLV-2, realizate prin tehnici de laborator la pacienti cu hepatite virale, in special asociate cu alte infectii hemotransmisibile, devin indicatori cu valoare de pronosticare.
Seroprevalenta infectiei cu citomegalovirus di-ferá in functie de zona geograficá, tará, localitate etc., aceasta variind in limitele de 70-100%. Acest indicator este mai sporit in tárile cu nivel social si economic redus. ín Africa si Asia, prevalenta constituie de paná la 100%, in Europa si SUA - circa 80%. Reactivarea bolii are loc pe fundal de supresiune a sistemului imun, cum ar fi tratamentul cu imunodepresan-
te, si de boli inflamatorii sau coinfectare cu alti
* t *
agenti patogeni.
ín studiile privind infectiile virale duble (HBV/ CMV si HCV/CMV) s-a demonstrat cá CMV a fost detectat la pacientii cu VHB sau VHC si poate agrava manifestarea clinicá a bolii [10, 11]. Lian si coaut. au raportat o ratá ridicatá a mortalitátii (85,7%) prin CMV la pacientii infectati concomitent cu HBV, com-parativ cu cei infectati numai cu HBV [12]. Diferite studii au demonstrat cá CMV provoacá hepatitá cu inflamatie si fibroza celulelor hepatice si, respectiv, poate agrava semnificativ evolutia hepatitelor virale cauzate de virusurile hepatitelor B si C [13, 14, 15].
Asadar, problema asocierii infectiilor hemotransmisibile prezintá un interes stiintifico-practic si medico-social, atat la nivel global, cat si pentru Republica Moldova.
Material si metode
t
Au fost utilizate metode epidemiologice, statistice si metode de laborator, inclusiv indirecte, care demonstreazá prezenta antigenului in organism
prin metode serologice - determinarea anticorpilor formati în procesul räspunsului imun al organismului la pätrunderea agentului infectios.
Probele de sânge pentru examinarea la markerii HVB, HVC, a infectiilor hemotransmisibile au fost colectate în baza acordului informat de la Centrul National de Transfuzie a Sângelui (Chisinäu). Seru-rile bolnavilor au fost testate prin metoda ELISA la markerii virusurilor B si C. Dupä primirea rezultatelor pozitive la prezenta markerilor AgHBs si anti-HCV, aceste probe de ser au fost testate la markerii cito-megalovirusului, HTLV1/2, herpes simplex virus tip 1/2, Epstein-Barr virus.
În total au fost examinate 988 de persoane, fiind efectuate 1372 de investigatii la markerii infectiilor virale hemotransmisibile nominalizate.
Rezultate obtinute
Ca urmare a testärii la markerul anti-HTLV1/2 a donatorilor primari de sânge din diferite zone geografice ale Republicii Moldova, s-a stabilit un nivel mediu al seroprevalentei egal cu 1,3±0,5% (8 persoane din 600). Dezagregarea pe zone geografice a arätat cä în zona Nord a tärii, prevalenta acestuia constituie 4,0%, inclusiv 3,8%±1,5% pentru sexul masculin si 5,0±3,4% pentru cel feminin. În zonele Centru si Sud nu a fost înregistrat niciun caz (v. ta-belul).
Seroprevalenta anti-HTLV 1/2 la donatorii de sânge pe sexe si zone geografice
De asemenea, testarea la markerul nominalizat a donatorilor de sange a relevat ca in grupa de varsta 18-30 de ani nivelul seroprevalentei anti-HTLV1/2 constituie 0,9±0,6% (2 persoane din 234), in grupa de varsta 31-44 de ani seroprevalenta a constituit 2,0±0,1% (4 persoane din 200), iar in grupa 45-60 de ani - 1,2±0,9% (2 persoane din 62). Asadar, categori-ile de donatori primari de sange cele mai afectate de infectia cu HTLV V2 le constituie grupa de varsta 31-44 de ani si cei care au provenit din zona Nord a tarii.
Un alt aspect al prezentului studiu a fost cer-cetarea seroprevelentei markerilor hepatitei virale B in asociere cu alte infectii hemotransmisibile la
donatorii de sânge primari. Rezultatele obtinute au demonstrat ca la 2,3±0,9% din donatorii de sânge (7 persoane din 301) a fost identificata asocierea markerilor AgHBs + anti-HBc + anti-CMVIgG. Cel mai mare nivel al seroprevalentei acestor markeri a fost stabilit în zona Sud - 4,0±1,9% (4 persoane din 101). Seroprevalenta markerilor anti-HBc + anti-CMVIgG la donatorii de sânge pe zone geografice a constituit în medie 30,5±2,3% (118 persoane din 387), cel mai înalt nivel al acestor markeri a fost atestat în zona Centru - 41,7±4,1% (60 persoane din 144). Asocie-rea prezentei markerilor anti-HBc + anti-CMVIgG + anti-HSV1 Ig la donatorii de sânge a fost stabilité la 22,7±2,1% (88 persoane din 387), si în acest caz de asemenea cel mai înalt nivel al seroprevalentei a fost depistat în zona Centru - 36,8±4,0% (53 persoane din 144). Rezultatele obtinute privind seroprevalenta anti-HB + anti-CMVIg + anti-HSVIg denota ca exista diferenta statistica între zonele Centru si Nord (p<0,05). '
Nivelul decelarii la donatorii de sânge a combinatiei de markeri anti-HBcor + anti-CMVIgG + anti-HSV1 IgG + anti-EBVIgG a fost în medie pe tara 2,7±0,9% (8 persoane din 298). În zonele Nord si Sud, seroprevalenta acestora a constituit 4,0±2,0% (4 persoane din 99). În zona Centru nu a fost înregistrat niciun caz (figura 1).
<v ■ Z. Nord Z. Centra Z. Sud
AgHBs+HBc+CMV HBc+CMV IgG HBc+CMV HBc+CMV
IgCi IgG) HSV 1/2 IgG IgC.tHSVl/2
IgG I P.liV IgG
Figura 1. Seroprevalenta markerilor infectiilor hemotransmisibile la donatorii primari de sange pe zone geografice (in %)
Analiza si evaluarea rezultatelor investigatiilor de laborator la prezenta markerilor AgHBs + anti-HBs + anti-CMV IgG in functie de sexul donatorilor de sänge demonstreazä cä la bärbati acesti markeri au fost detectati in 2,7±1,1% cazuri (6 persoane din 222). La persoanele de sex feminin aceiasi markeri au fost depistati in 1,3±1,3% cazuri (1 persoanä din 79).
Nivelul seroprevalentei markerilor anti-HBc + anti-CMV IgG la donatorii de sänge in functie de sex a fost de 44,8±3,7% la bärbati (81 persoane din 181) si de 29,4±7,5% la femei (37 persoane din 126). Rezultatele obtinute privind seroprevalenta markerilor anti-HBc + anti-CMV IgG conform sexelor denota cä
Sexul persoanelor investígate
Zona geograficá Po- P±ES (%) masculin feminin
Total zitivi (abs.) Total Po-zitivi (abs.) P±ES (%) Total Po-zitivi (abs.) P±ES (%)
Nord (Bálti) 200 8 4,0±1,9 160 6 3,8±1,5 40 2 5,0±3,4
Centru (Chisináu) 200 0 0 118 0 0 82 0 0
Sud (Cahul) 200 0 0 160 0 0 40 0 0
Total 600 8 1,3±0,5 438 6 1,4±0,6 162 2 1,2±0,9
este o diferenta statisticá Între sexul masculin si cel feminin (p<0,01).
Analiza si evaluarea rezultatelor stiintifice pri-vind seroprevalenta asocierii markerilor anti-HBc + anti-CMV IgG + anti-HSV IgG În functie de sex a demonstrat cá la bárbati acestia au fost depistati la 30,4±6,2% (55 persoane din 181), iar la femei - la 26,2±3,9% (33 persoane din 126).
Markerii anti-HBc + anti-CMV IgG + anti-HSV1/ IgG + anti-EBV IgG la donatorii primari de sânge pre-dominá la sexul feminin - 3,8±2,1% (3 persoane din 79). Comparativ cu femeile, la bárbati acesti markeri au fost identificati În medie În 2,3±1,0% cazuri.
Examinarea rezultatelor investigatiilor la markerii AgHBs + anti-HBc + anti-CMV IgG pe grupe de vâ^ a donatorilor primari de sânge aratá cá acesti markeri au fost depistati la 1,7±1,2% (2 persoane din 117) din grupa de vâ^ 18-30 de ani, În grupa 31-44 de ani - la 2,0±2,0% (2 persoane din 102), iar În cea de 45-60 de ani - la 1,2±1,2% (1 persoaná din 82). Rezultatele obtinute denotá cá nu existá o diferenta statisticá În functie de vârsta bolnavilor (>0,05), (figura 2).
Rezultatele obtinute privind seroprevalenta markerilor anti-HBc + anti-CMV IgG la donatorii de sânge În functie de vâ^ demonstreazá cá la cei cu vârsta de 45-60 de ani acest indicator constituie 38,9±4,6% (44 persoane din 113). Cel mai Înalt nivel de seroprevalentá a acestor markeri a fost stabilit la persoanele de 31-40 de ani - 45,4±0,2% (64 persoane din 141), iar cel mai mic nivel a fost atestat la cei cu vârsta de 18-30 de ani - 7,5±2,3% (10 persoane din 133). De asemenea a fost stabilitá o diferentá statisticá Între grupele de vâ^ 31-44 de ani si 18-30 de ani (p<0,05) si Între grupele 45-60 de ani si 18-30 de ani (p<0,05), (figura 2).
Studierea rezultatelor obtinute privind seroprevalenta markerilor anti-HBc + anti-CMV IgG + anti-HSV IgG la donatorii de sânge În functie de vâ^ demonstreazá cá cea mai afectatá grupá o constituie persoanele de 31-44 de ani - 32,6±3,9% (46 persoane din 141), comparativ cu persoanele de 18-30 de ani, la care aceastá asociere a fost Înregistra-tá În 7,5±2,3% cazuri (10 persoane din 133), iar la cei de 45-60 de ani - În 28,3±4,2% cazuri (32 persoane din 113). S-a stabilit o diferentá statisticá Între grupele de vâ^ 31-44 de ani si 18-30 de ani (p<0,05), respectiv 45-60 de ani si 18-30 de ani (p<0,05).
Conform investigatiilor serologice la markerii anti-HBc + anti CMV IgG + anti-HV1 IgG + anti-EBV IgG ale donatorilor de sânge În functie de vâ^, În grupa de 31-44 de ani s-a Înregistrat o seroprevelentá de 5,0±2,2% (5 persoane din 101), iar În ce de 45-60 de ani - 3,8±2,1%; la cei cu vârsta 18-30 de ani, o
astfel de asociere nu a fost gásitá. Mentionám cá În acest caz nu a fost stabilitá vreo diferentá statistic semnificativá Între grupele de vâ^ (figura 2).
Figura 2. Seroprevalenta markerilor infectiilor hemotransmisibile la donatorii primari de sânge pe grupe de várstá (în %)
Discutii
Pentru prima datá la nivel national au fost stu-diate datele privind seroprevalenta infectiilor hemotransmisibile cu virusurile hepatitelor B si C separat si În asociere cu virusurile HTLV, CMV, EBV si HSV la donatorii de sânge În functie de zona geograficá, vâ^ si sex. Rezultatele obtinute demonstreazá cá În Republica Moldova, nivelul seroprevalentei markerilor inclusi În studiu depásesc nivelele acestora În-registrate În lume si de permite sá identificám unele particularitáti clinico-epidemiologice ale infectiilor hemotransmisibile prioritare, Înregistrate separat si În coinfectii.
Rezultatele obtinute au suplimentat informatiile ce tine de nivelul infectárii donatorilor de sânge si de alte organe cu virusurile HTLV1/2 si CMV, HsV, EBV - informatii extrem de importante pentru re-actualizarea unor pozitii cu privire la perfectionarea sistemului de asigurare a biosecuritátii transfuziei de sânge si a transplantului În contextul recomandárilor institutiilor de profil ale OMS, ECDC.
De asemenea, rezultatele obtinute au stat la baza elaborárii unui algoritm original de testare a sângelui În reteaua nationalá de transfuzie, care include suplimentarea metodei existente de testare la HVB cu testarea la markerul anti-HBcor IgM, În consecintá practic se exclude riscul transfuziei sângelui (componentelor lui) de la persoanele cu hepatitá viralá B ocultá. Metoda propusá demonstreazá o coincidentá de 100% a rezultatelor obtinute, În comparatie cu metoda-prototip, si o reducere de timp de la 6,5 ore la 3,5 ore.
Cercetárile stiintifice corespund cerintelor institutiilor Comunitátii Europene privind ajustarea sistemului national de supraveghere epidemiologicá si a diagnosticului de laborator al infectiilor hemotransmisibile la standardele recomandate de OMS.
Concluzii
1. În Republica Moldova se atestä nivele înalte ale seroprevalentei markerilor infectiilor hemotransmisibile în rândul donatorilor de sânge, dupä cum ur-meazä: anti-HTLV1/2 - 1,3±0,5%; asocierea markerilor AgHBs + anti-HBc + anti-CMV IgG - 2,3±0,9%, HBc + anti-CMV IgG - 30,5±2,3%, anti-HBc + anti-CMV IgG + anti-HSV1 Ig - 22,7±2,1% si anti-HBcor + anti-CMV IgG + anti-HSV1 IgG + anti-EBV IgG - 2,7±0,9%.
2. În privinta distributiei teritoriale pe zone geografice a nivelurilor seroprevalentei markerilor infectiilor hemotransmisibile, s-a constatat cä zona Centru prevaleazä univoc, cu o diferentä statisticä (p<0,05) pentru markerii anti-HBc + anti-CMV IgG (41,7±4,1%) si markerii anti-HBc + anti-CMV IgG + anti-HSV1 Ig (36,8±4,0%).
3. Cea mai afectatä grupä de värstä este cea de 31-44 de ani, la aceste persoane fiind determinate cele mai înalte niveluri ale seroprevalentei markerilor studiati, si anume: anti-HTLV1/2 - 2,0±0,1%; asocierea AgHBs + anti-HBc + anti-CMV IgG - 2,0±2,0%, HBc + anti-CMV IgG - 45,4±0,2%, anti-HBc + anti-CMV IgG + anti-HSV1 Ig - 32,6±3,9% si anti-HBcor + anti-CMV IgG + anti-HSV1 IgG + anti-EBV IgG - 5,0±2,2%.
4. Rezultatele obtinute au fost utilizate pentru elaborarea Programului National de combatere a hepatitelor virale B, C si D pentru anii2017-2012, aprobat prin Hotärärea Guvernului nr. 342 din 26.05.2017.
Bibliografie
1. Adele Caterino-de-Araujo, Fabiana Aparecida Alves, Karoline Rodrigues Campos, et al. Making the invisible visible: searching for human T-cell lymphotropic virus types 1 and 2 (HTLV-1 and HTLV-2) in Brazilian patients with viral hepatitis B and C. In: Mem. Inst. Oswaldo Cruz (Rio de Janeiro), 2018, vol. 113(2), pp. 130-134.
2. Dourado I., Alcantara L.C., Barreto M.L., et al. HTLV-I in the general population of Salvador, Brazil: a city with African ethnic and sociodemographic characteristics. In: J. Acquir. Immune Defic. Syndr., 2003, nr. 34(5), pp. 527-531.
3. Paiva A., Casseb J. Origin and prevalence of human T-lymphotropic virus type 1 (HTLV-1) and type 2 (HTLV-2) among indigenous populations in the Americas. In: Rev. Inst. Med. Trop. Sao Paulo, 2015, nr. 57(1), pp. 1-13.
4. Alcantara L.C., Shindo N., Van Dooren S., et al. Brazilian HTLV type 2a strains from intravenous drug users (IDUs) appear to have originated from two sources: Brazilian Amerindians and European/North American IDUs. In: AIDS Res. Hum. Retroviruses, 2003, nr. 19(6), pp. 519-523.
5. Ishak R., Vallinoto A.C., Azevedo V.N., Ishak M. de O. Epidemiological aspects of retrovirus (HTLV) infection
among Indian populations in the Amazon Region of Brazil. In: Cad. Saude Publica, 2003, nr. 19(4), pp. 901914.
6. Caterino-de-Araujo A., Sacchi C.T., Gonçalves M.G., et al. Group of Surveillance and Diagnosis of HTLV of Sao Paulo (GSuDiHTLV-SP), Short Communication: Current Prevalence and Risk Factors Associated with Human T Lymphotropic Virus Type 1 and Human T Lymphotropic Virus Type 2 Infections Among HIV/ AIDS Patients in Säo Paulo, Brazil. In: AIDS Res. Hum. Retroviruses, 2015, nr. 31(5), pp. 543-549.
7. Hisada M., Chatterjee N., Zhang M., et al. Increased hepatitis C virus load among injection drug users infected with human immunodeficiency virus and human T lymphotropic virus type II. In: J. Infect. Dis., 2003, nr. 188(6), pp. 891-897.
8. Moreira M., Ramos A., Netto E.M., Brites C. Characteristics of co-infections by HCV and HBV among Brazilian patients infected by HIV-1 and/or HTLV-1. In: Braz. J. Infect. Dis., 2013, nr. 17(6), pp. 661-666.
9. Marchand C., Bahia F., Page K., Brites C. Hepatitis C virus infection and spontaneous clearance in HTLV-1 and HIV co-infected patients in Salvador, Bahia, Brazil. In: Braz. J. Infect. Dis., 2015, nr. 19(5), pp. 486-491.
10. Bayram A., Ozkur A., Erkilic S. Prevalence of human cytomegalovirus co-infection in patients with chronic viral hepatitis B and C: A comparison of clinical and histological aspects. In: J. Clin. Virol., 2009, nr. 45, pp. 212-217. doi: 10.1016/j.jcv.2009.05.009
11. Shen C.Y., Chang B.L., Chang S.F., et al. Molecular epidemiology of cytomegalovirus infection in kindergarten children. In: J. Med. Virol, 1996, nr. 48(1), pp. 33-37. doi:10.1002/(SICI)1096-9071(199601)48:1<33:AID-JMV5>3.0.C0;2-M
12. Lian Y., Wu W., Shi Y. Preliminary study on relationship between different viral pathogenesis and disease prognosis in patients with severe viral hepatitis. In: Zhonghua Shi Yan He Lin Chuang Bing Du Xue Za Zhi, 1999, nr. 13(4), pp. 355-357.
13. Bader el-Din N.G., Abd el-Meguid M., Tabll A.A., et al. Human cytomegalovirus infection inhibits response of chronic hepatitis-C-virus-infected patients to interferon-based therapy. In: J. Gastroenterol. Hepatol., 2011, nr. 26(1), pp. 55-62.
14. Humar A., Kumar D., Raboud J., et al. Interactions between cytomegalovirus, human herpesvirus-6, and the recurrence of hepatitis C after liver transplantation. In: Am. J. Transplant, 2002, nr. 2(5), pp. 461-466.
15. Spînu I., Guriev V., Spînu C. s.a. Rezultatele preliminare privind identificarea virusului leucemiei umane cu celule T-HTLV ^ la donatorii de sânge. In: Sânâtate Publica, Economie si Management în Medicinâ, 2013, nr. 2(47), pp. 51-54.
Octavian Sajin, dr. st. med., sef Laborator Hepatite virale si alte infectii hemotransmisibile, ANSP,
tel.: 069815023,
e-mail: octavian.sajin@ansp.md
