CC BY
14De asemenea, pentru prima datä a fost studiatä corelatia polimorfismului I (insertie) / D (deletie) al genei enzimei de conversie a angiotenzinei (ACE) cu structura si manifestärile fenotipice la pacientii cu BPOC.
Ca rezultat al studierii cazurilor secundare de tuberculozä, dezvoltate în focarul intradomiciliar de tuberculozä, inclusiv a particularitätilor evolutiei, a formei clinice, duratei dezvoltärii tuberculozei, pre-cum si a spectrului de rezistentä a M. tuberculosis, s-a determinat cä cazurile coprevalente/secundare se caracterizeazä prin predominarea cazurilor noi de tuberculozä, a vârstei tinere, a sexului masculin, cea mai mare sursä de infectii fiind rudele de gradul I (pärintii si copiii). Printre cazurile coprevalente/ secundare predominä o ratä înaltä a formelor infiltrative si infiltrativ-distructive.
În urma analizei sensibilitätii la preparatele antituberculoase, o corespundere totalä a spectrului de rezistentä la preparate de liniile I si II a fost înregis-tratä în 62,9% din cazurile-perechi, iar corespunderea pentru izoniazidä si rifampicinä a constituit 36,4%. Polimorfismele TLR8 rs3764880, TLR9 rs352139 si TLR2 rs3804099 pot fi considerate ca markeri de prognostic în grupele cu risc înalt de dezvoltare a TB. Cunoasterea particularitätilor TB dezvoltate în focarul de tuberculozä va contribui la elaborarea mäsurilor de eficientizare a activitätilor în focar si la completarea si perfectionarea Sistemului Informational de Monitori-zare si Evaluare a Tuberculozei.
Rezultatele cercetärii polimorfismelor gene-lor de rezistentä/predispunere la tuberculozä vor contribui la întelegerea mai profundä a corelatiei particularitätilor genofondului populatiei cu legitätile räspändirii tuberculozei în republicä, a mecanismelor fundamentale ale tuberculozei. Identificarea, pänä la manifestarea clinicä a bolii, a genelor care determinä rezistentä/predispunere la tuberculozä va facilita determinarea grupelor de risc, organizarea monitorizärii si, la necesitate, aplicarea mäsurilor de profilaxie individualä argumentate.
Bibliografie
1. Legea privind supravegherea de stat a sänätätii publice, nr. 10 din 03.02.2009, cu modificärile ulterioare. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 67 din 03.04.2009.
2. Hotärärea Guvernului nr. 1090 din 18.12.2017 "Cu pri-vire la organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Sänätate Publicä". In: Monitorul Oficial, nr. 440 din 20.12.2017.
Viorel Prisacari, dr. hab. med., prof. univ., IP USMF Nicolae Testemitanu, e-mail: [email protected]
CZU: 578.835.1+616.94:616.34-002-036.22
SEMNIFICATIA EPIDEMIOLOGIC! A CIRCULATIEI ENTEROVIRUSURILOR IN PERIOADA DE DUPA ELIMINAREA POLIOMIELITEI
Mariana APOSTOL,
Agentia Nationala pentru Sanatate Publica
Rezumat
Supravegherea epidemiologica a enterovirusurilor este foarte importanta, fiindca circulatia acestora in mediul ambiant reprezinta cauza de raspandire a lor in populatie. Republica Moldova face parte din reteaua globala de laboratoare a OMS pentru diagnosticul de laborator al poliomielitei, care la nivel de tara asigura efectuarea unui control riguros la nivel de populatie si de mediu. Astfel, studiul realizat releva opondere de 9,2±0,5% a infectiei enterovirale (IEV) in populatie. Din numarul total de cazuri (173), in 78 (45,1%) au fost izolate virusurile ECHO (inclusiv in 64,1%predomina virusul ECHO 30), in 58 (33,5%) cazuri s-au izolat virusurile Coxsackie B (1-6) si in 25 (14,5%) - poliovirusurile vaccinale, predominante fiind virusurile de tipurile 2 si 3 cu 52%, insa izolarea virusului in populatie scade odata cu varsta, atat la persoanele sanatoase, cat si la bolnavii cu IEV. Frecventa la bolnavii cu IEV de sex masculin este de 13,8±1,2%, iar la sexul feminin acest indicator constituie 11,1±1,3%. Structura tulpinilor virale izolate din mediul ambiant este formata din virusurile ECHO cu 42,3% (225 cazuri), virusurile Coxsackie tip B (1-6) cu 35,3±2,1%, iar cele neidentificate constituie 22,0±1,8%.
Cuvinte-cheie: enterovirus, poliovirus, eradicare, supraveghere Summary
Epidemiological significance of enterovirus circulation in the period after polio elimination
The epidemiological surveillance of enteroviruses is very important; especially their circulation in the environment is the key to their spreading in the population. The Republic of Moldova is part of the global laboratory network of WHO laboratory polio diagnostics, that at country level has implemented this system and allows to carry out rigorous control at the population and environment level. Thus, our study reveals the prevalence of enterovirus infection in the population of 9,2±0,5%. Of the total number of cases (173), 45,1% or 78 cases reveal ECHO viruses (including 64,1% where ECHO 30 virus predominates), 33,5% or 58 cases - Cox-sackie B viruses (1-6) and in 25 cases or 14,5% were isolated polio viruses, predominantly type 2 and 3 viruses by 52%, but virus isolation in population decreases with age, both in healthy individuals and IVE patients. The frequency for male IEV patients is 13,8±1,2%, and for females this indicator is 11,1±1,3%. The structure of viral strains isolated from the environment consists of ECHO viruses - 42,3% (225 cases), Coxsackie virus type B (1-6) - 35,3±2,1% and unidentified viruses constitute 22,0±1,8%.
Keywords: enterovirus, poliovirus, eradication, surveillance
Резюме
Эпидемиологическое значение циркуляции энтерови-русов в период после ликвидации полиомиелита
Эпидемиологический надзор за энтеровирусами имеет большое значение, в частности их циркуляция в окружающей среде является ключом к их распространению среди населения. Республика Молдова является частью глобальной лабораторной сети ВОЗ лабораторной диагностики полиомиелита, которая на государственном уровне внедрила эту систему и позволяет осуществлять строгий контроль на уровне населения и окружающей среды. Таким образом, наше исследование выявляет распространенность энтеровирусной инфекции (ЭВИ) в популяции = 9,2±0,5%. Из общего числа случаев (173), в 78 (45,1%) случаев были изолированы вирусы ECHO (включая 64,1% - вирус ECHO 30), в 58 (33,5%) случаев был изолирован вирус Коксаки B (1-6 ) и в 25 (14,5%) случаях - вирус полиомиелита, преимущественно вирус типов 2 и 3 (52%), изоляция вируса среди населения уменьшается с возрастом как у здоровых людей, так и у пациентов с ЭВИ. Частота заболеваний ЭВИ у мужчин составляет 13,8±1,2%, а у женщин этот показатель составляет 11,1±1,3%. Структура штаммов вирусов, выделенных из окружающей среды, состоит из вирусов ECHO 42,3% (225 случаев), Коксаки B (1-6) - 35,3±2,1% и неопознанных вирусов - 22,0±1,8%.
Ключевые слова: энтеровирус. полиовирус, ликвидация, наблюдение
Introducere
Enterovirusurile (EV) sunt endemice la nivel mondial. Aceste infectii reprezintá un fenomen consecvent de spitalizare, deseori fiind cauza unor boli severe, predominant la copiii mici si la sugari. Monitorizarea si supravegherea coordonatä sunt esentiale pentru controlul acestor infectii [8]. Ma-joritatea infectiilor enterovirale umane sunt fie asimptomatice, fie au ca rezultat o formä usoarä a bolii. Periodic, enterovirusurile sunt asociate cu aparitia unor maladii de gravitate medie, ceea ce duce la o morbiditate considerabilä si periodic - la o mortalitate semnificativä [14].
În mod evident, infectiile EV au un caracter sezonier si incidenta este cea mai mare în perioada de varä si de toamnä. Datele serologice aratä cä peste 90% din copii au fost infectati cu cel putin un tip de EV pänä la vârsta de doi ani. Infectiile cu EV sunt observate la toate grupele de värstä, dar în principal la copiii sub 1 an. Infectiile enterovirale sunt rare în cazul copiilor mai mari si al adultilor. Saptezeci la sutä din cazurile de infectii EV raportate la OMS sunt copii sub vârsta de 10 ani [10].
În general, virusurile sunt predispuse sä dezvolte o diversitate geneticä viralä, care provoacä o dezläntuire în mediul ambiant. Cu toate acestea,
aceastä tendintä unicä a enterovirusului de a genera diferite variatii antigenice potenteazä rezistenta la medicamente, care nmpiedicä dezvoltarea unor terapii antivirale eficiente [2].
Obiectivul principal în supravegherea mediului ambiant este monitorizarea transmiterii enterovi-rusurilor în populatia umanä prin testarea probelor biologice (în majoritatea cazurilor - ape reziduale) contaminate cu materii fecale umane. Aceasta este o metodä suplimentarä în cadrul initiativei globale de eradicare a poliomielitei (IGEP) si întrucât morbi-ditatea infectiei cu poliovirus (PV) este foarte joasä, supravegherea mediului este mai eficientä decât supravegherea si monitorizarea paraliziei acute flasce (PAF) în conditii optime. Supravegherea ape-lor reziduale s-a dovedit a fi o abordare eficientä în investigarea circulatiei locale a poliovirusurilor si a celor nonpolio. În special, în tärile unde existä un sistem de supraveghere a acestei infectii, datele privind supravegherea mediului au o importantä deosebitä pentru sistemul de sänätate publicä [6, 11, 13, 17, 18].
Mai multe studii au demonstrat utilitatea su-pravegherii mediului ca instrument suplimentar pentru a determina epidemiologia virusurilor care circulä în anumite comunitäti. În Nigeria, în 2012, poliovirusul sälbatic de tip 1 (PVS1) a fost izolat din mai multe probe de ape reziduale din statele Kano si Sokoto. În Egipt, poliovirusul sälbatic de tip 1 a fost izolat din douä probe colectate în Cairo în decembrie 2012, desi, în anul 2004, poliovirusul sälbatic nu a fost detectat la persoanele cu PAF. Secvente similare cu poliovirusul sälbatic de tip 1 au fost izolate în provincia Sindh din Pakistan. În Israel au fost izolate si identificate 67 de mostre pozitive de poliovirus tip 1 în probele de ape reziduale [1, 3, 4, 5, 12, 15, 16].
Scopul studiului a fost cercetarea si evaluarea semnificatiei epidemiologice a circulatiei enteroviru-surilor în perioada de dupä eliminarea poliomielitei, întru perfectionarea mäsurilor de supraveghere epidemiologicä si a räspunsului.
Material si metode
t
A fost efectuat un studiu descriptiv transversal în Laboratorul virusologic din cadrul Agentiei Nationale de Sänätate Publicä, pe un esantion de 3489 de persoane, inclusiv 1360 (39%) de persoane cu diagnosticul suspectat de infectie enteroviralä si 2129 (61%) probe reprezentate de populatia sänä-toasä. În ansamblu, au fost cercetate probe de la 1998 bärbati si 1484 femei. Au fost incluse date pentru perioada 2002-2017.
În total au fost cercetate 2812 probe de ape reziduale, care au inclus 13 institutii cu 14 puncte de colectare. Toate probele au fost investigate prin
metoda virusologicâ clasicâ, izolarea si identificarea virusurilor fiind efectúate în culturi de celule RD si L-20B, cu seruri Bilthoven, Olanda (recomandate de OMS). Toate probele pozitive au fost confirmate de Laboratorul Regional de Referintâ Moscova prin metoda virusologicâ clasicâ si metoda PCR (reactia de polimerizare în lan{).
Rezultate si discutii
* *
Infectia enteroviralâ reprezintâ o problemâ stringentâ pentru Republica Moldova, iar Labora-torul virusologic din cadrul Agentiei Nationale de Sânâtate Publicâ este unicul laborator ce monito-rizeazâ si raporteazâ toate cazurile de IEV Ministe-rului Sânâtâtii, Muncii si Protectiei Sociale (MSMPS) al Republicii Moldova si Organizatiei Mondiale a Sânâtâtii (OMS) ca o urgentâ de sânâtate publicâ. De aceea, pe parcursul anilor 2002-2017, în cadrul laboratorului, din diferite teritorii au survenit probe de laborator atât cu scop profilactic, cât si cu scop de diagnostic.
În perioada mentionatâ au fost prelevate 3489 de probe, inclusiv 1360 (39%) de la persoanele sus-pectate cu diagnosticul de IEV si 2129 (61%) de la populatia sânâtoasâ, pentru monitorizare si control al acestei infectii. Din totalul probelor cercetate, 321 (9,2±0,5%) s-au dovedit a fi pozitive la unul dintre enterovirusuri, 173 (53,9±2,8%) cazuri fiind depistate la bolnavii cu IEV si 148 (46,1±2,8%) fiind determinate la populatia sânâtoasâ. Este de mentionat câ în populatia sânâtoasâ, enterovirusurile dominante sunt poliovirusurile vaccinale, care constituie 124 (83,8%) cazuri, iar la bolnavi sunt predominante virusurile ECHO cu 78 (45,1%) cazuri si virusurile Coxsackie cu 58 (33,5%) cazuri.
Anual, pentru supravegherea si controlul infectiei enterovirale se colecteazâ probe de la persoanele sânâtoase care au un potential risc de infectare, acestea fiind, în marea majoritate, co-pii din centrele de plasament de tip inchis si din institutiile prescolare. În perioada 2002-2017, de la aceste persoane s-au izolat 148 (46,1±2,8%) cazuri de enterovirusuri. Frecventa probelor pozitive la IEV variazâ semnificativ de la an la an, valorile fiind în limitele de 100%-4%, reprezentând un pronostic al situatiei epidemiologice din tarâ la nivel de populatie generalâ. Astfel, seroprevalenta enterovirusurilor în anul 2002 este de 11,1±7,4%, în 2003 - 52,2±10,4%, în 2004 - 52,4±10,9%, în 2005 - 67,6±8,0%, în 2006 -36,8±11,1%, în 2007 - 73,0±7,3%, în 2008 - 53,8±6,9%, în 2009 - 22,2±13,9%, în 2010 - 69,2±12,8%, în 2011 - 16,7±15,2%, în 2012 - 66,7±27,2%, în 2013 -18,2±8,2%, în 2014 - 4,0±3,9%, în 2015 - 75,0±15,3%, în 2016 - 100%, iar în 2017 - 18,2±8,2%.
Situatia epidemiologicâ globalâ privind poliomielita este dirijabilâ, iar în unele târi a fost depistatâ circulatia poliovirusului derivat din vaccinul de tip 2 (VDPV2) - tulpinile de poliovirus au suferit mutatii la nivel vaccinal si s-au reîntors la neurovirulentâ din ca-uza circulatiei neobisnuit de prelungite la populatiile cu niveluri scâzute de imunitate. Acest fapt a impus distribuirea a 126 milioane doze de VPO monovalent de tip 2 pentru controlul epidemiei în 11 târi (Camerun, Ciad, Republica Democraticâ Congo, Etiopia, Kenya, Mozambic, Niger, Nigeria, Pakistan, Somalia si Siria). În 2018, focarele din Republica Democratâ Congo, Cornul Africii (Etiopia, Kenya si Somalia) si nordul Nigeriei au necesitat utilizarea în continuare a stocului mondial de vaccin mVPO2.
Deoarece în 2016 a avut loc retragerea globalâ a VPO-urilor de tip 2, PV2 (PV2 sâlbatic, VDPV2 si VPO2) necesitâ monitorizare riguroasâ, respectiv retragerea vaccinului are ca scop sâ minimizeze ris-cul de circulatie a poliovirusurilor în populatie si în mediul ambiant, ceea ce nu ar permite aparitia unei boli paralitice si ar minimiza transmisia [7].
Datele prezentate impun studierea poliovirusurilor pe teritoriul Republicii Moldova, pentru a detine controlul asupra acestei infectii, inclusiv asupra riscului de aparitie si de circulatie a virusului în populatie. Investigatiile efectuate au demonstrat aparitia per total a poliovirusurilor în 149 de cazuri sau izolarea a 204 tulpini virale vaccinale.
Am considerat importantâ evaluarea poliovirusurilor în populatie, inclusiv circulatia lor în populatia sânâtoasâ, iar cercetârile efectuate au demonstrat câ circulatia poliovirusului de tip 2 în populatie este destul de ridicatâ comparativ cu celelalte tulpini, constituind 43 (28,9%) cazuri, urmat de tipul 3, care alcâtuieste 38 (25,5%) cazuri, iar tipul 1 a fost stabilit în 24 (16,1%) cazuri. De asemenea, poliovirusul a fost depistat si în asociere, în total fiind 42 cazuri sau 98 tulpini. Astfel, poliovirusul de tip 1+2 a fost evidentiat în 6,0% (9 cazuri), poliovirusul de tip 1+3 a alcâtuit 4,0% (6 cazuri), tipul 2+3 - 9,34% (14 cazuri), poliovirusul 1+2+3 a constituit 7,0% (11 cazuri), iar poliovirusul în asociere cu virusul ECHO a avut cea mai micâ pondere - 2,7% (4 cazuri).
Republica Moldova este o tarâ liberâ de poli-omielitâ din momentul certificârii în 2002 si pânâ în prezent, totusi existâ riscul contractârii infectiei atâta timp cât existâ poliovirusul sâlbatic în lume. Cu toate acestea, poliomielita râmâne a fi o urgentâ de sânâtate publicâ. Astfel, profilaxia specificâ, si anume vaccinarea copiilor, a fost si este unica mâsurâ de diminuare a acestei infectii.
Evaluarea rezultatelor investigatiilor de laborator a arâtat lipsa circulatiei poliovirusului sâlbatic
în populatie. Am considérât oportun de a studia problema poliovirusurilor în diferite perioade, de aceea am inclus perioadele 2002-2007, 2008-2012, 2013-2017. Tabloul structurat al poliovirusurilor din figura prezentatâ demonstreazâ o diminuare semni-
ficativä de depistare a poliovirusurilor în populatie. Valoarea acestora, în anii 2002-2007, alcätuieste 63,1±1,9% (94 cazuri), iar în anii 2013-2017 - doar 12,1±2,7% (18 cazuri), astfel s-a constatat existenta semnificatiei statistice (p<0,01).
120,0
12002-2007 B2005-2012 B2013-2017 «Total
100,0
100,0
80,0
85,7
77,8
65,1
63,6
60,0 54,2
55,3
50,0
40,0
20,0
16,1 11,6 12,5
26,3
23,3 28,9 25 5 18,4
0,0
P1
P2
P3
P1+2 P1+3 P2+3 P1+2+3 Polio+EV
Ponderea izoiârii poliovirusurilor în populatia umanà, 2002-2017
Prezenta poliovirusului în populatie în perioada 2002-2007, la toate tipurile de tulpini polio- (P1, P2, P3, P1+2, P2+3, P1+2+3, Polio+EV), este net superi-oarâ celorlalte perioade, valorile acestora ajungând la 54,2±6,9%, 65,1±6,8%, 55,3±6,6%, 77,8±8,5%, 85,7±8,7%, 63,6±7,7% si chiar 100%, exceptie fiind P1+3, care a înregistrat 33,3±5,7%. Valoarea maximâ a acestui serotip (50,0±20,4%) a fost înregistratâ în anii 2013-2017. În aceeasi perioadâ s-au izolat poli-ovirusurile P1, P2 si P3, care au înregistrat, respectiv, valori de 12,5±6,8%, 11,6±4,9% si 18,4±6,3%. Este de mentionat câ în ultima perioadâ nu se înregistreazâ virusurile P1+2, P2+3, P1+2+3, Polio+EV. Situatia creatâ se datoreazâ, posibil, diminuârii vaccinârii printre populatie contra virusului poliomielitic, dar si trecerii la vaccinul polio bivalent.
Un instrument important în determinarea stârii de sânâtate este cercetarea structurii etiologice a IEV. Astfel, în structura etiologicâ a enterovirusurillor un nivel major s-a stabilit la virusurile Coxsackie B 1-6 - 33,5%. O frecventâ la fel de înaltâ s-a evidentiat la virusurile ECHO cu 45,2%, inclusiv virusul ECHO 30 cu 28,9%.
Am considerat oportun de a studia afectarea populatiei cu infectia enteroviralâ în functie de distributia teritorialâ. Per total, din zona Nord au parvenit în laborator 103 probe sau 7,3% din totalul de probe cercetate. Din zona Centru au fost cercetate 1108 (79,0%) probe, din zona Sud s-au prelevat doar
40 (2,9%) probe, iar din partea de est a republicii au fost transmise 152 (10,8%) probe. Numärul acestora dovedeste clar cä în Republica Moldova are loc monitorizarea infectii în diferite teritorii. Per total, ponderea maximä de depistare a cazurilor pozitive de IEV s-a atestat în zona Sud cu 15,0±5,7%, urma-tä de zona Centru cu 13,4±1,0% si Transnistria cu 9,2±2,3%. Zona Nord în perioada 2002-2017 a fost afectatä de IEV în doar 3,9±1,9% cazuri.
Izolarea poliovirusului din populatie are loc la persoanele vaccinate. Frecventa depistärii acestuia la populatia sänätoasä constituie 5,8±0,5%, iar la bolnavii de IEV ponderea atinge nivelul de 1,8±0,4%. Între cele douä grupe existä diferentä statisticä sem-nificativä (p<0,05).
Analizând ponderea enterovirusurilor pe grupe de värstä, am constatat cä izolarea virusului în populatie scade odatä cu vârsta atât la persoanele sänätoase, cât si la bolnavii cu IEV. Astfel, în grupa de vârstä 0-2 ani, frecventa depistärii poliovirusului în populatia sänätoasä constituie 10,3±1,0% versus 3,6±0,8% la bolnavii cu IEV. La grupa de vâ^ 3-6 ani, acelasi indicator relevä 1,6±0,4% versus 0,5±0,3%, iar la cei de 7-17 ani, ponderea izolärii poliovirusului este de 1,2±1,2% versus 1,0±0,6%. La persoanele mature (>18), acesta nu a fost izolat.
Un indicator la fel de informativ în studierea unor particularitäti epidemiologice ale infectiei en-terovirale este aprecierea decelärii enterovirusurilor
în functie de sex. În acest sens, loturile de cercetare au rämas aceleasi. Rezultatele obtinute aratä cä nu existé o diferentä semnificativä între sexe privind decelarea enterovirusurilor, atât la populatia sänä-toasä, cât si la bolnavii cu IEV. Frecventa la bolnavii cu IEV de sex masculin constituie 13,8±1,2%, iar la cei de sex feminin - 11,1±1,3%. La populatia sänä-toasä, IEV s-a depistat la 75 (6,3±0,7%) bärbati si la 73 (7,8±0,9%) femei.
Este cunoscut faptul cä factorii principali în mentinerea circulatiei enterovirusurilor în populatia umanä si în mediul ambiant sunt: durata lungä de existentä a purtätorului de virus (pästrarea acestuia în masele fecale pe parcursul a câtorva luni), varia-bilitatea structurii antigenice a unor serotipuri de virusuri Coxsackie si ECHO, precum si susceptibili-tatea copiilor, care duc la infectarea contingentului neimun de cätre populatia cu enterovirusuri. De ace-ea, în circulatia virusului un rol deosebit i se atribuie infectärii fecalo-orale [19].
Datele prezentate demonstreazä necesitatea monitorizärii si supravegherii acestei infectii si în
Rezultatele investigatiilor virusologice au confirmat prezenta poliovirusului în 34,0±1,4% ca-zuri, a virusurilor ECHO si virusurilor Coxsackie - în 36,5±1,4% cazuri. De asemenea, aceleasi investigatii au dovedit prezenta asociatä a virusurilor polio si ECHO, polio si Coxsackie, nivelul acestora ajungând la 19,3±1,2%. Totusi, în 10,3±0,9% cazuri virusurile au fost clasate ca neidentificate (tabelul 1). Prezenta
mediul ambiant de pe teritoriul Republicii Moldova. Pe parcursul anilor 2002-2017, in Laboratorul viru-sologic al Agentiei Nationale de Sánátate Publica au fost colectate si cercetate 2812 probe, inclusiv in 2002 - 133 probe, in 2003 - 117, 2004 - 148, 2005 -131, 2006 - 195, 2007 - 182, 2008 - 167, 2009 - 133, 2010 - 178, 2011 - 148, 2012 - 165, 2013 - 148, 2014 - 206, 2015 - 231, 2016 - 237, in 2017 - 293 probe. Observám cá numárul lor a crescut de la an la an. Pro-bele au fost colectate din diferite puncte si teritorii ale Republicii Moldova care sunt cu un potential risc de contaminare cu infectia enteroviralá.
Din totalul probelor investigate, 40,1% (1127) s-au dovedit a fi pozitive. Este de mentionat cá, in perioada 2007-2008, ponderea probelor pozitive a atins cota de peste 60,0%, in anii 2002 si 2005 pon-derea acestora a crescut usor peste 55,0%, iar in anii 2004, 2013 si 2017, cota probelor pozitive a constituit 51,4%, 56,1%, 53,4% si, respectiv, 50,2%. ín ceilalti ani, numárul probelor pozitive rámane sub 50,0%.
acestor virusuri în mediul ambiant se explicä prin eliminarea virusului ca urmare a vaccinärii populatiei contra poliomielitei, eliminarea lui prin masele fecale ale bolnavilor si ale persoanelor imunizate. Enterovi-rusurile care sunt eliminate de persoanele afectate sunt cel mai frecvent depistate în probele de ape reziduale în timpul supravegherii mediului [9].
Tabelul 1
Rezultatele investigatiilor virusologice ale probelor din apele reziduale, anii 2002 - 2017
Anii Probe cercetate Din ele pozitive Inclusiv
Polio Polio+EV EV Neidentificat
abs. %±ES abs. %±ES abs. %±ES abs. %±ES abs. %±ES
2002 133 76 57.1±4.3 41 53.9±5.7 21 27,6±5.1 14 18,4±4.4 0 0
2003 117 38 32.5±4.3 10 26,3±7.1 3 7,9±4.4 25 65,8±7.7 0 0
2004 148 76 51.4±4.1 9 11,8±3.7 35 46,1±5.7 31 40,8±5.0 1 1,3±1.3
2005 131 75 57.3±4.3 18 24,0±4.9 25 33,3±5.4 17 22,7±4.8 15 20,0±4.6
2006 195 89 45.6±3.6 58 65.2±5.1 16 18.0±4.1 7 7,9±2.9 8 9.0±3.0
2007 182 111 61.0±3.6 38 34,2±4.5 39 35,1±4.5 23 20,7±3.8 11 9,9±2.8
2008 167 107 64.1±3.7 17 15,9±3.5 31 29,0±4.4 22 20,6±3.9 37 34,6±4.6
2009 133 34 25.6±3.8 7 20.6±6.9 4 11.8±5.5 19 55.9±8.5 4 11.8±5.5
2010 178 57 32.0±3.5 35 61,4±6.4 5 8,8±3.7 14 24,6±5.7 3 5,3±3.0
2011 148 69 46.6±4.1 48 69,6±5.5 2 2,9±2.0 13 18,8±4.7 6 8,7±3.4
2012 165 49 29.7±3.6 14 28,6±6.5 6 12.2±4.7 19 38,8±7.0 10 20,4±5.8
2013 148 79 53.4±4.1 3 3.8±2.2 3 3.8±2.2 73 92,4±3.0 0 0
2014 206 27 13.1±2.4 10 37.0±11.1 3 11.1±6.0 11 40.7±9.5 3 11.1±6.0
2015 231 32 13.9±2.3 10 31.3±8.2 21 65.6±8.4 0 0 1 3.1±3.1
2016 237 61 25.7±2.8 26 42.6±6.3 0 0 26 42.6±6.0 9 14.8±4.5
2017 293 147 50.2±2.9 39 26.5±3.6 3 2.0±1.2 97 66,0±3.9 8 5.4±1.9
Total 2812 1127 40.1±0.9 383 34.0±1.4 217 19.3±1.2 411 36.5±1.4 116 10,3±0.9
În urma analizei retrospective a structurii tulpi-nilor de microorganisme izolate din apele reziduale în anii 2002-2017, s-a observat varietatea acestora în mediul ambiant. Astfel, structura tulpinilor izolate din mediu este formaté din virusurile ECHO cu 42,3% (225 cazuri), virusurile Coxsackie de tip B(1-6) cu 35,3±2,1%, iar 22,0±1,8% au rämas neidentificate.
Rezultatele investigatiilor virusologice au permis supravegherea epidemiologicä a virusuri-lor ECHO (11, 30, 6, 7) care au constituit 82,2% din numärul total al tulpinilor de ECHO izolate. Este de mentionat cä aceleasi tipuri de virusuri sunt specifice si pentru bolnavii la care s-a confirmat diagnosticul de infectie enteroviralä. Spectrul virusurilor ECHO din mediul ambiant este acelasi ca si în populatia umanä, plus mcä patru tipuri (3, 4, 12, 13), ponderea cärora e nesemnificativä 17,8% (38 cazuri). Toate aceste tipuri ECHO s-au depistat în cazuri unice în populatia umanä.
Pornind de la ideea cä structura etiologicä a enterovirusurilor din mediul ambiant reprezintä un indicator de apreciere a circulatiei virusului în populatie, am decis sä o studiem si sä depistäm aso-cierea dintre virusurile polio si nonpolio. În total au fost izolate 213 probe în asociere si au fost depistate trei pozitii: polio în asociere cu virusurile ECHO - 68 (31,9%) probe, polio asociat cu virusurile Coxsackie - 35 (16,4%) probe, iar în 110 (51,6%) cazuri, virusul polio a fost în asociere cu un enterovirus nonpolio necunoscut (tabelul 2).
Tabelul 2
Poliovirusurile din mediul ambiant asociate unui enterovirus, 2002-2017
Agentii patogeni Abs. %
Polio + virusurile ECHO 68 31.9
Polio + virusul Coxsackie 35 16.4
Polio + neidentificat 110 51.6
Total 213 100.0
Concluzii
1. Enterovirusurile dominante în populatia sä-nätoasä sunt poliovirusurile vaccinale (124 cazuri sau 83,8%), iar la bolnavi predominä virusurile ECHO (78 cazuri sau 45,1%) si Coxsackie (58 cazuri sau 33,5%). În ultimii ani, poliovirusurile prezintä o diminuare semnificativä: ponderea lor în perioada 2002-2007 alcätuia 63,1±1,9% (94 cazuri), iar în anii 2013-2017 - 12,1±2,7% (18 cazuri), astfel s-a constatat existenta semnificatiei statistice (p<0,01).
2. În perioada respectivä, în structura etiologicä a enterovirusurilor s-au evidentiat virusurile ECHO cu 45,2%, inclusiv ECHO 30 cu rata de 28,9%, si Coxsackie B1-6 cu 33,5%.
3. Poliovirusurile se depisteazä preponderent la grupa de värstä 0-2 ani atât la populatia sänätoasä, cât si la bolnavii cu IEV. Frecventa depistärii virusului polio în populatia sänätoasä constituie 10,3±1,0%, iar la bolnavii cu IEV - 3,6±0,8%. La persoanele mature (>18 ani) acest virus nu a fost izolat.
4. Evaluarea indicatorilor privind situatia epidemiologicä provocatä de infectia enteroviralä si privind circulatia enterovirusurilor în mediul ambiant din Republica Moldova este o necesitate stringentä. Studierea problemei a relevat o pondere a probelor pozitive din mediul ambiant de 40,1±0,9%, din nu-märul total de probe cercetate.
5. În cercetarea efectuatä a fost studiatä structura etiologicä a enterovirusurilor care predominä în mediul ambiant. Astfel, s-a constatat cä în perioada 2002-2017 au predominat virusurile nonpolio cu 36,5±1,4%. Studierea detaliatä a demonstrat cä tabloul IEV este format din echovirusuri cu 42,3% (225 cazuri), virusurile Coxsackie de tip B(1-6) cu 35,3±2,1%, iar 22,0±1,8% nu au fost identificate.
Bibliografie
1. Abdou Kader Ndiaye, Pape Amadou Mbathio Diop, Ousmane Madiagne Diop. Environmental surveillance of poliovirus and non-polio enterovirus in urban sewage in Dakar, Senegal (2007-2013). In: Pan African Medical Journal, 2014, nr. 19, p. 243. doi:10.11604/ pamj.2014.19.243.3538 http://www.panafrican-med-journal.com/content/article/19/243/full
2. Bing-Ching Ho, Pan-Chyr Yang and Sung-Liang Yu. MicroRNA and Pathogenesis of Enterovirus Infection. In: Viruses, 2016, nr. 8, p. 11. doi:10.3390/v8010011
3. CDC. Evaluating Surveillance Indicators Supporting the Global Polio Eradication Initiative. In: Morb. Mortal Wkly Rep., 2013, nr. 62(14), pp. 270-274.
4. El Bassioni L., Barakat I., Nasr E., et al. Prolonged detection of indigenous wild poliovirus in sewage from communities in Egypt. In: Am. J. Epidemiol., 2003, nr. 158(8), pp. 807-815.
5. Hovi T. Surveillance for polioviruses. In: Biologicals, 2006, nr. 34(2), pp. 123-126. http://www.who.int/csr/ don/2013_06_03/fr/index.html
6. Iwai M. et al. Molecular epidemiology of echoviruses 11 and 13, based on an environmental surveillance conducted in Toyama Prefecture, 2002-2003. In: Appl. Environ. Microbiol., 2006, nr. 72, pp. 6381-6387.
7. Jacqueline Fournier-Caruana, Nicoletta Previsani, Harpal Singh, et al. Progress Toward Poliovirus Containment Implementation - Worldwide, 2017. In: In: MMWR, 2018, vol. 67, nr. 35. US Department of Health and Human Services/Centers for Disease Control and Prevention, 2018.
8. Janes V.A., Minnaar R., Koen G., et al. Presence of human non-polio enterovirus and parechovirus genotypes in an Amsterdam hospital in 2007 to 2011 compared to national and international published surveillance data: a comprehensive review. In: Euro Surveille, 2014, nr. 19(46): pii=20964. http://www.eurosurveillance. org/ViewArticle.aspx?ArticleId=20964
9. Lu J., Zheng H., Guo X., et al. Elucidation of echovirus 30's origin and transmission during the 2012 aseptic meningitis outbreak in Guangdong, China, through continuing environmental surveillance. In: Appl. Environ. Microbiol., 2015, nr. 81, pp. 2311-2319. doi:10.1128/ AEM.03200-14
10. S.C.M. de Crom, J.W.A. Rossen, A.M. van Furth, C.C. Obihara. Enterovirus and parechovirus infection in children: a brief overview. In: Eur. J. Pediatr., 2016, nr. 175, pp. 1023-1029.
11. Tao Z. et al. Intercity spread ofechovirus 6 in Shandong Province, China: application of environmental surveillance in tracing circulating enteroviruses. In: Appl. Environ. Microbiol., 2012, nr. 78, pp. 6946-6953.
12. Theodore Tulchinsky H., Asad Ramlawi, Ziad Abdeen, et al. Polio lessons 2013: Israel, the West Bank, and Gaza. In: Lancet, 2013, nr. 382(9905), pp. 1611-1612.
13. Wang H. et al. Environmental surveillance of human enteroviruses in Shandong Province, China, 20082012: serotypes, temporal fluctuation and molecular epidemiology. In: Appl. Environ. Microbiol., 2014, nr. 80, pp. 4683-4691.
14. WHO Regional Office for Europe and the United States Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Enterovirus surveillance guidelines. Guidelines for entero-virus surveillance in support of the Polio Eradication Initiative. 2015. 46 p. ISBN 978 92 890 5081 4. [citat 04.04.2019]. Disponibil: http://www.euro.who.int/ en/publications/abstracts/enterovirus-surveillance-guidelines.-guidelines-for-enterovirus-surveillance-in-support-of-the-polio-eradication-initiative
15. WHO (Global Alert and Response - GAR). Poliovirus detected from environmental samples in Israel. June 2013. [citat 07.04.2019]. Disponibil: http://www.who. int/csr/don/2013_06_03/en/index.html
16. WHO (Global Alert and Response - GAR). Poliovirus detected from environmental samples in Israel - update. July 2013. [citat 07.04.2019]. Disponibil: https://www. who.int/csr/don/2013_07_15/en/
17. Yoshida H. et al. Prevalence of vaccine-derived polio-viruses in the environment. In: J. Gen. Virol., 2002, nr. 83, pp. 1107-1111.
18. Zexin Tao, Zhongtang Wang, Xiaojuan Lin, et al. One-year Survey of human enteroviruses from sewage and the factors affecting virus adsorption to the suspended solids. In: Sci. Rep., 2016, nr. 6: 31474. doi: 10.1038/srep31474
19. Ворошилова М К Энтеровирусные инфекции человека. Москва, 1979.
Mariana Apostol,
Agentia Nationala pentru Sanatate Publica, tel.: 022729611; 069164615, e-mail: [email protected]
CZU: 613.2: 616.94
CONSIDERAJII ACTUALE PRIVIND DIVERSITATEA ROLUL BACTERIEI ESCHERICHIA COLI IN MICROBIOMUL INTESTINAL
Laurenfia ARTIOMOV,
Academia de Stiinte a Moldovei, Institutul de Fiziologie si
Sanocreatologie
Rezumat
Organismul uman este un ecosistem complex si coexistä cu o comunitate invizibilä, extrem de complexä, de microorganisme. Escherichia coli, numärul cärora printre alti reprezentanti ai microflorei intestinale nu depäseste 1%, joacä un rol crucial in functionarea tractului gastrointestinal. Acest articol reprezintä o trecere in revistä a surselor bibliografice care abordeazä importanta bacteriei Escherichia coli din micro-biomul intestinal pentru organismul uman. Studiul reflectä subiectele diversitätii tulpinilor de Escherichia coli, corelatiile lor cu anumite patologii, contributia tulpinilor comensale de Escherichia coli in mentinerea sänätätii. In acest articol de sintezä discutäm si despre legäturile dintre Escherichia coli si compozitia ratiei alimentare.
Cuvinte-cheie: Escherichia coli, microbiom, sänätate, boli, ratie alimentarä
Summary
Current considerations regarding the diversity and role of Escherichia coli bacteria in the intestinal microbiome
The human organism is a complex ecosystem and coexists with an invisible, extremely complex community of microorganisms. Escherichia coli, the number of which, among other representatives of intestinal microflora, does not exceed 1%, play a crucial role in the functioning of the gastrointestinal tract. This article is a review of bibliographic sources addressing the importance of Escherichia coli bacteria from the intestinal microbiome for the human body. The paper reflects the diversity of Escherichia coli strains, their correlations with certain pathologies, and the contribution of commensal Escherichia coli strains to the maintenance of health. In this article we also discuss the links between Escherichia coli and the composition of food ration.
Keywords: Escherichia coli, microbiome, health, diseases, food ration
Резюме
Актуальные соображения по разнообразию и роли бактерии Escherichia coli в микробиоме кишечника
Организм человека представляет собой сложную экосистему и сосуществует с невидимым, чрезвычайно сложным сообществом микроорганизмов. Бактерии Escherichia coli, количество которых, среди прочих представителей кишечной микрофлоры, не превы-
