CC BY
3534. Bulimaga V., Zosim L., Ciumac D. s.a. Biomasa de spirulina imbogätitä cu iod - sursä alternativa de iod. In: Revista Stiintificä a Universitätii de Stat din Moldova. Stiintealenaturii, 2007; nr. 1, pp. 55-60.
35. Hotärärea Guvernului Republicii Moldova nr. 596 din 03.08.2011 Cu privire la aprobarea unor mäsuri de eradicare a tulburärilor prin deficit de iod. In: Monitorul Oficial nr. 131-133 din 12.08.2011, art. 666.
Elena Ciobanu, dr. st. med., conf. univ., Catedra de igienä generalä, IP USMF Nicolae Testemitanu, e-mail: [email protected]
Резюме
Последовательность этапов развития науки гигиены в Республике Молдова
В статье представлена последовательность этапов эволюционного развития гигиены как науки. На основе исторического, описательного и библиографического анализа аргументированы этапы развития гигиены в Республике Молдова, отражённые в их тесной связи с историческими и социальными событиями, причинами и факторами, которые способствовали этому развитию. В статье представлены личности, обозначившие этапы развития гигиены как науки и их роль.
Ключевые слова: этапы, развитие науки, гигиена, кафедры, здравоохранение
CZU: 613(478)(091)
SECVENTE ALE ETAPELOR DE DEZVOLTARE A STIINTEIIGIENICE iN REPUBLICA MOLDOVA
Nicolae OPOPOL1, Valeriu PANTEA2, Ion BAHNAREL1, Grigore FRIPTULEAC1, Ana VOLNEANSCHP,
'IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu, 2Agentia Nationala pentru Sanatate Publica, 3Centrul National de Sanatate Publica
Rezumat
In articol sunt expuse secvente ale etapelor de dezvoltare a stiintei Igiena. In baza unei analize istorico-descriptive si bibliografice, sunt edificate etapele de dezvoltare a igienei in Republica Moldova, acesteafiind reflectate in stransa legatura cu evenimentele istorice, cu factorii si cauzele ce au contri-buit la aceasta dezvoltare. De asemenea sunt nominalizate personalitatile care au marcat etapele evolutiei igienei ca stiinta si contributia lor.
Cuvinte-cheie: etape, dezvoltarea stiintei, igiena, catedre, sanatate publica
Summary
Sequences of the stages of development of hygienic science in the Republic of Moldova
The article presents sequences of stages in the development and evolution of hygiene as a science. Based on a historical-descriptive analysis of the bibliographic sources, the stages of hygiene development in the Republic of Moldova are demonstrated, these being reflected in their close connection with the historical events, causes and factors that contributed to this development. The article mentions the personalities who marked the stages of hygiene development as science and their role.
Keywords: state of health, scientific development, hygiene, public health
Istoric
Igiena este caracterizatá ca cea mai veche stiintá, ca stiintá a sánátátii, a omului sánátos, ca stiintá care aduce dovezi pentru profilaxia si pre-venirea maladiilor, pentru protectia si promovarea sánátátii.
Istoria dezvoltárii stiintei in general si a igienei in particular in Moldova a decurs in functie de regimurile statale prin care a trecut tara. Un aport inestimabil in edificarea etapelor istorice de dezvoltare a stiintei igienice pe teritoriul tárii a fost adus de cátre profesorul si istoricul medicinei autohtone Eugen Popusoi in teza sa de doctor habilitat la tema Istoria medicinei si a ocrotirii sánátátii in Republica Sovieticá Socialistá Moldoveneascá. Astfel, primele scrieri despre aspectele igienice la noi in tará tin de anii '70 ai sec. XVII, cand domnitorul Gheorghe Ghica aprobá functia de medic (politai) orásenesc in Iasi cu dreptul de a deschide o farmacie publicá. Se creeazá Casa publicá, care conducea si cu problemele de sánátate.
Spre sfarsitul sec. XVII - inceputul sec. XVIII, in Chisináu (a. 1813) se creeazá directia medicalá oráseneascá cu functia de a organiza asistenta medicalá a populatiei si de a populariza cunostintele medicale. Se construieste primul spital orásenesc (deschis la 20 decembrie 1816). ín 1830 este fondatá sectia de ocrotire a sánátátii, sunt organizate má-suri de igiená a mediului, in special de intretinere a curáteniei strázilor si locuintelor.
Activitáti medico-sanitare mai intense incep sá se desfásoare doar in sec. XIX, determinate predominant de starea materialá grea a populatiei practic lipsite de asistentá medicalá, de ráspandirea multor maladii grave, cum ar fi pelagra, pesta, holera, malaria, tifosul exantematic, tuberculoza, trahomul s.a. Se intreprind másuri de implementare a metodelor de protectie pentru diminuarea impactului conditiilor nefavorabile exterioare. A fost creatá igiena popu-
larâ, cu recomandâri despre alegerea locului pentru centrele populate, despre caracterul locuintei, ali-mentarea cu apâ, înhumarea cadavrelor etc.
Un rol important în aceastâ perioadâ îi apartine lui Constantin Vârnav, care în 1836 sustine teza de doctor Prima experientá a fiziografiei Moldovei ce contine caracteristica curativâ si profilacticâ a 332 de plante medicinale din Moldova. Autorul a realizat multe activitâti pentru cercetarea stârii sanitare a tinutului, pentru descrierea lui medico-geograficâ, pentru caracterizarea medicinei populare, pentru po-pularizarea cunostintelor medico-geografice. În sco-pul de prevenire a maladiilor infectioase, C. Vârnav recomandâ a nu se scâlda în iazuri murdare, a nu bea apâ din râuri, acordâ atentie igienei locuintelor, salu-brizârii centrelor populate, întretinerii în curâtenie a curtii, a strâzilor etc.
La sfârsitul anului 1869, în Basarabia se creeazâ medicina de zemstvâ, care are sarcina de a avea grijâ preponderent de populatia ruralâ. În 1872, din initiativa directiei de zemstvâ a guberniei, pe lângâ spitalul de zemstvâ se deschide scoala de doi ani de pregâtire a felcerilor si a moaselor. În 1886, în spitalul de zemstvâ al guberniei se creeazâ un cabinet de cercetâri analitice si microscopice. Peste un an se deschide un cabinet bacteriologic.
La sfârsitul sec. XIX, problema ocrotirii sânâtâtii si combaterii diverselor maladii în Basarabia a tre-zit interesul multor savanti. Astfel, în 1892 la Kiev apare cartea lui M. Goelison Orbirea la populatia din Chisináu, în 1893 la Moscova - cartea lui V. Kojuhariov Cu privire la pelagrá. În 1893 apare cartea rectorului universitâtii din Kiev A. Korceak-Cepurkovski Mate-riale pentru istoria medicinei de zemstvá din gubernia Basarabia. Aceste publicatii contineau si recoman-dâri igienice, inclusiv ale igienei mediului. Un deo-sebit interes trezesc lucrârile savantilor din Basarabia A. Cotovschi, I. Septelici-Hertesco, M.P. Rascovici, T. Ciorbâ, I. Varzari etc., în care sunt prezentate mâsurile de combatere a pelagrei si a altor maladii.
În 1873 are loc primul congres al medicilor de zemstvâ din gubernia Basarabia. Printre subiectele discutate figurau: bolile epidemice care bântuiau în teritoriu si cauzele râspândirii lor; conditiile igienice în localitâtile rurale; numârul bolnavilor din spitale; numârul persoanelor care se adresau dupâ ajutor medical; gradul de aplicare a vaccinurilor; mortali-tatea copiilor s.a. Au urmat alte nouâ congrese ale medicilor de zemstvâ (ultimul a avut loc în 1914), fiind aduse argumente de acordare a unei atentii deosebite lichidârii neajunsurilor din conditiile de trai ale târanilor, propagârii cunostintelor igienice, creârii conditiilor de instruire în scoli.
În 1896, dupâ proiectul si sub conducerea me-dicului-sanitar Toma Ciorbâ a fost construit Spitalul
de boli infectioase din Chisináu, la care el a devenit director. Pe atunci, acesta era unul dintre cele mai bune spitale de boli infectioase din regiune si prima institutie medicalá specializatá din Basarabia. T. Ciorbá conducea acest spital si totodatá lucra ca ordinator, bacteriolog si educator al tinerilor lucrátori medicali.
ín timpul Primului Rázboi Mondial a scázut drastic activitatea tuturor institutiilor medicale, o mare parte din ele au fost lichidate, situatia sanitará s-a inráutátit, puterile medicilor erau prea modeste pentru rezolvarea problemelor apárute.
ín perioada interbelicá (anii 1918-1940), pro-blemele sánátátii publice au devenit o prerogativá permanentá a Statului Roman, care a reusit sá organizeze si sá majoreze numárul de institutii medicale. ín Basarabia au fost implementate principiile medicinei preventive, manifestate prin crearea unei retele largi de dispensare, maternitáti mici, centre de puericulturá, statiuni de deparazitare, bái publice. Concomitent s-au efectuat activitáti concrete de asanare in localitátile afectate de diferite maladii. Au fost luate másuri vaste profilactice si de imunizare a populatiei antitifoparatifice, antiscarlatinoase, contra difteriei, tifosului exantematic, variolei etc.
Bazele sistemului sánátátii publice postbelice in Republica Moldova au fost puse pe la sfarsitul anului 1944, cand incá nu se terminase cel de-al Doilea Rázboi Mondial. Decizia privind instituirea si dezvoltarea sistemului de supraveghere sanitar-epidemiologicá a fost determinatá de starea precará in acest domeniu, situatie ca rezultat al "sechelelor" rámase in urma rázboiului. Aceastá stare se crease pe parcursul anilor de rázboi ca urmare a dezordinii administrative si distrugerilor materiale enorme care s-au produs la inceput de rázboi si pe toatá durata lui, de fapt ca rezultat al destrámárii sistemului economic al tárii.
Cea mai gravá situatie se crease in urbe, in care se declansau eruptii de boli transmisibile intestinale, dat fiind faptul cá a fost dereglatá aprovizionarea centralizatá cu apá potabilá, a fost perturbatá functionarea sistemelor de evacuare si de purificare a apelor reziduale si a fost practic distrus sistemul de colectare si dezactivare a reziduurilor solide. De exemplu, dupá cum ne informeazá Petru larovoi prin lucrarea sa Boli fnvinse (1980), in or. Chisináu gradul de distrugere a edificiilor a constituit 76% din numárul lor total.
íncá o problemá gravá s-a creat in perioada respectivá in legáturá cu deficientele apárute in aprovizionarea populatiei cu produse de primá necesitate. Aceasta a conditionat aparitia, in toate unitátile administrativ-teritoriale, a multiplelor cazuri de subnutritie, care au afectat esential sá-
nätatea populatiei atât din orase, cât si din mediul rural. Populatia tärii era afectatä de un sir de maladii infectioase ca tifosul exantematic, trahomul, febra tifoidä, malaria, eruptiile si epidemiile de holerä, dizenterie si alte infectii cu räspändire tnaltä în rândul populatiei. În aceste conditii, se cerea aplica-rea mäsurilor urgente de organizare a structurilor specializate pentru interventii profesionale, pentru redresarea situatiei create în sänätatea publicä.
În a doua jumätate a anului 1944, prin hotä-rârea Sovietului Comisarilor Norodnici al RSSM, a fost înfiintat Inspectoratul Sanitar de Stat, iar în 1946 - Comisariatul Norodnic al Ocrotirii Sänätätii al RSSM, care a creat în fiecare judet Statii sanitar-epidemiologice judetene, deopotrivä cu Statia Sanitar-Epidemiologicä Interraionalä Chisinäu. Pe seama acestor structuri a "cäzut" toatä povara de aplanare a situatiei sanitar-epidemiologice create. Deficitul de personal pregätit în domeniu pentru realizarea sarcinilor existente constituia una dintre probleme fundamentale. Stringent se cerea crearea unei institutii apte de a solutiona aceastä problemä. Solutionarea vine odatä cu fondarea, în luna octom-brie a anului 1945, a Institutului de Stat de Medicinä, ca urmare a transferului, din Kislovodsk, a Institutului de Medicinä nr. 2 din Leningrad.
La acel moment, institutul nou-fondat avea o singurä facultate, care includea un numär limitat de catedre, ulterior acestea fiind extinse. Crearea aces-tei institutii a servit drept imbold puternic pentru dezvoltarea centralizatä a învätämântului medical superior si fortificarea sistemului de sänätate din tarä.
Anii de dupä räzboi au fost marcati de eveni-mente cu mare semnificatie organizatoricä pentru sistemul de sänätate publicä din Republica Moldova. Unul dintre evenimentele de importantä majorä din acele timpuri este crearea, la 4 decembrie 1948, a Statiei Sanitar-Epidemiologice Republicane (ordinul nr. 1278). Activitätile au fost axate pe coordonarea mäsurilor de lichidare a consecintelor sanitare si epidemiologice ale räzboiului, prin solutionarea esalonatä a problemelor majore de sänätate pu-blicä în toate unitätile administrativ-teritoriale ale republicii.
Functionarea eficientä a subdiviziunilor nou-create putea fi asiguratä doar printr-un strâns parte-neriat cu stiinta medicalä, aportul cäreia a constat în obtinerea de dovezi si acordarea suportului metodic pentru mäsurile întreprinse. În acest scop, în anul 1947, în baza Laboratorului sanitar-bacteriologic a fost creat Institutul de Cercetäri Stiintifice în Igienä, Epidemiologie si Microbiologie (ICSIEM). Prin acest act, la nivel de stat sunt puse bazele dezvoltärii cer-cetärilor în domeniul stiintei igienice, epidemiologiei si microbiologiei.
Dat fiind faptul cä situatia sanitar-epidemio-logicä din republicä rämanea foarte gravä, la nivel central (al URSS) a fost luatä decizia de a intensifica mäsurile sanitar-profilactice si antiepidemice. Ca urmare, in Moldova au fost repartizati zeci de specialisti, absolventi ai institutelor de medicinä din Moscova, Leningrad, Harkov, Rostov-pe-Don, Kiev si din alte orase ale URSS. Practic toti specialistii tineri au avut o pregätire bunä sau excelentä, ceea ce a contribuit esential la rezultatele activitätii lor in anii care au urmat.
Este de mentionat faptul cä modelul administrativ al tärii, cu judete, a functionat panä in anul 1953, cand a fost efectuatä reforma administrativ-teritorialä, judetele fiind substituite cu ocruguri (circumscriptii).
Pe mäsurä ce Serviciul sanitar-epidemiologic de stat se dezvolta, de la un an la altul se extindeau si se aprofundau investigatiile stiintifice si practice in domeniu. Politica de dezvoltare extensivä, pro-movatä de conducerea de atunci, a adus anumite rezultate. Efectele acestei politici erau resimtite atat in dezvoltarea conceptualä si profesionalä, cat si in asistenta sanitar-epidemiologicä in teritorii, cu toate cä numärul de unitäti avea un caracter speculativ.
Reorganizarea structurii si modificarea numäru-lui de functii, care s-a produs in anul 1961 in baza or-dinului Ministerului Sänätätii al RSSM din 29.09.1960, prevedea asa subdiviziuni in domeniul igienei ca: sectia sanitarä cu sectoarele igiena comunalä, igiena alimentarä, igiena muncii si igiena scolarä; laborato-rul radiologic de categoria I, subordonat medicului-sef; sectia de iluminare sanitarä.
Extinderea cunostintelor in domeniu, insotitä de formarea noilor structuri, concomitent conditiona si necesitatea cresterii potentialului uman. Astfel, in anul 1945, in cadrul Institutului de Stat de Medicinä din Chisinäu a fost fondatä Catedra de igienä gene-ralä prin concursul profesorului Kristofor Nikogosian, doctor habilitat in medicinä, Om Emerit in stiinte. El a condus catedra panä in 1957, fiind succedat in functie de conferentiarul A. Zorin (1957-1960), apoi de profesorul I. Reznik (1960-1979). Concomitent, profesorul I. Reznik era si presedinte al Societätii Stiintifice a Igienistilor din republicä, membru al directiei Societätii Igienistilor din URSS.
ín 1963, prin insistenta Ministrului Sänätätii, re-numitului profesor universitar Nicolae Testemitanu, in cadrul Institutului de Stat de Medicinä din Chisinäu a fost fondatä Facultatea Igienä si Sanitarie (ulterior -Facultatea Medicina Preventiva, actualmente Facultatea Sánátate Publica). Profesorul Nicolae Testemitanu, desi era chirurg si organizator al medicinei, intelegea foarte bine valoarea adeväratä si aportul pe care il putea aduce sänätätii stiinta si practica igienicä. Ast-
fel, pe lângâ Catedra de igienä generalä initial au fost create cursurile Igiena comunalá (fondator - lector superior Filimon Avraman), Igiena muncii (fondator
- dr., conf. univ. Vasile lachim), Igiena alimentatiei (fondator - dr. hab. med., prof. univ. Victor Vangheli) si Igiena copiilor si adolescentilor (fondator - dr., conf. univ. Ion Häbäsescu).
Pregätirea cadrelor pedagogice în domeniul igienei a fost efectuatä pe parcursul tuturor anilor de activitate a Universitär de Stat de Medicinä si Farmacie Nicolae Testemitanu, fiind îmbinate proce-sul didactic si cel de cercetare a diferitor probleme consacrate sänätätii mediului, sigurantei procese-lor obtinerii si procesärii produselor alimentare, sigurantei la locul de muncä, conditiilor de instruire si educare a copiilor si adolescentilor etc. Studiile realizate în cadrul universitätii nationale au fost completate cu rezultatele investigatiilor efectuate de multi cercetätori autohtoni în afara tärii. Astfel, un grupul de savanti compus din Victor Vangheli, Vasile lachim, Filimon Avraman, Uliana Jalbä, Mihai Ojovanu si Alexei Chirlici îsi dedicä activitatea de cercetare problemelor toxicolog-igienice ale diferitor compusi chimici utilizati în agriculturä (cum ar fi hexaclorbutanul, sevinul, prometrinul în apa bazinelor acvatice, toxicologia manebului s.a.). Aces-te cercetärii au fost determinate de intensificarea proceselor de chimizare a ramurii agricole din tarä. lar doctorul Ion Häbäsescu efectueazä cercetäri ample în domeniul evaluärii igienice a procesului de instruire profesionalä a adolescentilor în colegiile de profil vinicol. Eforturile depuse de savantii autohtoni în domeniul cercetärilor igienice au fost apreciate si peste hotarele republicii.
Luând în consideratie specificul economiei republicii noastre si cercetärile igienice realizate, se creeazä o nouä scoalä stiintificä de domeniul igienei
- igiena muncii în agriculturä si toxicologia pesticide-lor. Fondator al acestei scoli a fost profesorul univer-sitar lacov Reznic - savant igienist, doctor habilitat în stiinte medicale, Om Emerit în stiinte al Republicii Moldova. Sub îndrumarea lui au fost realizate mai multe lucräri si sustinute teze de doctorat: G. Rudi, 1970; B. Rusnac, 1965; V. Vangheli, 1965; Gh. Sprân-cean, 1966; I. Häbäsescu, 1966; V. Gudumac, 1969; N. Bucun, 1970; G. Ivasi, 1970; M. Popovici, 1970; L. Suvac, 1970; I. Diaciuc, 1981; Gh. Ostrofet, 1978; Gr. Friptuleac, 1979; D. Rusnac, 1981; M. Morari, 1983. Au fost efectuate studii si în igiena mediului. În special, teza de doctorat a lui Boris Rusnac a fost dedicatä problemei räspändirii fluorului în apele Republicii Moldova, impactului asupra sänätätii populatiei si mäsurilor profilactice necesare.
Pe parcursul anilor 1979-1994, în fruntea ca-tedrei a activat Ghenrietta Rudi - doctor habilitat,
profesor universitar. Din anul 1994, catedra este condusâ de profesorul universitar Gheorghe Ostrofet (care în 2000 si-a sustinut teza de doctor habilitat în stiinte medicale). Ulterior (pânâ în prezent), aceastâ catedrâ este condusâ de profesorul universitar, doctorul habilitat în medicinâ Ion Bahnarel, cerce-târile igienice ale câruia sunt axate pe identificarea impactului radiatiilor ionizante asupra stârii de sânâ-tate a populatiei. Mai mult, în acest domeniu, prof. I. Bahnarel devine unul dintre specialistii principali ai serviciului si sistemului de sânâtate, care a moni-torizat si a analizat în profunzime impactul nefast al cunoscutului accident nuclear de la Cernobîl din anul1986 si pânâ în prezent. La acest capitol, prof. Ion Bahnarel realizeazâ un sir larg de cercetâri care au evidentiat atât efectele nocive ale acestui accident cu rezonantâ mondialâ, cât si efectele cronice asupra persoanelor participante la lichidarea consecintelor acestuia, dar si asupra descendentilor acestora si a populatiei. Concomitent sunt concepute noi directi de cercetare în domeniul igienei radiatiilor neioni-zante, igienei habitatului uman, toxicologiei, impactului stresului si arderii profesionale asupra sânâtâtii, sânâtâtii ocupationale, impactului obezitâtii, diabe-tului, tabagismului si consumului excesiv de alcool.
În anul 1977, prin integrarea disciplinelor igienice a fost înfiintatâ Catedra de igienâ a Facultâtii Igienâ si Sanitarie, ceea ce a permis ameliorarea bazei materiale si perfectionarea procesului didactic. Catedra a fost condusâ de conferentiarul universitar, dr. Vasile Iachim pânâ în 1986, apoi de conferentiarul universitar, dr. Mihai Ojovanu în anii 1986-1988, de profesorul universitar, dr. habilitat Victor Vangheli. Din 1999, catedra este condusâ de profesorul universitar, dr. habilitat Grigore Friptuleac, iar din 2016 - de câtre doctorul în stiinte medicale, conf. Univ. Sergiu Ciobanu. În aceastâ etapâ au fost unificate principiile de elaborare a cursurilor si a lucrârilor practice, au fost efectuate lucrâri stiintifico-practice, fiind perfectionatâ pregâtirea studentilor sub aspec-tul practic-organizatoric în domeniul supravegherii igienice (preventive si curente) prin subordinatura introdusa în anul 1976, din 1989 - prin internaturâ, iar din 1996 - prin rezidentiatul de doi ani.
Actualitate
Catedrele contribuie la fortificarea suportului didactic prin editarea elaborârilor metodice, ma-terialelor didactice, manualelor si compendiilor în domeniile: igiena mediului, igiena muncii, igiena alimentatiei, igiena copiilor si adolescentilor.
Concomitent creste potentialul de formare a specialistilor de înaltâ calificare prin doctorat si postdoctorat, atât în cadrul catedrelor Universitâtii de Stat de Medicinâ si Farmacie Nicolae Testemitanu,
cât si în cadrul Sectorului de cercetare al Agentiei Nationale pentru Sänätate Publicä (ANSP). Aceasta din urmä, în rezultatul unui sir de reforme din servi-ciu si sistemul de sänätate (intervenite pe parcursul anilor 1990-2017), devine succesoare în domeniul realizärii cercetärilor stiintifice aplicative si fundamentale (igienice, epidemiologice, microbiologice si de management sanitar), care anterior se realizau în cadrul: Institutului de Cercetäri Stiintifice în Igienä, Epidemiologie si Microbiologie, Institutului de Cercetäri Stiintifice în Domeniul Medicinei Profilactice, Centrului National Stiintifico-Practic de Igienä si Epidemiologie, Centrului National Stiintifico-Practic de Medicinä Preventivä si Centrului National de Sänätate Publicä. Astfel, în sistemul de sänätate pu-blicä, pentru ramura igienei din tarä, au fost pregätiti sute de medici-igienisti, iar "vârful"acestui potential profesional, de comun cu catedrele de la IP USMF N. Testemitanu, este alcätuit la moment din sase doctori habilitati (inclusiv un membru corespondent al ASM) si peste 30 de doctori în stiinte. Acest potential profesional reprezintä astäzi corpul profesoral-didactic, consultativ si de experti al sistemului de sänätate si al structurilor guvernamentale.
Aria domeniilor de cercetäri igienice a fost si este extrem de extinsä, cuprinzând în esentä inves-tigarea si identificarea legitätilor, particularitätilor si caracteristicilor igienice, fiziologice, psihologice si comportamentale de influentä a factorilor de mediu exterior în raport cu sänätatea umanä. Rezultatele acestor cercetäri formeazä baza argumentativä pentru elaborarea suportului metodic, de normare si reglementare a activitätii serviciului, agentilor economici, sociali, dar si a populatiei. Astfel, cer-cetärile savantilor în domeniul igienic au evoluat de la cercetäri ale problemelor de sistematizare si amenajare a oraselor si a satelor, de estimare a stärii sanitare a alimentärii cu apä, a habitatului uman, a factorilor biogeochimici ai mediului, a factorilor exogeni determinant ai unor stäri patologice (inclusiv în regiuni teritorial-endemice), a gradului de mineralizare a apei potabile asupra stärii de sänätate, a continutului de nitrati în apa surselor subterane si în produsele alimentare pânä la cercetäri ale impac-tului implementärii în agriculturä a noilor produse chimice, a unor noi tehnologii contemporane, iar mai recent - la cercetäri ale sänätätii copiilor în relatie cu calitatea factorilor mediului (instructiv-educativ), ale factorilor cauzali ai maladiilor netransmisibile (acci-dentelor cerebrovasculare, hipertoniei, diabetului, impactului schimbärilor climaterice s.a.).
Noua etapä de dezvoltare economicä si socialä a tärii (dupä 1990) a creat si noi probleme, care nece-sitä implicarea stiintei igienice pentru solutionarea lor. Astfel, implementarea noilor tehnologii, inclusiv
a nanotehnologiilor, noilor compusi chimici si mo-lecular-genetici a necesitat si o asigurare tehnicâ modernâ a capacitâtilor de cercetare si de obtinere a rezultatelor de laborator prin metode si echipa-ment corespunzâtor standardelor si recomandârilor internationale. O asigurare modernâ a serviciului cu echipament tehnic si mijloace de laborator performante a fost posibilâ dupâ implicarea unei echipe (inclusiv a unor autori ai acestui articol) în argumentarea si elaborarea Proiectului de suport tehnic pentru tarâ din partea Consiliului Europei si a unor donatori internationali (JICA). Obtinerea acestui suport performant de laborator (oferit de organizatiile nominalizate) a permis avansarea la o nouâ treaptâ în dezvoltarea activitâtii de laborator, fiind posibilâ extinderea spectrului de investigatii, a preciziei rezultatelor si reducerea timpului de obtinere a acestora, astfel sporind eficienta activitâtii de laborator. Aceste schimbâri au contribuit esential la fortificarea si dezvoltarea potentialului de laborator în domenii cum ar fi cercetârile toxicologice, molecular-genetice, fizico-chimice etc. Astfel, stiinta igienicâ actualmente este dotatâ cu cel mai performant suport tehnic si cu metode de laborator prin care rezultatele cercetârilor stiintifice obtinute sâ fie comparabile pe plan regional si pe plan international. Mai mult, un succes al dotârii tehnice a serviciului de laborator al sânâtâtii publice constâ în extinderea si apropierea de populatie si de agentii economici a acestor posibilitâti de cercetare performante, înalt specializate.
Concluzii
1. Igiena, ca stiintâ istoricâ, si-a confirmat apor-tul sâu în procesul de îmbunâtâtire a sânâtâtii publice din Moldova.
2. Analiza istoricâ a evolutiei stiintei igienice prezintâ argumente elocvente ale necesitâtii de ajustare activâ (bazatâ pe dovezi) a sistemului de sânâtate publicâ la schimbârile social-economice, politice si juridice care au loc.
3. Sistemul (institutiile) de sânâtate publicâ ce monitorizeazâ sânâtatea populatiei si oferâ servicii de protectie a sânâtâtii, de prevenire a bolilor si promovare a sânâtâtii trebuie sâ dispunâ, la nivel central, de o structurâ organizatoricâ ce ar avea sco-pul de a monitoriza si a efectua analiza prospectivâ a evenimentelor social-economice, politice, juridi-ce si educationale, pentru a reactiona prompt si a elabora propuneri coerente (bazate pe dovezi) de ajustare functionalâ a sistemului de sânâtate publicâ la schimbârile din societate.
4. Stiinta igienicâ trebuie centratâ pe factorii moderni de risc si pe impactul lor asupra sânâtâtii populatiei, pe noua metodologie de cercetare, cu
respectarea standardelor, culturii, eticii cercetärii a responsabilitätii si onestitätii cercetätorilor.
5. Necesitä o atentie sporitä cercetärile legate de influenta asupra sänätätii populatiei a urmäto-rilor factori: nanomaterialelor, nanotehnologiilor, nanocontaminantilor, radiatiilor ionizante si neioni-zante, multiplelor substante chimice si toxice, diver-selor deseuri, inclusiv medicale, schimbärilor clima-terice si hazardurilor naturale, obezitätii si diabetului, reclamei neloiale, stresului si arderii profesionale, violentei la serviciu, in familie, in stradä, obiceiurilor si traditiilor, traumatismului, tabagismului si alcoo-lismului, consumului necontrolat de medicamente, antibiotice si substante narcotice.
6. Räman in continuare actuale cercetärile specifice legate de: alimentatia rationalä si nutritia omului modern, sänätatea cu mijloace naturale, alimentele genetic modificate, deficientele nutritionale, miscare, sänätatea copiilor, adolescentilor, tinerilor si persoanelor varstnice, sänätatea moralä si cea psihi-cä, calitatea vietii si longevitatea sänätoasä, poluarea mediului ambiant, ocupational si habitual.
7. Si nu in ultimul rand este necesar de apreciat impactul reorganizärilor, reformelor, optimizärilor de sistem si serviciu de sänätate publicä aspra stiintei igienice si alinierea cercetärii si a instruirii in dome-niul igienei la rigorile, exigentele si experienta tärilor europene.
Bibliografie
1. Andrei Brezianu, Vlad Spanu. Historical Dictionary of Moldova. Scarecrow Press, 2007, pp. 85-86.
2. Bologa V.L. Istoria medicinei romanesti. Bucuresti: Ed. Medicalä, 1972.
3. Ion Bahnarel, Valeriu Pantea. Marele savant Nicolae Testemitanu. In: Nicolae Testemitanu - nume devenit simbol. Chisinäu: Epigraf, 2017. 528 p.
4. Тестемицану Н.А. Пути сближения уровней медицинской помощи городскому и сельскому населению Молдавской ССР. Кишинев: Штиинца, 1974. 306 с.
5. Jaloanele edificärii sänätätii publice in Republica Moldova: 65de ani. Chisinäu: Centrul National de Sänätate Publicä, 2013. 256 p.
6. Petru larovoi. Boli invinse. Chisinäu: Cartea Moldoveneascä, 1980.
7. Popusoi E. Istoria medicinei si a ocrotirii sänätätii in Republica Sovieticä Socialistä Moldoveneascä: tz. dr. hab. 1985.
8. Vasile Räscanu. Istoricul Spitalului Oräsenesc Clinic de Adultidin Iasi, in cadrul evolutival fostelorasezäminte Sf. Spiridon. Bucuresti: Editura Medicalä, 1956.
Ion Bahnarel, dr. hab. med., prof. univ., sef Catedrä de igienä generalä, IP USMF Nicolae Testemitanu, tel.: 069104631, e-mail: [email protected]
COMPORTAMENTUL ALIMENTAR ZILNIC IN RELATIE CU PERSONALITATILE ACCENTUATE: STUDIU DE CAZ LA 0 POPULATIE REPREZENTATIVA DIN ROMANIA
Cristina PETRESCU,
Universitatea de Medicina si Farmacie Victor Babes,
Timisoara, Romania
Rezumat
In studiul efectuat mi-am propus sa investighez comportamen-tul alimentar al studentilor in relatie cupersonalitatile accentuate. Materialul a fost reprezentat de un esantion format din 1364 de studenti (60,7% femeisi 39,3% barbati), cu aplicarea a doua chestionare: unul pentru comportamentul alimentar si chestionarul "Personalitati accentuate". Doua personalitati accentuate au fost relevante in relatia cu servirea sau nu a micului dejun: II - hiperexacta si, respectiv, IV - nestapanita. In concluzie este sugerata existenta unei relatii comportament alimentar - personalitati accentuate.
Cuvinte-cheie: comportament alimentar, personalitati accentuate
Summary
Eating behavior related to strong personalities: case-study in a representative population from Romania
In the performed study I aimed at investigating students' eating behavior related to strong personalities. The material consisted on a sample formed by 1364 students (60,7% female and 39,3% male) applying two questionnaires: one for eating behavior and the questionnaire "Strong Personalities". Two strong personalities were revealed as being in relation to having or no having the breakfast: II - hyperexact and IV - unruly, respectively. In conclusion, a relation eating behavior - strong personalities is suggested.
Keywords: eating behavior, strong personalities Резюме
Пищевое поведение, связанное с акцентуированными личностями: тематическое исследование в репрезентативной популяции из Румынии
В проведенном исследовании автор стремился исследовать пищевое поведение студентов, связанное с акцентуированными личностями. Материал состоял из выборки, составленной из 1364 студентов (60,7% женщин и 39,3% мужчин), заполнивших две анкеты: одну для пищевого поведения и анкету «Акцентуированные личности». Были выявлены две акцентуированные личности, имеющие или не имеющие завтрак: II - сверхточный и IV - недисциплинированный, соответственно. В заключение, предполагается связь между пищевым поведением и сильными личностями.
Ключевые слова: пищевое поведение, акцентуированные личности
