Principiile reabilitării medicale în asistența complexă a persoanelor cu maladii oncologice Текст научной статьи по специальности «Науки о здоровье»

PRINCIPIILE REABILITÁRII

MEDICALE ÍN ASISTENTA COMPLEXÁ A

>

PERSOANELOR CU MALADII ONCOLOGICE

CZU: 616-006.6-036.938

Alisa TÂBÎRTÂ, Tatiana CISTIUHIN,

IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie

NicolaeTestemitanu

Rezumat

Maladiile oncologice constituie cea de-a doua cauza principala a mortalitatii atat tn lume, cat si tn República Moldova. Caracterul cronic cu evolutie progresiva, tratamentele agre-sive si complicatiile polimorfe pericliteaza starea generala de sanatate, activitatea fizica si participarea sociala a per-soanelor bolnave decancer. Din cauza dovezilor insuficiente, programele de reabilitare medicala mult timp au avut un rol limitat si controversat tn asistenta oncologica, fiind ax-ate preponderent pe dimensiunea de profilaxie. In studiu au fost incluse 75 de articole stiintifice la tema, publicate tn perioada 2000-2018. Materialele analizate de noi au scos tn evidenta importanta reabilitarii medicale ca o continuitate a tratamentelor specifice tn corelatie cu diferiti factori contex-tuali raportati la persoana, patologie, activitate si implicare. Programele de recuperare trebuie sa fie individualizate si corelate cu starea generala, sexul si varsta pacientului, stadiul de dezvoltare si localizarea tumorii, tratamentul, prognosticul, starea psihoemotionala, indicatiile de autotngrijire si cele profesionale. Reabilitarea medicala a persoanelor cu maladii oncologice bazata pe principiile fundamentale ale reabilitarii (complexitate, dezvoltare timpurie, abordare multidisciplinara si multidimensional) are drept scop prioritar restabilirea capacitatilor functionale, adaptarea fizica, psihologica si sociala. Exercitiul fizic este metoda aplicata cel mai frecvent tn diferite studii, datorita efectelor pozitive prin diminuarea progresariipatologiei, cu ameliorarea conditiei fizicegenerale. Eficienta programelor de reabilitare medicala complexa a fost demonstrata prin evaluarea multidimensional la nivel de capacitate functionala,psihoemotionalasi sociala.Organele abilitate tn domeniu recomanda indicarea exercitiului fizic tn programe individuale, controlate si ajustate supravietuitorilor dupa cancer.

Cuvinte-cheie: reabilitare medicala, reabilitare sociala, ac-tivitate fizica, evaluare functionala, calitatea vietii

Summary

Principles of medical rehabilitation in complex assistance of persons with oncological maladies

Oncological maladies are the second leading cause of death both in the world and in the Republic of Moldova. Chronic character with progressive evolution, aggressive treatments and polymorphic complications endanger the general health, physical activity and social participation of people with cancer. Due to insufficient evidence, medical rehabilitation programs have long played a limited and controversial role in oncology care, focusing mainly on the size of prophylaxis. The study included 75 scientific articles on the topic, published between 2000 and 2018. The materials analyzed by us have highlighted the importance of medical rehabilitation as a continuity of specific treatments in correlation with various contextual

factors related to person, pathology, activity and involvement. Recovery programs should be individualized and correlated with the general condition, sex and age of the patient, stage of development and tumor location, treatment, prognosis, psychoemotional status, self-care and professional indications. The medical rehabilitation of people with oncological diseases based on the fundamental principles of rehabilitation (complexity, precocity, multidisciplinary and multidimensional approach) has as a priority the re-establishment of functional capacities, physical, psychological and social adaptation. Physical exercise is the most commonly applied method in various studies, due to positive effects by diminishing the progression of pathology, by improving overall physical condition. The effectiveness of complex medical rehabilitation programs has been demonstrated through multidimensional assessment at the level of functional, psycho-emotional and social capacity. Authorities in the field recommend indicating physical exercise in individual controlled and adjusted programs for cancer survivors.

Keywords: medical rehabilitation, social rehabilitation, physical activity, functional evaluation, quality of life

Резюме

Принципы медицинской реабилитации в комплексной помощи людям с онкологическими заболеваниями

Онкологические заболевания являются второй по значимости причиной смерти как в мире, так и в Республике Молдова. Хронический характер с прогрессирующим развитием, агрессивные методы лечения и полиморфные осложнения ставят под угрозу общее состояние здоровья, физическую активность и социальное участие людей с онкологическими заболеваниями. Из-за недостатка доказательств, программы медицинской реабилитации долгое время играли ограниченную и противоречивую роль в онкологической помощи, уделяя основное внимание масштабам профилактики. В исследование были включены 75 научных статей по данной теме, опубликованных в период с 2000 по 2018 год. Материалы, проанализированные нами, подчеркнули важность медицинской реабилитации как непрерывность специфических лечений в зависимости от различных контекстуальных факторов, связанных с человеком, патологией, активностью и вовлеченностью. Программы восстановления должны быть индивидуализированы и соотнесены с общим состоянием, полом и возрастом пациента, стадией развития и локализацией опухоли, лечением, прогнозом, психоэмоциональным состоянием, показаниями само ухода и профессионального ухода. Медицинская реабилитация людей с онкологическими заболеваниями, основанная на фундаментальных принципах реабилитации (комплексность, преждевремен-

ность, многопрофильность и многомерность подхода) направлена прежде всего на восстановление функциональных возможностей, физическую, психологическую и социальную адаптацию. Физическое упражнение является наиболее часто применяемым методом в различных исследованиях благодаря положительным эффектам за счет уменьшения прогрессирования патологии с улучшением общего физического состояния. Эффективность комплексных программ медицинской реабилитации была продемонстрирована посредством многопрофильной оценки на уровне функциональных, психоэмоциональных и социальных способностей. Уполномоченные органы данной области рекомендуют назначать физические упражнения выжившим после рака в индивидуальных контролируемых и корректируемых программах.

Ключевые слова: медицинская реабилитация, социальная реабилитация, физическая активность, функциональная оценка, качество жизни

Introducere

Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sânâtâtii, maladiile oncologice ocupá locul doi în mortalitatea generalá pe glob si sunt responsabile pentru 96 milioane de decese în anul 2018 (unul din sase decese revine cancerului)[1]. Jumátate din per-soanele înregistrate cu maladie canceroasâ au vârsta cuprinsâ între 30 si 69 de ani [2]. Se presupune câ prevalenta supravietuirilor cancerului va creste, datâ fiind persistenta anticipatâ a factorilor responsabili de tendintele curente ale supravietuirii [2]. În primul rând, îmbâtrânirea populatiei va produce o crestere a incidentei cancerelor legate de vârstâ, cum ar fi cel de colon, cel mamar si cel de prostatâ [2].

În Republica Moldova, rezultatele prezentate de Centrul National de Management în Sânâtate atestâ câ circa 53.000 de persoane sunt diagnosticate cu diferite tipuri de cancer (în anul 2016, prevalenta totalâ a fost de 1490,4 cazuri la 100.000 locuitori), anual fiind înregistrate peste 9000 cazuri noi de cancer (incidenta - 279,6 cazuri la 100.000 locuitori în anul 2016). În ansamblu, maladiile oncologice con-stituie cea de-a doua cauzâ principalâ a mortalitâtii din tarâ, dupâ maladiile cardiovasculare, fiind o problemâ prioritarâ pentru sistemul sânâtâtii. În perioada 2012-2016 s-a atestat o crestere a nivelului de mortalitate prin cancer - de la 163,2 pânâ la 175,3 cazuri la 100.000 populatie [3].

Maladiile oncologice determinâ o pierdere functionalâ semnificativâ permanentâ sau pe termen lung, din cauza asocierii unor factori variati ca tipul tumorii, interventiile terapeutice, durata imobilizârii în pat si prezenta altor suferinte [4]. În conformi-tate cu Clasificarea international a functionârii, dizabilitâtii si sânâtâtii (CIF-HD), perspectivele de

recuperare a persoanelor cu dizabilitâti sunt corelate cu factorii contextuali si conditia fizicâ. Programele de reabilitare variazâ în functie de patologie, sistemul de sânâtate si legislatie [5]. Reabilitarea pacientilor cu maladii oncologice trebuie sâ fie axatâ pe reducerea impactului dezabilitâtii determinate de patologie si tratament asupra activitâtilor, cu facilitarea integrârii si participârii sociale.

Pe de o parte, datoritâ cresterii sperantei de viatâ a pacientilor cu cancer, metodelor de depistare timpurie si tratamentului performant, aceastâ patologie poartâ un caracter cronic, cu interactiune vastâ a acestor persoane cu societatea. lar reabilitarea lor are drept scop major optimizarea capacitâtilor functionale si ameliorarea calitâtii vietii [6, 7, 8]. Pe de altâ parte, reabilitarea medicalâ a acestor persoane are un caracter specific si controversat legat de urmâtoarele deziderate:

- Mult timp tumorile maligne au fost considerate contraindicatii absolute pentru factorii fizici performanti.

- Evolutia severâ a maladiei si complicatiile tratamentului pericliteazâ continuitatea programe-lor de reabilitare.

Scopul studiului realizat a fost analiza literatu-rii de specialitate pentru elucidarea mijloacelor de reabilitare medicalâ indicate în tratamentul complex al persoanelor cu patologii oncologice si precizarea metodelor de evaluare.

Materiale si metode

În studiu au fost incluse 75 de articole stiintifice la temâ, publicate în perioada 2000-2018 si selec-tate din baza de date PubMed (Serviciul Librâriei Nationale de Medicinâ a Institutului National de Sânâtate al Statelor Unite). Publicatiile au fost selec-tate în baza cuvintelor-cheie: medical rehabilitation (reabilitare medicalâ), social rehabilitation (reabilitare socialâ), oncological diseases (maladii oncologice), functional evaluation (evaluare functionalâ).

Pentru selectie avansatâ au fost folosite urmâtoarele filtre: lucrâri publicate în ultimii 20 de ani în limbile englezâ, rusâ si românâ. La necesitate, pentru precizarea unor notiuni sau particularitâti clinice, diagnostice si terapeutice, au fost consultate surse aditionale de informatie. Dupâ examinarea a 130 de titluri de articole, au fost selectate cele cu continut informational relevant privind recuperarea persoanelor cu maladii oncologice prin mijloacele reabili-târii medicale si sociale, cu selectarea metodelor de evaluare a eficientei programelor. Au fost selectate pentru analizâ 75 de surse bibliografice cu referintâ la studii clinice privind persoanele mature cu diferite tipuri de cancer, incluse în programe de reabilitare.

Rezultate obtinute

Simptomele comune oricárui tip de cancer sunt prezentate de tnsási maladia cu complicatiile sale, dar si de tratamentul chirurgical si/sau chimioterape-utic aplicat. Dar în fiecare caz, persoana cu maladie oncologicá prezintá limitári în statusul ocupational si social [9, 10]. Pentru asistenta complexá, ghidurile informational recomandá programe de reabilitare ce au drept scop ameliorarea conditiilor fizice, psihice si sociale [11, 12]. În aceastá ordine de idei, cuantifica-rea gradului de ameliorare sau degradare a conditiei generale devine un imperativ obligatoriu în asistenta complexá a peroanelor cu maladii oncologice.

Printre indicatorii specifici de evaluare a asistentei de reabilitare elaborati de Grupul European de Lucru privind Reabilitarea în Cancer (European Cancer HealthIndicators Project - EUROCHIP-3) se regásesc: calitatea vietii, reintegrarea profesionalá si nevoile speciale (de exemplu, conditia fizicá, cea psihicá, alimentatia si vorbirea) [13]. De aceea, reabilitarea complexá de succes a unei persoane cu dizabilitáti ar trebui sá constituie efortul comun al echipei multidisciplinare, formate din asistentá medicalá, psihologicá, fizioterapeuticá, terapie ocupationalá, nutritie si activitate socialá [14].

Impactul reabilitárii medicale asupra tuturor dimensiunilor clinice si functionale în literaturá este descris si analizat prin multiple studii retrospective, comparative pe grupe omogene, dar si prin asocierea diferitor factori de influentá si comorbiditáti asociate patologiei oncologice [9, 10, 15].

Ímbunátátirea conditiei fizice si psihice a fost observatá de cátre Lamprecht si coaut. în programe de reabilitare complexe, aplicate în grupuri identice la persoane cu diferite entitáti canceroase pe o peri-oadá de treiluni [15, 16]. Tratamentul de reabilitare aplicat a inclus: chinetoterapie, terapie psihologicá în grup (60 min.), sfaturi referitor la alimentatie, terapie psihooncologicá individualá (25 min.), masaj de limfodrenare, termoterapie, hidrochinetotera-pie, terapie ocupationalá, terapie de creativitate, electroterapie, terapie socialá, biofeedback/exercitii de relaxare, terapie cu ultrasunet. Analiza eficientei tratamentului a fost obiectivizatá prin aplicarea scalei calitátii vietii referitor la sánátate (HRQOL) si a scalei de evaluare a stresului, depresiei si anxietátii (HADS). Rezultatele analizei a 939 de cazuri au pus în evidentá o ameliorare în toate domeniile scalelor utilizate, cu exceptia disfunctiei, cu o crestere sem-nificativá a statusului psihoemotional (cu 20,8 p.), a fatigabilitátii (cu 17,2 p.) si a participárii sociale (cu 17,1 p.) si cu descresterea la moment a anxietátii (cu 2,0 p.) si a depresiei (cu 2,3 p.) [15, 16].

Rolul activitátii fizice în cazul cancerului ovarian a fost argumentat prin ameliorarea functiei imune si

reducerea nivelului de estrogen [17]. Activitatea fizi-câ de intensitate moderatâ pânâ la înaltâ la femei în menopauzâ a demonstrat în 26% cazuri nivel scâzut de mortalitate, iar mersul ca activitate primarâ versus modul sedentar de viatâ scade riscul cancerului ovarian [18, 19, 20].

Studiul efectuat de Hall C. si coaut. pe un esantion de pacienti cu cancer incurabil, implicati în programe de reabilitare cu chinetoterapie versus persoane cu îngrijiri paliative, a demonstrat câ exercitiile fizice si programele nutritionale au ameliorat calitatea vietii si au diminuat ponderea serviciilor sociale si a costurilor directe [21].

Analiza retrospectivâ a studiilor clinice (nr. 12) a evidentiat beneficiile certe ale programelor chineto-terapeutice indicate preoperatoriu si performantele postoperatorii la femeile cu cancer mamar prin cresterea mobilitâtii membrului superior ipsilateral [22].

Analiza publicatiilor din perioada 2009-2014 (1169 cazuri clinice de cancer avansat) a demonstrat câ exercitiul fizic a avut un efect favorabil asupra conditiei fizice generale, dispozitiei si fatigabilitâtii, iar în concluzie autorii recomandâ activitatea fizi-câ controlatâ persoanelor cu maladie oncologicâ avansatâ [7].

Argumentarea clinicâ a programelor de reabi-litare medicalâ este marcatâ de impactul deficitelor functionale instalate în raport cu fatigabilitatea, scâderea fortei musculare, dereglârile cognitive, paresteziile si malnutritia, precum si cu statusul psihoemotional (anxietate, dissomnie etc.). Programele multidisciplinare sunt orientate spre minimizarea acestor manifestâri si spre cresterea ratei de supravietuire, reducerea morbiditâtii si ameliorarea calitâtii vietii [23]. Rezultatele evidente obtinute în reabilitarea oncologicâ bazatâ pe principiul complexitâtii, progresivitâtii si cooperârii interdisciplinare prin abordarea aspectelor fizice, psihoeducative si vocationale amelioreazâ calitatea vietii prin cresterea ratei de integrare profesionalâ în raport cu îngrijirile paliative ale persoanelor cu maladii oncologice [23].

Pentru evaluarea eficientei programelor de reabilitare în domeniul recuperârii functionale, psihoemotionale si sociale, cel mai frecvent au fost aplicate instrumente generale de evaluare, precum si scale cu caracter specific si generic: înâltimea, greu-tatea, chestionarul privind calitatea vietii pacientului (Patient QOL - EORTC QLQ-C15-PAL questionnaire) [24], chestionarul privind calitatea vietii îngrijito-rului (Partner-Carer QOL Caregiver Quality of Life Index-Cancer Questionnaire - CQOLC), scala vizualâ analogicâ a durerii - VAS (EQ-5D-5L & EQ-VAS questionnaires) [25], abilitâtile functionale dupâ Karnofsky

(Karnofsky Performance Status - KPS), evaluarea spatiului de viatá (Life Space Assessment questionnaire - LSA) [26], testul mersului de douá minute (two-minute walk test) [27], testul UP and GO (Timed up and go test), anturajul socioeconomic (Socio-economic background - employment status, benefits received, carer responsibilities, current use of social services), chestionarul privind protectia sánátátii (Health care utilisation and expenses questionnaire), chestionarul privind starea fizicá generalá (Physical activity meter - PAM), evaluarea nutritionalá, scala de evaluare a calitátii vieti (Patient QOL EORTC QLQ-C15-PAL), scala de evaluare a stresului, depresiei si anxietátii (HADS) [28, 29].

Aproximativ 85% din sursele analizate au studiat eficienta chinetoterapiei în programele de reabilitare aplicate îndiferite categorii de maladii si îndiferite etape de evolutie. Dovada beneficii-lor exercitiului fizic pentru supravietuitorii dupá cancer sunt rezultatele pozitive înregistrate în sfe-rele sánátátii psihologice si calitátii vietii, oboselii asociate cancerului, functionalitátii fizice, greutátii corporale si constitutiei, functiei imune si capacitátii cardiovasculare [30, 31, 32].

Rajarajeswaran si coaut. au analizat circa 150 de studii în care au fost examinate relatiile dintre activitatea fizicá si prevenirea cancerului în corelatie cu localizarea acestuia si mecanismele biologice ale organismului. S-au identificat schimbári la nivelul hormonilor endogeni sexuali si metabolici, în fac-torii de crestere, au scázut obezitateasi adipozitatea centralá, au apárut schimbári în functionalitatea imuná [33]. Corelatiile dintre efectele exercitiului fizic, riscurile si mecanismele de dezvoltare au fost sistematizate conform gradelor de dovezi aduse în literaturá (vezi tabelul) [33].

Din considerentul specificului patologiilor oncologice, prevederile la indicarea tratamentu-lui fiziofunctional nu trebuie sá fie reduse doar la indicatiile si contraindicarle generale. Este foarte importantá stabilirea limitelor programelor chine-toterapeutice pentru a preveni agravarea stárilor generale. Totodatá, ca urmare a analizei reactiilor la tratament si a gradului de progresivitate, în cadrul programelor chinetoterapeutice au fost cristalizate contraindicarle generale pentru exercitiul fizic: insuficienta cardiovasculará (de exemplu, insuficientá cardiacá simptomaticá necontrolatá, miocarditá acutá si infarct miocardic recent), bolile infectioaseacute, bolile metabolice (tirotoxicozá, mixedemá), deficienta mentalá sau fizicá [34].

De asemenea, anumite situatii speciale trebuie monitorizate si luate în consideratie la indicarea programelor chinetoterapeutice.

Corelatia dintre localizarea cancerului, mecanismele si efectele exercitiului fizic

Localizarea cancerului

Colon

Sân

Pros-tatá

Endo-metru

Ovare

Plá-mâni

Testicule

Redu-cerea medie a riscu-lui, %

40-50

30-40

10-30

30-40

20-30

30-40

10-30

Posibile mecanisme implicate

Scáderea timpului tranzitului gastrointestinal

Scáderea nivelului de prostaglan-dine

Scáderea secretiei de acizi biliari sau Tmbunátátitá metabolis-mului aces-tora

Reducerea duratei de expunere la estrogen

Scáderea duratei de expunere la testosteron

Procent scázut de grásime corporalá

Informatie insuficientá

Neexamina-te

Neexamina-te

Efecte

Activitatea fizica mareste motilitatea intestinala si reduce timpul de expunere a substantelor cancerigene la nivelul mucoasei.

Exercitiul fizic poate creste nivelul de prostaglandina (PG) F, care inhiba proliferarea ce-lulara a colonului si mareste motilitatea intestinala fara a creste PGE2, care afecteaza proliferarea celulara a colonului, opusa efectului PGF.

Concentratiile de acizi biliari pot fi scazute la persoanele active fizic (confundate cu dieta).

Activitatea fizica Tntarzie menarha, reduce numa-rul de cicluri de ovulatie si productia de estrogen ovarian. De asemenea, reduce grasimea corporala si ar putea reduce estrogenii produsi de grasimi. Aceasta creste productia de globulina ce leaga hormonul sexual, ducand la scaderea estroge-nului biologic disponibil.

Activitatea fizicá creste productia de globuliná care leagá hormonul sexual, du-când la nivele mai scázute de testosteron liber.

Depozitarea grásimilor de cátre agentii cancerigeni poate sá apará sub formá de grásime visceralá, care poate fi eliberatá la persoanele supraponderale.

Informatieinsuficientá

Neexaminate

Neexaminate

Sursa: Rajarajeswaran P., Vishnupriya R. Exercise in cancer [33].

Este vorba de chimioterapia intravenoasá în ultimele 24 de ore, anemie (hemoglobina <8 g/dl),

valorile hematologice în care numárul de neutrofile absolute este mai mic de 0,5x109 pl si numárul trom-bocitelor e mai mic de 50x109 pl - toate constituie contraindicare pentru exercitii fizice [35]. Debutul acut de greatá si vome în ultimele 24-36 de ore, fa-tigabilitatea neobisnuitá sau slábiciunea musculará, dezorientarea, vederea mcetosatá, paloarea, durerea nocturná sau cea neasociatá reprezintá motive pentru întreruperea exercitiilor fizice. Supravietuitorii ce folosesc imunosupresoare ar trebui sá evite sálile de gimnasticá publice páná când numárul leucocitelor va reveni la un nivel sigur (>500/mm3).

Persoanele cu transplant de máduvá osoasá ar trebui sá ocoleascá locurile publice cu risc de contaminare microbianá timp de un an dupá transplant. Persoanele cu cateter permanent vor evita exercitiile pentru rezistentá musculará în zona cateterului pentru a preîntâmpina dislocarea acestuia. În cazul neuropatiilor periferice semnificative e necesar sá se fereascá de suprasolicitárile necontrolate în zonele afectate pentru a evita slábiciunile sau pierderile de echilibru [35].

Discutii

Asistenta complexá a persoanelor cu mala-dii oncologice trebuie sá fie bazatá pe principiul continuitátii si al tratamentului timpuriu de reabi-litare. În contextul stárii clinice generale, evolutiei maladiei, tratamentului specific si al eventualelor complicatii în recuperarea functionalá se disting trei scopuri majore [36]:

1. Restabilire - msánátosirea completá fárá pier-dere esentialá a capacitátilor de autoîngrijire.

2. Sustinere - patologia se finalizeazá cu pierderea temporará a capacitátii de muncá sau persoana necesitá reorientare profesionalá.

3. Îngrijirepaliativa - în maladii avansate se contro-leazá complicatiile posibile (escare, contracturi, deficite psihoemotionale). Progresivitatea asistentei persoanelor cu maladie oncologicá constá în faptul cá nu se demarcheazá tratamentul anticanceros propriu-zis si activitátile de reabilitare [33]. Reabilitarea persoanelor respective vizeazá deficitele functionale corelate cu efectele tumorii si consecintele tratamentului specific. Faptul cá orice tesut poate dezvolta cancer semnificá o reabilitare ce trebuie sá vizeze toate pártile si sistemele corpului [11, 12]. Dovezile aduse de literatura de spe-cialitate confirmá faptul cá interventiile traditionale de reabilitare functionalá reusesc sá asigure conser-varea si restaurarea statusului functional al pacien-tului cu cancer [30, 32, 37].

Recuperarea functionalá a persoanei este orien-tatá spre ameliorarea situatiei clinice (durere, edem) si celei functionale (mobilitate, fortá, rezistentá) prin aplicarea mijloacelor fizioterapeutice si chine-

toterapeutice. Chinetoterapia prin diferite tehnici si metode s-a dovedit a fi indicatá cel mai frecvent, fiind argumentatá prin efectele imune si endocrine, cu depásirea conceptului ameliorárii circulatiei induse de randamentul muscular cu favorizarea metastazei [33].

Reabilitarea persoanelor bolnave de cancer se axeazá pe deficientele fizice privite în ansamblu cu efectele tumorii si cu tratamentul cancerului [2]. Activitatea fizicá dozatá si controlatá diminueazá atât efectele maladiei, cât si ale chimioterapiei. Protocolul utilizat în vederea mentinerii unei bune functionalitáti include: mobilizare, activitáti de autoîngrijire si/sau de întretinere, nutritie adecvatá, suport moral si motivatia pacientului, controlul durerii [4].

Studiile analizate aduc argumente stiintifice în favoarea programelor de exercitii fizice bine structu-rate, aplicate în asociere cu alte tipuri de tratamente, înregistrând efecte benefice clinice (reducerea durerii, gretii, fatigabilitátii s.a.), functionale (mobilitate, flexibilitate, rezistentá), cu ameliorarea statusului psihoemotional prin controlul depresiei, anxietátii si integrárii/reintegrárii sociale.

Cercetátorul Hojman P. propune includerea exercitiilor fizice în maladiile oncologice datoritá mobilizárii active la nivel de functie celulará ci-totoxicá, cu reglarea ráspunsului inflamator acut saucronic. Ghidul elaborat de Colegiul American de Mediciná Sportivá si Societatea Americaná de Cancer recomandá cresterea treptatá a activitátii fizice în managementul persoanelor cu maladii oncologice, cu evaluarea eficientei programelor si abordare in-dividualá. lar Grupul European de Lucru privind Reabilitarea în Cancer (EUROCHIP) a elaborat indicatorii specifici de evaluare a eficientei programului, care includ testarea calitátii vietii, reintegrarea socialá, profesionalá si necesitatea în asigurarea corectiei psihologice, logopedice si de nutritie [38].

Procesul de reabilitare complexá si argumentatá stiintific presupune nu doar reabilitare functionalá, dar si elucidarea factorilor ce influenteazá orientarea socialá, caracterul disponibilitátii, nivelul de adaptare socioprofesionalá în contextul unor parametri subiectiv-individuali si al statusului psihoemotional [39]. Succesul reabilitárii oncologice este marcat de eforturile echipei multidisciplinare formate din specialisti în psihologie, terapie ocupationalá, alimentatie, asistentá socialá, psihologie s.a. [14].

Concluzii

Reabilitarea medicalá, ca parte componentá a asistentei multidimensionale în patologiile oncologice, aplicatá dupá principiul complexitátii si al continuitátii tratamentului are efecte benefice prin

ameliorarea abilitátilor functionale, psihoemotionale si a calitátii vietii persoanelor cu cancer.

Cea mai utilizatá metodá a reabilitárii medicale indicatá în reabilitarea persoanelor cu patologii oncologice s-a dovedit a fi chinetoterapia, cu toate derivatele ei, argumentatá prin demonstrarea meca-nismelor de actiune la nivelele hormonal, metabolic si imun.

Studiile au demonstrat în mod constant cá exercitiul fizic are efecte benefice asupra mai multor caracteristici si capacitáti fizice: capacitatea functionalá, puterea musculará, greutatea corporalá si constitutia, flexibilitatea, satisfactia de viatá si calitatea generalá a vietii.

Aplicabilitatea mijloacelor chinetoterapeutice a fost estimatá prin scalele de evaluare a capacitátilor functionale (testul mersului de douá minute - two-minute walk test; testul UP and GO; al abilitátiilor functionale dupá Karnofsky - Karnofsky Performance Status KPS), a capacitátilor sociale (calitatea vietii în raport cu sánátatea - EORTC QLQ-C15-PAL; chestionarul privind calitatea vietii îngrijitorului - Partner-Carer QOL Caregiver Quality of Life Index-Cancer Questionnaire CQOLC, socio-economic background, Life Space Assessment questionnaire - LSA) si psihoemotionale (scala de evaluare a stresului, depresiei si anxietátii - HADS).

Organele abilitate în domeniu (Societatea Ame-ricaná de Cancer, Colegiul American de Mediciná Sportivá, Grupul European de Lucru privind Reabilitarea în Cancer - EUROCHIP) recomandá indicarea exercitiului fizic în programe individuale, controlate si ajustate pentru supravietuitorii dupá cancer.

Bibliografie

1. Official WHO page. Cancer, Keyfacts,12 September 2018 (citat 20.03.2019).

2. Braddom R.L. Mediciná fizicá si de reabilitare. Editia a IV-a. Bucuresti: Regia Autonomá Monitorul Oficial, 2015, pp. 1445-1446. ISBN 978-973-0-19869-0.

3. Guvernul Republicii Moldova. Hotârâre cu privire la Programul national de control al cancerului pentru anii 2016-2025. Chisináu, 2016.

4. Tache G.-O. Ghid de mediciná fizicá si recuperare medicalá. Bucuresti, 2001, pp. 279-280. ISBN 9739161-87.

5. Weis J., Giesler J.M. Rehabilitation for Cancer Patient. In: Recent Results Cancer Res., 2018, vol. 210, pp. 105122. doi: 10.1007/978-3-319-64310-6_7

6. Haylock P.J. Advanced cancer: emergence of a new survivor population. In: Semin. Oncol. Nurs, 2010, vol. 26 (3), pp.144-150.doi: 10.1016/j.soncn.2010.05.008

7. Salakari M.R., Surakka T., Nurminen R. et al. Effects of rehabilitation among patients with advances cancer: a systematic review. In: Acta Oncol., 2015, vol. 54(5), pp. 618-628.doi: 10.3109/0284186X.2014.996661

8. Feldstain A., Lebel S., Chasen M. The longitudinal course of depression symptomatology following a palliative rehabilitation program. In: Qual. Life Res.,

2017, vol. 26(7), pp. 1809-1818. doi: 10.1007/s11136-017-1531-7

9. Pinto E., Cavallin F., Alfieri R. et al. Impact of esophagectomy for cancer on patients' occupational status. In: Eur. J. Surg.Onco, 2016, vol. 42(1), pp. 103-109. doi: 10.1016/j.ejso.2015.09.021

10. Horsboel T.A., Bultmann U., Nielsen C. et al. Are fatigue, depression and anxiety associated with labour market participation among patients diagnosed with hematological malignancies? A prospective study. In: Psychooncology, 2015, vol. 24 (4), pp. 408-415. doi: 10.1002/pon.3658

11. Austrian Federal Ministry of Health. Austrian cancer framework program. Vienna: Federal Ministry of Health, 2014.

12. Stout N.L., Silver J.K., Raj V.S. et al. Toward a national initiative in cancer rehabilitation: Recommendations from a subject matter expert group. In: Arch. Phys. Med. Rehabil., 2016, vol. 97(11), pp. 2006-2015. doi: 10.1016/j.apmr.2016.05.002

13. Baili P., Hoekstra-Weebers J., Van HoofE. et al. Cancer rehabilitation indicators for Europe. In: Eur. J. Cancer, 2013, vol. 49(6), pp.1356-1364. doi: 10.1016/j. ejca.2012.10.028

14. Hellbom M., Bergelt C., Bergenmar M. et al. Cancer rehabilitation: A Nordic and European perspective. In: Acta Oncol., 2011, vol. 50(2), pp. 179-186. doi: 10.3109/0284186X.2010.533194

15. Lamprecht J., Thyrolf A., Mau W. Health-related quality of life in rehabilitants with different cancer entities. In: Eur. J. Cancer Care, 2016, vol. 26(5). doi:10.1111/ ecc.12554

16. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/ PMC5630652/ (citat 20.02.2019).

17. McTiernan A., Tworoger S.S., Rajan K.B., et al. Effect of exercise on serum androgens in postmenopausal women: a 12-month randomized clinical trial.In: Cancer Epidemiol. Biomark. Prev., 2004, vol. 13(7), pp. 1099-1105. doi:10.1016/j.cct.2016.07.005

18. Lynch B.M., Dunstan D.W., Vallance J.K., et al. Don't take cancer sitting down: a new survivorship research agenda. In: Cancer, 2013, vol. 119(11), pp. 1928-1935. doi:10.1016/j.cct.2016.07.005

19. Zhang M., Xie X., Lee A.H., et al. Sedentary behaviors and epithelial ovarian cancer risk. In: Cancer Causes Control, 2004, vol. 15(1), pp. 83-89. doi:10.1016/j. cct.2016.07.005

20. Zhou Y., Chlebowski R., LaMonte M.J., et al. Body mass index, physical activity, and mortality in women diagnosed with ovarian cancer: Results from the Women's Health Initiative. In: Gynecol. Oncol., 2014, vol. 133(1), pp. 4-10. doi:10.1016/j.cct.2016.07.005

21. Hall C.C., Norris L., Dixon L., et al. A randomized, phase II, unblinded trial of an Exercise and Nutrition-based Rehabilitation programme (ENeRgy) versus standard care in patients with cancer: feasibility trial protocol.

2018. doi:10.1186/s40814-018-0381-6

22. Yang A.,Sokolof J.,Gulati A. The effect of preoperative exercise on upper extremity recovery following breast cancer surgery: a systematic review. In: Int. J. Rehabil. Res, 2018, vol. 41(3), pp. 189-196. doi: 10.1097/ MRR.0000000000000288

23. Rick O., Dauelsberg T., Kalusche-Bontemps E.M. Oncological Rehabilitation. In: Oncol. Res. Treat., 2017, vol. 40(12), pp. 772-777. doi: 10.1159/000481709

24. Groenvold M., Petersen M.A., Aaronson N.K., et al. The development of the EORTC QLQ-C15-PAL: a shortened questionnaire for cancer patients in palliative care. In: Eur. J. Cancer, 2006, vol. 42(1), pp. 55-64. doi: 10.1016/j.ejca.2005.06.022

25. Foundation E R EQ-5D, 2017. Available from: https:// euroqol.org/ (citat01.03.2019).

26. Peel C., Sawyer Baker P., Roth D.L., et al. Assessing mobility in older adults: the UAB Study of Aging LifeSpace Assessment. In: Phys. Ther., 2005, vol. 85(10), pp.1008-1119. doi:10.1186/s40814-018-0381-6

27. Bohannon R.W., Wang Y.C., Gershon R.C. Two-minute walk test performance by adults 18 to 85 years: normative values, reliability, and responsiveness. In: Arch. Phys. Med. Rehabil, 2015, vol. 96(3), pp. 472-477. doi: 10.1016/j.apmr.2014.10.006

28. Vigano A.L., Tomasso J., Kilgour R.D., et al. The abridged patient-generated subjective global assessment is a useful tool for early detection and characterization of cancer cachexia. In: J. Acad. Nutr. Diet, 2014, vol. 114(7), pp. 1088-1098. doi: 10.1016/j.jand.2013.09.027

29. Thibault R., Goujon N., Le Gallic E., et al. Use of 10-point analogue scales to estimate dietary intake: a prospective study in patients nutritionally at-risk. In: Clin. Nutr., 2009, vol. 28(2), pp. 134-140. doi: 10.1016/j. clnu.2009.01.003

30. Schmitz K.H., Holtzman J., Courneya K.S., et al. Controlled physical activity trials in cancer survivors: a systematic review and meta-analysis. In: Cancer Epidemiol. Biomarkers Prev., 2005, vol. 14, pp. 1588-1595. doi:10.4103/0971-5851.60050

31. McTiernan A. Physical activity after cancer: physiologic outcomes. In: Cancer Invest., 2004, vol. 22, pp. 68-81. doi:10.4103/0971-5851.60050

32. Courneya K.S., Friedenreich C.M., Sela R.A., et al. The group psychotherapy and home-based physical exercise (Group-Hope) trial in cancer survivors: Physical fitness and quality of life outcomes. In: Psychooncol-ogy, 2003, vol. 12, pp. 357-374.doi:10.4103/0971-5851.60050

33. Rajarajeswaran P., Vishnupriya R. Exercise in cancer. In: Indian J. Med.Paediatr. Oncol., 2009, vol. 30(2), pp. 61-70. doi:10.4103/0971-5851.60050

34. American College of Sport Medicine. ACSM's guidelines for exercise testing and Prescription. Philadelphia PA: Lippincott Williams and Wilkin, 2006. doi:10.4103/0971-5851.60050

35. Courneya K.S., Mackey J.R., Jones L.W. Coping with cancer: can exercise help? In: Phys. Sportsmed, 2000, vol. 28, pp. 49-73. doi:10.4103/0971-5851.60050

36. Боголюбов В.М. Медицинская реабилитация. Tom II. Москва, 2007. 625 с. ISBN 5-88187-029-8.

37. McTiernan A. Physical activity after cancer: physiologic outcomes. In: Cancer Invest., 2004, vol. 22, pp. 68-81. doi:10.4103/0971-5851.60050

38. Wochenschr W.K., Riedl D.,Giesinge J.M., et al. Improvement of quality of life and psychological distress after inpatient cancer rehabilitation. Results of a longitudinal observational study. In: EPub, 2017, vol. 129(19-20), pp. 692-701. doi: 10.1007/s00508-017-1266-z

39. Oldervoll L.M., Loge J.H., Paltiel H., et al. The effect of physical exercise program is management palliative care. In: J. Pain Symptom Manage., 2006, vol. 1, pp. 421-446. doi:10.4103/0971-5851.60050

Alisa Tâbîrtâ, dr. st. med., asist. univ., IP USMF Nicolae Testemitanu, tel.: +373 79549280; e-mail: alisa.tabirta@usmf.md