CC BY
6STUDII CLINICO-§TIINfIFICE
OXIGENAREA HIPERBARICÀ ÎN TRATAMENTUL BRON§ITEI CRONICE OBSTRUCTIVE 'ERSOANELE PARTICIPANTE LA LICHIDAREA
CONSECINTELOR AVARIEI DE LA CAE DE LA
>
Vasile LUCHIAN, Rita GUZUN, Vasile PASCAL, Andrei LUCHIANOV,
IMSP Spitalul Republican al Asociatiei Curativ-Sanatoriale §i de Recuperare a Cancelariei de Stat;
USMF Nicolae Testemitanu
Summary
Zyperbaric oxygenation in the complex treatment in obstructive chronic bronchitis of patients parties to the consequences of the Chernobyl accident
Hyperbaric oxygen therapy it has been used in the program of complex treatment at 30 patients with a chronic obstructive bronchitis. The rate hyperbaric oxygen therapy has consisted of 8-10-12 sessions, depending on weight of disease and a condition of the patient. As a result of treatment with use hyperbaric oxygen therapy, fast improvement is reached clinical condition, positive dynamics of a gas condition of arterial blood and improvement of functional parameters ofpulmonary ventilation and central hemodynamics of patients and also anti-oxidantprotection activity were revealed in the basic group.
Key-words: hyperbaric oxygen therapy, obstructive bronchitis.
Резюме
Гипербарическая оксигенация в комплексном лечении хронического обструктивного бронхита у пациентов-участников ликвидации последствий аварии на Чернобыльской АЭС
Гипербарическая оксигенация была использована в комплексной программе лечения и реабилитации 30 больных с хроническим обструктивным бронхитом. Курс галотерапии состоял из 8-10-12 процедур, в зависимости от состояния больного. В результате лечения были достигнуты быстрое улучшение клинического состояния, положительная динамики газового состава в артериальной крови, улучшение показателей легочной вентиляции и центральной гемодинамики больных, а также нормализация антиоксидант-ной защиты в основной группе.
Ключевые слова: гипербарическая оксигенация, обструктивный бронхит .
Actualitatea temei
Maladiile bronhopulmonare reprezintâ o serioasâ problema medico-socialà, în primul rând din cauza nivelului sporit al mor-biditâtii, invaliditâtii §i mortalitâtii, ducând la mari pagube umane §i economice.
Numeroase studii demonstreazâ câ bronçita cronicâ este prevalentâ (90%) în structura maladiilor nespecifice ale sistemului bronhopulmonar, iar 25% din cazuri evolueazâ cu sindromul de obstructie bronhialâ. Acutizarea bronçitei cronice este cauza a 65% din zilele de muncâ pierdute, determinate de acutizârile afectiu-nilor pulmonare cronice nespecifice, aceastâ maladie fiind una dintre cele mai frecvente boli ale sistemului respirator în practica medicului de familie [3, 7].
Este §tiut faptul, câ cea mai nefavorabilâ din punct de vedere al prognozei este bronçita cronicâ obstructivâ, care se caracteri-zeazâ prin modificâri profunde, ireversibile ale arborelui bronhial, manifestându-se prin dereglâri de conductibilitate a bronhiilor mici §i schimbâri emfizematoase în plâmâni. Micçorarea elasticitâtii tesutului pulmonar, la rândul sâu, duce la dereglarea ventilatiei (hipoxie alveolarâ) §i, în consecintâ, la reducerea oxigenârii tesu-turilor §i organelor, determinând hipoxia tisularâ. Clinic, hipoxia de obicei este secundarâ, adicâ deja apârutâ, §i înrâutâteçte evolutia maladiei de bazâ, provocând sporirea insuficientei de oxigenare §i micçorarea resurselor functionale de corectie. Cercul patogenetic se încheie, starea pacientului se înrâutâteçte brusc, dacâ nu se aplicâ la timp terapia antihipoxicâ [1, 2, 4, 6].
Studiile experimentale §i cele clinice au demonstrat câ efectele pozitive ale oxigenârii hiperbarice sunt determinate de actiunea oxigenului hiperbaric la diverse nivele ale sistemului de adaptare a organismului, începând cu cel neuroendocrin §i terminând cu cel subcelular [2, 5, 6]. Actualmente oxigenarea hiperbaricâ se utilizeazâ frecvent în tratamentul complex al afectiunilor cronice bronhopulmonare nespecifice, în special al bronçitelor cronice obstructive [4, 5].
Material fi metode
Luând în consideratie rolul hipoxiei în evolutia dereglârilor metabolice §i hemodinamice, am studiat oxigenarea hiperbaricâ în programul de tratament al unui lot de 30 de pacienti cu bron-§itâ cronicâ obstructivâ, acesta constituind lotul de bazâ. Lotul de comparatie l-au format 12 bolnavi, cârora li s-a administrat numai tratament medicamentos (antibacteriene, bronhodilatatoare, mucolitice, antiinflamatoare, inhibitor al enzimei de conversie a angiotenzinei - ednit 10 mg/zi). Toti pacientii au fost selectati din contingentul participantilor la lichidarea consecintelor avariei de la CAE de la Cernobâl, fiind echivalenti dupâ sex, vârstâ, vechimea maladiei §i manifestârilor insuficientei cardiorespiratorii.
STUDII CLINICO-§TIINTIFICE
Tratamentul cu oxigenare hiperbaricá a constat din 8-10-12 §edinte (in functie de starea pacientului) in regim adaptational 1,3 ata, izopresia de 40-60 min, 10 zile. Durata medie a curei la bolnavii din lotul de bazá a fost 20,4±0,5 zile, in timp ce in lotul de comparatie acest indice a fost de 26,6±1,3 zile (p<0,001).
Rezultate $i discutii
Sub influenta tratamentului cu oxigen hiper-baric toti pacientii au mentionat ameliorarea stárii generale (reducerea eliminárii sputei, disparitia febrei). Mic§orarea dispneei a survenit in primele 5 zile, ea dispárand complet dupá 9-10 zile de trata-ment. Auscultativ s-a observat o dinamicá pozitivá (mic§orarea ralurilor) dupá 6,5±0,5 zile, cu disparitia totalá la 10,1±0,8 zile.
ín grupul de control, cu tratament medicamentos fárá oxigenare hiperbaricá, la 50% din pacienti dispneea s-a diminuat la 10-11 zile, la ceilalti - la a 15-16-a zi de tratament.
Odatá cu ameliorarea clinicá, la bolnavii din lotul de bazá presiunea partialá a oxigenului (PaO2) a crescut de la 67,3±1,0 paná la 71,1±1,2 mm Hg (p<0,001), s-a mic§orat presiunea partialá a bioxi-dului de carbon (PaCO2) de la 42,8±0,4 la 36,3±0,7 mm Hg (p<0,001). La pacientii lotului de comparatie presiunea partialá a oxigenului a avut o tendintá ne-semnificativá de cre§tere, iar modificarea PaCO2, de asemenea, a fost neinsemnatá (p>0,05).
Analiza modificárilor ventilatiei pulmonare a relevat cre§terea cu 35% (p<0,001) a capacitátii vitale pulmonare (CVP) la bolnavii lotului de bazá, de la 2,37±0,11 paná la 3,2±0,21, §¡ a volumului ex-piratiei maximale in prima secundá (VEMs) cu 26,8% (p<0,005) de la 0,97±0,06 l/s paná la 1,23±0,07 l/s, iar a proportiei VEMs/CVP - cu 21,5%. ín cazul pacientilor din lotul de comparatie, cre§terea VEMs §i a VEMs/CVP a constituit 9,9% §i, respectiv, 10,7%.
Ameliorári au intervenit §i in hemodinamica centralá, astfel incat indicele cardiac la bolnavii lotului de bazá a fost in cre§tere de la 2,1±0,11 min/ m2 paná la 2,6±0,1 min/m2 (p<0,001), s-a mic§orat evident rezistenta perifericá (p<0,001).
Luand in considerarte cá unul din efectele esen-tiale ale oxigenárii hiperbarice este intensificarea peroxidárii lipidice, in lotul de bazá am observat complexitatea actiunii acestei metode de tratament asupra sistemului de peroxidare lipidicá - protectie antioxidativá (POL - PAO). Intensitatea peroxidárii lipidelor s-a mic§orat, in special, din contul meta-bolitilor etapelor intermediare §i finale ale POL. Nivelul hidroperoxizilor lipidici tardivi in eritrocite, al dialdehidei malonice in eritrocite §i activitatea B-glu-curonidazei s-au mic§orat, in comparatie cu valorile initiale, cu 16,3% (p<0,05); 22,2% (p<0,01) §i 30,7%
(p<0,001), respectiv, depa§ind nivelul persoanelor sanatoase corespunzator de 1,6; 1,4 §i 1,4 ori. Paralel s-a inregistrat o cre§tere importanta a nivelului su-peroxiddismutazei in eritrocite cu 91,8% (p<0,001) §i a activitatii catalazei cu 48,9% (p<0,001).
Efectul oxigenarii hiperbarice poate fi conditionat de intensificarea adaptationala a activitatii antioxidante, care controleaza nivelul POL. Cre§terea activitatii PAO se realizeaza atat din contul sporirii, sub influenta oxigenului hiperbaric, a formarii antioxidantilor tisulari, cat §i din contul cre§terii activitatii unor enzime §i proteine cu actiune antioxidativa, in special, a ceruloplasminei. Dupa cura de oxigenare hiperbarica, la bolnavii din grupul de baza nivelul ceruloplasminei a crescut cu 21,4%, atingand valorile normei conventionale.
Concluzii
1. Oxigenarea hiperbarica amelioreaza ventilatia pulmonara, favorizeaza cre§terea capacitatilor adaptative ale hemocirculatiei intregului organism §i diminueaza procesele POL, sporind concomitent activitatea PAO.
2. Utilizarea oxigenarii hiperbarice in tratamentul §i in programul de reabilitare a bolnavilor cu bron§ita cronica obstructiva este o cale complementara de corectie a tulburarilor metabolice, avand un efect terapeutic benefic.
Bibliografie
1. Brenk Van den H.A.S., Hyperbaric Oxygen in radiation therapy, in Amer. J. Roentgenol., 1988, v. 102, p. 8-26.
2. Churchill-Davidson J., Hyperbaric Oxygen and radiotherapy: general principles and problems, in Nuntius Radiol., 1988, v. 34, no. 1, p. 5-13.
3. Александрова Н.И., Хронический бронхит, в Клиника и лечение болезней органов дыхания, СПб.,1994, с. 70-85.
4. Егорова Л.И., Голубев В.В., Соколова Ю.С., Гипербарическая оксигенация при хронических неспецифических заболеваниях легких, в Тезисы докл. молодых ученых 4-го Глав. Управления, Москва,1983, с. 106-107.
5. Ермаков Е.В., Барский Р.Л., Применение гипербарической оксигенации при воспалительных заболеваниях легких, в Воен. мед. журнал., 1990, № 12, с. 32-35.
6. Ефуни С.Н., Руководство по гипербарической оксигенации, Москва, Медицина, 1986, с. 288-291.
7. Кокосов А.Н., Концепция этапного развития хронического бронхита, в Современные проблемы клинической и профилактической пульмонологии, СПб.,1992, с. 57-63.
Vasile Luchian, dr. in med., §ef sectie internare, IMSP Spitalul Republican al Asociatiei Curativ-Sa-natoriale §i de Recuperare a Cancelariei de Stat; tel. serv. 20-80-90; mob. 069257590; e-mail: [email protected]
Prezentat la 23.03.2011
