CC BY
82. Jordan J. Obesity, insulin, and hypertension: why outliers count. In: Journal Hypertens., 2014, vol. 32, pp. 740-741.
3. Halldin M. et al. The metabolic syndrome and ECG detected left ventricular hypertrophy-influences from IGF-1 and IGF-binding protein-1. In: PLoS One, 2014, vol. 9, nr. 12, pp. 108-172.
4. Riehle Christian, Dale Abe E. Insulin Signaling and Heart Failure. In: Circ. Res., 2016, nr. 118, pp. 11511169. DOI: 10.1161/CIRCRESAHA.116.306206
5. Villars P. et al. Role of Diastole in Left Ventricular Function, II: Biochemical and Biomechanical Events. In: Am. J. Critical Care, 2004, vol. 13, nr. 6, pp. 453-468.
6. The Task Force for the diagnosis and treatment of acute and chronic heart failure of the European Society of Cardiology (ESC). 2016 ESC Guidelines for the diagnosis and treatment of acute and chronic heart failure. In: EHJ, 2016, nr. 37 (27), pp. 2129-2200. https:// doi.org/10.1093/eurheartj/ehw12
Nadejda Sapojnic,
IMSP Institutul de Cardiologie,
tel.: 069254132,
e-mail: sapojnic_nadia@yahoo.com
CZU: 616.379-008.64:616-056.52-055.2
MODIFICÄRILE METABOLISMULUI GLUCIDIC LA FEMEILE OBEZE DE VÄRSTÄ FERTILÄ
Carolina PITERSCHI, Stela VUDU, Lorina VUDU,
IP Universitatea de Stat de Medicinä si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
Obezitatea este o problemä de sänätate publicä care implicä multiple deregläri metabolice, conducând la dezvoltarea dia-betului zaharat de tip 2, a sindromului metabolic, a patologiei cardiovasculare. Insulinorezistenta este veriga patogeneticä de bazä în dezvoltarea diabetului zaharat de tipul dat. Scopul stu-diului realizat a fost de a aprecia gradul de insulinorezistentä si riscul de dezvoltare a diabetului zaharat de tip 2 la femeile obeze de värstä fertilä. În studiu au fost incluse 84 de femei cu vârsta cuprinsä între 20 si 40 ani, färä istoric de diabet. Au fost considerate cu obezitate femeile cu un IMC peste 30. Insulinorezistenta a fost definitä de indicele HOMA-IR > 2,0; glicemia bazalä >5,6 mmol/l. Cercetärile efectuate relevä o corelatie pozitivä între obezitate si diabet la femeile obeze de värstä fertilä. Astfel, la aceste femei, comparativ cu cele normoponderale, s-au depistat valori mai înalte ale insuline-miei (p<0,0001), glicemiei (p<0,022) si indicelui HOMA-IR (p<0,0006), acesti parametri crescând direct proportional cu valorile IMC. Asadar, dereglärile metabolismului glucidic la femeile obeze sunt direct proportionale cu valoarea IMC, demonstrând cä hiperinsulinemia si insulinorezistenta sunt
factori de rise majori in dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2, bolilor cardiovasculare, sindromului metabolic. Monitori-zarea acestorpersoane va permite depistarea timpurie a bolii si preintampinarea dezvoltarii complicatiilor cronice.
Cuvinte-cheie: obezitate, insulinorezistenta, diabet zaharat de tip 2, femei de varsta fertila
Summary
Carbohydrate metabolic changes in young obese women
Obesity is increasing around the world and is now considered as a global public health problem. It is related to many disorders, most of which are metabolic. Insulin resistance is a basic aspect of the etiology of type 2 diabetes. This study aimed to evaluate the risk of type 2 diabetes mellitus according to BMI in young women. 84 non-diabetic female aged 20 to 40 years were included. Obesity was defined as a BMI of 30 or greater. Insulin resistance was defined as HOMA-IR > 2,0, and fasting plasma glucose > 5,6 mmol/l. We found a strong positive association between obesity and risk of diabetes. Baseline mean value of fasting insulin (p<0,0001), fasting glucose (p<0,022) and HOMA-IR (p<0,0006), are higher in young obese women and increased proportionally to the level of BMI. The risk of type 2 diabetes mellitus in young women tends to increase proportionally to the level of BMI. These findings suggest that clinically measurable markers of adipose tissue and insulin resistance may be useful in prediabetes and diabetes risk identification among obese women.
Keywords: obesity, insulin resistance, type 2 diabetes mellitus, young women
Резюме
Изменения углеводного обмена у женщин детородного возраста с избыточным весом
Ожирение является одной из основных проблем общественного здравоохранения. Оно является фактором риска в развитии таких патологий как диабет 2-го типа, метаболический синдром, сердечно-сосудистая патология. Основным патогенетическим звеном в развитии диабета типа 2 является резистентность к инсулину. Целью данного исследования было оценить степень резистентности к инсулину и риск развития диабета типа 2у женщин детородного возраста с ожирением. В исследовании принимали участие 84 женщины в возрасте от 20 до 40 лет, без диабета. Женщины с ИМТ выше 30 считались страдающими ожирением. Резистентность к инсулину определялась по HOMA-IR >2,0, базальная глюкоза в крови >5,6 ммоль/л. Исследование выявило положительную корреляцию между ожирением и диабетом у женщин детородного возраста с ожирением. Так, у этих женщин наблюдались более высокие значения инсулинемии (р<0,0001), уровня глюкозы в крови (р<0,022) и индекса HOMA-IR (р<0,0006) по сравнению с женщинами с нормальным весом, и эти значения увеличивались прямо пропорционально значе-
те
ниям ИМТ. Таким образом, нарушения метаболизма глюкозы у женщин с ожирением детородного возраста прямо пропорциональны ИМТ, что свидетельствует о том, что гиперинсулинемия и резистентность к инсулину являются важными факторами риска развития диабета 2-го типа, сердечно-сосудистых заболеваний, метаболического синдрома. Мониторинг этих людей позволит выявить заболевание на ранней стадии и предотвратить развитие хронических осложнений.
Ключевые слова: ожирение, инсулинорезистентность, диабет 2-го типа, женщины детородного возраста
Introducere
Obezitatea este o problema globala cu caracter de pandemie, si Republica Moldova nu este o exceptie. Conform datelor Ministerului Sanatatii, Muncii si Protectiei Sociale pentru anul 2017, in Moldova se numarau 66.754 obezi, cu 8632 mai mult decat in 2015. Este ingrijorator faptul ca cresterea obezitatii se manifesta mult mai frecvent la copii si adultii tineri [1, 2]. Aceasta este o adevarata problema de sanatate publica, conditionand cresterea prevalentei diabetului zaharat de tip 2, a sindromului metabolic, a bolilor cardiovasculare, respiratorii si psihosociale [3, 4].
Rezistenta la insulina este cauza principala a diabetului de tip 2 si apare cu multi ani inainte de debutul lui. Aceasta este o starea in care captarea glucozei de catre tesuturile sensibile la insulina este afectata, ceea ce duce la hiperinsulinemie prin stimularea p-insulelor pancreatice in vederea unui control optim al glicemiei [4, 5].
Mai multi factori sunt implicati in mecanis-mul dezvoltarii insulinorezistentei, dintre care obezitatea joaca un rol primordial. Corelatia dintre obezitate si insulinorezistenta este explicata prin mai multe mecanisme. Rolul central in patogeneza insulinorezistentei il detin adipocitele si tesutul adipos. Efectul lipolitic exagerat al adipocitelor hipertrofice disfunctionale duce la eliberarea intensa de acizi grasi liberi si la dereglarea secretiei de adipokine in circulatie, ambele fiind implicate in patogeneza insulinorezistentei. Totodata, adipoci-tele hipertrofice creeaza conditii de hipoxie locala, cu moartea lor ulterioara, infiltrarea macrofagelor si cresterea secretiei citokinelor inflamatorii (factorul de necroza tumorala a, interleukina 6, proteina chemoatractanta a monocitelor 1). Ca rezultat se va produce o stare de inflamatie sistemica, cu afectarea cailor de semnalizare pentru insulina si hperinsulinemie [5].
Obezitatea creste riscul diabetului zaha-rat de tip 2 prin marirea insulinorezistentei, iar insulinorezistenta este primul semn al deregla-
rii metabolismului glucidic [6, 7]. Identificarea insulinorezistentei la femeile obeze de vârstâ fertilá este importantâ, deoarece serveste drept instrument de screening pentru persoanele cu risc de dezvoltare a diabetului zaharat de acest tip.
Scopul studiului realizat a fost de a aprecia gradul de insulinorezistentâ si riscul de dezvoltare a diabetului zaharat de tip 2 la femeile obeze de vârstâ fertilâ.
Material si metode
Studiul este unul de cohortâ si a fost aprobat de Comitetul de eticâ a cercetârii, USMF Nicolae Testemitanu. Toate femeile au semnat benevol acor-dul informat de participare în studiu. Datele colectate au fost utilizate si analizate în mod anonim.
În studiu au fost înrolate 84 de femei, dintre care 20 normoponderale (lotul-martor) si 64 cu obezitate, repartizate în trei loturi: lotul 1 - 23 de femei cu obezitate grad I, lotul 2 - 20 de femei cu obezitate gr. II, lotul 3 - 21 cu obezitate gr. III. Femeile cu exces ponderal (IMC >30) au fost selectate în perioada 2017-2019 în Centrul Unica Sport, unde s-au adresat pentru a pierde din greutate. Criteriile de excludere au fost: femei cu obezitate dezvoltatâ pe fundalul altor boli (obezitate secundarâ), diabet zaharat, vârsta sub 19 ani si peste 45 de ani, perioada de menopauzâ, sarcinâ sau lactatie. În lotul-martor au fost incluse femei normoponderale, din aceeasi categorie de vârstâ, sânâtoase.
Mâsurârile antropometrice au cuprins: determi-narea masei corporale, mâsurarea înâltimii si calcula-rea în baza acestora a indicelui masei corporale (IMC). Conform OMS, au fost considerate obeze femeile cu IMC peste 30 kg/m2. A fost apreciatâ circumferinta taliei si a soldului si a fost calculat raportul talie/sold. Drept valoare ce relevâ un risc crescut pentru diabet a fost consideratâ 0,84-0,86 (la femei) [8].
Examenul biochimic: au fost apreciate nivelul glicemiei, al insulinemiei a jeun si a fost calculat indicele HOMA-IR. Metodele aplicate: de dozare a glicemiei - spectrofotometricâ; de dozare a insuli-nei - CLIA.
Rezistenta la insulinâ (HOMA-IR) a fost cuantifica-tâ cu ajutorul formulei: HOMA-IR = (insulinâ (pU/mL) x glicemie (mg/dL))/405 si definitâ ca HOMA-IR >2.
Datele au fost analizate statistic cu ajutorul programului Student t-test.
Rezultate obtinute
În studiu au fost incluse 84 de femei, dintre care 20 normoponderale si 64 cu obezitate, cu vârsta medie de 33,9±5,9 ani (tabelul 1).
Tabelul 1
Característica generala a grupului luat în studiu
Vârsta Masa Talia IMC Raport talie/sold
Normopondere (n=20) 32±3,2 54±4,6 168±4,9 19,2±1,2 0,83±0,03
Obezitate gr. I (n=23) 34,9±5,7 88,7±9,0 167±4,8 31,5±1,9 0,91±0,08
Obezitate gr. II (n=20) 33,4±7,1 104,1±5 164,9±3,4 38,1±1,1 0,93±0,08
Obezitate gr. III (n=21) 33,8±6,6 134,7±2 168,5±6,7 47,1±6,7 0,92±0,02
Comparand valorile raportului talie/sold, am observat ca fata de lotul-martor, atat femeile din lotul 3, cat si cele din lotul 2 au avut valori semnificativ mai mari (t=7,96, p<0,0001), insa am determinat valori statistic nesemnificative pentru femeile din lotul 1 (tabelul 1).
In lotul 1, care a cuprins 23 de femei cu obezi-tate de gr. I, media valorilor insulinemiei a fost de 9,6±4,0 pUI/mL versus 3,65±1,6 pUI/mL in lotul-mar-tor (p<0,0006); media valorilor glicemiei - 5,2±0,3 mmol/l, fata de 5,1±0,3 mmol/l in lotul-martor (p<0,025), valoare semnificativa statistic; media valorilor pentru indicele HOMA-IR a fost de 2,3±0,9 versus 0,8±0,25 raportat in lotul-martor, valoare semnificativa statistic (p<0,0045), (tabelul 2).
In lotul 2, care a cuprins 20 de femei cu obe-zitate de gr. II, media valorilor insulinemiei a fost de 12,6±8,0 pUI/mL versus 3,65±1,6 pUI/mL in lotul-martor (p<0,0014); media valorilor glicemiei - 5,4±0,4 mmol/l, comparativ cu 5,1±0,3 mmol/l in lotul-martor (p<0,028), valoare semnificativa statistic; media valorilor pentru indicele HOMA-IR a fost de 2,9±1,8 fata de 0,8±0,25 in lotul-martor, valoare semnificativa statistic (p<0,023), (tabelul 2).
In lotul 3, care a inclus 21 de femei cu obe-zitate de gr. III, media valorilor insulinemiei a fost de 17,6±10,4 pUI/mL fata de 3,65±1,6 pUI/mL in lotul-martor (p<0,0005); media valorilor glicemiei a constituit 5,8±0,3 mmol/l, fata de 5,1±0,3 mmol/l in lotul-martor (p<0,01), semnificativa statistic; media valorilor pentru indicele HOMA-IR a fost de 4,5±2,9 versus 0,8±0,25 in lotul-martor, valoare semnificativa statistic (p<0,0001), (tabelul 2).
Discutii
În acest studiu au fost analizate modificârile metabolismului glucidic la femeile obeze de vârstâ fertilâ în raport cu indicele masei corporale si am observat o puternicâ corelatie pozitivâ, semnificativâ statistic, care vorbeste despre un risc crescut de dezvoltare a diabetului zaharat de tip 2 la femeile obeze metabolic sânâtoase, comparativ cu cele normopon-derale. Astfel, la femeile cu obezitate, comparativ cu cele normoponderale, s-au depistat valori mai înalte ale insulinemiei (p<0,0001), glicemiei (p<0,022) si indicelui HOMA-IR (p<0,0006), acesti indici crescând direct proportional cu valorile IMC (v. figura).
insulinemia (^UI/mL) glicemia (mmol/l) HOMA-IR
Normopondere Obezitate gr. I Obezitate gr. II Obezitate gr. III
Parametrii de laborator in raport cu valoarea IMC
Mai multe cercetäri relevä cä obezii metabolic sänätosi au un risc crescut pentru DZ de tip 2, direct proportional cu IMC, comparativ cu persoanele normoponderale [9, 10]. Iar studiile prospective au demonstrat cä persoanele obeze metabolic sänätoa-se au un risc de dezvoltare a diabetului de 4 ori mai mare decat cele normoponderale [11].
Nu doar IMC, ci si raportul talie/sold este un parametru ce vorbeste despre excesul de tesut adi-pos si riscul crescut de dezvoltare atat a diabetului zaharat de tip 2, cat si a altor boli cronice, precum cele cardiovasculare, cancerul etc. [12, 13].
Studiul de fatä de asemenea relevä faptul cä, comparativ cu lotul-martor, atat femeile din lotul 3, cat si cele din lotul 2 au prezentat valori semnificativ mai mari (t=7,96, p<0,0001) si un risc crescut pentru diabet, s-au inregistrat valori statistic nesemnificative pentru femeile din lotul 1.
Obezitatea si diabetul de tip 2 sunt considerate boli evolutia cärora poate fi influentatä prin modifi-carea regimului alimentar si a stilului de viatä. Depis-tarea timpurie a factorilor predictivi pentru diabet si intervenirea la timp vor ameliora statutul metabolic si starea de sänätate a persoanelor cu obezitate.
Concluzii
Dereglärile metabolismului glucidic, manifes-tate prin cresterea insulinemiei si a glicemiei bazale, sunt impunätoare, demonstrand cä hiperinsulinemia si insulinorezistenta sunt factori de risc majori in dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2, a bolilor cardiovasculare, a sindromului metabolic. Aceste
Tabelul 2
Parametri paraclinici
Insulinemia Glicemia HOMA-IR
Normopondere (n=20) 3,65±1,6 5,1±0,3 0,8±0,25
Obezitate gr. I (n=23) 9,6±4,0 5,2±0,3 2,3±0,9
Obezitate gr. II (n=20) 12,6±8,0 5,4±0,4 2,9±1,8
Obezitate gr. III (n=21) 17,6±10,4 5,8±0,3 4,5±2,9
modificäri se dezvoltä lent, dar devreme, si sunt direct proportionale cu valoarea IMC.
Monitorizarea acestor persoane va permite de-pistarea timpurie a maladiei, pentru a preîntâmpina dezvoltarea complicatiilor cronice.
Bibliografie
1. Leandra A.-G., Ziad A.A., Zargar A.H., et al. Worldwide trends in body-mass index, underweight, overweight, and obesity from 1975 to 2016: a pooled analysis of 2416 population-based measurement studies in 128-9 million children, adolescents, and adults. NCD Risk Factor Collaboration (NCD-RisC). In: Lancet, 2017, nr. 390(10113), pp. 2627-2642. doi: 10.1016/S0140-6736(17)32129-3
2. Ng M., Fleming T., Robinson M., et al. Global, regional and national prevalence of overweight and obesity in children and adults 1980-2013: A systematic analysis The GBD 2013. In: Lancet, 2014, nr. 384(9945), pp. 766-781. doi: 10.1016/S0140-6736(14)60460-8
3. Mokdad A.H., Ford E.S., Bowman B.A., et al. Prevalence of obesity, diabetes, and obesity-related health risk factors, 2001. In: JAMA, 2003, nr. 289(1), pp. 76-79.
4. Jovic D., Marinkovic J., Vukovic D. Association between body mass index and prevalence of multimorbidity: a cross-sectional study. In: Public Health, 2016, nr. 139, pp. 103-111. doi: 10.1016/j.puhe.2016.05.014.
5. Jianping Y. Mechanisms of insulin resistance in obesity. In: Frontiers of Medicine, 2013, vol. 7 (Issue 1), pp. 14-24.
6. Castro A., Kolka C., Kim S., Bergman R. Obesity, insulin resistance and comorbidities - Mechanisms of association. In: Arq. Bras. Endocrinol. Metabol., 2014, nr. 58(6), pp. 600-609.
7. Gallagher E., Leroith D., Karnieli E. Insulin resistance in obesity as the underlying cause for the metabolic syndrome. In: Mt. Sinai J. Med., 2010, nr. 77(5), pp. 511-523. doi: 10.1002/msj.20212.
8. WHO: Waist Circumference and Waist-Hip Ratio: Report of a WHO Expert Consultation Geneva, 8-11 December 2008. https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/1066 5/44583/9789241501491_eng.pdf;jsessionid=17F035 060E557399A8BD552096FE998B?sequence=1
9. Jung J.Y., Park S.K., Oh C.M., et al. The risk of type 2 diabetes mellitus according to the categories of body mass index: the Korean Genome and Epidemiology Study (KoGES). In: Acta Diabetol., 2018, nr. 55(5), pp. 479-484.
10. Meigs J.B.,Wilson P.W., Fox C.S., et al. Body mass index, metabolic syndrome, and risk of type 2 diabetes or cardiovascular disease. In: J. Clin. Endocrinol. Metab., 2006, nr. 91(8), pp. 2906-2912.
11. Kim C.-H., Kim H.-K., Bae S-J., et al. Independent impact of body mass index and metabolic syndrome on the risk of type 2 diabetes in Koreans. In: Metab. Syndr. Relat. Disord., 2012, nr. 10, pp. 321-325.
12. Schulze M., Heidemann C., Schienkiewitz A., et al. Comparison of anthropometric characteristics in predicting the incidence of type 2 diabetes in the EPIC-Potsdam study. In: Diabetes Care, 2006, nr. 29(8), pp. 1921-1923.
13. Wang Y., Rimm B., Stampfer M., et al. Comparison of abdominal adiposity and overall obesity in predicting risk of type 2 diabetes among men. In: Am. J. Clin. Nutr., 2005, nr. 81(3), pp. 555-563.
Carolina Piterschi,
Laboratorul de endocrinologie, IP USMF Nicolae Testemitanu, tel.: 069120007,
e-mail: carolina.piterschi@usmf.md
CZU: 616.379-008.64-036.22(478)
EPIDEMIOLOGIA DIABETULUIZAHARAT ÍN REPUBLICA MOLDOVA: REALITATE SI PERSPECTIVE
Aristia SEREMET1'2, Valentina CASIAN1, Zinaida ALEXA1,2, Dumitru HAREA2,
'IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu, 2IMSP Spitalul Clinic Republican Timofei Mosneaga
Rezumat
Diabetul zaharat (DZ) este o problemä globalä grava de sänätate, afectand in prezent 425 milioane de oameni si se estimeazä cä va afecta peste 690 milioane de persoane panä in anul 2045. Nicio tarä nu este imunä impotriva acesteipan-demii globale, care determinä cheltuieli semnificative pentru toti cei afectati. Din Anuarul Statistic al Republicii Moldova putem obtine informatii ce tin de numärul total al persoanelor cu diabet si al celor tratate cu insulinä. Aceste date insä nu sunt suficiente pentru aprecierea realä a impactului DZ asupra sis-temului de sänätate. De aceea, a fost efectuat un sondaj al me-dicilor de familie in ceea ce priveste caracteristica persoanelor cu diabet zaharat (varsta, tipul diabetului, durata maladiei, valorile IMC, valorile HbAlc, ale colesterolului total, precum si prezenta patologiilor cardiovasculare, a afectärii renale, a amputatiilor la diabetici). In Republica Moldova, conform datelor oferite de 57,3% medici de familie, au fost inregistrati 60.000 de pacienti cu diabet zaharat. Proiectand rezultatele asupra intregii populatii, putem presupune cä, la moment, in tarä sunt circa 190.000 de diabetici, din care jumätate sunt nediagnosticati. Republica Moldova nu dispune de un registru al persoanelor diabetice. Sunt necesare recomandäri unificate pentru raportarea cazurilorpacientilor cu diabet - obtinerea valorilor-tintä, particularitätile de tratament, precum si prezenta si stadializarea complicatiilor cronice. Elaborarea registrului persoanelor cu diabet zaharat va aduce beneficii atat pentru lucrätorii medicali, cat si pentru intregul sistem de sänätate si va permite colectarea datelor necesare pentru o planificare mai eficientä a timpului si a surselorfinanciare.
Cuvinte-cheie: diabet zaharat, epidemiologie, registru
