Eficiența tratamentului de durată cu ramipril și eprosartan în disfuncția diastolică, insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată și insulinorezistență Текст научной статьи по специальности «Клиническая медицина»

Concluzie

Analiza evolutiei sarcinii si a nasterii la gravi-dele cu SM denotä cä dezvoltarea lor pe un fundal metabolic patologic provoacä un sir de complicatii somatice si obstetricale. Astfel, femeile gravide cu SM initial formeazä grupa de risc pentru avort spontan, stäri hipertensive, macrosomie fetalä, anomalii ale travaliului. Aceasta impune necesitatea planificärii sarcinii în starea patologicä vizatä, cu corectarea tulburärilor metabolice, mäsuri care nu numai vor prelungi sarcina, ci si vor preveni dezvoltarea complicatiilor.

Bibliografie

1. Baliutaviciené D., Buinauskiené J.B., Petrenko V., et al. Gestational diabetes, obesity, and metabolic syndrome diagnosed during pregnancy. In: Metab. Syndr. Relat. Disord, 2012, nr. 10(3), pp. 214-217.

2. Hai-Feng Yu, Hong-Su Chen, Da-Pang Rao, et al. Association between polycystic ovary syndrome and the risk of pregnancy complications. In: Medicine, 2016, vol. 95, nr. 51, p. e4863.

3. HAPO Study Cooperative Research Group. Metzger B.E., Lowe L.P., et al. Hyperglycemia and adverse pregnancy outcomes. In: N. Engl. J. Med., 2008, nr. 358(19), pp. 1991-2002.

4. Leung T.Y., Leung T.N., Sahota D.S., et al. Trends in maternal obesity and associated risks of adverse pregnancy outcomes in a population of Chinese women. In: BJOG, 2008, nr. 115(12), pp. 1529-1537.

5. Ovesen P., Rasmussen S., Kesmodel U. Effect of prepregnancy maternal overweight and obesity on pregnancy outcome. In: Obstet. Gynecol., 2011, nr. 118, pp. 305-312.

6. Salzer L., TenenbaumhGavish K., Hod M. Metabolic disorder of pregnancy (understanding pathophysiology of diabetes and preeclampsia). In: BestPract. Res. Clin. Obstet. Gynecol., 2015, nr. 29(3), pp. 328-338.

7. Stuebe A.M., Landon M.B., Lai Y., et al. Maternal BMI, glucose tolerance, and adverse pregnancy outcomes. In: Am. J. Obstet. Gynecol., 2012, nr. 207(1), pp. 621627.

8. Макаров И.О. и др. Течение беременности, родов и послеродового периода у женщин с метаболическим синдромом. B: Российский вестник акушера-гинеколога, 2012, № 12(3), с. 36-41.

9. Передеряева Е.Б, Пшеничникова Т.Б, Донина Е.В. Течение беременности у женщин с метаболическим синдромом с учетом патогенетической роли тромбофилии. В: Акушерство, гинекология и репродукция, 2014, № 1, с. 60-65.

10. Соколов Е.И., Манухин И.Б., Мочалов А.А. Нарушения в системе гемостаза и его коррекция у беременных с метаболическим синдромом. В: Лечащий врач, 2011, № 3, с. 43-47.

Irina Sagaidac, IP USMF Nicolae Testemitanu, Catedra de obstetricä si ginecologie, tel.: +373 069340259, e-mail: irinasagaidac@yahoo.com

CZU: 616.12-008.46-008.9:615.22

EFICIENTA TRATAMENTULUI DE DURATÄ

CU RAMIPRIL SI EPROSARTAN ÎN DISFUNCTIA

> >

DIASTOLICÄ, INSUFICIENTA CARDIACÄ CU FRACTIE DE EJECTIE PÄSTRATÄ

SI INSULINOREZISTENTÄ

> )

N. SAPOJNIC1, Al. CARAUS1, D. SASU1, V. MOSCALU1, L. SEMIONOV1, V. DABIJA1, V. GONTA2, Gh. HAREA3,

E. RUsSu3, M. CARAUS4,

'IMSP Institutul de Cardiologie, 2IMSP Spitalul Clinic Republican Timofei Mosneaga, 3 IP USMF Nicolae Testemitanu, 4Spitalul Clinic de Recuperare Iasi, România

Rezumat

Hipertensiunea arterialä (HTA) si insulinorezistenta (IR) coexistä frecvent ca niste conditii-satelit, agravând evolutia sindromului metabolic. Prezenta disfunctiei diastolice (DD) a ventriculului stâng (VS) categorizeazäpacientii hipertensivi ca având un risc cardiovascular înalt, indiferent de masa ventri-cularä sau nivelul TA. Unele studii care au vizat pacientii cu IR au evidentiat si compromiterea functiei diastolice a VS, iar gradul alterärii acesteia ar fi dependent de nivelul perturbäri-lor metabolismului carbohidratilor. Luând în considerare rolul activärii neurohumorale în dezvoltarea si perpetuarea HTA ce duce la afectarea organului-tintä si insuficientä cardiacä (IC), precum si interrelatia cu IR, am considerat necesarä evaluarea actiunii terapiei conventionale active asupra siste-mului reninä-angiotensinä-aldosteron (SRAA) si a impactului acesteia asupra functiei diastolice, clasei functionale NYHA a IC si IR. Studiul a demonstrat o eficientä comparabilä a IEC ramipril si ARA II eprosartan în restaurarea indicilor fiziologici lusitropici, ameliorarea clasei functionale NYHA a IC si a indicilor metabolismului carbohidratilor (HOMAIR), dar cu o superioritate statistic semnificativä la administrarea ARA II eprosartan, fenomen explicatprin efectele simpatolitice aditionale, specifice moleculei de eprosartan.

Cuvinte-cheie: disfunctie diastolicä, insuficientä cardiacä cu fractie de ejectie pästratä, insulinorezistentä, hipertensiune arterialä

Summary

Efficacy of long-lasting therapy with ramipril and eprosartan on diastolic dysfunction, functional class of HFpEF and insulin resistance in hypertensives

Hypertension and insulin resistance (IR) that often coexist satellite conditions aggravating the evolution of metabolic syndrome. Association of HT and insulin resistance (IR) are related to higher cardio metabolic risk and enhancement of target organ damages (TOD). Studies focused on patients with IR revealed compromised diastolic function and the alterations degree would be dependent on carbohydrate metabolism disturbances. Considering the key-role of the neurohumoral activation in pathophysiology of both heart failure and IR, we

have considered the assessment of conventional therapy acting on the renin-angiotensin-aldosterone system (RAAS) and its impact on diastolic function, NYHA functional class of heart failure and IR. The study demonstrated a comparable efficacy of both ACEI Ramipril and ARB Eprosartan on restoration of physiological indices of lusitropy, improvement of functional class of heart failure and carbohydrate metabolism indices (HOMAir), but with greater efficiency in the Eprosartan-medicated arm, probably due to additional sympatholytic effect of its moiety.

Keywords: diastolic dysfunction, heart failure with preserved ejection fraction, insulin resistance, hypertension

Резюме

Исследование влияния рамиприла и эпросартана на диастолическую дисфункцию, функциональный класс сердечной недостаточности и инсулинорезистент-ность при длительном лечении гипертензивной болезни

Эссенциальная гипертензия и инсулинорезистентность часто сосуществуют и усугубляют течение метаболического синдрома. Наличие диастолической дисфункции левого желудочка автоматически переводят человека в группу высокого сердечно-сосудистого риска, независимо от уровня артериального давления и массы миокарда левого желудочка. Некоторые исследования, которые включали пациентов с инсулинорезистентностью, выявили нарушения диастолической функции, и степень этих нарушений коррелировала с тяжестью пертурбаций углеводного обмена. Принимая во внимание важность нейрогуморальной активации в развитии поражений органов-мишени, сердечной недостаточности и взаимосвязи с инсулинорезистентностью, мы исследовали эффективность терапии, влияющей на ренин-ангиотензин-альдостероновую систему (РААС), на показатели диастолической функции, функциональный класс сердечной недостаточности и инсулинорезистентность. Исследование доказало сравнимую эффективность ИАПФ рамиприла и АРА II эпросартана на восстановление физиологических показателей диастолической функции, улучшение функционального класса NYHA сердечной недостаточности и инсули-норезистентности. В то же время, было установлено статистически достоверное превосходство эпросартана и улучшение вышеперечисленных показателей в сравнение с рамиприлом, что объясняется дополнительным симпатолитическими эффектами молекулы эпросартана.

Ключевые слова: диастолическая дисфункция, сердечная недостаточность с сохраненной фракцией выброса, инсулинорезистентность, эссенциальная гипертензия

Introducere

In pofida unor performance in diagnosticarea si tratamentul bolilor cardiovasculare, acestea continua sa ocupe locul de frunte in structura morbiditatii prin boli necontagioase si sunt cauza principala de morta-

litate in intreaga lume, cu un potential de dizabilitate ¡mpunátor si un impact negativ asupra calitátii vietii. In SUA, circa 5,1 mil. de oameni suferá de insuficientá cardiacá (IC), iar mortalitatea la cinci ani constituie 50% [1]. Costurile suportate de societatea americaná se estimeazá la peste 34,4 miliarde dolari, constituind si o problemá economicá majorá.

In continuumul cardiovascular, insuficienta cardiacá reprezintá stadiul final al unui spectru larg de patologii cardiovasculare si metabolice. Au fost efectuate numeroase studii extensive ce puncteazá cauzele favorizante si mecanismele declansatoare, dar si posibilitátile farmacoterapeutice de interventie in IC. In pofida eforturilor titanice depuse de intreaga comunitate medicalá, morbiditatea prin IC inregis-treazá o ascensiune continuá, fiind slab controlatá in majoritatea tárilor lumii, inclusiv in cele cu un sistem avansat de ocrotire a sánátátii. Fenomenul cresterii paradoxale a incidentei IC, in pofida ameliorárii pro-gnosticului majoritátii patologiilor cardiovasculare, constituie "paradoxul IC", explicat prin urmátoarele: 1) pacientii nu sunt completamente "vindecati", ci e redus riscul de mortalitate; 2) modificarea demo-graficá a populatiei spre senescentá si asocierea comorbiditátilor; 3) sporirea vigilentei medicale.

IC este frecvent asociatá cu insulinorezistenta (IR), remarcandu-se o prevalentá deosebit de inaltá a IC (>70%) printre diabetici [2]. Implicarea IGF-1 ar putea elucida linkage-ul dintre obezitate, tensiunea arterialá (TA) inaltá, disfunctia diastolicá (DD) si sindromul metabolic [3]. Studiile epidemiologice si practica clinicá au demonstrat clusterizarea inaltá a factorilor de risc (FR) cardiovasculari. Prezenta mai multor FR determiná ca riscul cardiovascular total si cel de progresare spre IC sá fie mai inalti decat simpla insumare a fiecárui FR separat. Stárile pato-logice asociate cu IR sporesc riscul de dezvoltare a IC. Numeroase studii au identificat IR si DZ cá fiind FR pentru dezvoltarea IC, independent de ischemia miocardului sau HTA [4]. La diabeticii normotensivi, riscul de dezvoltare a IC este de douá ori mai inalt printre bárbati si de cinci ori printre femei, fapt sta-bilit de The Framingham Heart Study.

Insulinorezistenta este definitá ca inabilitatea in-sulinei de a exercita efectele sale metabolice la nivel tisular (tesutul adipos, muschiul scheletic si ficatul) [4]. Disfunctia diastolicá (DD) reprezintá anomalii de umplere si de relaxare ventriculará, apreciate ecocardiografic [5]. Disfunctia diastolicá rámane asimptomaticá pentru multe decenii, dar avansarea in varstá, HTA si comorbiditátile determiná evolutia ei spre sindromul de IC clinic manifestá. Insuficienta cardiacá cu fractie de ejectiepástratá (IC FEp) este un sindrom clinic caracterizat prin semne si simp-

tome tipice IC (semnele pot lipsi în stadiile timpurii ale IC sau în conditiile tratamentului diuretic), FE a ventriculului stâng (VS) pâstratâ (FE >50%), VS nedi-latat si afectare structuralâ relevantâ (HVS/AS dilatat) si/sau disfunctie diastolicâ (afectarea relaxârii VS si umplerii ventriculare) [6].

IR altereazâ mecanismele neurohumorale locale si sistemice, determinând modificâri metabo-lice si moleculare în sistemul câilor de semnalizare, conditionând disfunctia de organ (e.g. miocard) si tranzitia spre IC. La nivel molecular are loc hiperac-tivarea sistemelor neurohumorale fundamentale, cum ar fi cel simpatic adrenergic, si a sistemului re-ninâ-angiotensinâ-aldosteron (SRAA), care au roluri echiimportante atât în fiziopatologia IR, cât si în IC. Odatâ cu sporirea concentratiei de angiotensinâ II (AT II) circulantâ, hiperinsulinemia cronicâ determinâ hiperexpresia receptorilor de AT II, cu manifestarea efectelor lor tipice maladaptive.

Astfel, farmacoterapia stârilor asociate cu IR ar trebui sâ includâ obligatoriu si agenti farmacologici care ar modula activitatea SRAA. Electia IEC si ARA II ar prezenta unele avantaje fatâ de alte grupe de preparate prin efectele cardioprotectoare si ame-liorarea indicilor metabolismului carbohidratilor. Administrarea unui astfel de agent medicamentos ce ar îmbina într-o singurâ moleculâ abilitatea de a interactiona atât cu SRAA, cât si cu sistemul nervos simpatic, cu impact asupra performantei cardiace si a IR, ar fi de o utilitate deosebitâ. În acest sens, eprosartanul este unicul ARA II non-byfenil-non-tetrazolic, farmacologic activ, antagonist concurent al receptorilor AT II, cu mecanism (unic) dublu de actiune, orientat spre modularea atât a SRAA, cât si a sistemului nervos simpatic, determinat de blocarea receptorilor AT1 la nivel presinaptic, astfel manifes-tând un efect simpatolitic major. Ramiprilul este un IEC bine studiat, fiind de electie la pacientii cu risc cardiovascular înalt.

Scopul studiului realizat a fost evaluarea eficientei medicatiei conventional active asupra SRAA (IEC ramipril si ARA II eprosartan), asupra indicelui de insulinorezistentâ (HOMA IR) disfunctiei diastolice si IC FEp la pacientii cu HTA esentialâ.

Material si metode

Au fost inclusi în studiu 101 pacienti (48,51% bârbati; vârsta medie = 51,1±0,71 ani, durata ma-ladiei - 13,2±1,95 luni, TAS - 202,46±7,62 mmHg, TAD - 106,71±5,78 mmHg) cu HTA esentialâ de gr. II-III, disfunctie diastolicâ, IC FEp si IR. Aleatoriu, pacientii au fost randomizati pentru tratament cu ramipril (R-gr; n=56, doza medie = 15,3±1,2 mg/zi) sau eprosartan (E-gr; n=45, doza medie = 850±12,4 mg/zi). Monitorizarea ambulatorie automatâ a TA

(MAATA), ecocardiografia transtoracicä (ET) si testul de „mers 6 minute" au fost efectúate initial si dupä 6 si 12 luni de medicatie continuä.

Prezenta hipertrofiei ventriculului stâng (HVS) a fost apreciatä dupä indicele masei miocardului (IMM VS) >95 g/m2 la femei si >115 g/m2 la bärbati. Grosimea relativä a peretelui posterior al VS (GR PP VS >0,42) a permis categorisirea geometriei remo-delärii ventriculare. Functia diastolicä a fost evaluatä în baza urmätorilor parametri: volumul AS indexat (AS), timpul de relaxare izovolumetricä (TRIV), timpul de decelerare (TDE), raportul E/A si E/e'. Cuantificarea dereglärilor functionale ce limiteazä activitatea fizicä a fost efectuatä prin testul de efort cardiopulmonar „mers 6 minute", cu aprecierea clasei functionale NYHA a insuficientei cardiace. Pentru a defini statutul de IR a fost utilizat indicele HOMA|R >2,5 (The Homeostasis Model Assessment of insulin resistance).

Rezultate si discutii

În etapa initialä, loturile au fost comparabile dupä particularitätile clinico-hemodinamice: värstä, sex, durata HTA, TA din oficiu (tabelul 1).

Tabelul 1

Particularitätile clinico-hemodinamice ale pacientilor în etapa initialä

Variabilele Ramipril, R-gr (56 pac.) Eprosartan, E-gr (45 pac.) p

Vârsta (ani) 50,11±0,79 52,04±0,63

Istoric de HTA (luni) 13,00±1,95 13,41±2,01

Sex (M) 29 (51,79%) 20 (44,44%)

TAS (mmHg) 201,31±7,41 203,61±7,84

TAD (mmHg) 106,25±5,54 107,17±6,02

FCC (bpm) 74,5±5,39 74,33±5,34

IMC (kg/m2) 29,35±0,31 29,41±0,21 p>0,05

Remodelarea VS: IMMVS (g/m2) GRPPVS 140,42±15,54 0,44±0,06 148,76±10,93 0,45±0,06

HOMA-IR 3,34±0,09 3,38±0,08

Ameliorarea functiei diastolice s-a inregistrat in ambele loturi de pacienti, dar cu o potentá superioa-rá la administrarea eprosartanului. Astfel, in etapa de inrolare in studiu, patternul de umplere ventriculará de tip relaxare fntarziatá (RI) a fost atestat la 53 (94,64%) pacienti in R-gr si la 43 (95,56%) in E-gr (p>0,05), iar dupá sase luni de medicatie - la 20 (35,71%) in R-gr si 2 (4,44%) in E-gr (p<0,001). Cátre sfarsitul perioadei de evaluare, 20 (35,71%) pacienti din lotul randomi-zat la tratament cu ramipril si doar 2 (4,44%) tratati cu eprosartan au prezentat acest tip de disfunctie diastolicá (p<0,001). Initial, patternul pseudonormal de umplere ventriculará (PsnP) a fost inregistrat la 3

(5,36%) pacienti în R-gr si 2 (4,44%) în E-gr (p>0,05), dar dupä 12 luni de medicatie continué acest tip de alterare a lusitropiei ventriculare stângi nu a mai fost constatat la niciunul din pacienti. Cätre finele studiu-lui, normalizarea umplerii diastolice a fost atestatä la 36 (64,29%) pacienti în R-gr versus 43 (95,56%) în E-gr (p<0,001) (tabelul 2).

Tabelul 2

Parametrii ecocardiografici ai functiei diastolice, indicelui HOMAIR si repartitia pacientilor conform patternului de um-plere transmitralà initial si dupa 6 si 12 luni de medicatie

Variabila Initial 6 luni 12 luni Lot

AS vol. index (mL/m2) 38,21±2,53 38,71±2,64 35,77±1,89* p<0,05 34,80±1,77* 33,23±1,45* p<0,05 32,44±1,62* R-gr E-gr

TRIV, ms 130,54±13,74 135,33±18,01 111,43±6,84* p<0,001 106,56±5,67* 100,56±5,31 p<0,001 94,112±5,01* R-gr E-gr

TD, ms 253,03±27,59 257,78±33,09 220,35±25,36* p>0,05 212,22±23,73* 192,59±18,61* p<0,05 183,33±14,78* R-gr E-gr

E/A ratio 0,67±0,16 0,69±0,29 0,76±0.09* p<0,05 0,84±0,15* 1,12±0,22* p<0,001 1,21±0.27* R-gr E-gr

E/e ratio 16,54±0,34 16,97±0,41 14,66±0,74* p<0,05 13,91±0,53* 11,22±0,81* p<0,01 10,02±0,77* R-gr E-gr

Valori HOMA-IR 3,34±0,09 3,38±0,08 3,20±0,02* 3,05±0,09* 2,45±0,07* 2,21±0,08* R-gr E-gr

p>0,05 p<0,01 p<0,001

Patternul fluxului transmitral

Relaxare intarziatä, nr. pacienti 53 (94,64%) 43 (95,56%) 32 (57,14%) 10 (22,22%) 20 (35,71%) 2 (4,44%) R-gr E-gr

p>0,05 p<0,001 p<0,001

Pseudonor-malizare, nr. pac. 3 (5,36%) 2 (4,44%) 2 (3,57%) 1 (2,22%) - R-gr E-gr

p>0,05 p<0,01

Flux transmitral normal, nr. pac. - 22 (39,29%) 34 (75,56%) 36 (64,29%) 43 (95,56%) R-gr E-gr

p<0,001 p<0,001

Nota.* -p<0,001 de la momentul initial.

Gradul dereglârilor functionale ce limiteazâ activitatea fizicâ, apreciate prin testul de„mers 6 min" si care a permis categorisirea lor în clasa functionalâ a IC conform clasificârii NYHA, a fost urmâtorul: cf II NYHA - 60,7% pacienti, III NYHA - 39,3% în R-gr versus 60,00% si 40,00% în E-gr (p>0,05) initial. Dupâ sase luni de medicatie, testul "mers 6 minute"a documentat ameliorarea clasei functionale a insuficientei cardiace prin cresterea progresivâ a distantei parcur-se de pacientii ambelor loturi, dar mai evidentâ în lotul tratat cu eprosartan. Repartizarea pacientilor conform clasei functionale NYHA a IC în aceastâ

etapá de studiu a fost urmátoarea: cf I NYHA a fost constatatá la 25,3% pacienti in E-gr vs 12,7% in R-gr; cf II NYHA a fost atestatá la 56,9% pacienti in E-gr si la 59,3% in R-gr. Cátre finele perioadei de evaluare, 31,5% persoane au demonstrat semne si simptome limitante, categorisite in cf I NYHA, 54% - NYHA II si 14,4% - NYHA III in R-gr vs 42,3%, 49% si, respectiv, 8,6% in E-gr (p<0,001).

Indicele de insulinorezistentá HOMAIR a avut aceeasi evolutie pozitivá in ambele loturi de medicatie, dar cu o potentá superioará in restaurarea parametrilor fiziologici la pacientii randomizati la tratament cu ARA II eprosartan. Astfel, dacá initial indicele HOMAIR a constituit 3,34±0,09 in R-gr si 3,38±0,08 in E-gr (p>0,05), cátre finele studiului acesta s-a redresat spre valorile considerate normale, constituind 2,45±0,07 in R-gr si, respectiv, 2.21±0.08 in E-gr, p<0,001 (v. figura).

Distributia pacientilor dupä clasa functional NYHA a insuficientei cardiace in functie de medicatie

Concluzii

Studiul realizat a demonstrat eficienta ambelor regimuri farmacoterapeutice (IEC ramipril si ARA II eprosartan) in normalizarea indicilor lusitropici fiziologici, in ameliorarea clasei functionale NYHA a insuficientei cardiace si in imbunätätirea indicilor de insulinorezistentä pe toatä perioada de evaluare, cu efect maxim spre final.

Totusi, medicatia cu ARA II eprosartan a demonstrat o eficientä superioarä, statistic semnifica-tivä, comparativ cu IEC ramipril, fapt explicat prin efectul simpatolitic aditional, specific moleculei de eprosartan.

Bibliografie

1. Norheim O.F., Jha P., Admasu K., et al. Avoiding 40% of the premature deaths in each country, 2010-30: review of national mortality trends to help quantify the UN sustainable development goal for health. In: Lancet, 2015, nr. 385, pp. 239-252. doi: 10.1016/ S0140-6736(14)61591-9

2. Jordan J. Obesity, insulin, and hypertension: why outliers count. In: Journal Hypertens., 2014, vol. 32, pp. 740-741.

3. Halldin M. et al. The metabolic syndrome and ECG detected left ventricular hypertrophy-influences from IGF-1 and IGF-binding protein-1. In: PLoS One, 2014, vol. 9, nr. 12, pp. 108-172.

4. Riehle Christian, Dale Abe E. Insulin Signaling and Heart Failure. In: Circ. Res., 2016, nr. 118, pp. 11511169. DOI: 10.1161/CIRCRESAHA.116.306206

5. Villars P. et al. Role of Diastole in Left Ventricular Function, II: Biochemical and Biomechanical Events. In: Am. J. Critical Care, 2004, vol. 13, nr. 6, pp. 453-468.

6. The Task Force for the diagnosis and treatment of acute and chronic heart failure of the European Society of Cardiology (ESC). 2016 ESC Guidelines for the diagnosis and treatment of acute and chronic heart failure. In: EHJ, 2016, nr. 37 (27), pp. 2129-2200. https:// doi.org/10.1093/eurheartj/ehw12

Nadejda Sapojnic,

IMSP Institutul de Cardiologie,

tel.: 069254132,

e-mail: sapojnic_nadia@yahoo.com

CZU: 616.379-008.64:616-056.52-055.2

MODIFICÄRILE METABOLISMULUI GLUCIDIC LA FEMEILE OBEZE DE VÄRSTÄ FERTILÄ

Carolina PITERSCHI, Stela VUDU, Lorina VUDU,

IP Universitatea de Stat de Medicinä si Farmacie

Nicolae Testemitanu

Rezumat

Obezitatea este o problemä de sänätate publicä care implicä multiple deregläri metabolice, conducând la dezvoltarea dia-betului zaharat de tip 2, a sindromului metabolic, a patologiei cardiovasculare. Insulinorezistenta este veriga patogeneticä de bazä în dezvoltarea diabetului zaharat de tipul dat. Scopul stu-diului realizat a fost de a aprecia gradul de insulinorezistentä si riscul de dezvoltare a diabetului zaharat de tip 2 la femeile obeze de värstä fertilä. În studiu au fost incluse 84 de femei cu vârsta cuprinsä între 20 si 40 ani, färä istoric de diabet. Au fost considerate cu obezitate femeile cu un IMC peste 30. Insulinorezistenta a fost definitä de indicele HOMA-IR > 2,0; glicemia bazalä >5,6 mmol/l. Cercetärile efectuate relevä o corelatie pozitivä între obezitate si diabet la femeile obeze de värstä fertilä. Astfel, la aceste femei, comparativ cu cele normoponderale, s-au depistat valori mai înalte ale insuline-miei (p<0,0001), glicemiei (p<0,022) si indicelui HOMA-IR (p<0,0006), acesti parametri crescând direct proportional cu valorile IMC. Asadar, dereglärile metabolismului glucidic la femeile obeze sunt direct proportionale cu valoarea IMC, demonstrând cä hiperinsulinemia si insulinorezistenta sunt

factori de risc majori in dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2, bolilor cardiovasculare, sindromului metabolic. Monitori-zarea acestorpersoane va permite depistarea timpurie a bolii si preintampinarea dezvoltarii complicatiilor cronice.

Cuvinte-cheie: obezitate, insulinorezistenta, diabet zaharat de tip 2, femei de varsta fertila

Summary

Carbohydrate metabolic changes in young obese women

Obesity is increasing around the world and is now considered as a global public health problem. It is related to many disorders, most of which are metabolic. Insulin resistance is a basic aspect of the etiology of type 2 diabetes. This study aimed to evaluate the risk of type 2 diabetes mellitus according to BMI in young women. 84 non-diabetic female aged 20 to 40 years were included. Obesity was defined as a BMI of 30 or greater. Insulin resistance was defined as HOMA-IR > 2,0, and fasting plasma glucose > 5,6 mmol/l. We found a strong positive association between obesity and risk of diabetes. Baseline mean value of fasting insulin (p<0,0001), fasting glucose (p<0,022) and HOMA-IR (p<0,0006), are higher in young obese women and increased proportionally to the level of BMI. The risk of type 2 diabetes mellitus in young women tends to increase proportionally to the level of BMI. These findings suggest that clinically measurable markers of adipose tissue and insulin resistance may be useful in prediabetes and diabetes risk identification among obese women.

Keywords: obesity, insulin resistance, type 2 diabetes mellitus, young women

Резюме

Изменения углеводного обмена у женщин детородного возраста с избыточным весом

Ожирение является одной из основных проблем общественного здравоохранения. Оно является фактором риска в развитии таких патологий как диабет 2-го типа, метаболический синдром, сердечно-сосудистая патология. Основным патогенетическим звеном в развитии диабета типа 2 является резистентность к инсулину. Целью данного исследования было оценить степень резистентности к инсулину и риск развития диабета типа 2у женщин детородного возраста с ожирением. В исследовании принимали участие 84 женщины в возрасте от 20 до 40 лет, без диабета. Женщины с ИМТ выше 30 считались страдающими ожирением. Резистентность к инсулину определялась по HOMA-IR >2,0, базальная глюкоза в крови >5,6 ммоль/л. Исследование выявило положительную корреляцию между ожирением и диабетом у женщин детородного возраста с ожирением. Так, у этих женщин наблюдались более высокие значения инсулинемии (р<0,0001), уровня глюкозы в крови (р<0,022) и индекса HOMA-IR (р<0,0006) по сравнению с женщинами с нормальным весом, и эти значения увеличивались прямо пропорционально значе-