CC BY
15CZU: 616.441-008.61-06:616.12
MANIFESTÁRILE CARDIOVASCULARE ÍN BOALA GRAVES
Nadejda CAZAC1, Zinaida ALEXA12, Inna CERNEP,
'IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu, 2IMSP Spitalul Clinic Republican Timofei Mosneaga, 3IMSP Spitalul Clinic Municipal Sfanta Treime
Rezumat
Pacientii cu boala Graves au un rise foarte malt de dezvoltare a complicatiilor cardiovasculare, insotite de mortalitate cardi-ovasculara crescuta. Scopul studiului realizat a fost evaluarea manifestarilor cardiovasculare la pacientii cu boala Graves si corelatia acestora cu statutul hormonal tiroidian si durata tire-otoxicozei. Au fost studiati 57 de pacienti cu boala Graves - 41 de femei si 16 barbati, varsta medie = 46,5±13,2 ani. Bolnavii au fost repartizati in doua grupuri: grupul I - cu durata tire-otoxicozei pana la sase luni, grupul II - cu durata mai mare de sase luni. Diagnosticul de gusa difuza toxica a fost stabilit clinic si paraclinic (nivel seric majorat de anticorpi anti-receptor TSH, nivel scazut de TSH seric si valori crescute de T4 liber). Pacientii au fost investigati prin electrocardiografie si ecocar-diografie transtoracica cu Doppler. Au fost calculati indicii: intervalul QT corectat, presiunea medie in artera pulmonara si masa indexata a ventriculului stang. Modificarile electro-cardiografice cele mai frecvente au fost tahicardia sinusala, fibrilatia atriala, prelungirea intervalului QTc si undele P bifide. Ponderea anormalitatilor ecocardiografice a relevat o tendinta de crestere a numarului de cazuri de hipertensiune pulmonara, hipertrofie ventriculara stanga, insuficienta valvulara mitrala/ tricuspida in cazul grupului de studiu cu durata tireotoxicozei mai mare de sase luni. La compararea coeficientilor de corelare intre parametrii cardiovasculari sifT3, apoi fT4, s-a remarcat o corelare mai puternica in cazul fT4. Asadar, nivelul seric al fT4 coreleaza cu complicatiile cardiovasculare la pacientii cu boala Graves, cu tendinta de crestere a intensitatii de corelare la persoanele cu hipertiroidism de lunga durata.
Cuvinte-cheie: T4 liber, tireotoxicoza, boala Graves Summary
Cardiovascular manifestations in Graves' disease
Patients diagnosed with Graves' disease have a considerably higher risk of developing cardiovascular complications leading to an increased cardiovascular mortality. Aim: to evaluate cardiovascular manifestations in patients with Graves' disease and analyze their correlations with thyroid hormonal status as well as duration of thyrotoxicosis symptoms. Fifty-seven patients with Graves' disease, of whom 41 women and 16 men, with an average age of 46,5±13,2years, participated in our study. Patients were divided in two groups: group I with duration of thyrotoxicosis up to 6 months and group II with a duration longer than 6 months. Diagnosis of Graves' disease was confirmed by both clinical and laboratory investigations (elevated serum thyrotropin receptor antibodies, low serum TSH and elevated free T4 levels). All patients underwent
electrocardiography and transthoracic Doppler echocardiography. Subsequently, the following indices were calculated: corrected QT interval, mean pulmonary artery pressure and left ventricular index. The most common electrocardiographic changes in studied patients were sinus tachycardia, atrial fibrillation, QTc prolongation, and bifid P waves. The percentage of pathologic echocardiographic changes, mainly the number of pulmonary hypertension cases, left ventricular hypertrophy and mitral/tricuspid valve regurgitation, tended to increase in the study group with duration of symptoms greater than 6 months. When comparing correlation coefficients between cardiovascular parameters and serum fT3and fT levels, a stronger correlation was noted for fT4. Therefore, serum free thyroxine correlates with cardiovascular complications in patients with Graves' disease, leading to an increase of the correlation intensity in long-term hyperthyroid individuals.
Keywords: free T4, thyrotoxicosis, Graves' disease Резюме
Сердечно-сосудистые проявления при болезни Грейвса
Пациенты с болезнью Грейвса имеют значительно более высокий риск развития сердечно-сосудистых осложнений с увеличением сердечно-сосудистой смертности. Цели исследования: оценка и анализ особенностей сердечнососудистых проявлений у пациентов с болезнью Грейвса, а также их корреляции с гормонами щитовидной железы и продолжительностью симптомов тиреотоксикоза. Были изучены 57 пациентов с болезнью Грейвса - 41 женщина и 16 мужчин со средним возрастом 46,5±13,2 г. Пациенты были разделены на две группы: группа I с продолжительностью тиреотоксикоза до 6 месяцев, группа II с продолжительностью более 6 месяцев. Диагноз токсического диффузного зоба был установлен клиническими и лабораторными исследованиями (повышенные уровни сывороточных антител к ТТГ, низкие сывороточные уровни ТТГ и повышенные уровни свободного T). Пациенты прошли электрокардиографию и трансторакальную эхокардиографию с эффектом Допплер. Впоследствии были рассчитаны следующие показатели: скорректированный интервал QT, среднее давление в легочной артерии и индекс левого желудочка. Наиболее распространенными электрокардиографическими изменениями были синусовая тахикардия, фибрилляция предсердий, удлинение интервала QTc и раздвоенные П волны. Доля патологических сердечно-сосудистых проявлений на эхокардиографии выявила тенденцию к увеличению случаев легочной гипертензии, гипертрофии левого желудочка и митральной/трикуспидальной клапанной недостаточности в исследуемой группе с симптомами более 6 месяцев. При сравнении коэффициентов корреляции между сердечно-сосудистыми параметрами и свободными T3 и T4, была отмечена более сильная корреляционная интенсивность для свободного T4. Таким образом, свободный тироксин коррелирует с сердечнососудистыми осложнениями у пациентов с болезнью Грейвса, с тенденцией к увеличению интенсивности корреляции у лиц с длительным гипертиреозом.
Ключевые слова: свободный Т4, тиреотоксикоз, болезнь Грейвса
Introducere
Pacientii cu hipertiroidism au un rise foarte înalt de dezvoltare a complicatiilor cardiovasculare, ceea ce duce la o morbiditate si o mortalitate cardiovascular crescute. Factorii de risc cardiovascular asociati hipertiroidismului la pacientii respectivi sunt: vârsta pacientului, prezenta comorbiditátilor, precum si gra-dul de severitate si durata hipertiroidismului [4].
Modificárile nivelului hormonilor tiroidieni influenteazá activitatea cardiacá prin trei mecanisme diferite: efect direct asupra miocitelor cardiace, influentá asupra activitátii sistemului simpatic si mo-dificári hemodinamice periferice, care duc la cresterea umplerii cardiace si modificarea contractilitátii cardiace [12]. La nivel intracelular, hormonii tiroidieni afecteazá sistemul cardiovascular prin intermediul a trei procese principale în cardiomiocite: producerea de energie (fosforilarea oxidativá, glicoliza), sinteza proteinelor si contractilitatea cardiomiofibrilelor. Modificarea contractilitátii cardiomiofibrilelor este influentatá atât de efectele genomice (directe), cât si de cele nongenomice (indirecte) ale hormonilor tiroidieni în exces, provocând o contractilitate sporitá a cordului [3].
Scopul cercetárii realizate a fost studierea manifestárilor cardiovasculare electrocardiografice si ecocardiografice la pacientii cu gusá difuzá toxicá în functie de durata simptomelor de tireotoxicozá. Pentru atingerea scopului ne-am propus urmátoa-rele obiective: evaluarea modificárilor electrocardiografice si ecocardiografice în functie de durata maladiei; aprecierea corelatiilor posibile dintre fractiile libere ale hormonilor tiroidieni si parametrii cardiovasculari.
Material si metode
Studiul a inclus un lot de 57 de pacienti cu diagnostic cert de boalá Graves, aflati la tratament în sectia de endocrinologie a IMSP Spitalul Clinic Republican pe parcursul anilor 2013-2015. Patolo-giile cardiovasculare primare sau secundare altei maldii decât gusa difuzá toxicá în anamnezá, precum hipertensiunea arterialá, fibrilatia atrialá, afectiunile valvulare, boala coronarianá, aritmiile ventriculare, cardiomiopatia hipertroficá si dilatativá, precum si infarctul miocardic, au servit drept criterii de exclu-dere din studiu.
Persoanele luate în studiu au fost examinate conform unui program de cercetare clinicá amplá, pentru a determina gradul de avansare clinicá si paraclinicá al bolii. Diagnosticul de gusá difuzá toxicá a fost stabilit în baza Protocolului clinic national Tireotoxicozá. În functie de durata simptomelor, pacientii au fost repartizati în douá grupuri: grupul I - cu o du-
ratâ mai micâ de sase luni, iar grupul II - cu o duratâ a simptomelor mai mare de sase luni, diferenta în duratâ având o semnificatie statisticâ înaltâ (p<0,01). Omogenitatea grupurilor a fost demonstratâ prin absenta diferentei statistic semnificative în cazul valorilor hormonale si numârului pacientilor.
Lotul de studiu cercetat a fost compus din 41 de femei si 16 bârbati, raportul femei/bârbati fiind de 2,6:1. Vârsta medie a constituit 46,5±13,2 ani, pacientii având vârsta cuprinsâ între 22 si 68 de ani. Grupul I de studiu cu durata simptomelor <6 luni a alcâtuit 43,9% (n=25), si grupul II cu durata simptomelor >6 luni - 56,1% (n=32).
Rezultate obtinute
Dereglârile de ritm. În lotul de studiu s-au depistat urmâtoarele dereglâri de ritm: fibrilatie atrialâ si tahicardie sinusalâ. Fibrilatia atrialâ a fost înregistratâ la 8 (14%) pacienti - 6 femei si 2 bârbati, 2 pacienti apartinând grupului I de studiu, iar 6 - grupului II. Tahicardia sinusalâ s-a stabilit la 30 (52,6%) pacienti - 22 femei si 8 bârbati, dintre care 13 din grupul I si 17 din grupul II. Unde P bifide au fost determinate în 21 (36,8%) cazuri, dintre care 7 apartinând grupului I, iar 14 - grupului II.
Dereglârile de conducere depistate în lotul stu-diat au fost: interval PR prescurtat, bloc incomplet de ram drept al fasciculului Hiss, bloc incomplet de ram stâng al fasciculului Hiss. Din toti pacientii studiati, 3 (5,3%) au prezentat interval PR prescurtat, toti trei apartinând grupului II de studiu. La 12 (21,1%) bol-navi s-a depistat bloc incomplet de ram drept, dintre care 3 apartinând grupului I de studiu, iar 9 - grupului II. Bloc incomplet de ram stâng s-a determinat la 6 (10,5%) pacienti - unul din grupul I si 5 din grupul II. Modificâri de interval QTc, si anume interval QTc prelungit, s-a determinat la 31 (54,4%) pacienti, din-tre care 13 din grupul I si 18 din grupul II de studiu. Supradenivelarea segmentului ST a fost observatâ în 13 (22,8%) cazuri - 6 în grupul I si 7 în grupul II. Subdenivelarea segmentului ST a fost determinatâ la 3 (5,3%) pacienti, unul apartinând grupului I si 2 - grupului II. Unde T ascutite au fost depistate la 6 (10,5%)bolnavi - 4 din grupul I si 2 din grupul II.
Astfel, dintre modificârile electrocardiografice, cel mai des s-au întâlnit tahicardia sinusalâ, fibrilatia atrialâ, prelungirea intervalului QTc si undele P bifide.
Manifestârile ecocardiografice. Ponderea manifestârilor cardiovasculare patologice la ecocar-diografie a relevat o tendintâ de crestere a numârului de cazuri de hipertensiune pulmonarâ de la 5 (20%) în primul grup la 12 (37,5%) în al doilea grup, a ca-zurilor de hipertrofie ventricularâ stângâ: 4 (16%) în grupul I si 11 (34,4%) în grupul II, a insuficientei
valvulare moderate/severe a valvei mitrale: un caz (4%) în grupul I si 7 (21,9%) în grupul II, a valvei tricúspide: 2 (8%) si, respectiv, 7 (21,9%) cazuri. De asemenea, s-a observat o usoarä tendintä de crestere a numärului cazurilor de prolaps valvular mitral: 3 (12%) cazuri în grupul pacientilor primari si 5 (15,6%) în cel al pacientilor cu patologie prelungitä, precum si sporirea cazurilor de afectare a relaxärii peretelui ventriculului stâng: 11 (44%) cazuri în grupul I si 18 (56%) în grupul II. Prin urmare, în cazul patologiei îndelungate s-a înregistrat o tendintä de crestere a numärului de cazuri cu hipertensiune pulmonarä, hipertrofie ventricularä stängä, insuficientä valvularä mitralä si tricuspidä, precum si afectarea functiei diastolice a miocardului ventricular.
Interrelatiile hormonilor tiroidieni cu para-metrii cardiovasculari. În urma analizei statistice a corelatiei dintre valorile hormonilor tiroidieni si parametrii cardiovasculari, s-a stabilit cä anume coeficientul de corelare a fT4 cu debitul cardiac, vo-lumul-bätaie, presiunea medie în artera pulmonarä si intervalul QTc din grupul I a devenit mai mare în grupul II, sugerând ideea cä durata simptomelor influenteazä asupra acestor parametri cardiovasculari. În schimb, în cazul fractiei de ejectie, indicele a devenit negativ (0,20 h -0,56), ceea ce indicä o posibilä epuizare a mecanismelor cardiace compen-satorii si a rezervelor functionale în cazul patologiei îndelungate. Masa indexatä a ventriculului stâng a fost în corelatie medie cu valorile fT4 în grupul II (p<0,005), indicând faptul cä hipertrofia ventricularä stängä este, probabil, un mecanism compensator tardiv în gusa difuzä toxicä.
La compararea coeficientilor de corelare în-tre parametrii cardiovasculari si fT3, apoi fT4, s-a remarcat o corelare mai puternicä în cazul fT4. Astfel, coeficientul de corelare între tiroxina liberä si volumul-bätaie a fost mai mare decât cel dintre triiodtironinä si acelasi parametru. Pe ^ngä aceasta, în cazul fractiei de ejectie la pacientii din grupul II, coeficientul de corelare cu fT4 a cäpätat valori negative. Acest fenomen demonstreazä o evolutie logicä spre decompensarea functiei sistolice, în conditiile în care inima în hipertiroidism lucreazä la limita capacitätii si a rezervelor sale [4, 8].
De asemenea, tiroxina, spre deosebire de triiodtironinä, a corelat si cu alti indici cardiovasculari, cum sunt presiunea medie în artera pulmonarä, intervalul QTc si masa indexatä a ventriculului stâng. Mai mult decât atât, indicii de corelare între tiroxina liberä si parametrii cardiovasculari ne-au permis sä sesizäm evolutia modificärilor cardiace odatä cu avansarea în timp a gusii difuze toxice, fenomen ce a lipsit în cazul analizei corelationale a triiodtironinei libere. Prin urmare, în ciuda faptului cä fT3 este hormonul
activ la nivel celular, fT4 s-a dovedit a fi un indicator mai informativ al gradului de implicare cardiovascular in hipertiroidism si, impreunä cu durata bolii, ar putea servi drept markeri de prezicere a statutului cardiovascular la pacientii cu boala Graves.
Discutii
Hormonii tiroidieni influenteazä puternic generarea impulsului electric (efect cronotrop) si conducerea lui (efect dromotrop) [12]. Pacientii cu hipertiroidism pot avea diverse deregläri de ritm, printre care disfunctii ale nodului sinusal, activitate ectopicä supraventricularä, cum ar fi contractiile atriale premature [4, 7]. Extrasistolele, tahicardia paroxisticä si flutterul atrial apar rar in hipertiroidism - in 5-7%, 0,2-3,3% si, respectiv, 1,4% [3]. Acestea pot provoca ele insele fibrilatie atrialä. Prezenta aritmiilor ventriculare, de regulä, reflectä patologii cardiace de fond la acesti pacienti [4]. Sensibilitatea atriilor si a ventriculelor la hormonii tiroidieni este diferitä, ceea ce poate fi cauza variatiei in prevalenta aritmiei atriale si celei ventriculare. Sensibilitatea atrialä inaltä la efectele tiroidiene aritmogene se datoreazä densitätii mari de receptori ß-adrenergici la suprafata cardiomiocitelor atriale si inervärii autonome diferite la nivelul atriilor si al ventriculelor [3].
Tesutul cardiac contine receptori adrenergici atat ßl, cat si ß2. Receptorii ß1 alcätuiesc circa 70% din totalul de receptori adrenergici. Mai mult decat atat, ß-adrenoreceptorii sunt crescuti de aproximativ douä ori in nodulul sinoatrial, comparativ cu nivelul lor in miocitele adiacente. Proportia receptorilor ß-adrenergici in nodulul sinoatrial este predominatä de receptori ßl (75%). T3 determinä o inductie de 4 ori mai mare a ARN mesager a ßl-adrenoreceptorilor car-diaci. Ca urmare a cresterii ßl-ARN mesager, are loc o majorare triplä a densitätii cardiace de receptori ßl la nivelul atriilor, care persistä timp de 48 de ore [12].
Efectele tiroidiene asupra potentialului de actiune si a curentului de potasiu sunt mai evidente in atriul drept, comparativ cu cel stang, rezultand cu diferenta interatrialä scäzutä a dura-tei potentialului de actiune. Diferenta interatrialä normalä a potentialului de actiune este de mare importantä in contractia atrialä sincronä. Activi-tatea ectopicä spontanä, in special in atriul stang, poate creste incidenta tulburärilor atriale de ritm (fibrilatie atrialä), atunci cand diferenta interatrialä a potentialului de actiune este redusä [3].
Nivelul hormonilor tiroidieni nu trebuie sä creascä prea mult pentru ca sä se instaleze fibrilatia atrialä, de fapt, aceasta este foarte des asociatä cu hipertiroidismul subclinic, in special la varstnici [7]. Fibrilatia atrialä este cea mai frecventä complicatie cardiacä a hipertiroidismului. Prevalenta ei variazä de
la 2% la 20% [4]. Factorii de rise sunt: vârsta tnaintatä, sexul masculin, durata lungä a hipertiroidismului, frecventa cardiacä înaltâ, bolile cardiovasculare concomitente [3]. La pacientii cu hipertiroidism, aceastä tulburare mai des este persistentä decât paroxisticä, fiind în general msotitä de un räspuns ventricular rapid [4]. Dereglarea este mai frecventä la bärbati si importanta acesteia creste dupä vârsta de 40 de ani, astfel încât 25-40% din indivizii cu hipertiroidie cu vârsta peste 60 de ani au fibrilatie atrialä. Aparitia acesteia la persoanele vârstnice afecteazä semnifi-cativ procesul de umplere a ventriculului stâng, din cauza lipsei componentei atriale la debitul cardiac si a ratei ventriculare rapide [4, 7, 9].
Totusi, fibrilatia atrialä trece în ritm sinusal odatä cu instalarea eutiroidiei, msä rata de reversie la ritm sinusal scade odatä cu vârsta si cu durata aritmiei [10]. Reversia acesteia la ritm sinusal este mai probabilä la tineri si la pacientii cu presiune arterialä sistolicä joasä. Restabilirea eutiroidismului duce la conversia la ritm sinusal în 6-12 säptämâni la aproxi-mativ 50% din pacienti. Fibrilatia atrialä care persistä patru luni si mai mult dupä controlul hipertiroidismului, rar revine la ritm sinusal färä cardioversie. În asa caz, cardioversia farmacologicä sau electricä trebuie consideratä dupä evaluarea vârstei si a afectiunilor cardiace de fond ale pacientului. Dupä o cardioversie reusitä, în scopul prevenirii reaparitiei aritmiei ar trebui utilizate preparate antiaritmice [4].
Hipertensiunea pulmonará. Desi pusä în um-brä, aceastä manifestare cardiacä se întâlneste la mai mult de 40% din pacientii cu hipertiroidism. Factorii de risc ai hipertensiunii pulmonare sunt insuficienta mitralä/tricuspidä simptomaticä, diametrul ventriculului drept [3]. În patogenia hipertensiunii pul-monare secundare hipertiroidismului este implicat atât efectul excesului hormonilor tiroidieni, cât si cel al autoanticorpilor ce duc la hipertiroidism. Efectul cardiovascular al excesului hormonilor tiroidieni este bine stiut. Astfel, hormonul tiroidian creste direct contractilitatea miocardului, frecventa contractiilor cardiace, fractia de ejectie, fluxul sangvin prin ptèmâni; dilatä arteriolele de rezistentä, astfel scä-zând rezistenta vascularä sistemicä; creste volumul sangvin circulant prin sporirea reabsorbtiei renale a sodiului si a secretiei de eritropoietinä, cu un efect net de crestere a presarcinii si a debitului cardiac, care el însusi poate provoca lezarea endoteliului vascular pulmonar [5, 11, 15, 18].
Hormonii tiroidieni pot influenta direct si asu-pra vaselor pulmonare. Mecanismele posibile includ: (1) sensibilitate maltä la catecolamine, rezultând în vasoconstrictia pulmonarä, reducerea compliantei arterei pulmonare si cresterea rezistentei vasculare pulmonare; (2) cresterea metabolismului
substantelor vasodilatatoare pulmonare intrinseci (prostaciclina, oxidul nitric) - în mod normal, în circulatia pulmonará existá un echilibru între factorii endoteliu-derivati dilatatori si cei constrictori [1]; (3) diminuarea sau dereglarea metabolismului substantelor vasoconstrictoare (serotonina, endote-lina-1, tromboxanul); (4) reducerea nivelului de ARN mesager în atrii si ventricule, ce codificá proteina fosfolamban, care, inhibând reversibil Ca++-ATP-aza din reticulul endoplasmatic al cardiomiocitelor, ma-joreazá contractilitatea miocardului [14].
În plus, în hipertiroidism creste nivelul catecola-minelor circulante, cu majorarea tonusului simpatic si scáderea celui parasimpatic [15]. Randamentul colinergic redus diminueazá ráspunsul vasodilatator [2, 16, 17]. Acest dezechilibru simpatovagal poate facilita vasoconstrictia si dezvoltarea ulterioará a HTP [2, 15]. Hipertiroidismul este de asemenea asociat cu hipercoagulabilitate si o prevalentá crescutá a trom-bozei venelor profunde, precum si cu o prevalentá dublá, iar uneori chiar triplá, a tromboemboliei pulmonare - fenomen ce ar putea mári tensiunea în circulatia pulmonará [6]. Acestea sunt elementele de bazá care duc la cresterea tensiunii pulmonare în hipertiroidism [15].
Pe lángá aceasta, hormonii tiroidieni, prin actiunea lor proliferativá asupra celulelor endoteli-ale, pot fi permisivi si pot provoca angioproliferarea. Acestia activeazá cáile receptorilor membranali si nucleari. Astfel, T4 stimuleazá cresterea endotelioci-telor prin intermediul integrinei avp3, kinazei ERK1/2 si factorului de transcriptie STAT3. De asemenea, T4 poate activa productia factorului de crestere endo-telialá vasculará si a factorului 2 de crestere fibro-blasticá, care pot participa la provocarea leziunilor vasculare pulmonare [5].
Concluzii
În ciuda efectelor profunde si multiforme ale hipertiroidismului asupra sistemului cardiovascular, s-a demonstrat ca acestea sunt reversibile [6]. Íntr-adevár, desi în hipertiroidism este majoratá atât contractia sistolicá, cât si relaxarea diastolicá a cordului, rezerva contractilá este micá, fenomen reversibil dupá tratamentul antitiroidian. Acest fapt sugereazá ideea cá cardiomiopatia în hipertiroidism este reversibilá [13].
Totusi, timpul necesar pentru mláturarea efectelor toxice ale hipertiroidismului la nivel tisular se poate extinde dincolo de restabilirea indicilor clinici si celor biochimici [11].
Bibliografie
1. Armigliato M., Paolini R., Aggio S., et al. Hyperthyroidism as a cause of pulmonary arterial hypertension: A
prospective study. In: Angiology, 2006, vol. 57, nr. 5,
pp. 600-606.
2. Arroliga A.C., Dweik R.A., Rafanan A.L. Primary pulmonary hypertension and thyroid disease. In: Chest, 2000, vol. 118, nr. 4, pp. 1224-1225.
3. Babenko A.Yu., Bairamov A.A., Grineva E.N., et al. Cardiomyopathies - From Basic Research to Clinical Management. Rijeka: InTech, 2012. 812 p.
4. Biondi B., Kahaly G.J. Cardiovascular involvement in patients with different causes of hyperthyroidism. In: Nat. Rev. Endocrinol., 2010, vol. 6, nr. 8, pp. 431-443.
5. Bogaard H.J., Al Husseini A., Farkas L., et al. Severe pulmonary hypertension: The role of metabolic and endocrine disorders. In: Pulm. Circ., 2012, vol. 2, nr. 2, pp. 148-154.
6. Conradi M., Koegelenberg C., Conradie M., et al. Pulmonary hypertension and thyrotoxicosis. In: JEMDSA, 2012, vol. 17, nr. 2, pp. 101-104.
7. Donatelli M., Assennato P., Abbadi V., et al. Cardiac changes in subclinical and overt hyperthyroid women: retrospective study. In: Int. J. Cardiol., 2003, vol. 90, nr. 2-3, pp. 159-164.
8. Ertek S., Cicero A.F. Hyperthyroidism and cardiovascular complications: a narrative review on the basis of pathophysiology. In: Arch. Med. Sci., 2013, vol. 9, nr. 5, pp. 944-952.
9. Fadel B.M., Ellahham S., Ringel M.D., et al. Hyperthyroid Heart Disease. In: Clin. Cardiol., 2000, vol. 23, nr. 6, pp. 402-408.
10. Fazio S., Palmieri E.A., Lombardi G., et al. Effects of Thyroid Hormone on the Cardiovascular System. In: Recent. Prog. Horm. Res., 2004, vol. 59, pp. 31-50.
11. Hegazi M.O., El Sayed A., El Ghoussein H. Pulmonary hypertension responding to hyperthyroidism treatment. In: Respirology, 2008, vol. 13, nr. 6, pp. 923925.
12. Kahaly G.J., Dillmann W.H. Thyroid Hormone Action in the Heart. In: Endocr. Rev., 2005, vol. 26, nr. 5, pp. 704-728.
13. Lozano H.F., Sharma C.N. Reversible pulmonary hypertension, tricuspid regurgitation and right-sided heart failure associated with hyperthyroidism. In: Cardiol. Rev., 2004, vol. 12, nr. 6, pp. 299-305.
14. Marvisi M., Zambrelli P., Brianti M., et al. Pulmonary hypertension is frequent in hyperthyroidism and normalizes after therapy. In: Eur. J. Intern. Med., 2006, vol. 17, nr. 4, pp. 267-271.
15. Soroush-Yari A., Burstein S., Soo Hoo G., et al. Pulmonary hypertension in men with thyrotoxicosis. In: Respiration, 2005, vol. 72, nr. 1, pp. 90-94.
16. Tong P.C., Chow C.C. Thyrotoxicosis and pulmonary hypertension. In: Am. J. Med., 2005, vol. 118, nr. 8, pp. 927-928.
17. Vieira Neto L., de Almeida C.A., Donangelo I., et al. Pulmonary arterial hypertension and tricuspid valve regurgitation as manifestations of hyperthyroidism resulting from Graves' disease. In: The Endocrinologist, 2005, vol. 15, nr. 5, pp. 300-302.
18. Wasseem R., Mazen E., Saliba R.W. Hyperthyroidism: a rare cause of reversible pulmonary hypertension. In: Am. J. Med. Sci., 2006, vol. 332, nr. 3, pp. 140-141.
Nadejda Cazac,
IP USMF Nicolae Testemitanu,
tel.: 079475554,
e-mail: nadyastratan@gmail.com
CZU: 618.14-089.87-06:618.11-008.6
DEREGLÄRILE HORMONALE DUPÄ HISTERECTOMIE
Olga CERNETCHI, Elena VATAMAN,
IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
În prezent, histerectomia cu sau färä ovariectomie rämäne una dintre cele mai frecvente operatii ginecologice efectúate în majoritatea tärilor. Îndepârtarea chirurgicalä a organului reproductiv conduce la o serie de manifestäri similare celor din sindromul climacteric. Prin urmare, starea de sänätate si cea hormonalä a femeilor care au suferit o astfel de interventie este de interes major si se aflä în centrul discutiilor si cercetärilor stiintifice. Obiectivul studiului a fost de a oferi o sintezä bibliograficä a datelor disponibile privind tulburärile hormonale dupä histerectomie.
Cuvinte-cheie: histerectomie, hipoestrogenemie, hormoni steroizi, sindrom climacteric
Summary
Hormonal disorders after hysterectomy
At the present time, hysterectomy with or without ovariectomy remains one of the most common gynecological procedures performed in most countries. Surgical removal of the reproductive organ leads to a series of manifestations similar to those in climacteric syndrome. Therefore, the health and hormonal status of women who have undergone such intervention is of major interest and is at the center of scientific discussion and research. The objective of the study was to provide a literature review of available data on hormone disorder after hysterectomy.
Keywords: hysterectomy, hypoestrogenemia, steroid hormones, climacteric syndrome
Резюме
Гормональные нарушения после гистерэктомии
В настоящее время гистерэктомия с овариэктомией или без нее остается одной из наиболее распространенных гинекологических операций, выполняемых в большинстве стран. Хирургическое удаление репродуктивного органа приводит к ряду проявлений, сходных с климактерическим синдромом. Следовательно, здоровье и гормональный статус женщин, подвергшихся такому вмешательству, представляют большой интерес и находятся в центре научных дискуссий и исследований. Целью исследования было предоставить литературный обзор доступных данных о гормональных нарушениях после гистерэктомии.
Ключевые слова: гистерэктомия, гипоэстрогенемия, стероидные гормоны, климактерический синдром
