CC BY
13CZU 616.12-008.46-06:616.61
EVALUAREA FACTORILOR DE RISC CARDIORENAL LA PACIENJI CU INSUFICIENTÄ CARDIACÄ CU FRACTIE DE EJECJIE <49%
Elena BIVOL, Liviu GRIB,
IP Universitatea de Stat de Medicina §i Farmacie Nicolae Testemijanu
Rezumat
Factorii ce ar precipita aparifia sindromului cardiorenal (SCR) sunt vizafi in multe studii clinice §i epidemiologice din domeniu, insa pana in prezent nu sunt inca formulafi definitiv. Scopul studiului a fost evaluarea factorilor de risc cardiorenal la pacienfi cu insuficienfa cardiaca cu fracfie de ejecfie <49%. A fost realizat un studiu caz-control pentru analiza comparativa a doua loturi de pacienfi cu insuficienfa cardiaca cu fracfia de ejecfie intermediara sau redusa; 83 de pacienfi cu sindrom cardiorenal §i 66 fara afectare renala. La distribufia pe sexe se observa o prevalenfa crescuta a formelor u§oare de afectare renala in randul barbafilor, formele cu afectare renala avansata insafiindprevalente in randulfemeilor. Pacienfii cu SCR au avut o varsta medie mai avansata, comparativ cu pacienfii fara afectare renala. Durata afecfiunilor CV a fost mai indelungata la pacienfii cu afectare renala, comparativ cu restul lotului. Varsta la debutul BCV a fost mai mare in lotul de studiu versus lotul de control. Gravitatea insuficienfei cardiace nu a corelat cu gradul afectarii renale (r = 0,04; P = 0,55). Dupa analiza selectiva, minufioasa a tuturor factorilor clinici §i anamnestici s-a evidenfiat corelafia SCR cu varsta §i sexul pacientului, durata patologiei cardiovasculare §i prezenfa cardiopatiei ischemice. Cuvinte-cheie: sindrom cardiorenal, insuficienfa cardiaca, factori de risc
Summary
Cardio-renal risk factors assessment in heart failure patients with left ventricle ejection fraction <49%
Factors that may precipitate SCR are analyzed in many clinical and epidemiological studies, but up to now they are not definitively identified. Purpose of the study: Cardiorenal risk factors assessment in heart failure patients with left ventricle ejection fraction <49%. We developed a case-control study for the comparative analysis of two groups of patients with intermediate or reduced ejection fraction heart failure: 83 patients with cardio-renal syndrome and 66 without renal impairment. Gender distribution shows an increased prevalence of mild forms of renal dysfunction among males, while advanced kidney impairment was more prevalent among women. Patients with cardio-renal syndrome were older comparing to patients without renal impairment. The CVD history was longer for patients with renal impairment. Age at the onset of CVD was older in
the study group comparative to the control. The was no correlation between the HF severity and the degree of renal impairment (r = 0,04, P = 0,55). Out of all studied clinical and anamnestic factors, we identified a stronger correlation of the cardio-renal syndrome with age, gender, CVD history and presence of heart ischemic disease. Keywords: cardio-renal syndrome, risk factors, heart failure
Резюме
Оценка кардиоренальных факторов риска у пациентов с сердечной недостаточностью с фракцией выброса <49%
Факторы, которые могут спровоцировать кардиоре-нальный синдром, рассматриваются во многих клинических и эпидемиологических исследованиях, но на сегодняшний день они еще не сформулированы окончательно. Цель исследования - оценка кардиоренальных факторов риска у пациентов с сердечной недостаточностью с фракцией выброса <49%. Мы разработали исследование тест-контроль для сравнительного анализа двух групп пациентов с сердечной недостаточностью, с фракцией выброса левого желудочка <49%: 83 пациента с кардиоренальным синдромом и 66 без нарушения функции почек. Гендерное разделение показывает распространенность легких форм ХБП среди мужчин, формы с явным нарушением функции почек чаще выявлены среди женщин. Пациенты с кардиоренальным синдромом были старше по сравнению с пациентами без нарушения функции почек. Длительность сердечнососудистых заболеваний была более продолжительной для пациентов с нарушением функции почек по сравнению с остальными. Возраст в начале сердечнососудистых заболеваний был более высоким в исследовании по сравнению с контрольной группой. Тяжесть сердечной недостаточности не коррелировала со степенью почечных поражений (r = 0,04, P = 0,55). После выборочного, тщательного анализа всех клинических и анамнестических факторов риска была установлена корреляция кардиоренального синдрома с возрастом, полом, продолжительностью сердечнососудистой патологии и наличием ишемической болезни сердца.
Ключевые слова: кардиоренальный синдром, факторы риска, сердечная недостаточность
Introducere
Prevaienta comorbiditätii cardiace si renale este în continuä crestere. Circa 5% din internäriie de urgentä se datoreazä insuficientei cardiace (IC) si aproximativ ia 20% din acesti pacienti se depis-teazä afectare renaiä [1]. În IC, afectarea renaiä este cea mai frecventä comorbiditate; pe de aitä parte, mortaiitatea de cauzä cardiovascuiarä (CV) ia pacientii cu boaiä cronicä renaiä (BCR) atinge 40% [2]. În orice context, afectarea cardiorenaiä (disfunctia combinatä cardiacä si renaiä) este msotitä de mor-taiitate si morbiditate înaite.
Sindromui cardiorenai (SCR), în absenta unei definiÇii generai acceptate, era perceput anterior ca disfunctie renaiä apärutä secundar disfunctiei cardiace cronice (de ex., IC). Aceastä definite nu a reusit sä expiice muititudinea de situaÇii în care disfunctia cardiacä coexistä cu cea renaiä. În anui 2008, Ronco et ai. au propus divizarea sindromuiui în cinci tipuri, ciasificare recomandatä si în raportui Conferintei de Consens ADQI (Acute Diaiysis Quaiity Initiative) din 2009 [1], pentru a evidencia cäiie patogenetice di-ferite aie SCR si a defini disfunctia organicä primarä sau secundarä.
Factorii care ar precipita aparitia SCR sunt vizati în muite studii ciinice si epidemioiogice din dome-niu, msä pänä în prezent nu sunt mcä formuiati definitiv [3-6]. Savantii mentioneazä cä mai probabii ar exista un fundai muitifactoriai. Au fost observate coreiatii importante între prezenta SCR si niveiui creatininei, prezenta diabetuiui zaharat (DZ), vaiori majorate aie tensiunii arteriaie sistoiice [7], edem puimonar/raiuri, tahicardie, sex mascuiin [8], prezenta fibriiatiei atriaie, angiopatie perifericä [9], ai-buminurie [10].
Scopui studiuiui reaiizat a fost evaiuarea facto-riior de risc cardiorenai ia pacientii cu insuficientä cardiacä cu fractie de ejectie <49%.
Material fi metode
A fost reaiizat un studiu caz-controi pentru ana-iiza comparativä a douä ioturi de pacienti cu insuficientä cardiacä cu FEVS intermediarä sau redusä (<49%). Subiectii au fost identifica^ §i recrutati din-tre pacientii sectiiior de cardioiogie din SCM Sfânta Treime în perioada 2016-2018.
Protocoiui experimentai a fost aprobat de Comi-tetui de eticä ai Universitär de Stat de Medicinä §i Farmacie Nicolae Testemi^anu (nr. 11 din 9.12.2015).
În iotui cu SCR au fost inciuçi 83 de pacienti. Gru-pui de controi i-au constituit 66 de persoane cu IC färä SCR. Diagnosticui a fost stabiiit prin aprecierea ratei estimative a fiiträrii giomeruiare, apreciate prin
ecuatia CKD-EPI în baza cistatinei C §i a creatininei. Datele obtinute în urma investigatiilor au fost pre-lucrate utilizând programele SPSS 20.0 §i Microsoft Office Excel 2010.
Rezultate si discufii
În studiu au predominat persoane din mediul urban de resedintâ - 74,2% si, respectiv, 72,3%. În ambele loturi, ponderea bârbaÇilor a fost mai mare: 51,8% în lotul cu SCR versus 69,7%, în cel fârâ afectare renalâ (r = 0,18, p < 0,05). SCR a fost prezent la 48,2% femei si la 51,8% bârba^i, rezultat statistic semnificativ (p < 0,001). Am continuat analiza frec-ventei SCR la ambele sexe în funche de gradul de severitate a SCR. Astfel, în SCR cu RGF > 60 numârul pacientilor de sex masculin a fost de 46 (69,7%); în SCR cu RFG în limitele 30-60 ml/min numârul bâr-batilor a fost de 41 (59,42%), iar în SCR cu RFG < 30 ml/min au predominat femeile - 12 sau 85,7% (r = 0,18; p < 0,05).
Lofman a examinat pacientii din Registrul su-edez de IC (SweadeHF) în perioada 2000-2013 si a observat o prevalentâ scâzutâ între femei: 27% pentru RFG > 90; 35% pentru RFG în limitele 60-89; 44% pentru RFG de 30-59; 42% pentru RFG < 15. În lotul cu RFG între 15 si 29 s-a înregistrat o distribuée si-metricâ de 50% [3].
Studiul CHART a investigat o populare de 920 subiecti cu IC cu FEVS < 50% si a relatat o preva-lentâ crescutâ a SCR la bârbati: 69,4% pentru RFG > 60; 60,5% pentru RFG 30-59 si 53,1% pentru RFG < 30 [4]. Kumar de asemenea a observat o prevalentâ crescutâ a tuturor tipurilor de SCR în rândul sexului masculin [11].
Färä SCR
11%
1
\ ^Ê H <60 ani
46% u 60-69 ani
V_> y >70 am
Categoriile de várstá conform includerii in studiu (%)
Varsta medie a pacien^ilor la momentul cerce-tárii a fost de 60,85 ani in lotul fárá afectare renalá si de 68,32 ani (r = 0,38, p < 0,01) in cel fárá SCR. Durata medie a bolii a variat de la 17,63±14,32 ani la pacien^ii cu SCR paná la 13,05±9,99 ani in lotul fárá SCR (r = 0,18, p < 0,05). Datele din figurá reprezintá distribuya pe varste a pacien^ilor in loturi. Se obser-vá prevalent crescutá a SCR la persoanele cu varsta peste 60 de ani.
Odatä cu avansarea in varsta si cresterea duratei afectiunilor cardiovasculare, creste respectiv si prevalent SCR tip 2.
Patología cardiovasculará preexistentá (BCV do-cumentatä) a fost raportatä de 97,6% din subiectii lotului de studiu si 98,5% din subiectii lotului de control aveau in anamnezä patologie cardiovascu-larä. Durata patologiei cardiovasculare a constituit in medie 17,63±14,32 ani (r = 0,18; 95% CI 10,5915,50, p < 0,001) la pacientii cu SCR si 13,05±9,99 ani la cei färä SCR (95% CI 14,49-20,78, p < 0,001).
La debutulpatologieicardiace, pacientii din lotul de studiu aveau o varstä medie de 50,90±14,31 ani (t - 34,42, p < 0,001). Varsta medie la debutul BCV pentru pacientii färä SCR a fost de 47,73±10,20 ani (p < 0,001). Riscul relativ (RR) pentru SCR = 0,83 (95% CI 0,37-1,88), färä o legäturä statistic semnifi-cativä (r = 0,03; p < 0,001).
Ulterior, am analizat distribuya patologiilor cardiace in loturi si rolul lor in dezvoltarea SCR (ta-belul 1).
Tabelul 1
Distribuya BCV conform datelor anamnestice
BCV în anamnezä SCR Lipsä SCR
Hipertensiune arterialä 84,0% 74,2%
Cardiopatie ischemicä 85,54% 72,73%
Tulburäri de ritm 51,9% 60,6%
Fibrilafie atrialä 46,99% 53,03%
Valvulopatie reumatismalä 7,4% 13,6%
Moarte subitä la rude 7,2% 6,1%
In lotul pacientilor cu SCR, prevalent hiperten-siunii arteriole (HTA) a fost crescuta - 84,0% versus 74,2% in lotul celor fara SCR. Dintre pacientii care au avut HTA, in lotul cu SCR 44,9% aveau HTA gr. II si 55,1% HTA gr. III (p < 0,001); in lotul fara SCR, 39,1% aveau HTA gr. II si 60,9% - HTA gr. III (p < 0,001), fara corelare statistic semnificativa (r = 0,12; p < 0,001). Riscul relativ al HTA RR=1,34 (95% CI 0,86-2,07; P = 0,15). Rata HTA raportata de Lofman a fost de 36% pentru RFG > 90 ml/min/m2, 45% pentru RFG = 6089 ml/min/m2; 52% pentru RFG = 30-59 ml/min/m2; 57% pentru RFG < 30 ml/min/m2. Prevalenta scazu-ta a HTA poate fi explicata prin rata crescuta a patologiei cardiovasculare de novo (de la 20-55%) [3]. Date similare au fost raportate de catre Shiba, care descrie o rata de 45,5% pentru RFG = 60-89 ml/min/ m2; 48,3% pentru RFG = 64,1 ml/min/m2 si 57% pentru RFG < 30 ml/min/m2 [4].
Studiile existente descriu rate inalte ale cardio-
patieiischemice (CPI) la pacienti cu IC. La analiza datelor Registrului OPTIMIZE-HF, Kociol a determinat o prevalent a IC ischemice fárá infarct de 25,1% la pacienti cu nivelul creatininei plasmatice < 0,3 mg/ dl si de 27,1% în cazurile cu creatinemia > 0,3 mg/ dl [12]. Date similare au fost descrise si de Lofman, care a raportat o prevalent a IC de origine ischemi-cá de 33% pentru pacientii cu RFG > 90 ml/min/m2, de 41% pentru RFG = 60-89 ml/min/m2; 50% pentru RFG = 30-59 ml/min/m2 [1]. În studiul nostru, rata CPI a fost de 85,54% în lotul cu SCR si de 72,73% în cel de control. În SCR a predominat angora pec-toralá CF III 47,9% si CF IV 46,5% cazuri, pe când în lotul de control CF III 62,5% cazuri (p < 0,01). A fost determinatá o corelare medie statistic semnificativá cu aparitia SCR (r = 0,26; p < 0,01), riscul relativ fiind de 0,67 (95% CI 0,42-1,06, p < 0,05).
Tulburáride ritm s-au înregistrat la 51,9% din su-biectii cu SCR si la 60,6% din cei fárá SCR, fárá core-latie statisticá (r = 0,09; p < 0,001); fibrilatia atrialá a avut o prevalentá de 46,99% în lotul cu afectare re-nalá si de 53,03% în lotul de control, fárá o corelare statistic semnificativá între prezenta FIA si aparitia SCR (r = 0,15; p < 0,001). Riscul relativ pentru SCR RR = 0,89 (95% CI 0,67-1,19, p < 0,5). Studiile existente descriu prevalenta FIA la 39,3% din pacientii cu functie renalá pástratá si la 47,1-45,3% din cei cu RFG diminuatá [4]. Kociol a depistat aritmii atriale la 6,194 (37,6%) subiecti cu nivelul creatininei plasma-tice < 0,3 mg/dl si la 1,169 (32,6%) dintre cazurile cu creatinemia > 0,3 mg/dl [12].
Datele Registrului suedez de IC descriu prezenta valvulopatiilor în 14-19% cazuri la RFG > 60 mm/ min/m2 si în 19-23% cazuri la RFG < 60 ml/min/m2 [3]. În studiul nostru, valvulopatia reumatismalá a fost prezentá în 7,4% cazuri în lotul de studiu si în 13,6% cazuri în cel de control, fárá corelatie semnificativá (r = 0,1; p < 0,001), riscul relativ RR = 0,67 (95% CI 0,37-1,31, p < 0,5).
Rata morpi subite la rude de gradul I a constituit 7,2% pentru subiectii care au dezvoltat afectare renalá si 6,1% la ceilalti, fárá corelatie statisticá (r = 0,02; p < 0,001).
Sindromul cardiorenal este o entitate intens cer-cetatá în ultima perioadá, msá cu multe lacune în cunoastere la ora actualá. Existá un consens ce ne oferá recomandári de definire, diagnostic si clasificare a tipurilor de SCR. Conform datelor de consens [1], conceptul SCR este o notiune „dinamicá", iar pe parcursul evolutiei, sindromul cardiorenal acut poate trece în sindrom cardiorenal cronic si viceversa.
Infarct miocardic acut (IMA) în antecedente a fost raportat de 63,9% din pacientii cu SCR si de 50,0% în lotul de control, riscul relativ RR = 1,29 (95% CI
0,95-1,76, p < 0,1). Aceeasi tending, desi cu rate mai mici, se observé din analiza Registrului suedez de IC, care a descris IMA anamnestic de 24% pentru RFG > 90 ml/min/m2; de 29% in RFG = 60-89 ml/min/m2; de 37% cazuri pentru RFG = 30-59 ml/min/m2; de 41% pentru RFG = 15-29 ml/min/m2 si de 37% cazuri pentru RFG < 15 ml/min/m2 [3]. Date divergente au fost ob^inute la examinarea Registrului OPTIMI-ZE-HF, unde rata IMA a fost mai redusé la pacien^ii cu afectare renalé - 21,8% versus 23,0% [11]. Dintre pacien^ii cu SCR, 19,3% au suportat unul sau mai multe accidente vasculare cerebrale (AVC) pe parcur-sul vie^ii; in lotul de control, AVC anamnestic a fost prezent in 10,6% cazuri, RR = 1,32 (OR = 2,04; 95% CI 0,96-1,8; p < 0,001), féré corelatie statistic sem-nificativé (r = 0,12; p < 0,01). Aceeasi tending, desi cu rate mai mici, se observé din analiza Registrului suedez de IC care a descris AVC anamnestic de 7% pentru RFG > 90 ml/min/m2; de 12% in RFG = 60-89 ml/min/m2; 15% cazuri pentru RFG = 30-59 ml/min/ m2; 17% pentru RFG = 15-29 ml/min/m2 si 19% cazuri pentru RFG < 15 ml/min/m2 [3].
Studiile sus^in ca existen^a SCR este asociata cu majorarea ratei de respitalizare, cresterea morbidi-té^ii si mortalité^ii. ín studiu, 74,7% din subiec^ii cu afectare renalé si 71,2% din cei féré afectare renalé au avut nevoie de spitalizare pe parcursul ultimului an. Din numérul total al spitalizérilor, 85,5% cazuri din lotul de studiu si 78,7% cazuri din lotul de control au avut o cauzé cardiovascularé de spitalizare. Nu a existat o corelare intre rata spitalizérii si SCR (r = 0,04, p < 0,001). ín Registrul suedez de IC, rata spitalizérii a avut valori similare, desi cu diferente mai mari intre grupuri: 61% la pacien^i cu RFG = 6089 ml/min/m2; 70% pentru RFG = 30-59 ml/min/m2; 83% pentru RFG = 15-29 ml/min/m2 [3].
Stresul a fost prezent in 95,2% cazuri in lotul de studiu si in 92,4% cazuri in cel de control. Stresul a fost mai frecvent la pacien^ii cu SCR - 70,9% versus 60,7%. ín lotul de studiu a predominat stresul de in-tensitate medie (65,0% vs. 57.4%) si intensé (10,0% vs. 8.2%), pe cand in lotul de control s-a intalnit mai frecvent stresul de intensitate foarte crescuté (9,8% vs. 1,3%). Corelare statisticé nu a fost depistaté (r = 0,06; p < 0,001).
Efortul fizic a fost prezent in 37,3% cazuri in lotul de studiu si in 47,0% cazuri in cel de control. Efortul fizic a fost mai frecvent la pacien^ii cu SCR - 90,3% vs. 80,6%. ín lotul de studiu a predominat efortul de intensitate minoré (50,0% vs. 33,3%) si medie (50,0% vs. 63,3%). A fost practic absent efortul fizic
intens si foarte intens. Corelare statisticá cu SCR nu a fost determinatá (r = 0,06; p < 0,001).
Am continuat cercetarea prin evaluarea stárii de nutri^ie si a parametrilor antropometrici. Astfel, in lotul de control, regimul alimentar a fost mai echi-librat, dieta hipocaloricá a fost descrisá in 15,2% vs. 37,3% cazuri, normocaloricá - in 56,1% vs. 24,1% cazuri, dieta hipercaloricá - in 28,8% vs. 38,6% cazuri (r = 0,09, p < 0,001).
Am calculat valoarea indicelui masei corporale (IMC): valoare a IMC sub 25 kg/m2 s-a determinat la 7,23% pacien^i cu SCR si la 15,15% pacien^i fárá SCR; 26,51% din cei cu SCR si 33,33% din cei fárá SCR erau supraponderali; obezitate (IMC > 30 kg/ m2) s-a atestat la 65,06% in lotul cu SCR si la 51,52% pacien^i fárá SCR. Valoarea medie a greutá^ii a fost de 31,46±6,60 kg/m2 (95% CI 29,84-33,09) in lotul cu SCR si de 32,64±6,05 kg/m2 (95% CI 31,32-33,97) la pacien^i fárá SCR, fárá corelare semnificativá statistic. Asadar, IMC nu constituie un factor de risc important pentru SCR (RR = 1,54, 95% CI 0,8-2,95, p < 0,001). Datele studiului sunt similare cu cele descrise in literaturá, dupá ajustarea conform ratei obezitá^ii in populaba generalá. Datele Registrului suedez de IC descriu IMC cu valori de 27 kg/m2 la subiec^ii fárá SCR si de 26 kg/m2 la cei cu SCR [1]. Valori diminuate in lotul cu afectare renalá au fost raportate si de studiul CHART: 23,9±3,7 kg/m2 pentru RFG > 60 ml/min/m2 si 22,1±3,5 kg/m2 pentru RFG = 30-59 ml/min/m2 [4].
Este bine cunoscut rolul diabetuluizaharat (DZ) atat ca factor de risc CV, cat si in dezvoltarea si pro-gresarea nefropatiei. Din definida Conferin^ei de consens [1], situaba in care o patologie preexistentá duce atat la afectare cardiacá, cat si la afectare renalá se va considera SCR tip 5. Totodatá, prevalent obezitá^ii, sindromului metabolic si insulinorezis-ten^ei este destul de crescutá la pacien^i cu IC fárá DZ. Aceste comorbiditá^i sporesc riscul de DZ si alte tulburári ale metabolismului glicemic, astfel se con-stituie un cerc vicios.
Trialurile mari, axate pe SCR in IC, nu au avut DZ ca criteriu de excludere [3, 4], astfel am decis sá examinám „pacientul real", nu „pacientul ideal". Rata hiperglicemiei a avut valori similare in grupuri: 56,6% in lotul de studiu si 57,6% in cel de control. Nu s-au constatat corela^ii cu semnifica^ie statisticá intre hiperglicemia de orice cauzá si prezen^a SCR (r = 0,01; p < 0,001). DZ a fost constatat in 50,6% cazuri in lotul de studiu si in 53,0% cazuri in lotul de control. ín ambele loturi a predominant DZ tip 2. Registrul suedez de IC a raportat o ratá a DZ de 21% la pacien^i cu func^ia renalá pástratá si de 2649 -
36% la cei cu RFG diminuatá [3]. Studiul CHART a descris DZ in 17,1% cazuri la pacientii cu IC si RFG > 60 ml/min/m2 si de 21,9-28,1% pentru pacienti cu IC si RGF < 60 ml/min/m2 [2]. Durata medie a DZ a fost de 2,6±1,33 ani (95% CI 2,14-3,06, p < 0,001) pentru SCR si de 2,66±1,31 ani (95% CI 2,26-3,06, p < 0,001) pentru cei fárá SCR. Nu a fost identificatá o corelatie intre SCR si hiperglicemie, DZ, durata sau tratamentul DZ. Asadar, diabetul nu este un factor de risc independent pentru sindromul cardiorenal (RR = 0,95, 95% CI 0,72-1,26, x2 - 0.7, P = 0,82).
Am continuat cercetarea prin analiza particu-laritátilor clinice ale IC pe parcursul ultimelor patru sáptámani (tabelul 2). La subiectii cu SCR s-a observat cresterea ratei durerilor precordiale in antecedente - 98,8% vs. 95,5%, a edemelor - 66,3% vs. 56,1%; a dificultátilor de mers - 92,8% vs. 87,9%; a dificultátilor in efectuarea treburilor casnice -83,1% vs. 75,8%; a dereglárilor de somn - 67,5% vs. 53,0%; a dispneei - 95,2% vs. 87,9%; a dereglárilor de memorie - 47,0% vs. 22,7%. ín lotul de control a fost determinatá o ratá crescutá a necesitátii de repaus - 95,5% vs. 94,0%, a dificultátilor de recree-re si plimbári - 93,9% vs. 91,6%, precum si a ratei fatigabilitátii - 97,0% vs. 95,2%. Un risc relativ usor crescut a fost obtinut pentru durerile precordiale -RR = 2,26 (P - 0,322), pentru dispnee - RR = 1,89 (P - 0,054), pentru dereglárile de memorie - RR = 1,56 (P < 0,001). S-a observat o corelatie inversá, semni-ficativ statisticá intre dereglárile de memorie si SCR (r = 0,251, p < 0,01).
Tabelul 2
Particularitáple clinice ale IC pe parcursul ultimelor patru sáptámani
Dupá analiza selectivá, minutioasá a tuturor fac-
torilor clinici si anamnestici, s-a evidentiat corelatia SCR cu varsta si sexul pacientului, durata patologiei cardiovasculare si prezenta CPI, desi un risc relativ usor crescut a fost observat pentru durerile precordiale, IMC, antecedentele de AVC si IMA, dispneea in ultimele patru sáptámani.
Concluzii
Prevalenta afectärii renale confírmate la paci-entii cu IC este destul de inaltá, constituind 27,31%. Formele usoare de BCR G1-G2 au avut o prevalentá crescutá in randul bárbatilor, formele cu afectare re-nalá avansatá insá fíind mai frecvente in randul fe-meilor. Pacientii cu SCR au avut o varstá medie mai mare, comparativ cu pacientii fárá afectare renalá.
Durata afectiunilor CV a fost mai indelungatá la pacientii cu afectare renalá, comparativ cu restul lotului, varsta la debutul BCV fíind mai avansatá in lotul de studiu. Nu s-a observat o corelare intre gravitatea IC si gradul afectárii renale (r = 0,04; P = 0,55).
Dupá analiza tuturor factorilor clinici si anamnestici, s-a determinat corelatia SCR cu varsta, sexul, durata patologiei cardiovasculare si prezenta CPI. Un risc usor crescut a fost observat pentru IMC, durerile precordiale, antecedentele de AVC si IMA, dispneea in ultimele patru sáptámani.
Bibliografie
1. Ronco C. et al. Cardio-renal syndromes: report from the Consensus Conference of the Acute Dialysis Quality Initiative. In: European Heart Journal, 2010; nr. 31, p. 703-711. PubMed. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/20037146. Accesat la 20.09.2017
2. Ponikowski P., Voors A.A., Anker S.D. ESC Guidelines for the diagnosis and treatment of acute and chronic heart failure. In: Europea n Heart Journal, 2016; nr. 37, p. 2129-2200. Oxford Academic. https://academic. oup.com/eurheartj/article/37/27/2129/1748921. Accesat la 20.09.2017
3. Löfman I., Szummer K., Hagerman I., et al. Prevalence and prognostic impact of kidney disease on heart failure patients. In: Open Heart, 2016; vol. 18; nr. 3(1), p. e000324. PubMed. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/26848393. Accesat la 2.02.2018.
4. Shiba N., Matsuki M., Takahashi J., Tada T. Prognostic Importance of Chronic Kidney Disease in Japanese Patients With Chronic Heart Failure. In: Circ. J., 2008; nr. 72, p. 173-178. https://www.jstage.jst.go.jp/article/ circj/72/2/72_2_173/_article. Accesat la 5.04.2018.
5. Roland R.J., Kimmenade, Tim J., et al. Worsening Renal Function in Heart Failure. In: Journal of the American College of Cardiology, 2017, nr. 69(1). Science Di rect. https://www.sciencedi rect.com/science/a rti-
Lot studiu, cu SCR Lot control, färä SCR RR Testul Fisher
Dureri precordiale anterior 98,8% 95,5% 2,26 0,322
Dureri precordiale la internare 75,9% 74,2% 1,04 0,481
Intensitatea durerii 6±1 5±2
Edeme 66,3% 56,1% 1,32 0,048
Necesitate de repaus 94,0% 95,5% 0,88 0,492
Difícultáti de mers 92,8% 87,9% 1,33 0,230
Difícultáti la treburi casnice 83,1% 75,8% 1,24 0,181
Dereglári de somn 67,5% 53,0% 1,32 0,051
Difícultáti de recreere 91,6% 93,9% 0,86 0,411
Fatigabilitate 95,2% 97,0% 0,82 0,454
Dispnee 95,2% 87,9% 1,89 0,054
Dereglári de memorie 47,0% 22,7% 1,56 0,001
cle/pii/S0735109716369297?via%3Dihub. Accesat la 7.02.2018.
6. Silva P., Nikitin N.P., Witte K.K.A., et al. Effects of applying a standardized management algorithm for moderate to severe renal dysfunction in patients with chronic stable heart failure. In: European Journal of Heart Failure, 2007, nr. 9, p. 415-423. Elsevier. https:// onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.1016/j.ejhe-art.2006.10.003. Accesat la 12.04.2018.
7. Forman D.E., Butler J., Wang Y. et al. Incidence, predictors at admission, and impact of worsening renal function among patients hospitalized with heart failure. In: J. Am. Coll. Cardiol., 2004, Jan. 7; nr. 43(1), p. 61-67. PubMed. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/14715185. Accesat la 11.04.2018.
8. Krumholz H.M., Chen Y.T., Vaccarino V. et al. Correlates and impact on outcomes of worsening renal function în patients >65 years of age with heart failure. In: American Journal of Cardiology, 2000, nr. 85(9), p. 1110-1113. PubMed. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/10781761. Accesat la 12.04.2018.
9. Cowie M.R., Komajda M., Murray-Thomas T., et al. Prevalence and impact of worsening renal function in
patients hospitalized with decompensate heart failure: results of the prospective outcomes study in heart failure (POSH). In: Eur. Heart J., 2006, May; nr. 27(10), p. 1216-1222. PubMed. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/16624834. Accesat la 12.04.2018.
10. Kumar. Prevalence of Cardio-renal Syndrome in Patients Admitted to a Tertiary Hospital. In: Int. J. Pharm. Bio. Sci., 2016, Oct., nr. 7(4), p. 517-521. https://pdfs. semanticscholar.org/31e5/91598d678a33197e-c1221eff901a858d110b.pdf. Accesat la 13.04.2018.
11. Kociol R.D., Greiner M.A., Hammill B.G., et al. Long-term outcomes of medicare beneficiaries with worsening renal function during hospitalization for heart failure. In: Am. J. Cardiol., 2010, Jun 15; nr. 105(12), p. 1786-1793. PubMed. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/20538131. Accesat la 12.04.2018.
12. Chen Y., Liu J.H., Au W.K., et al. Cardio-renal syndrome in patients with valvular heart disease. In: European Heart Journal, 2017, August; nr. 38 (suppl. 1), p. 5427. Oxford Academic. https://academic.oup.com/eu-rheartj/article/38/suppl_1/ehx493 .P5427/4086787. Accesat la 12.04.2018.
Elena Bivol, doctorandä, tei.: 069152453, e-maii: bivoi.e@gmaii.com
