CC BY
11Concluzii
În studiul prezent, rata sindromului metabolic si valoarea insulinemiei au fost crescute, indiferent de prezenta sau absenta diabetului zaharat.
Asadar, diabetul zaharat nu s-a dovedit a fi un factor independent de rise pentru sindromul cardi-orenal. Acest fapt poate fi explicat prin durata relativ scurtä de evolutie a diabetului zaharat (2,66±0,19 ani la pacientii cu SCR versus 2,46±0,2 ani în restul cazurilor (p<0.01)).
Bibliografie
1. Ronco C., Mccullough P., Anker S.D., et al. Cardio-renal syndromes: report from the consensus conference of the Acute Dialysis Quality Initiative. In: European Heart Journal, 2010, nr. 31, pp. 703-711. ISSN: 1522-9645.
2. Löfman I., Szummer K., Hagerman I., et al. Prevalence and prognostic impact of kidney disease on heart failure patients. In: Open Heart, 2016; vol. 3(1): e000324. doi: 10.1136/openhrt-2015-000324. ISSN: 2053-3624
3. Shiba N., Matsuki M., Takahashi J., Tada T. Prognostic Importance of Chronic Kidney Disease in Japanese Patients with Chronic Heart Failure. In: Circulation, 2008; nr. 72, pp. 173 -178. ISSN: 1524-4539.
4. Wang T.J., Larson M.G., Keyes M.J., et al. Association of Plasma Natriuretic Peptide Levels with Metabolic Risk Factors in Ambulatory Individuals. In: Circulation, 2007; nr. 115(11), pp. 1345-1353. ISSN: 1524-4539.
5. Third Report of the National Cholesterol Education Program (NCEP) Expert Panel on Detection., Evaluation, and Treatment of High Blood Cholesterol in Adults (Adult Treatment Panel III) final report. In Circulation, 2002; nr. 106(25), pp. 3143-3421. ISSN: 1524-4539.
6. Pulakat L., Demarco V., Whaley-Connell A., et al. The Impact of Overnutrition on Insulin Metabolic Signaling in the Heart and the Kidney. In: Cardiorenal medicine, 2011, nr. 1, pp. 102-112. ISSN: 1664-5502.
7. Catena C., Cavarape A., Novello M., et al. Insulin receptors and renal sodium handling in hypertensive fructose-fed rats. In: Kidney Int., 2003; nr. 64, pp. 2163-2171. ISSN: 1523-1755.
8. Manhiani M.M., Duggan A.D., Wilson H., Brands M.W. Chronic intrarenal insulin replacement reverses diabetes mellitus-induced natriuresis and diuresis. In: Hypertension, 2012; nr. 59(2), pp. 421-430. ISSN: 1751-7176.
9. Nistala R., Whaley-Connell A. Resistance to Insulin and Kidney Disease in the Cardiorenal Metabolic Syndrome; role for Angiotensin II. In: Mol. Cell. Endocrinol., 2013; vol. 378, pp. 53-58. ISSN: 0303-7207.
10. Bivol E. Insulinorezistenta si peptidul natriuretic cerebral la pacienti cu insuficientä cardiacä si fractie de ejectie redusä. In: Acta Diabetica Românà, 2017; nr. 43, p. 69. ISSN: 1584-6571.
11. Blair J.E., Pang P.S., Schrier R.W., et al. Changes in renal function during hospitalization and soon after discharge in patients admitted for worsening heart failure in the placebo group of the EVEREST trial. In: European Heart Journal, 2011; nr. 32(20), pp. 2563-2572. ISSN: 1522-9645.
12. Salim A., Benouna M.E.G., Habbal R., El Mourid M. Cardiorenal Syndrome Type 2: A Strong Prognostic Factor of Survival. In: Int. J. Cardiovasc. Sci., 2017; nr. 30(5), pp. 425-432. ISSN: 2359-4802.
13. Seferovic P.M., Petrie M.C., Filippatos G.S., et al. Type 2 diabetes mellitus and heart failure: a position statement from the Heart Failure Association of the European Society of Cardiology. In: Eur. J. Heart Fail., 2018; nr. 20(5), pp. 853-872. ISSN: 1879-0844.
14. Hundertmark M., Wicks E. Diabetes mellitus and heart failure: insights from a toxic relationship. In: Practical Diabetes, 2018; nr. 35(4), pp. 112-117. ISSN: 20472900.
15. Bruno G., Merletti F., Biggeri A., et al. Progression to Overt Nephropathy in Type 2 Diabetes. In: Diabetes Care, 2003; nr. 26(7), pp. 2150-2155. ISSN: 19355548.
Elena Bivol, doctorandâ, IP USMF Nicolae Testemitanu, tel.: 069152453, e-mail: bivol.e@gmail.com
CZU: 616.379-008.64:616.24-008.41-036.12
MANAGEMENTUL TUSEI CRONICE
LA PACIENTII CU DIABET ZAHARAT
)
Victoria BROCOVSCHII1, Doina RUSU12, Victor BOTNARU1, Zinaida ALEXA
Aurelia CEBOTARI1,
'IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu, 2IMSP Institutul de Ftiziopneumologie Chiril Draganiuc, 3IMSP Spitalul Clinic Republican Timofei Mosneaga
Rezumat
Tusea crónica la pacientii cu diabet zaharat poate avea multiple cauze. Manifestarile clinice ale alergiei alimentare (AA) pot fi diferite - de la manifestari locale usoare pâna la manifestari sistemice cu potential vital. Tusea cronica ca manifestare respiratorie la pacientii cu alergie alimentara este rara, fiind obligatoriu diagnosticul diferential cu alte cauze de tuse cronica. Prezentam cazul unui pacient cu diabet zaharat decompensat, care sufera de tuse cronica de cinci ani. Algoritmul de evaluare a inclus atât un bilant pneumologic, alergologic, cât si endocrinologic. Alergia la fructe de mare este una dintre AA cu potential mare de severitate, socul anafilactic putând fi o complicatie redutabila. Dar si afectarea pulmonara în diabetul zaharat este o posibilitate reala, pla-mânulfiind considerat un nou organ-tinta în diabet datorita retelei capilare pulmonare semnificative, cu riscul de instalare în timp a disfunctiilor ventilatorii functionale si persistenta infectiilor. Pasii importanti de management trebuie sa includa, pe lânga evitarea expunerii, antihistaminice, antileucotriene
si corticosteroizi inhalatori, dar si managementul corect al diabetului zaharat.
Cuvinte-cheie: alergie alimentara, tuse cronica, alergie la crustacee, pneumopatie diabetica
Summary
Management of chronic cough in patients with diabetes mellitus
In patients with diabetes mellitus, there can be multiple causes of chronic cough. Clinical manifestations of food allergy may be different: from mild local manifestations to systemic events with lethal potential. Chronic cough as a respiratory manifestation in patients with food allergy is quite rare and differential diagnosis with other causes of chronic cough is mandatory. We present a case of a patient with decompensated diabetes mellitus who complains of chronic cough for 5 years. The evaluation algorithm included both a pneumological, allergic, and endocrinological assessment. Seafood allergy is one of the food allergies with lethal potential, among which, anaphylactic shock may be a fearsome complication. In recent years there is an increasing consideration of the lung as a new "target organ" in diabetes due to the important lung capillary network, with the risk of occurring during time of functional ventilator disturbances and infections. An optimal management of these patients should include, in addition to allergen avoidance, antihistamines, antileukotrienes and inhaled corticosteroids, measures of diabetes control are crucial.
Keywords: food allergy, chronic cough, shellfish allergy, diabetic pneumopathy
Резюме
Ведение больных с хроническим кашлем при сахарном диабете
Причины хронического кашля у больных с сахарном диабетом могут быть различны. Клинические проявления пищевой аллергии (ПА) могут варьировать от легких местных проявлений до системных с риском для жизни. Хронический кашель, как один из симптомов со стороны дыхательной системы, редко встречается у пациентов с пищевой аллергией и требует проведения дифференциальной диагностики с другими причинами хронического кашля. Представляем случай хронического кашля пациента с декомпенсированным сахарным диабетом. Алгоритм обследования был многосторонним (пульмонолог, аллерголог и эндокринолог). Аллергия на морепродукты является одной из форм ПА с большим потенциалом риска для жизни, а анафилактический шок может быть грозным осложнением. Поражение легочной системы при сахарном диабете возможно, поскольку легкие считаются новым органом-мишенью при сахарном диабете, благодаря повреждению их капиллярной сети, с риском развития со временем функциональных нарушений дыхательной функции и персистирования инфекций. Важные меры воздействия включают, помимо предотвращения воздействия аллергена, применение антигистаминных препаратов, антилейкотриенов
и ингаляционные формы кортикостероидов, а также коррекцию сахарного диабета.
Ключевые слова: пищевая аллергия, хронический кашель, аллергия на морепродукты, поражение легких при сахарном диабете
Introducere
Tusea cronicâ la pacientii cu diabet zaharat poate avea multiple cauze. Bilantul multidisciplinar (pneumologie, alergologie si endocrinologie) este esential în algoritmul de evaluare a acestor pacienti. Manifestârile clinice ale alergiei alimentare (AA) pot fi diferite - de la manifestâri locale usoare pânâ la ma-nifestâri sistemice cu potential vital. Anafilaxia este cea mai severâ formâ clinicâ a AA, cu un potential vital important în cazurile de soc anafilactic, si este prezentâ la 19,6% dintre pacienti [1-3]. Tusea cronicâ ca manifestare respiratorie la pacientii cu alergie alimentarâ este rarâ, fiind obligatoriu diagnosticul diferential cu alte cauze de tuse cronicâ. Dar si pne-umopatia diabeticâ trebuie luatâ în consideratie la bolnavii cu diabet decompensat si manifestâri res-piratorii, plâmânul fiind unul dintre organele-tintâ în aceastâ maladie.
Caz clinic
Prezentâm cazul unui pacient, bârbat de 39 de ani, nefumâtor, care acuzâ tuse seacâ si disconfort faringian, uneori expectoratii minime, seromucoase. Simptomele sunt prezente de cinci ani si se intensi-ficâ la inspiratia aerului rece. Pacientul mai prezintâ expunere profesionalâ de lungâ duratâ la gaze de esapament. Din antecedentele personale patologice: de 20 de ani - diabet zaharat de tip 1, tratament cu analogi de insulinâ în regim bazal-bolus, dar cu un control precar al valorilor glicemice (valorile medii ale glicemiilor bazale în jur de 11 mmol/l, glicemiile postprandiale practic necunoscute si valorile HbA1c = 9-10%). Tratamente antibacteriene repetate în ultimii cinci ani, dar si tratament corticosteroidian inhalator periodic (propionat de fluticazonâ 250 pcg/24 h), fârâ ameliorarea semnificativâ a simptomelor. La exame-nul obiectiv - fârâ particularitâti; IMC = 28.
Planul de investigatii a inclus examene imagistice toracice, care nu au evidentiat modificâri la nivelul parenchimului pulmonar. Testele functionale pulmonare fârâ disfunctii ventilatorii (CVF 113%, VEMS 117%, VEMS/CVF 85%, CPT 109%, VR 135%, DLCO 91,2%).
Conform algoritmului de management al tusei cronice, a fost investigatâ sensibilizarea la alergene inhalatorii prin imunoglobulinele E specifice (sIgE) serice. Astfel, sIgE la alergene inhalatorii au pus în evidentâ o sensibilizare la fungi (Penicillum notatum sIgE 1 Ul/ml), dar si la epiteliu de hamster (sIgE 2,4
Ul/ml) si de caprá (sIgE 1 Ul/ml) (cut-off h0,34 Ul/ ml). Panelul de slgE la alergene alimentare a relevat o valoare crescutá (slgE 51 Ul/ml) la combinatia de produse marine (cod, creveti, midii, ton, somon). Evaluarea profilului extins de alergene alimentare a confirmat sensibilizarea la crustacee, prin valori crescute ale slgE la calamar 4,31 kUA/L, slgE la midie 2,53 kUA/L si slgE la stridii 3,82 kUA/L) (cut-off h0,10 Ul/ml), dar a exclus prezenta sensibilizárii la peste, cu valori normale ale slgE. Pacientul este mare consu-mator de peste si fructe de mare, lucru despre care a uitat sá mentioneze, consumand frecvent peste si icre de peste, dar si fructe de mare (creveti, midii, calamari), indiferent de prezenta tusei, intretinand astfel simptomele prin mentinerea expunerii.
Un deficit usor de Alfa 1 antitripsiná (0,64 g/l), descoperit intamplátor, la un pacient fárá emfizem pulmonar este o gáselnitá in acest caz si nu prezintá semnificatie clinicá.
Examenele microbiologice din faringe si cultura de sputá au pus in evidentá prezenta Staphylococcus aureus 104, cu sensibilitate buná la antibacteriene, care sugereazá probabilitatea mare de infectii recu-rente la pacientul cu diabet decompensat.
Discutii
Existá multiple cauze ale tusei cronice la pacientii cu diabet zaharat. Algoritmul de evaluare trebuie sá includá atat un bilant pneumologic, aler-gologic, cat si unul endocrinologic.
Manifestárile clinice ale alergiei alimentare pot fi diferite - de la locale usoare paná la sistemice cu potential vital [2]. Cele mai frecvente sunt manifes-tárile cutanate - 77,8% cazuri (angioedem, urticarie, ras, agravarea dermatitei atopice); manifestárile respiratorii (tuse, dispnee, wheezing) sunt mai rare - 15,6% cazuri, iar cele digestive se intalnesc la 6,6% dintre pacienti. Anafilaxia este forma clinicá cea mai severá, cu un potential vital important, si este pre-zentá la 19,6% din pacientii cu AA [1-3].
Manifestárile respiratorii ca prezentare clinicá a AA sunt rare, dar posibile. Tusea cronicá, la un pacient cu multiple sensibilizári alimentare la crustacee, poa-te fi interpretatá in contextul unei AA cu manifestare respiratorie. Sensibilizarea la fungi, cu mentinerea expunerii, de asemenea poate intretine manifestárile unui sindrom de hiperreactivitate bronsicá.
Consumul de peste si derivate ale acestuia a crescut mult in ultimii ani, datoritá valorilor nutritive si preferintelor alimentare individuale. Alergia la fructe de mare este una dintre AA cu potential major de severitate, socul anafilactic putand fi o complicatie redutabila. Acest tip de alergie este caracteristic adultilor (incidenta = 2-3%), rezultand din obiceiurile alimentare ale populatiei adulte [2,
4, 5]. Desi prevalenta realá este necunoscutá, se ra-porteazá valori in limitele de 2,2-2,8% [5, 6]. ín SUA, sunt diagnosticati anual aproximativ sapte milioane de pacienti, dintre care 30.000 ajung la camera de gardá, iar 200 decedeazá [3, 4, 6]. Majoritatea studi-ilor populationale de prevalentá provin din Spania, Portugalia si tárile scandinave, unde consumul de peste este mult mai mare comparativ cu alte regiuni. Alergia la peste in Norvegia si Finlanda, de exemplu, este aproape la fel de comuná ca si alergia la ou in randul copiilor din alte tári [4]. De obicei, AA la peste si crustacee nu este depásitá in timp, comparativ cu alte AA (lapte, ou, grau etc.) [4].
Pestele, crustaceele si molustele sunt printre alergenele alimentare majore legiferate de Academia Europeaná de Alergologie si Imunologie Clinicá (EA-ACI) si legislatia europeaná si etichetate obligatoriu, inclusiv "urmele" [3, 7]. Sursele de alergene pot fi foarte variate: carnea proaspátá sau gátitá, aditivi alimentari (creveti uscati sau pastá de creveti utilizate ca agenti de aromatizare) sau expunere profesionalá prin inhalarea vaporilor de peste [3].
Fructele de mare (pestii si crustaceele) contin multiple molecule alergenice, diferite ca structurá, cu potential alergenic variat [8, 9]. Sursele alergenice din peste sunt parvalbuminele (alergenul major prezent in carnea de peste), aldolaze, enolaze, vitelogeniná si colagen [2, 3]. Proteinele alergenice din crustacee sunt reprezentate de tropomioziná ca alergen major si de alergene minore: arginin kinazá, mioziná si proteine de legáturá sarcoplasmicá [2, 3, 8].
Este foarte puternicá reactivitatea incrucisatá dintre tropomiozinele din diferite surse alergenice (creveti, homari, Dermatofagoides pteronisinus, gandaci de bucátárie), datoritá similitudinii inalte a secventelor de aminoacizi (70-100%), astfel cá pacientii vor prezenta simptome la consumul produ-selor similare structural [3]. Reactivitatea incrucisatá insá dintre peste si fructele de mare este extrem de rará, date fiind moleculele alergenice specifice de surse diferite (parvalbuminele ca alergen major din peste si tropomiozina din crustacee) [8, 9]. Sensibilizarea la tropomiozina din acarieni, concomitent cu sensibilizarea la crustacee si moluste, poate fi in-cadratá in sindromul "acarieni-crustacee-moluste", probabil datoritá similitudinii crescute a secventelor de aminoacizi dintre tropomiozina diferitelor inter-vertebrate, caz in care sensibilizarea respiratorie se crede a fi cea primará [3, 4, 7, 10]. ín cazul pacientului nostru, sensibilizarea a fost semnificativá doar pentru crustacee si moluste, fárá sensibilizare la acarieni, dar cu o sensibilizare usoará la fungi, care poate intretine simptomele respiratorii.
Valorile slgE cu extracte alergenice, in special ale componentelor moleculare, sunt utile pentru diagnos-
ticul AA, predictia dezvoltärii tolerantei, persistenta AA si monitorizarea tratamentului [11]. Nivelul seric de sIgE a corelat cu reactivitatea clinicä pentru a prezice alergia la peste [3, 4, 7], un nivel de diagnostic sIgE 20 kUA/l la cod poate prezice alergia la acest peste cu o acuratete de 95% [2, 3]. Cu toate acestea, manifestäri clinice au fost observate si la pacienti cu valori ale sIgE mult mai mici, prin urmare semnificatia este indoiel-nicä, probabilitatea manifestärilor clinice nu trebuie subestimatä, inclusiv a reactiilor severe [2].
Valoarea normalä a IgE totale la acest pacient aminteste de valoarea de diagnostic scäzutä a IgE totale, astfel cä o valoare normalä nu exclude etiologia alergicä si nu poate fi utilizatä ca test de screening [2, 3, 7, 11].
Pacientul este si consumator de icre de peste, vitelogenina fiind alergenul puternic din icrele de peste. ínsá aceasta nu a fost determinatá ín cazul pacientului nostru, astfel cá nu avem certitudinea lipsei sensibilizárii. Desi cunostintele privind alergia la icre sunt limitate, parvalbuminele nu sunt prezente ín icrele de peste, astfel cá reactivitatea incrucisatá dintre peste si icre nu este demonstratá [3].
Diagnosticul diferential cu alte cauze de tuse cronicá (astm, tratament cu IECA, tabagism, boala de reflux, sinuzite, bronsita eozinofilicá nonastmaticá) trebuie realizat la pacientii cu tuse de lungá duratá, indiferent de prezenta altor comorbiditáti [12].
Algoritm de management al pacientului cu tuse cronicá [12, 13]
1. Evaluare clinicá primará Verificarea semnelor de alertá Evaluarea factorilor de mediu si a celor profesionali (fumat, noxe profesionale) Consumul de medicamente (IECA)
2. Evaluarea si tratamentul celor mai frecvente cauze Astmul bronsic si varianta tusivá de astm Bronsita eozinofilicá nonastmaticá Boala de reflux gastroesofagian Patologia cáilor respiratorii superioare
3. Se va lua ín considerare o altá cauzá de tuse ín cazul unui ráspuns inadecvat la tratament. Afectiuni pulmonare nonastmatice Apnee obstructivá în somn Aritmii cardiace
4. Se va lua ín consideratie sindromul de tuse refractará.
La pacientul nostru, astmul a fost exclus prin teste functionale pulmonare normale, dar varianta tusivá a astmului cu sensibilizare la alergene rámáne pe lista de diagnostic. Expunerea de lungá duratá la noxe profesionale de asemenea poate fi un trigger important pentru mentinerea tusei la un pacient deja sensibilizat la alergene inhalatorii sau alimentare. Totodatá, afec-
tarea pulmonará în diabetul zaharat este o posibilítate realá, plámánul fiind considerat un nou organ-tintá în diabet datoritá retelei capilare pulmonare importante [14, 15]. Afectarea pulmonará poate fi cauzatá de pier-derea rezervei microvasculare pulmonare, reducerea difuziunii gazelor, scáderea reculului elastic pulmonar si prin cresterea riscului de infectii [16].
Mecanismele afectárii pulmonare în diabetul zaharat [15, 18-20]
Modificarile histopatologice pulmonare întâlnite la pacientii cu DZ sunt: îngrosarea epiteliului alveolar, a laminei bazale a capilarelor; reducerea spatiului alveolar; fibroza; microangiopatia diabetica [17, 18]. Reducerea functiei pulmonare coreleazâ invers cu durata, severitatea si gradul de compensare a diabe-tului [14, 18]. Dereglarile microvasculare, neuropatia autonomá, insulinorezistenta si inflamatia au un rol esential în afectarea pulmonará la diabetici [15, 19].
La pacientul prezentat nu au fost depistate disfunctii ventilatorii si nici perturbári ale difuziunii gazelor (volumele pulmonare si DLCO fiind normale), dar mentinerea valorilor glicemice mari ar putea duce în timp la modificári morfologice la nivelul patului vascular pulmonar, cu instalarea defectului restrictiv si afectarea ráspunsului ventilator. Riscul de infectii, inclusiv fungice, este crescut la pacientul cu DZ, astfel cá o compensare proastá a diabetului este un factor de risc suplimentar pentru infectii respiratorii.
Evitarea expunerii la alergene este esentialá la persoanele cu AA, în cazul pacientului prezentat alergenul fiind unul dintre cei majori, cu potential important de severitate. Tratamentul cu antihistaminice, antileucotriene si corticosteroizi inhalatori administrat pe o perioadá de trei luni a remis simptomele, cu di-minuarea semnificativá a sindromului de tuse.
Concluzii
Evitarea expunerii la alergene este esentialá în alergia alimentará, mai ales dacá alergenele incriminate au potential de manifestári clinice severe. Manifes-tárile respiratorii, desi rare în alergiile alimentare, sunt prezente la unii pacienti, deci se cere un diagnostic diferential cu alte patologii pulmonare. Pneumopatia diabeticá trebuie luatá în consideratie la pacientii cu diabet decompensat si manifestári respiratorii.
Bibliografie
1. Seo A.D., Lee J.Y., Yang S.I. Food allergic reactions in the community: a questionnaire survey of caregivers. In: AllergyAsth. Res. Dis., 2017, nr. 5, pp. 27-33.
2. Adkinson N.F., Busse W.W., and Bochner B.S. Middle-ton's Allergy: Principles and Practice. Seventh Edition. 2009, pp. 592; 1139-1168.
3. Matricardi P.M. and Kleine-Tebbe J. Molecular allergology user's guide. Published by the European Academy of Allergy and Clinical Immunology, 2016. 382 p.
4. Sharp M.F. and Lopata A.L. Fish allergy: in review. In: Clin. Rev. Allergy Immunol., 2014, nr. 46(3), pp. 258-271.
5. Woods R.K., et al. International prevalences of reported food allergies and intolerances. Comparisons arising from the European Community Respiratory Health Survey (ECRHS) 1991-1994. In: Eur. J. Clin. Nutr., 2001, nr. 55(4), pp. 298-304.
6. Sicherer S.H., et al. Prevalence of seafood allergy in the United States determined by a random telephone survey. In: J. Allergy Clin. Immunol., 2004, nr. 114, pp. 159-165.
7. Muraro A., et al. EAACI food allergy and anaphylaxis guidelines: diagnosis and management of food allergy. In: Allergy, 2014, nr. 69(8), pp. 1008-1025.
8. Woo C.K. and Bahna S.L. Not all shellfish"allergy"is allergy! In: Clin. Transl. Allergy, 2016, nr. 117(5), pp. 458-461.
9. Mourad A.A. and Bahna S.L. Fish-allergic patients may be able to eat fish. In: Expert Rev. Clin. Immunol., 2015, nr. 11, pp. 419-430.
10. Tsabouri S., et al. Fish and shellfish allergy in children: review of a persistent food allergy. In: Pediatr. Allergy Immunol., 2012, nr. 23(7), pp. 608-615.
11. Akdis C.A. and Agache I. Global Atlas of ALLERGY. Published by the European Academy of Allergy and Clinical Immunology, 2014. 382 p.
12. Irwin R.S., et al. Diagnosis and management of cough executive summary: ACCP evidence-based clinical practice guidelines. In: Chest, 2006, nr. 129(S1), pp. 1-23.
13. Perotin J.M., et al. Managing patients with chronic cough: challenges and solutions. In: Ther Clin. Risk Manag., 2018, nr. 14, pp. 1041-1051.
14. Hsia C.C. and Raskin P. Lung involvement in diabetes: does it matter? In: Diabetes Care, 2008, nr. 31, pp. 828-829.
15. Pitocco D., Fuso L., and Conte E.G. The Diabetic Lung -A New Target Organ? In: The Review of diabetic studies, 2012, nr. 9(1), pp. 23-35.
16. Lecube A., et al. Pulmonary Function and Sleep Breathing: Two New Targets for Type 2 Diabetes Care. In: Endocr. Rev., 2017, nr. 38(6), pp. 550-573.
17. Roberts T.J., et al. Diagnosis and Significance of Pulmonary Microvascular Disease in Diabetes. In: Diabetes Care, 2018, nr. 41(4), pp. 854-861.
18. Kaparianos A., Argyropoulou E., and Sampsonas F. Pulmonary complications in diabetes mellitus. In: Chronic Respiratory Disease, 2008, nr. 5, pp. 101-108
19. Ofulue A.F. and Thurlbeck W.M. Experimental diabetes and the lung. II. In vivo connective tissue metabolism. In: Am. Rev. Respir. Dis., 1988, nr. 138(2), pp. 284-289.
20. Cavan D.A., Parkes A., O'Donnell M.J. Lung function and diabetes. In: Res. Med., 1991, nr. 85(3), pp. 257-258.
Victoria Brocovschii,
Departamentul Medicina Interna, IP USMF Nicolae Testemitanu, tel.: 079639720,
e-mail: victoria.brocovschii@usmf.md
CZU: 615.252.349.7:616.1
EFECTELE CARDIOVASCULARE ALE CANAGLIFLOZINEI ÍN DIABETUL ZAHARAT DE TIP 2
Irina CABAC-POGOREVICI, Inessa COJUHARI, Valeriu REVENCO,
IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
Pacientii cu diabet zaharat de tip 2 suferä de morbiditate si mortalitate substantialä din cauza bolilor cardiovasculare si renale. Terapiile curente si modificärile in stilul de viatä nu sunt suficiente pentru prevenirea afectiunilor cardiovasculare primare, precum si pentru cele secundare. Canagliflozina este
