CC BY
16CZU: 615.324:595.7:616-002
INFLUENTA PREPARATELOR DE ORIGINE ENTOMOLOGICÄ ASUPRA PROCESELOR EXSUDATIVE SI
PROLIFERATIVE ALE INFLAMATIEI
>
Rezumat
Preparatele de origine entomologica sunt utilizate pentru efectele lor imunomodulatoare, hepatoprotectoare, antibacte-riene si antiinflamatorii. Scopul studiului a fost determinarea influenteipreparatelor imuheptin si imupurin asupra evolutiei inflamatiei subacute. Au fost selectati 38 de sobolani cu o greutate de 160-250 g, preparatele cercetate si de referinta au fost administrate timp de sapte zile, dupa inducerea inflamatiei subacute prin plasarea sub pielea animalelor a doua discuri de fetru sterilizate. La a 8-a zi dupa interventie au fost extrase discurile tmpreuna cu tesutul de granulare format, fiind cantarite si uscate la 60°C pana la o masa constanta. Reactia proliferativa se apreciaza dupa diferenta dintre masa granulomului format si masa initiala a discului. De asemenea, a fost evaluat tabloul sangelui periferic si s-a determinat nivelul seric al citokinelor TNF-alfa, IL-1-beta, IL-6, IL-10. Dexametazona a prezentat o inhibitie de 51% a proceselor exsudative si de 26% a celor proliferative, a scazut procentul limfocitelor si continutul citokinelor TNF-alfa, IL-1-beta, IL-6. Imuheptinul nu a influentat semnificativ evolutia inflamatiei subacute. Imupurinul a determinat o inhibitie nesemnificativa de 1-5% a proceselor exsudative si de 3-8% a celor proliferative, dar o micsorare a nivelului IL-6 si o majorare a IL-10 semnificative statistic (p<0,05). Asadar, imupurinul a demonstrat o tendinta de reducere a proceselor exsudative si proliferative, mai slab pronuntate decat la dexametazona, dar a micsorat continutul citokinei proinflamatorii IL-6 si a majorat semnificativ IL-10 - citokina antiinflamatoare. Imuheptinul a redus nivelul IL-6.
Cuvinte-cheie: imupurin, imuheptin, inflamatie, granulom, disc de fetru, IL-6, IL-10
Summary
The influence of entomological drugs on the exudative and proliferative processes of inflammation
Entomological preparations are used for their immunomodulatory, hepatoprotective, antibacterial and anti-inflammatory effects. The aim of the presented study was to determine the influence of imuheptin and imupurin on the evolution of subacute inflammation. 38 rats weighing 160-250 g were selected, the tested and reference preparations were administered for 7 days, after inducing subacute inflammation by implanting sterile felt pellets subcutaneously. On 8th day the pellets together with granulomatous tissues were removed, weighed and dried to a constant mass at 60°C. The proliferative reaction was estimated by the difference between the weight of the dry granuloma formed and the initial mass of the pellets. Similarly, complete blood count was performed and serum levels of TNF-alpha, IL-1-beta, IL-6, IL-10 cytokines were determined. Dexamethasone significantly decreased formation of the inflammatory exudates by 51% and weight of granulation tissue
Ina GUTU, Ianos CORETCHI, Carolina CATCOV, Nicolae BACINSCHI,
IP Universitatea de Stat de Medicinä si Farmacie
Nicolae Testemitanu
by 26%, compared with control group, decreased lymphocyte number and TNF-alpha, IL-1-beta, IL-6 levels. Imuheptin did not significantly influence the evolution of subacute inflammation. Imupurin insignificantly inhibited inflammatory exudates by 1-5% and weight of granulation tissue by 3-8%, but importantly decreased IL-6 level and increase IL-10 level (p<0.05). Imupurin has shown a tendency to reduce exudative and proliferative processes, which is less pronounced than dexamethasone, but decreased the pro-inflammatory cytokine IL-6 content and significantly increased anti-inflammatory IL-10. Imuheptin decreased IL-6 level.
Keywords: imupurin, imuheptin, inflammation, granuloma, felt pellets, IL-6, IL-10
Резюме
Влияние энтомологических препаратов на экссуда-тивные и пролиферативные процессы воспаления
Энтомологические препараты обладают иммуномоду-лирующим, гепатозащитным, антибактериальным и противовоспалительным действием. Целью представленного исследования было определить влияние имугеп-тина и имупурина на развитие подострого воспаления. Были отобраны 38 крыс весом 160-250 г, тестируемые и контрольные препараты вводили в течение семи дней после моделирования подострого воспаления путем подкожной имплантации стерильных фетровых дисков. На 8-й день гранулы вместе с гранулематозными тканями удаляли, взвешивали и высушивали до постоянной массы при 60°С. Пролиферативную реакцию оценивали по разнице между массой образовавшейся сухой гранулемы и начальной массой гранул. Аналогичным образом проводили полный анализ крови и определяли сывороточные уровни цитокинов TNF-альфа, IL-1-бета, IL-6, IL-10. Дексаметазон значительно уменьшил образование воспалительного экссудата на 51% и массу грануляционной ткани на 26% по сравнению с контрольной группой, а также уменьшил количество лимфоцитов и уровень TNF-альфа, IL-1-бета, IL-6 в сыворотке. Имугептин не оказал значительного влияния на развитие подострого воспаления. Имупурин вызывал незначительное снижение экссудативных (процент ингибирования 1-5%) и проли-феративных процессов (процент ингибирования 3-8%) со значительным снижением уровня IL-6 и повышением IL-10 (p<0,05). Таким образом, имупурин показал тенденцию к снижению экссудативных и пролиферативных процессов, которые менее выражены, чем у дексаметазона, но снизил содержание про-воспалительного цитокина IL-6 и значительно увеличил содержание противовоспалительного IL-10. Имугептин снизил уровень IL-6.
Ключевые слова: имупурин, имугептин, воспаление, фетровая гранулема, IL-6, IL-10
Introducere
Arsenalul actual de preparate pentru tratamen-tul proceselor inflamatorii este constituit din medicamente nesteroidiene si medicamente steroidiene cu actiune specificá si eficacitate bunä, tnsä cerintele de inofensivitate impun necesitatea cercetärii unor substante noi cu proprietäti antiinflamatoare, posi-bil si cu mecanisme diferite, ce ar permite cresterea tolerabilitätii acestora. Actualmente existä o bazä variatä si documentatä de recomandäri metodice de studiu in vitro si in vivo al proprietätilor antiinflamatoare ale substantelor noi, ce permit determinarea influentei lor asupra proceselor inflamatiei, cu eluci-darea mecanismelor si a particularitätilor de actiune [7, 8, 14, 15].
Insectele au devenit un obiect de cercetare prin capacitatea lor de a supravietui în conditiile nefavorabile ale mediului, inclusiv la actiunea facto-rilor infectiosi si care provoacä procese inflamatorii. Compusii bioactivi, precum fenolii, flavonoidele, terpenele, saponinele, zaharurile, alcaloizii, glico-zidele si acizii grasi, identificati la o mare varietate de insecte, au demonstrat proprietäti biologice, inclusiv: antioxidantä, antiinflamatoare, antiproli-ferativä, citotoxicä, analgezicä, imunomodulatoare, antidiabeticä, cardioprotectoare, antihipertensivä, antimicrobianä si insecticidä. Analiza datelor literatu-rii de specialitate a demonstrat cä un sir de extracte, peptide si analogi sintetici manifestau proprietäti antiinflamatoare [2, 3, 4].
Scopul studiului a constat în determinarea influentei preparatelor de origine entomologicä asupra proceselor exsudative si proliferative ale inflamatiei subacute.
Material si metode
În studiu au fost folositi 49 de sobolani cu masa de 160-250 g, la care s-a modelat inflamatia subcronicä prin implantarea subcutanatä a douä discuri de fetru cu greutatea 26±1 mg. Discul stâng a fost implantat ca atare, iar cel drept a fost infiltrat cu adjuvant Freund. Interventia a fost efectuatä în conditii aseptice, sub anestezie generalä cu tiopental de sodiu (50 mg/kg intraperitoneal). Substantele de origine entomologicä (imuheptin, imupurin) se ad-ministrau intern zilnic timp de sapte zile, în doze de 500 mg/kg, si dexametazona (preparatul de referintä) - în dozä de 2,5 mg/kg intraperitoneal. Sobolanilor din lotul-martor li s-a injectat intraperitoneal solutie fiziologicä. La a 8-a zi, sub anestezie generalä, au fost extrase discurile nmpreunä cu tesutul de granulare format, fiind cäntärite în stare umedä, apoi au fost uscate la 600C pänä la o masä constantä.
Pentru aprecierea procesului inflamator a fost evaluat gradul de manifestare a reactiei exsudative (diferenta dintre masa granulomului umed si masa granulomului uscat, procentul de inhibitie a fazei exsudative) si a celei proliferative (diferenta dintre masa granulomului uscat format si masa initialä a discului, procentul de inhibitie a fazei proliferative). Pentru calcularea procentului de inhibitie a fazelor exsudativä si proliferativä s-a utilizat formula:
Pi= (1 - Mt/Mm) x 100, unde: Pi - procentul de inhibitie; Mt - masa discului de fetru in lotul tratat; Mm - masa discului de fetru in lotul-martor [6, 7].
Concomitent a fost studiat tabloul sangelui periferic prin determinarea numärului eritrocitelor, leucocitelor, trombocitelor, a continutului hemoglo-binei, hematocritului si a procentului neutrofilelor, limfocitelor, monocitelor, bazofilelor, eozinofilelor si granulocitelor imature.
Rezultate si discutii
Datele prezentate in tabelul 1 au demonstrat cä masa initialä a discurilor de fetru si a celor infiltrate cu adjuvant Freund a fost practic identicä in toate grupurile. Dupä extragerea discurilor cu granulomul format in jurul lor, s-a constatat cä masa acestora a crescut semnificativ, fapt ce demonstreazä dezvolta-rea procesului inflamator. Astfel, masa granulomului stang umed in lotul-martor a constituit 274,8±69,8 mg (masa initialä a discului = 26,3±1,3), iar cea a granulomului drept umed - 495,0±138,0 mg (masa initialä a discului = 26,0±1,0). Date similare au fost raportate de Kuum M.G.M. si coaut. (2018), Nair V. si coaut. (2012), Lagishetty C.V. si coaut. (2008). Analiza masei granulomului stang uscat a relevat cä dexametazona a determinat o reactie inflamatorie semnificativ redusä comparativ cu lotul-martor, pe cand imuheptinul si imupurinul nu au influentat semnificativ masa granulomului. Date similare au fost constatate si in cazul granuloamelor formate in jurul discurilor de fetru imbibate cu adjuvant Freund. Analiza dinamicii greutätii granulomului uscat a arä-tat cä in lotul-martor aceasta a constituit 73,2±23,6 mg (masa initialä a discului = 26,3±1,3), iar cea a granulomului drept (cu adjuvant Freund) - 154,3±41,9 mg (masa initialä a discului = 26,0±1,0).
Pentru aprecierea gradului de inflamatie exsudativä si proliferativä, au fost determinate diferentele dintre masa granulomului umed si cea a granulomului uscat (tabelul 2). ín lotul de control s-a constatat un grad mai exprimat al inflamatiei exsudative in jurul discurilor infiltrate cu adjuvant Freund. Astfel, diferenta dintre granulomul stang umed si cel uscat a constituit 201,6±51,4 mg, iar
diferenta dintre granulomul drept (cu adjuvant Freund) umed si cel uscat - 384,2±138,4 mg. Dexa-metazona a determinat o reactie exsudativä semni-ficativ redusä, atât în jurul discurilor färä adjuvant, cât si în jurul celor cu adjuvant Freund. Astfel, pentru granulomul stâng, diferenta dintre masa în stare umedä si în stare uscatä a constituit 149,0±20,9 mg (P<0,05), iar pentru cel drept (cu adjuvant Freund) -151,0±22,29 mg (P<0,05). Preparatele entomologice practic n-au influentat faza exsudativä a inflamatiei în jurul discului stâng (färä adjuvant), iar în cazul inflamatiei exsudative induse de adjuvantul Freud, imupurinul manifesta o actiune de micsorare a diferentei dintre masa granulomului umed si masa initialä a discului (360,6±103,3), comparativ cu lotul-
martor - 384,2±138,4 mg (P>0,05), iar imuheptinul prezenta o actiune de crestere a acestei diferente - 455,2±114,1 mg fatä de lotul-martor (P>0,05). Determinarea procentului de inhibitie a proceselor exsudative a demonstrat cä dexametazona în cazul discului stâng diminua exsudatia cu 26%, iar a celui drept cu adjuvant Freund - cu 51%. Imuheptinul a intensificat procesele exsudative cu 7% si, respectiv, 14%, iar imupurinul le-a redus cu 1% si, corespun-zätor, 5%. Studiile cu utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene în conditii similare au demonstrat capacitatea diclofenacului de a diminua cu circa 5060% gradul de manifestare a proceselor exsudative si proliferative, induse de implantarea discurilor de fetru [6, 12].
Tabelul 1
Influenta preparatelor de origine entomologicâ asupra inflamatiei subacute
Loturile de animale Masa (greutatea) discului/granulomului
Disc stâng initial Disc drept (cu adjuvant) initial Granulom umed stâng Granulom umed drept (cu adjuvant) Granulom uscat stâng Granulom uscat drept (cu adjuvant)
Lot-martor, solutie fiziolo-gicä, 7 zile (n=9) 26,3±1,3 26,0±1,0 274,8±69,8 495,0±138,0 73,2±23,6 154,3±41,9
Dexametazonä 2,5 mg/kg, 7 zile (n=9) 26,8±0,6 P1-2>0,05 26,9±1,1 P1-2>0,05 203,7±24,6 P1-2<0,05 240,7±31,5 P1-2<0,05 54,7±8,1 P1-2<0,05 89,7±12,8 P1-2<0,05
Imuheptin 500 mg/kg, 7 zile (n=10) 26,9±0,7 P13>0,05 P2-3>0,05 26,4±1,1 P, 3>0,05 P2-3>0,05 294,3±53,6 P13>0,05 P2-3<0,05 566,6±114,5 P13>0,05 PM<0,05 84,0±26,1 P13>0,05 PM<0,05 179,1±39,1 P13>0,05 PM<0,05
Imupurin 500 mg/kg, 7 zile (n=10) 26,2±1,0 Pi4>0,05 P2 4>0,05 26,4±1,2 P1-4>0,05 P2-4>0,05 273,6±40,3 P14>0,05 P24<0,05 472,0±103,6 P14>0,05 P24<0,05 68,0±14,0 P14>0,05 P24>0,05 150,4±41,3 P14>0,05 P2 4<0,05
Loturile de animale Diferenta dintre masa (greutatea) discurilor/granulomului
Granulom umed stâng -masa initialâ a discului Granulom umed stâng -granulom uscat stâng (FEx) Granulom uscat stâng - masa initialâ a discu-' lui (FPr) Granulom umed drept (cu adjuvant) -masa initialâ a discului Granulom umed drept (cu adjuvant) -granulom uscat drept (FEx) Granulom uscat drept (cu adjuvant) -masa initialâ a discului (FPr)
Lot-martor, solutie fiziolo-gicä 7 zile (n=9) 248,3±69,6 201,6±51,4 46,8±23,7 384,2±138,4 340,67±104,9 128,48±42,1
Dexametazonä 2,5 g/kg, 7 zile (n=9) 177,0±24,6 P1-2<0,05 149,0±20,9 P1-2<0,05 28,0±8,1 P1-2<0,05 128,7±31,7 P1-2<0,05 151,0±22,3 P1-2<0,05 62,7±13,0 P1-2<0,05
Imuheptin 500 mg/kg, 7 zile (n=10) 267,4±53,4 P13>0,05 P1-3<0,05 210,3±33,6 P13>0,05 P1-3<0,05 57,1±25,9 P13>0,05 P1-3<0,05 455,2±114,1 P13>0,05 P1-3<0,05 387,5±80,4 P13>0,05 P1-3<0,05 152,7±38,9 P13>0,05 PM<0,05
Imupurin 500 mg/kg, 7 zile (n=10) 247,4±40,4 P14>0,05 P2 4<0,05 205,6±32,6 P1-4>0,05 P2-4<0,05 41,8±13,5 P14>0,05 P2 4<0,05 360,6±103,3 P14>0,05 P2 4<0,05 321,6±70,1 P1-4>0,05 P2-4<0,05 124,0±41,0 P14>0,05 P2 4<0,05
Tabelul 2
Influenta preparatelor de origine entomologicâ asupra proceselor exsudative si proliferative ale inflamatiei subacute
Analiza diferentelor dintre masa granulomului uscat si masa initialá a discurilor a permis de a elucida intensitatea proceselor proliferative. Astfel, în lotul-martor, diferenta dintre masa granulomului uscat stâng si masa initialá a discului a constituit 46,8±23,7 mg, iar în cazul celui drept cu adjuvant Freud - 128,48±42,1 mg, fapt ce demonstreazá un grad mai marcat al inflamatiei, inclusiv proliferative, induse de adjuvant. Antiinflamatorul steroidian a inhibat pronuntat dezvoltarea proceselor proliferative cu valori de douá ori mai mici ale diferentei dintre masa granulomului stâng si masa initialá a discurilor (28,0±8,1 mg versus 46,8±23,7 mg în lotul-martor; P<0,05) si ale diferentei dintre masa granulomului drept si masa initialá a discurilor (62,7±13,0 versus 128,48±42,1 mg; P<0,05). Imuheptinul a influentat nesemnificativ evolutia proceselor proliferative, cu o tendintá de majorare a diferentei dintre masa granulomului uscat stâng si a celui drept cu adju-vantul Freund si masa initialá a discurilor (tabelul 2). Imupurinul a demonstrat o tendintá de micsorare a diferentei dintre masa granulomului uscat stâng si masa initialá a discurilor respective (41,8±13,5 mg versus 46,8±23,7 mg în lotul-martor; P>0,05), precum si în cazul discului cu adjuvant Freund (124,0±41,0 mg vs 128,48±42,1 mg; P>0,05).
Intensitatea proceselor proliferative a fost eva-luatá si prin determinarea procentului de inhibitie comparativ cu lotul-martor. Dexametazona a inhibat
procesele proliferative cu 26% (masa granulomului uscat stang färä adjuvant) si, respectiv, cu 42% (masa granulomului uscat drept cu adjuvant Freund). Imuheptinul a determinat o majorare a intensitatii proceselor proliferative cu 14% si, corespunzator, 16%. Imupurinul a redus intensitatea proceselor proliferative cu 8% si, respectiv, 3%.
Analiza tabloului sangelui periferic n-a relevat o modificare esentiala a numarului de eritrocite in lotul-martor, cel cu dexametazona si imuheptin. La animalele carora li s-a administrat imupurin s-a constatat o tendinta de micsorare a numarului de eritrocite. Nivelul hemoglobinei si cel al hemato-critului practic nu au fost modificate de dexametazona, pe cand sub actiunea imuheptinului si a imupurinului s-a observat o tendinta de micsorare a acestora (tabelul 3). Antiinflamatorul steroidian a determinat o reducere a numarului leucocitelor fata de lotul-martor (3,9±1,8 versus 6,7±1,8; P>0,05), iar imupurinul - o reducere mai putin semnificativa (6,2±1,7 versus 6,7±1,8; P>0,05). Imuheptinul, in conditiile modelarii inflamatiei subacute, a determinat o majorare a numarului de leucocite (7,8±5,3) comparativ cu lotul-martor (P>0,05). Dexametazona, imuheptinul si imupurinul au redus nesemnificativ numarul trombocitelor. Antiinflamatorul steroidian a micsorat de doua ori (P>0,05) nivelul reticuloci-telor, iar imuheptinul si imupurinul practic nu l-au influentat (tabelul 3).
Tabelul 3
Influenta preparatelor de origine entomologicà asupra tabloului sângeluiperiferic în inflamatia subacuta
Loturile de animale Eritrocite, 10A12/L Hb, g/L Hematocrit, % Leucocite, 10A9/L Trombocite, 10A9/L Reticulocite, %
Lot-martor, solutie fiziologicá, 7 zile (n=9) 8,6±0,4 147,0±8,4 45,9±2,3 6,7±1,8 1016,8±294,6 4,8±1,7
Dexametazoná 2,5 mg/kg, 7 zile (n=9) 8,6±0,7 P1-2>0,05 146,5±8,7 P1-2>0,05 44,9±2,7 P1-2>0,05 3,9±1,8 P1-2>0,05 770,5±132,9 P1-2>0,05 2,4±1,0 P1-2>0,05
Imuheptin 500 mg/kg, 7 zile (n=10) 8,6±1,0 P13>0,05 P2-3>0,05 136,8±10,9 P, 3>0,05 P2-3>0,05 43,1±2,7 P13>0,05 P2-3>0,05 7,8±5,3 P13>0,05 PM>0,05 897,7±325,2 P13>0,05 PM>0,05 4,4±2,0 P13>0,05 PM>0,05
Imupurin 500 mg/kg, 7 zile (n=10) 8,2±0,5 Pi4>0,05 P2 4>0,05 134,2±9,9 P14>0,05 P2 4>0,05 41,36±2,7 P14<0,05 P2 4<0,05 6,2±1,7 P!-4>0,05 P2-4>0,05 938,5±217,2 P14>0,05 P2-4>0,05 4,5±1,3 P14>0,05 P2-4>0,05
ín cazul inflamatiei subacute, dexametazona a majorat procentul neutrofilelor si l-a micsorat pe cel al limfocitelor, monocitelor, eozinofilelor si granulo-citelor imature. Imuheptinul si imupurinul au redus procentul neutrofilelor, monocitelor si granulocitelor imature, cu o crestere neesentialá a procentului limfocitelor, bazofilelor si eozinofilelor (tabelul 4).
A fost determinat nivelul seric al citokinelor, cu includerea suplimentará a unui lot de cercetare intact, format din 11 sobolani, cárora li s-a injectat doar solutie fiziologicá intraperitoneal, fárá a se modela inflamatia
subacutá. Dexametazona a determinat o micsorare nesemnificativá a nivelului citokinelor proinflamatorii TNF-alfa, IL-1-beta, IL-6 si antiinflamatorii IL-10. Imuheptinul a avut un efect similar cu antiinflamatorul steroidian asupra nivelului de TNF-alfa, IL-1-beta si IL-10, dar a redus continutul IL-6 de la 25,24±3,81 pg/ ml (lotul-martor) si 26,34±3,43 pg/ml (lotul intact) pâná la 19,02±1,56 pg/ml (P<0,05). Imupurinul a micsorat semnificativ (P<0,05) nivelul IL-6 (19,21±6,38 pg/ml) si l-a majorat pe cel al IL-10 (157,05±41,27 pg/ml), comparativ cu lotul-martor (tabelul 5).
Tabelul 4
Influenta preparatelor de origine entomologicà asupra formulei leucocitare a sângeluiperiferic în inflamatia subacuta
Loturile de animale Neutrofile, % Limfocite, % Monocite, % Eozinofile,% Bazofile, % Granulocite imature, %
Lot-martor, solutie fizi-ologicä, 7 zile (n=9) 33,4±10,1 51,9±9,1 7,1±0,4 7,5±7,8 0,08±0,12 0,97±2,03
Dexametazonä 2,5 mg/kg,7 zile (n=9) 84,7±4,8 P1-2<0,05 12,2±2,9 P1-2<0,05 2,1±1,3 P1-2<0,05 1,9±2,9 P1-2>0,05 0 0,4±0,57 P,-2>0,05
Imuheptin 500 mg/kg, 7 zile (n=10) 28,4±10,7 P, 3>0,05 P2-3<0,05 59,8±8,7 P, 3>0,05 P2-3<0,05 4,6±2,2 P2 3>0,05 P,-3>0,05 8,0±8,13 P2 3>0,05 P,-3>0,05 0,13±0,1 P2 3>0,05 P,-3<0,05 0,63±0,6, P, 3>0,05 P,-3>0,05
Imupurin 500 mg/kg, 7 zile (n=10) 32,2±10,5 P, 4>0,05 P2 4>0,05 54,5±11,3 P,-4>0,05 P2-4>0,05 5,5±2,5 P,-4>0,05 P2-4<0,05 7,7±6,6 P, 4>0,05 P24>0,05 0,15±0,1 P, 4>0,05 P2 4<0,05 0,75±,,2 P, 4>0,05 P2 4>0,05
Tabelul 5
Influenta preparatelor de origine entomologicà asupra nivelului citokinelor în inflamatia subacuta
Loturile de animale TNF-alfa, pg/ml IL-1-beta, pg/ml IL-6, pg/ml IL-10, pg/ml
Lotul intact, solutie fiziologicä (n=11) 70,55±8,,9 48,73±20,77 26,34±3,43 ,65,25±42,98
Lotul-martor cu inflamatie (n=9) 72,82±,9,79 P,-2>0,05 59,,8±,6,86 P,-2>0,05 25,24±3,8, P,-2>0,05 92,92±33,54 P,-2<0,05
Dexametazonä 2,5 mg/kg, 7 zile (n=9) 68,57±,5,,2 P, 3>0,05 P,-3>0,05 50,45±,2,73 P, 3>0,05 P,-3>0,05 ,9,88±4,56 P, 3<0,05 P,-3>0,05 84,66±15,98 P, 3<0,05 P,-3>0,05
Imuheptin 500 mg/ kg, 7 zile (n=10) 66,64±,2,58 P2 4>0,05 P3-4>0,05 53,43±11,42 P2 4>0,05 P3-4>0,05 ,9,02±,,56 P2-4<0,05 P,-4<0,05 85,28±,5,72 P2 4>0,05 P3-4>0,05
Imupurin 500 mg/kg, 7 zile (n=10) 84,07±,2,72 P2 5>0,05 P2 5>0,05 63,07±,5,6, P2 5>0,05 P2 5>0,05 19,21±6,38 P2 5<0,05 P, 5<0,05 157,05±41,27 P2 5<0,05 P2 5<0,05
Inflamatia subacutä si cronicä constituie un räspuns la actiunea prelungitä a factorilor proinfla-matori asupra tesuturilor si se caracterizeazä prin infiltrarea leucocitelor in locul inflamatiei, fibrozä si formarea granulomului. Mecanismul inflamatiei cronice este atribuit, in parte, eliberärii speciilor reactive de oxigen din neutrofilele si macrofagele activate, producerii excesive de citokine, dereglärii semnalizärii celulare si pierderii functiei de barierä. Aceastä supraproductie provoacä peroxidarea lipide-lor membranale, ceea ce duce la lezarea tesuturilor prin deteriorarea macromoleculelor. Speciile reactive ale oxigenului provoacä sau extind inflamatia, sti-muland eliberarea citokinenor (IL-1-beta, TNF-alfa, INF-alfa), care stimuleazä recrutarea neutrofilelor si a macrofagelor suplimentare [6].
Implantarea subcutanatä a discurilor de fetru provoacä formarea tesutului granulomatos. Acest tesut este conditionat de acumularea macrofagelor, neutrofilelor si limfocitelor in jurul particulelor strä-ine, urmatä de proliferarea fibroblastelor. Discul de
fetru implantat stimuleazä sistemul imunitar pentru a produce interleukine si anticorpi ce stimuleazä proliferarea limfocitelor si acumularea celulelor in jurul acestora. Initial se dezvoltä procesele exsudative prin transsudarea lichidului si cresterea marcatä a greutätii discurilor de fetru umede. Este demonstrat cä antiinflamatoarele steroidiene si nesteroidiene reduc dimensiunea granulomului si cantitatea de transsudat prin inhibarea productiei de mediatori proinflamatori (citokine inflamatorii, leucotriene si prostaglandine), inhibarea infilträrii cu celule (leuco-cite) si prevenirea proliferärii fibroblastelor, producerii fibrelor de colagen si sintezei mucopolizaharidelor. Un efect similar a demonstrat si dexametazona in studiul nostru. Imupurinul a manifestat o capacitate mai redusä de a reduce procesele exsudative si proliferative, comparativ cu dexametazona. Posibil, spre deosebire de antiinflamatorul steroidian, preparatul de origine entomologicä are un efect mai lent, da-toritä proprietätilor imunotrope, asupra imunitätii celulare (modularea limfocitelor T) [6].
Adjuvantul Freund poate determina o actiune modulatoare asupra hemopoiezei, Astfel, in studii experimentale si clinice, vaccinul BCG a demonstrat capacitatea de a creste apárarea organismului-gazdá in leucemie si in alte tumori prin sporirea repopulárii máduvei osoase si leucopoiezei dupá chimioterapia mieloablativá. Pretratarea soarecilor cu BCG sau cu adjuvant Freund a contribuit la recuperarea functiilor leucopoietice in urma unei injectii mielosupresoare ulterioare cu ciclofosfamidá. Tratamentul cu BCG sau cu adjuvant a determinat cresterea unitátilor forma-toare de colonii in máduva osoasá. ín mod similar, s-a constatat cá imunoadjuvantii cu micobacterii, de naturá chimicá definitá, au efecte hemopoietice, precum si provoacá o crestere a nivelului activitátii de stimulare a coloniilor monocitelor-macrofage in ser si proliferarea celulelor stem multipotentiale in máduva osoasá [1].
ín studii experimentale s-a constatat cá adjuvantul Freund complet produce o majorare a nivelului citokinelor proinflamatoare (TNF-alfa, IL-1-beta, IL-6, INF-gama), cu declansarea proceselor imunitátii celulare preponderent pe calea Th1, iar in lipsa micobacteriilor (adjuvant incomplet) diferentierea limfocitelor T tinde spre profilul Th2, cu producerea intensá a anticorpilor [1]
Implantarea discurilor de fetru determiná o reactie exsudativá si proliferativá si cresterea nivelului citokinelor proinflamatorii TNF-alfa, IL-1-beta si IL-6, produsi ce caracterizeazá functia macrofagelor (activare, infiltrare, agregare). Administrarea indo-metacinei, antiinflamator nesteroidian, provoacá o diminuare a masei granulomului si a nivelului de IL-6, cu o crestere a TNF-alfa, fárá a-l modifica pe cel al IL-1-beta [10].
Incubarea macrofagelor cu dexametazoná timp de 24 de ore a provocat o reducere a nivelului IL-1-beta, ceea ce demonstreazá o diminuare a activitátii macrofagelor implicate in procesul inflamator [13].
ín studii in vitro s-a constatat cá lipopolizahari-dele intensificá activitatea macrofagelor, cu majora-rea eliberárii de citokine proinflamatorii, iar extractul din larvele de Musca domestica, ce contine molecule proteice cu masá moleculará micá, a determinat micsorarea producerii TNF-alfa si IL-6. S-a estimat cá efectul antiinflamator poate fi provocat de dimi-nuarea expresiei factorului nuclear de transcriptie NF-RB [2].
La pátrunderea corpilor stráini, precum implan-tarea discurilor de fetru, are loc productia de oxid nitric sub actiunea nitric oxid sintazei. Ulterior se activeazá cascada de mediatori proinflamatori si de citokine, care include ciclooxigenaza 2, interleukinele IL-1ß si IL-6, si TNF-alfa. Acesti mediatori proinflamatori si citokinele determiná activarea cáii inflamatorii clasice, a factorului nuclear NF-kB si a protein kinazei
activate de mitogeni (MAPK), cu declansarea unui ráspuns inflamator necontrolat. Utilizarea veninului de viespe a suprimat productia de oxid nitric si a redus expresia ARNm ale IL-1ß, IL-6 si TNF-a [11].
Extractul de hemocite de Bombyx mori (vierme-le de mátase) a redus inflamatia indusá de lipopoli-zaharidele bacteriilor gramnegative prin inhibarea nitric oxid sintazei inductibile (iNOS) si expresia ciclooxigenazei (COX-2), precum si a citokinelor proinflamatorii IL-1ß, IL-6, IL-8 si TNF-alfa. S-a sugerat cá aceste efecte pot fi cauzate de influenta asupra cáii factorului nuclear de transcriptie NF-kB, care mediazá numeroase gene, inclusiv ale mediatorilor proinflamatori respectivi [5].
Concluzii
În baza rezultatelor prezentate, putem constata urmátoarele:
1. Adjuvantul Freund produce o inflamatie marcatá, relevatá prin procese exsudative (apreciate prin diferenta dintre greutatea granulomului umed si a celui uscat) si proliferative (apreciate prin diferenta dintre greutatea granulomului uscat si masa initialá a discurilor).
2. Dexametazona a manifestat un efect antiinflamator marcat, relevat prin diminuarea proceselor exsudative si proliferative, precum si printr-o micsorare a nivelului citokinelor proinflamatorii (TNF-alfa, IL-1-beta si Il-6).
3. Imuheptinul nu a influentat procesele exsudative si proliferative, dar a micsorat nivelul citokinelor inflamatorii, îndeosebi al IL-6.
4. Imupurinul a demonstrat o actiune de reducere a proceselor exsudatuve si proliferative, mai slab pronuntate decât la dexametazoná, dar a micsorat continutul citokinei proinflamatorii IL-6 si a majorat semnificativ IL-10, citokiná antiinflamatoare.
Bibliografie
1. Billiau A., Matthys P. Modes of action of Freund's adjuvants in experimental models of autoimmune diseases. In: Journal of Leukocyte Biology. 2001, nr. 70, pp. 849-860.
2. Faast R., Weinstein P. Plant-derived medicinal ento-mochemicals: an integrated approach to biodiscovery in Australia. In: Austral Entomology. 2019, November. Disponibil pe: https: //doi.org/10.1111/ aen. 12433
3. Kim S.R. et al. Antibacterial and anti-inflammatory activities of the immune-challenged silkworm (Bombyx mori) hemolymph with Lactobacillus cell wall extracts. In: Entomological Research. 2019, vol. 49(8), pp. 354-362.
4. Kim Y.I., Choi K.H., Kim S.R. et al. Bombyx mori hemocyte extract has anti-inflammatory effects on human phorbol myristate acetate-differentiated THP-1 cells via TLR4-mediated suppression of the NF-kB signaling pathway. In: Molecular Medicine Reports. 2017, vol. 16(4).
5. Kuum M.G.M. et al. Anti-inflammatory Effects of the Stem Barks from Albizia Ferruginea (Mimosaceae) on Chronic Inflammation Induced in Rats. In: International Journal of Innovative Research in Medical Science. 2018, vol. 3(9), pp. 2183-2194.
6. Lagishetty C.V., Naik S.R. Polyamines: Potential antiinflammatory agents and their possible mechanism of action. In: Indian J. Pharmacol. 2008, nr. 40, pp. 121-125.
7. Vogel H. Gerhard, et al., eds. Drug discovery and evaluation: safety and pharmacokinetic assays. New York: Springer, 2006.
8. Leelaprakash G., Dass S.M. In vitro Anti-Inflammatory activity of Methanol extract of Enicostemma axillare. In: International Journal of Drug Development & Research. 2011, vol. 3(3), pp. 189-196.
9. Nair V., Kumar R., Singh S., Gupta Y.K. Anti-Granuloma Activity of Terminalia Chebula Retz in Wistar Rats. In: European Journal of Inflammation. 2012, vol. 18(2), pp. 185-191.
10. Saba R., Shafeeq T., Irfan M. et al. Anti-Inflammatory Activity of Crude Venom Isolated from Parasitoid Wasp, Bracon Hebetor Say. In: Mediators of Inflammation. 2017, ID article 6978194.
11. Tatiya A.U., Saluja A.K. Further studies on membrane stabilizing, anti-inflammatory and FCA induced arthritic activity of various fractions of bark of Machilus macrantha in rats. In: Rev. Bras. Farmacogn. 2011, vol. 21(6).
12. Долматова Л.С., Уланова О.А., Долматов И.Ю. Сравнительное исследование действия дексаметазона и нового экстракта из голотурий на уровень цитокиноподобных веществ в отдельных типах иммуноцитов голотурии Eupentacta Fraudatrix. B: Тихоокеанский медицинский журнал. 2014, № 1, с. 34-38.
13. Руководство по проведению доклинических исследований лекарственных средств (под ред. Миронова А.Н.). Часть первая. М.: Гриф и К, 2012. 944 с.
14. Руководство по экспериментальному (доклиническому) изучению новых фармакологических веществ (под ред. Хабриева Р.У.). Второе изд., перераб. и доп. М.: Медицина, 2005. 832 с.
Nicolae Bacinschi, profesor universitar, IP USMF Nicolae Testemitanu, tel.: 079 104662,
e-mail: nicolae.bacinschi@usmf.md
