CC BY
14EZITAREA PRIVIND VACCINAREA -O AMENINTARE POTENTIALÁ PENTRU REALIZAREA PROGRAMELOR DE IMUNIZARE
CZU: 615.37:316.62+614.2
Victoria BUCOV, Laura TURCAN, Valeriu PANTEA, Alexei CEBAN,
_Agentia Nationalâ pentru Sânâtate Publica
Rezumat
În ultimele decenii, pe masura reducerii morbiditatii induse prin maladiile prevenibile prin vaccinare, a dezvoltarii sis-temelor de informatie, numarul de refuzuri la vaccinare si al ezitarilorprivind vaccinarea a crescut considerabil. Scepticis-mul acesta a devenit o bariera importante pentru crearea unei acoperiri vaccinale optime si reprezinta o amenintare reala la adresa sanatatii publice, care ar trebui sa fie abordata urgent. În scopul de a studia problema respective, au fost examinate 182 de publicatii si materiale din anii 2013-2018. Este sub-liniat faptul ca se cere implicarea puternica a autoritatilor nationale de sânâtate si a personalului medical. Actiunile respective ar trebui sa faca parte dintr-o abordare pe termen lung si sunt necesare studii suplimentare, pentru a identifica cele mai eficiente strategii de reducere a ezitarii cu privire la vaccinare. Materialele prezentate pot servi drept suport pentru evaluarea acestui fenomen în tara si elaborarea masurilor corective, bazate pe dovezi.
Cuvinte-cheie: imunizare, acceptarea vaccinarilor, încre-derea în vaccinuri, ezitarea privind vaccinarea, refuzul imunizarilor
Summary
Vaccination hesitancy - a potential threat to immunization programs
In recent decade, due to a decrease in the incidence of controlled infections and the development of information systems, the number of vaccination refusals and vaccine hesitations has increased considerably. This skepticism has become an important obstacle to creating optimal vaccination coverage, has become a real public health threat that needs to be urgently addressed. In order to study this issue, 182 publications for 2013-2018 and other materials were analyzed. It is emphasized that solving this problem requires the active participation of national health authorities and medical personnel. Those actions should be part of a long-term approach and further studies are needed to identify the most effective strategies to reduce vaccination hesitation. The presented materials can serve as support for the assessment of this phenomenon in the country and the elaboration of corrective measures based on evidence. These actions should be part of long-term interventions, and further research is needed to determine the most effective strategies for reducing the hesitancy to vaccination. The presented materials can serve as support for the assessment of this phenomenon in the country and developing evidence-based corrective measures.
Keywords: immunization, vaccine acceptance, vaccine confidence, vaccine hesitancy, vaccine refusal
Резюме
Нерешительность по отношению к вакцинации - потенциальная угроза для реализации программ иммунизации
В последнее десятилетие в связи со снижением уровня заболеваемости управляемыми инфекциями и развитием информационных систем, число отказов от вакцинации и нерешительности в отношении вакцинации значительно возросло. Этот скептицизм стал важным препятствием для создания оптимального охвата вакцинацией, стал реальной угрозой для общественного здоровья, которую необходимо срочно устранить. С целью изучения этого вопроса были проанализированы 182 публикации за 2013-2018 гг. и другие материалы. Подчеркивается, что для решения данной проблемы требуется активное участие национальных органов здравоохранения и медицинского персонала. Эти действия должны быть частью долгосрочных мероприятий, и необходимы дальнейшие исследования, чтобы определить наиболее эффективные стратегии для уменьшения нерешительности по отношению к вакцинации. Представленные материалы могут служить поддержкой для оценки этого явления в стране и разработки корректирующих мер, основанных на фактических данных.
Ключевые слова: иммунизация, приятие прививок, доверие к вакцинам, нерешительность по отношению к вакцинации, отказ от прививок
Introducere
În ultimele decenii, pe másura reducerii morbiditâtii prin maladiile transmisibile prevenibile prin vaccinare, a dezvoltárii sistemelor de informatie, numárul de refuzuri pentru vaccinare si al ezitárilor privind vaccinarea a crescut considerabil. Opozitia fatá de vaccinuri nu este un fenomen nou si a apárut la scurt timp dupá introducerea vaccinului împotriva variolei la sfârsitul secolului al XVIII-lea. Problema ezi-árii în privinta vaccinárilor se aflá în prezent în centrul atentiei medicale mondiale. Atitudinea ezitantá fatá de vaccinuri este un continuum între acceptarea si refuzul imunizárii. Un numár din ce în ce mai mare de oameni întârzie sau refuzá vaccinurile recomandate pentru ei însisi sau pentru copiii lor.
Scepticismul în privinta vaccinárii a devenit o barierá puternicá pentru crearea unei acoperiri
vaccinale optime, îndeosebi în târile dezvoltate. Acest fenomen, precum si ezitarea sau acceptarea imunizârii, trebuie sâ fie examinate minutios, pentru a determina cauzele, circumstantele, conditiile ce conduc la crearea acestor atitudini si a dirija constient procesul de imunizare.
Se subliniazâ câ ezitarea privind vaccinarea, ati-tudinea negativâ fatâ de vaccinuri sunt conditionate de factori sociali si reflectâ un sir lung de credinte despre sânâtate. O strategie eficientâ pe termen lung este abordarea interdisciplinarâ a cauzelor profunde ale scepticismului în privinta vaccinârii [1-4].
La investigarea asocierii dintre ezitarea privind vaccinârile si oportunitatea realizârii lor a fost stabilitâ legâtura de cauzalitate. Din 350 de copii examinati, 82,3% au fost vaccinati, dar numai 55,9% din ei la timp. Acoperirea vaccinalâ redusâ si realiza-rea imunizârilor cu întârziere sunt caracteristice atât pentru târile în curs de dezvoltare, cât si pentru cele dezvoltate [5-7].
Nivelul de ezitare variazâ de la o tarâ la alta si în timp este conditionat de diferite cauze. Depâsirea ezitârii necesitâ detectare, diagnostic si interventii adaptate, deoarece nu existâ o strategie unicâ care sâ înlâture toate barierele în calea acceptârii vaccinuri-lor. Managerii programelor de imunizare si lucrâtorii din domeniul sânâtâtii trebuie sâ detinâ abilitâti de a evidentia si de a aborda ezitarea în toate aspectele ei. Cunoasterea motivelor de ezitare poate influenta planificarea corectâ, volumul activitâtilor de imunizare, inclusiv poate preveni irosirea stocurilor de vaccinuri.
Acest articol include analiza surselor biblio-grafice privind cauzele fenomenului de ezitare în privinta vaccinârii în diferite târi, strategiile cu privire la evidentierea si reducerea acestui fenomen. Mate-rialele prezentate pot servi drept suport pentru eva-luarea acestui fenomen în tarâ si pentru elaborarea mâsurilor corective, bazate pe dovezi.
Materiale si metode
t
Drept surse de informatie privind problema cercetatâ au servit 182 de publicatii din anii 20132018 si materialele colectate din Internet (Embase, PubMed, Hinari, www.who.int/immunization/, www. Privika.ru) si din fondurile bibliotecilor IP USMF Nicolae Testemitanu si Agentiei Nationale pentru Sânâtate Publicâ.
Rezultate si discutii
» *
Ezitarea privind vaccinarea este un fenomen îngrijorâtor, din cauza efectelor sale negative si a consecintelor legate de sânâtate. Acceptarea vacci-nurilor depinde de încrederea publicului în siguranta si eficacitatea acestora, de siguranta procesului de
imunizare, de nivelul de dezvoltare a sistemului de sânâtate, de profesionalismul lucrâtorilor medicali si de cercetarea mai largâ a domeniului de vaccinare.
La o revizuire sistematicâ a 19.643 de articole din literatura de specialitate privind vaccinurile, 2779 au fost analizate prin prelucrarea textului integral, dintre care 35 au fost incluse în analiza finalâ. Aceste studii au examinat nivelul de încredere a persoanelor chestionate în profesionistii din domeniul sânâtâtii, în sistemul de sânâtate, guvern, prietenii si membrii familiei. Concluziile acestei revizuiri indicâ o lipsâ de legâturâ între cercetarea actualâ privind vaccinârile si publicatiile cu analiza nivelului de încredere în general în domeniul sânâtâtii. A fost subliniatâ necesitatea studierii modului în care nivelurile de încredere se schimbâ în timp si investigatiei mâsurilor necesare de redresare a situatiei. Totodatâ, sunt importante teme-iurile legale privind vaccinarea si responsabilitâtile medicilor legate de aceste reglementâri, de miscârile antivaccin, activitâtile si strategiile respective de actiune [8, 9].
Într-o serie de publicatii sunt examinate si caracterizate cauzele fenomenului de ezitare în privinta vaccinârii. Este subliniatâ necesitatea unui instrument pentru mâsurarea nivelului de accep-tare a vaccinurilor în rândul populatiei, care va fi standardizat, universal si sâ atingâ urmâtoarele cinci aspecte-cheie:
1) siguranta perceputâ a vaccinurilor;
2) eficacitatea perceputâ si necesitatea vacci-nârilor;
3) acceptarea planificârii vaccinârilor;
4) efecte pozitive si negative postvaccinale;
5) legitimitatea vaccinârilor.
Rezultatele analizelor au arâtat fiabilitatea si validitatea acestui instrument [10].
Pentru a obtine o imagine globalâ a fenomenului de ezitare privind vaccinarea si a modului în care acesta se schimbâ, a fost efectuatâ o analizâ de revizuire a datelor disponibile pe parcursul ultimilor trei ani din raportul comun al OMS/UNICEF (JRF), pentru a determina rata raportatâ a nivelului global de vaccinare, motivele si nivelul ezitârii, variatia lor în functie de nivelul veniturilor târii si/sau de regiu-nea OMS si dacâ aceste motive au fost formulate în urma unei evaluâri. Ezitarea în privinta vaccinârii a fost frecvent întâlnitâ pretutindeni si e raportatâ de >90% din târi. Lista motivelor citate a inclus 22 din 23 de categorii de determinante ale OMS. Motivele au variat în functie de nivelul veniturilor târilor, de regiunea OMS si de-a lungul timpului, si în interiorul unei târi.
Astfel, pe baza acestor date, târile din întreaga lume par sâ înteleagâ fenomenul analizat si sâ ra-porteze motivele lui. Este de mentionat câ doar circa
s An a ta te publicá
1/3 dintre târi au raportat câ motivele indicate au fost bazate pe evaluare, restul fiind bazate pe opinii. Fiecare tarâ trebuie sâ dezvolte o strategie de majorare a acceptârii programelor de imunizare, care ar trebui sâ includâ angajamentul comunitar continuu si consolidarea încrederii, evaluarea preocupârilor privind vaccinurile si planificarea râspunsului la situatii de crizâ [11].
Realizarea strategiilor de vaccinare depinde în parte de perceptia populatiei privind beneficiile si riscurile asociate vaccinurilor si de încrederea în vaccinare. Este necesarâ o cunoastere mai bunâ a preocupârilor publicului cu privire la vaccinuri, pentru a perfectiona strategiile de vaccinare si co-municarea. Au fost examinate rezultatele studiilor privind perceptiile si preocupârile privind riscurile legate de vaccinare în rândul populatiilor europene. Au fost selectate 145 de articole, cele mai multe din Marea Britanie, Olanda si Franta. Motivul principal de îngrijorare l-au constituit: siguranta, probabilitatea scâzutâ a contractârii bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare, severitatea perceputâ a acestora, con-vingerile câ vaccinurile nu functioneazâ si lipsa de informatii în general. S-au constatat diferente legate de vaccin, de tarâ si de populatie. Pe lângâ acestea, studiul a confirmat ideea câ persoanele au multe preocupâri legate de siguranta vaccinârii si considerâ câ riscurile depâsesc beneficiile acesteia [12].
În ultimii ani, volumul imunizârilor în Italia are o tendintâ descendentâ, din cauza neîncrederii populatiei în eficien^a vaccinârii, ceea ce a conditionat o aderentâ mai micâ la programele de imunizare. Principala cauzâ a reducerii o constituie o tendintâ observatâ în ultimii ani, chiar si la nivel international, si anume ezitarea privind vaccinarea. Nivelul aces-tui fenomen variazâ în functie de regiunea târii, populatie, vaccin si influenta circumstantelor, dar în toate cazurile, profesionistii din domeniul sânâtâtii joacâ un rol decisiv. Este importantâ formarea prac-ticâ si stiintificâ, inclusiv abilitâtile de comunicare - un aspect-cheie pentru consolidarea politicilor nationale de vaccinare [13].
Cercetâtorii italieni au realizat un studiu de chestionare cu participarea a 154 de pedagogi privind atitudinea fatâ de vaccinuri. În general, 88,3% din persoanele chestionate au avut o atitudine pozi-tivâ în acest sens. Cauza principalâ a refuzului la vaccinare a fost riscul de efecte adverse dupâ imunizare, adicâ transmiterea infectiilor prin injectii (67,6%). Sursele principale de informatie au fost lucrâtorii medicali (75,3%) si mass-media (13,1%) [14].
În Germania a fost realizat un studiu prospectiv de cohortâ cu participarea a 351 de femei în timpul sarcinii, la 3, 6 si 14 luni dupâ nasterea copilului si a unui grup de control respectiv. În timpul sarcinii,
atitudinea fatá de vaccinarea copilului era in general pozitivá, dar s-a schimbat dupá prima dozá de vaccin si era legatá de perceptii gresite privind riscul vaccinárii. Dupá mai multe vaccinári, atitudinea se modificá in favoarea vaccinárii. Anume pe parcursul primului an de viatá a copilului, la párinti se creeazá o atitudine adecvatá fatá de vaccinuri si trebuie de realizat másuri eficiente de comunicare [15].
ín Franta, atitudinea fatá de vaccinuri a fost exa-minatá intr-un studiu de chestionare, cu participarea a 3938 de persoane. A fost cercetatá atitudinea fatá de vaccinurile impotriva hepatitei virale B, infectiei cu papilomavirusul uman, rujeolei si gripei. Ezitarea privind vaccinurile a fost asociatá cu intelegerea insuficientá a problemei de sigurantá a vaccinurilor [16]. Franta este una dintre tárile cu cea mai mare prevalentá din lume a ezitárii privind vaccinurile. ín incercarea de a ridica acoperirea vaccinalá, guver-nul francez a declarat, la 1 ianuarie 2018, incá opt vaccinuri obligatorii (anterior au fost numai trei). Autoritátile franceze considerá vaccinarea obliga-torie drept solutie in cazul in care creste nivelul de ezitare privind vaccinárile [17].
O informatie utilá pentru cercetarea acestui fenomen de ezitare a fost obtinutá prin examinarea atitudinii párintilor fatá de vaccinare. íntelegerea ati-tudinilor si a opiniilor párintilor cu privire la vaccinare este esentialá pentru planificarea si desfásurarea unor actiuni educationale extinse si bine directionate, care vizeazá prevenirea fenomenului respectiv.
ín Polonia, vaccinarea copiilor este obligatorie, totusi decizia de a vaccina copilul apartine párintilor. ín anul 2016 a fost efectuat un studiu transversal in 11 institutii de invátámant alese aleatoriu. Chestionarul a continut 24 de intrebári de tip mixt si a fost distri-buit la 3000 de párinti sau tutori legali ai copiilor cu varste intre 6 si 13 ani, rata de ráspuns fiind de 41,3% (N=1239). S-a constatat cá aparitia evenimentelor adverse dupá vaccinare, constatarea contraindicatiei la vaccinuri si perceperea procedurii de pregátire pentru vaccinare sunt cei mai importanti factori. Respondentii cu un nivel mai scázut de educarte au fost mai increzuti in siguranta vaccinárilor [18].
ín scopul de a intelege motivele ezitárii privind vaccinarea din partea persoanelor care au decis sá nu-si vaccineze copiii, in Spania a fost realizat un studiu calitativ cu intervievári individuale si douá focus-grupuri. Din punct de vedere etic, párintii isi justificá pozitia pe baza dreptului la autonomie si responsabilitate pentru deciziile lor. Motivele spe-cifice sustinute: se indoiesc de administrarea mai multor vaccinuri simultan la o varstá fragedá intr-un mod sistematic si fárá individualizarea fiecárui caz; se tem de efectele adverse si nu inteleg variatiile pro-gramului de vaccinare. Transparenta in comunicarea
efectelor adverse, eliminarea terminului"antivaccin" din mass-media si din vocabularul stiintific si dezvol-tarea spatiilor pentru dialog - acestea sunt puntile care urmeazâ sâ fie utilizate [19].
Decizia pârintilor privind vaccinârile copiilor este complexâ si multidimensionalâ. În Canada a fost realizat un studiu de examinare a factorilor asociati cu intentia pârintelui de a-si vaccina copilul. Acest studiu evalueazâ potentialele asocieri între cunostintele pârintilor, atitudinile si credintele privind vaccinarea si intentia lor de a vaccina copilul în viitor. Un esantion de pârinti ai copiilor cu vârste de 24-59 de luni (N=2013) au fost chestionati utili-zând o metodologie online de sondare. Jumâtate din pârintii intervievati intentionau sâ-si vaccineze copilul în viitor. Pârintii care au avut un înalt grad de încredere în medici si în sistemul de sânâtate publicâ au fost de acord sâ-si vaccineze copilul. Rezultatele analizei multivariabile au arâtat câ atitudinile pozitive (aOR=8,0; 95% CI: 6,0, 10,4), suportul social superior perceput (a0R=3,0; 95% CI: 2,3, 3,93, CI: 1,4, 2,43) au fost asociate cu intentia pârintilor de a-si vaccina copilul. Rezultatele acestui si ale altor studii sugereazâ câ interventiile care promoveazâ normele sociale provaccin si care abordeazâ atitudinile antivaccin ar putea creste cu >25% acceptarea vaccinârilor în rândul pârintilor [20, 21].
În Australia a fost realizat un studiu printre pârintii copiilor sub 5 ani (N=301) si a copiilor sub 19 luni (N=311), pentru a identifica relatiile dintre nivelul preocupârilor legate de vaccin, statutul socioeconomic si acceptarea imunizârii. Preocupârile privind vaccinarea sunt legate de: numârul vacci-nurilor administrate în primii doi ani de viatâ (25%), ingredientele vaccinului (22%), reactiile alergice postvaccinale (18%), slâbirea sistemului imunitar (17%) si autismul (11%). Sursâ de informatii de încredere accesatâ cel mai frecvent au constituit-o lucrâtorii medicali. În total, 23% dintre pârinti au raportat cunostinte insuficiente pentru a lua decizii privind vaccinarea copilului [22].
În Turcia a fost comparatâ atitudinea pârintilor din douâ grupuri - care acceptâ si care nu acceptâ vaccinarea. Au fost depistate douâ motive: "Aceasta poate fi periculoasâ pentru copilul meu" si "Nu am încredere în vaccinuri" [23].
Asadar, atitudinea populatiei fatâ de vaccinare este influentatâ de mai multi factori, dintre care cele majore sunt mas-media, lucrâtorii medicali si nivelul de comunicare. Argumentele folosite pe diferite forumuri în Internet ar putea sâ ne ofere o informatie valoroasâ privind motivele care stau la baza ezitârii în privinta vaccinârii. Au fost analizate teme discutate la 943 de posturi si au fost detectate sase subiecte de discutie si un sir de argumente
coerente din punct de vedere semantic. Acest lucru demonstreazâ câ modelarea temelor este o metodâ utilâ pentru identificarea automatâ a subiectelor de discutie legate de vaccinare si pentru identificarea posturilor de dezbateri în care sunt discutate aceste subiecte [24-27].
Sunt desfâsurate discutii active cu privire la faptul dacâ absenta sau insuficienta comunicârii este sau nu este un factor determinant ce influenteazâ ezitarea privind vaccinurile. Comunicarea insufi-cientâ duce la o crestere a populatiei care amânâ vaccinârile în târile fârâ deficiente în aprovizionarea cu vaccinuri. Retelele sociale sunt canale majore de comunicare în domeniul sânâtâtii. Videoclipurile noi postate pe Internet atrag atentia utilizatorilor si sporesc traficul câtre anumite site-uri web. Dar deoarece informatiile false despre vaccinuri circulâ într-un volum destul de mare, confuzia publicului larg este sporitâ si se poate intensifica fenomenul de ezitare în privinta vaccinârii. Prin urmare, este necesar sâ fie îmbunâtâtitâ acceptarea vaccinârii prin strategii care sâ integreze mediile noi si cele vechi. În acelasi timp, trebuie sâ fie instituitâ o educatie personalizatâ de sânâtate publicâ pentru populatie, grupuri vulnerabile si medici [28].
Sunt necesare interventii la nivel modern pentru a aborda ezitarea privind vaccinârile si pentru a creste acceptarea vaccinurilor. Un studiu realizat în SUA a urmârit sâ determine dacâ o interventie bazatâ pe web, socialâ, mâreste nivelul de imunizare a copiilor. Statutul vaccinal a fost evaluat la copiii ai 888 de participant de la nastere pânâ la vârsta de 200 de zile. A fost stabilit câ furnizarea de informatii despre vaccinuri bazate pe web cu aplicatii media sociale în timpul sarcinii poate influenta pozitiv atitudinea pârintilor fatâ de vaccinarea copiilor. Trebuie realizate mai multe cercetâri pentru a explora impac-tul diferitor tipuri de strategii de comunicare, ce ar stabili beneficiile vaccinârii, precum si riscurile lipsei vaccinârii. Strategiile de modificare a perceptiilor publicului cu privire la vaccinuri ar trebui sâ includâ furnizarea de informatii impartiale si cuprinzâtoa-re, adaptate nevoilor de informare a populatiei si transmise prin tehnologii de comunicare multiple si noi, cum ar fi mass-media socialâ, interventiile electronice - serviciile de mesagerie text si retelele sociale, care au apârut recent ca metode eficiente de comunicare si pot deveni si mai importante în anii urmâtori [12, 29, 30].
Interventiile de comunicare pe problemele vaccinârii copiilor sunt strategii promitâtoare pentru abordarea ezitârii, dar nu sunt pe deplin analizate. Majoritatea studiilor mâsoarâ numai rezultatele legate de vaccinare, cu o minimâ atentie acordatâ rezultatelor intermediare relevante pentru ezitarea
cu privire la vaccinári. A fost realizat un sondaj online printre párinti sau membri ai comunitátii, furnizorii de servicii medicale, cercetátori si reprezentanti ai guvernului sau ai organizatiilor neguvernamentale. Acest sondaj Delphi extinde domeniul cercetárilor de bazá si identificá domeniile preliminare ale rezultate-lor esentiale pentru másurarea efectelor comunicárii despre vaccinarea copiilor. Constatárile sustin argu-mentul cá si comunicarea privind vaccinarea nu este o interventie omogená - ea are o serie de scopuri, iar evaluatorii de comunicare în domeniul vaccinárii ar trebui sá selecteze rezultatele în consecintá [30].
La analiza relatiilor dintre educatia pentru sáná-tate si vaccinare (inclusiv atitudinea fatá de vaccinuri, intentia de vaccinare si acceptarea vaccinurilor) cu scopul de a întelege rolul educatiei ca factor determinant al ezitárii privind vaccinárile, au fost obtinute urmátoarele rezultate. Rolul educatiei în prezicerea ezitárii sau a acceptárii pare sá fie influentat de câtiva factori-cheie, inclusiv tara, vârsta si tipul de vaccin, dar sunt necesare studii noi, în special longitudinale. Se atestá o lipsá a literaturii privind ezitarea vacci-nalá care implicá populatia de copii si adolescenti. Este necesará elaborarea mesajelor de promovare a sánátátii pentru aceste categorii de populatie. Este de mentionat si utilizarea tehnologiilor noi si a celor deja existente ca mecanisme de furnizare a educatiei privind vaccinurile si imunizárile în populatiile de copii si adolescenti, care au potentialul de a crea atitudini corecte fatá de imunizare [31, 32].
Cresterea ezitárii privind vaccinárile duce la o sporire a refuzului de la vaccinare si la utilizarea unui program alternativ de vaccinare în SUA. Cresterea cunostintelor si corectarea dezinformárii privind vaccinurile au potentialul de a schimba atitudinea párintilor, a reduce ezitarea si a spori intentia párintilor de a vaccina copiii. Utilizarea anchetárii si a prezentárii PowerPoint cu privire la vaccinare este o interventie care poate influenta decizia privind vaccinarea [33].
În Australia, prin realizarea unui proiect special legat de dezvoltarea instrumentelor eficiente de comunicare cu párintii care ar putea ezita sá-si vaccineze copiii, au fost evidentiate diferente importante în modul de comunicare dintre diferite grupuri de populatie. Încrederea pare sá fie legatá de transparenta aparentá sau perceputá [34].
Analiza datelor privind comunicarea la tema ezitárii de a vaccina copiii se limiteazá, în general, la cercetarea axatá mai degrabá pe continutul mesa-jului decât pe procesul de comunicare. Acest lucru are consecinte importante, deoarece deplasarea accentului pe procesul de comunicare, si nu doar pe continutul mesajului care este transmis, deschide posibilitatea unei cunoasteri si întelegeri mai bune
a activitátii lucrátorilor din domeniul sánátátii în aceasta directie, creând sanse sporite de acceptare a vaccinárilor [35].
În mai multe lucrári este subliniatá necesitatea de a educa profesionistii din domeniul sánátátii privind ezitarea si refuzul vaccinárilor, cauzele si consecintele acestora si de a propune sugestii pentru a aborda aceastá provocare. Au fost analizate surse din bazele de date PubMed, LILACS si ScieLo din 1980 páná în prezent. Convingerile si argumentele miscárilor antivaccin au rámas neschimbate în ultimele douá secole, msá noile medii sociale au facilitat difuzarea informatiilor împotriva vaccinurilor. Studii-le asupra acestui subiect s-au intensificat dupá 2010. Nomenclatorul privind ezitarea vaccinalá a fost stan-dardizat de Organizatia Mondialá a Sánátátii în 2012. Profesionistul medical este un element-cheie pentru transmiterea informatiilor, solutionarea îndoielilor si sporirea încrederii în vaccinuri, ceea ce necesitá o pregátire specialá a lucrátorilor implicati în prestarea serviciilor de imunizare [3, 22, 36, 37].
Într-o analizá amplá de surse bibliografice (36 de articole din Medline, Cinahl, PsychInfo, Embase s.a.) a fost subliniat rolul asistentelor medicale în realizarea programelor de imunizare. Au fost caracterizate atitudinile si practicile de comunicare ale asistentelor medicale din tárile dezvoltate cu privire la vaccinurile pentru copii. Majoritatea au sprijinit vaccinarea, desi a apárut un spectru de opinii si pre-ocupári. O minoritate a exprimat rezerve cu privire la justificarea stiintificá a vaccinárii. Printre cei care si-au exprimat îndoiala, o opinie comuná a fost cá bolile prevenite prin vaccinare, cum ar fi rujeola, sunt relativ benigne si nu este justificatá vaccinarea generalá împotriva lor [37].
Acoperirea vaccinalá pretutindeni în lume sca-de din cauza credintelor false privind siguranta si efi-cacitatea vaccinurilor. Prin urmare, formarea viitorilor lucrátori din domeniul sánátátii pe aceastá temá este fundamentalá pentru a preveni îndoielile si a promo-va imunizarea activá în rândul populatiei generale. La evaluarea cunostintelor studentilor-medici despre vaccinare înaintea unui seminar integrat pe aceastá temá si dupá petrecerea unui seminar educational la tema respectivá, a fost dovedit cá sunt necesare programe speciale de Nmbunátátire a cunostintele si atitudinilor fatá de vaccinári, pentru a-i pregáti de promovarea vaccinárilor în rândul populatiei [9].
Vaccinarea reprezintá unul dintre cele mai importante aspecte ale îngrijirii preventive pediatrice. Cu toate acestea, párintii pun în discutie din ce în ce mai mult siguranta si necesitatea vaccinárii si, ca urmare, ratele de vaccinare au scázut la niveluri reduse periculoase în anumite comunitáti. Existá putine strategii bazate pe dovezi pentru a ghida
furnizorii În discutiile lor cu párintii care ezitá sá-si vaccineze copiii. Cercetárile recente au arátat o abordare prezumtivá (adicá, medicii utilizeazá un limbaj care presupune cá Îngrijitorul Îl va vaccina pe copilul sáu}, care este asociatá cu o acceptare sporitá a vaccinárii. Conversatiile motivationale sunt necesare si prezintá o tehnicá promitátoare pentru párintii mai ezitanti. La nivel comunitar, sunt necesare strategii de comunicare bazate pe dovezi care sá vizeze ezitarea. Alte subiecte controversate si cu evolutie rapidá includ mandatele de vaccinare de stat, adicá vaccinári obligatorii, si politicile de scuti-re scolará (sau alte colective de copii} pentru copiii nevaccinati [30, 38-40].
Toate cele relatate confirmá necesitatea reali-zárii si În Republica Moldova a studiilor aprofundate privind tematica ezitárii privind vaccinárile. Mai mult, este subestimat domeniul de formare În societate a necesitátii În sánátatea influentatá de vaccinuri si impactul socioeconomic al acestui domeniu.
Concluzii
Asadar, ezitarea privind vaccinarea reduce efi-cacitatea programelor de imunizare si reprezintá o amenintare realá la adresa sánátátii publice, care trebuie sá fie abordatá urgent. Au fost propuse diferite strategii pentru a atinge o acoperire vaccinalá maltá, care evidentiazá necesitatea implicárii puternice a autoritátilor nationale de sánátate si a personalului medical. Actiunile respective ar trebui sá facá parte dintr-o abordare pe termen lung si sunt necesare studii suplimentare pentru a identifica cele mai eficiente strategii de reducere a ezitárii În privinta vaccinárii [7].
Biroul Regional pentru Europa al OMS a elaborat un ghid de adaptare a programelor de imunizare, oferind tárilor un procedeu prin care sá se diagnosti-cheze barierele si motivatiile de ezitare privind vaccinárile, refuzul privind vaccinarea si a unor interventii adaptate [б]. În viitor, scopul aplicárii programelor de evaluare a imunizárilor ar trebui sá depáseascá identificarea grupurilor susceptibile si diagnosti-carea provocárilor si sá asigure o concentrare mai mare asupra elaborárii strategiilor si interventiilor adecvate si eficiente, bazate pe studii aprofundate ale situatiilor concrete din diferite tári.
Bibliografie
1. Browne M. Epistemic divides and ontological confusions: The psychology of vaccine skepticism. In: Hum. Vaccin. Immunother., 2018, Jun 4, pp. 1-12.
2. Attwell K., Meyer S.B., Ward P.R. The Social Basis of Vaccine Questioning and Refusal: A Qualitative Study Employing Bourdieu's Concepts of 'Capitals' and 'Habitus'. In: Int. J. Environ Res. Public Health, 2018, May 22, nr. 1S(S}: E1044.
3. Succi R.C.M. Vaccine refusal - what we need to know. In: J. Pediatr. (Rio J.), 2018, Apr. 12. pii: S0021-7557-(17)31004-5
4. Cooper S., Betsch C., Sambala E.Z., et al. Vaccine hesitancy - a potential threat to the achievements of vaccination programmes in Africa. In: Hum. Vaccin. Immunother., 2018, Apr. 4, pp. 1-3.
5. Masters N.B., Tefera Y.A., Wagner A.L., Boulton M.L. Vaccine Hesitancy Among Caregivers and Association with Childhood Vaccination Timeliness in Addis Ababa, Ethiopia. In: Hum Vaccin. Immunother., 2018, May 24, pp. 1-33.
6. Dubé E., Leask J., Wolff B. et al. The WHO Tailoring Immunization Programmes (TIP) approach: Review of implementation to date. In: Vaccine, 2018, Mar. 7, nr. 36(11), pp. 1509-1515.
7. Fokoun C. Strategies implemented to address vaccine hesitancy in France: a review article. In: Hum. Vaccin. Immunother., 2018, Apr. 2, pp. 1-41.
8. Larson H.J., Clarke R.M., Jarrett C. et al. Measuring trust in vaccination: A systematic review. In: Hum. Vaccin. Immunother., 2018, Apr. 4, pp. 1-11.
9. Marotta C., Raia D.D., Ventura G. et al. Improvement in vaccination knowledge among health students following an integrated extracurricular intervention, an explorative study in the University of Palermo. In: J. Prev. Med. Hyg., 2017, Jun, nr. 58(2), pp. 93-98.
10. Sarathchandra D., Navin M.C., Largent M.A., McCright A.M. A survey instrument for measuring vaccine acceptance. In: Prev. Med., 2018, Apr., nr. 109, pp. 1-7. doi: 10.1016/j.ypmed.2018.01.006
11. Lane S., MacDonald N.E., Marti M., Dumolard L. Vaccine hesitancy around the globe: Analysis of three years of WHO/UNICEF Joint Reporting Form data-2015-2017. In: Vaccine, 2018, Mar 28. pii: S0264-410X(18)30419-5
12. Karafillakis E., Larson H.J. The benefit of the doubt or doubts over benefits? A systematic literature review of perceived risks of vaccines in European populations. In: Vaccine, 2017, Sep. 5, nr. 35(37), pp. 4840-4850.
13. Langiano E., Ferrara M., De Vito E. Training on vaccination for health care professionals. In: Ig. Sanita Pubbl., 2017, Sep.-Oct., nr. 73(5), pp. 497-505.
14. Ricco M., Vezzosi L., Gualerzi G., Signorelli C. Knowledge, attitudes and practices (KAP) towards vaccinations in the school settings: an explorative survey. In: J. Prev. Med. Hyg., 2017, Dec. 30, nr. 58(4), pp. 266-278.
15. Betsch C., Bodeker B., Schmid P., Wichmann O. How baby's first shot determines the development of maternal attitudes towards vaccination. In: Vaccine, 2018, May 17, nr. 36(21), pp. 3018-3026.
16. Rey D., Fressard L., Cortaredona S. et al. Vaccine hesitancy in the French population in 2016, and its association with vaccine uptake and perceived vaccine risk-benefit balance. In: Euro Surveill., 2018, Apr., nr. 23(17). doi: 10.2807/1560-7917.ES.2018.23.17.17-00816
17. Ward J.K., Colgrove J., Verger P. Why France is making eight ew vaccines mandatory. In: Vaccine, 2018, Mar 27, nr. 36(14), pp. 1801-1803.
18. Braczkowska B., Kowalska M., Baranski K. et al. Parental Opinions and Attitudes about Children's Vaccination Safety in Silesian Voivodeship, Poland. In: Int. J. Environ. Res. Public Health, 2018, Apr. 15, nr. 15(4). pii: E756.
19. Cruz Piqueras M., Rodriguez Garcia de Cortazar A., Hortal Carmona J., Padilla Bernaldez J. Vaccine hesi-
ll
tancy: discourse analysis of parents who have not fully or partially vaccinated their children. In: Gac. Sanit.,
2017, Sep. 16. pii: S0213-9111(17)30183-8
20. Dubé E., Gagnon D., Ouakki M. et al. Measuring vaccine acceptance among Canadian parents: A survey of the Canadian Immunization Research Network. In: Vaccine,
2018, Jan. 25, nr. 36(4), pp. 545-552.
21. Brelsford D., Knutzen E., Neher J.O., et al. Clinical Inquiries: Which interventions are effective in managing parental vaccine refusal? In: J. Fam. Pract., 2017, Dec., nr. 66(12), pp. 12-14.
22. Costa-Pinto J.C., Willaby H.W., Leask J. et al. Parental Immunization Needs and Attitudes Survey in pediatric hospital clinics and community maternal and child health centers in Melbourne, Australia. In: J. Pediatr. Child Health, 2018, May, nr. 54(5), pp. 522-529.
23. Topçu S., Almij H., Balkan S. et al. Evaluation of childhood vaccine refusal and hesitancy intentions in Turkey. In: Indian J. Pediatr., 2018, Jun 1. doi: 10.1007/s12098-018-2714-0
24. Daley M.F., Narwaney K.J., Shoup J.A. et al. Addressing Parents' Vaccine Concerns: A Randomized Trial of a Social Media Intervention. In: Am. J. Prev. Med., 2018, May 8. pii: S0749-3797(18)31687-8
25. Skeppstedt M., Kerren A., Stede M. Vaccine Hesitancy in Discussion Forums: Computer-Assisted Argument Mining with Topic Models. In: Stud. Health Technol. Inform., 2018, nr. 247, pp. 366-370.
26. Berry N.J., Danchin M., Trevena L. et al. Sharingknowledge about immunization (SKAI): An exploration of parents'communication needs to inform development of a clinical communication support intervention. In: Vaccine, 2018, Jan. 29. pii: S0264-410X(17)31485-8
27. Tustin J.L., Crowcroft N.S., Gesink D. et al. Internet Exposure Associated With Canadian Parents' Perception of Risk on Childhood Immunization: Cross-Sectional Study. In: JMIR Public Health Surveill., 2018, Jan. 19, nr. 4(1): e7.
28. Jung M. Challenges of Vaccinations in the Era of New Media Communication. In: Health Care Manag. (Frederick), 2018, Apr./Jun., nr. 37(2), pp. 142-146.
29. Glanz J.M., Wagner N.M., Narwaney K.J. et al. Web-based Social Media Intervention to Increase Vaccine Acceptance: A Randomized Controlled Trial. In: Pediatrics, 2017, Dec., nr. 140(6). pii: e20171117
30. McClure C.C., Cataldi J.R., O'Leary S.T. Vaccine Hesitancy: Where We Are and Where We Are Going. In: Clin. Ther., 2017, Aug., nr. 39(8), pp. 1550-1562.
31. Maisonneuve A.R., Witteman H.O., Brehaut J. et al. Educating children and adolescents about vaccines: a review of current literature. In: Expert Rev. Vaccines, 2018, Apr., nr. 17(4), pp. 311-321.
32. Biasio L.R., Carducci A., Fara G.M. et al. Health literacy, emotionality, scientific evidence: Elements of an effective communication in public health. In: Hum. Vaccin. Immunother., 2018, Jan. 30, pp. 1-2.
33. Parrish-Sprowl J. Vaccine hesitancy communication: What counts as evidence. In: Vaccine, 2017, Oct. 4. pii: S0264-410X(17)31317-8
34. Attwell K., Wiley K.E., Waddington C. Midwives' attitudes, beliefs and concerns about childhood vaccination: A review of the global literature. In: Vaccine, 2018, Feb. 23. pii: S0264-410X(18)30202-0
35. Eby A.Z. Impacting Parental Vaccine Decision-Making. In: Pediatr. Nurs., 2017, Jan.-Feb., nr. 43(1), pp. 22-29, 34.
36. Aharon A.A., Nehama H., Rishpon S., Baron-Epel O. A path analysis model suggesting the association between health locus of control and compliance with childhood vaccinations. In: Hum. Vaccin. Immunother., 2018, May 17, pp. 1-21.
37. Delamater P.L., Leslie T.F., Yang Y.T. Examining thespa-tiotemporal evolution of vaccine refusal: nonmedical exemptions from vaccination in California, 2000-2013. In: BMC Public Health, 2018, Apr. 24., nr. 18(1), p. 458.
38. Maisonneuve A.R., Witteman H.O., Brehaut J. Educating children and adolescents about vaccines: a review of current literature. In: Expert Rev. Vaccines, 2018, Apr., nr. 17(4), pp. 311-321.
39. Lorini C., Santomauro F., Donzellini M. et al. Health literacy and vaccination: A systematic review. In: Hum. Vaccin. Immunother., 2018, Feb. 1., nr. 14(2), pp. 478488.
40. Braczkowska B., Kowalska M. Determinants of vaccine hesitancy. In: Przegl. Epidemiol., 2017, nr. 71(2), pp. 227-236.
Victoria Bucov, dr. hab. st. med., prof. univ., Agentia Nationalâ pentru Sânâtate Publica, tel.: 079261188, e-mail: [email protected]
