CC BY
4111. Gabriel K.M., Endlicher W.R. Urban and rural mortality rates during heat waves in Berlin and Brandenburg, Germany. In: Environmental Pollution, 2011, nr. 8-9(159), pp. 2044-2050.
12. Gasparrini A. et al. Projections of temperature-related excess mortality under climate change scenarios. In: The Lancet Planetary Health, 2017, nr. 1(9), pp. e360-e367. D0I:org/10.1016/S2542-5196(17)30156-0
13. Gosling S.N. et al. Associations between elevated atmospheric temperature and human mortality: A critical review of the literature. 2009, pp. 299-341.
14. Gu S. et al. The effects of summer temperature and heat waves on heat-related illness in a coastal city of China, 2011-2013. In: Environmental Research, 2014, nr. 132, pp. 212-219.
15. Homar V. et al. Projections of heat waves with high impact on human health in Europe. In: Global and Planetary Change, 2014, nr. 119, pp. 71-84.
16. IPCC: Climate Change 2007: Synthesis Report. Contribution of Working Groups I, II and III to the Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change. Geneva, Switzerland, 2007.
17. Kovats R.S., Hajat S. Heat stress and Public Health: A critical review. In: Annual ReviewofPublicHealth, 2007, nr. 29, pp. 41-55.
18. Marculescu O. Încâlzirea globalâ e mai rapidâ decât s-a estimat. https://stiintasitehnica.com/incalzire-globala-rapida/.
19. Martin-Latry K. et al. Psychotropic drugs use and risk of heat-related hospitalisation. In: European Psychiatry,
2007, nr. 6 (22), pp. 335-338.
20. METEO: Caracterizarea conditiilor meteorologice si agrometeorologice din anul2018. http://www.meteo. md/images/uploads/clima/2018_mold.pdf.
21. Opopol N. s.a. Decese suplimentare în Republica Moldova în vara neobisnuitde caldâ a a. 2007. Chisinau, 2012, pp. 163-166.
22. Oudin Âstrom D., Bertil F., Joacim R. Heat wave impact on morbidity and mortality in the elderly population: A review of recent studies. In: Maturitas, 2011, nr. 2(69), pp. 99-105.
23. Overcenco A., Pantea V. Study on extreme heat biom-eteorological conditions impacting human health. In: Revista de Igienâ si Sânâtate Publicâ, 2012, nr. 62(3), pp. 29-37.
24. Overcenco A. Эпидемиологическое исследование смертности жарким летом 2007 года в Республике Молдова. In: Buletinul Academiei de Stiinte. Stiinte medicale, 2014, nr. 28(5), pp. 43-50.
25. PNUD. Schimbârile climatice în Republica Moldova. Impactul socioeconomic si optiunile de politici pentru adaptare. Chisinau, 2010.
26. Robine J.-M. et al. Death toll exceeded 70,000 in Europe during the summer of 2003. In: C. R. Biologies,
2008, nr. 331, pp. 171-178.
27. Sanderson M. et al. The use of climate information to estimate future mortality from high ambient temperature: A systematic literature review. In: PLoS ONE, 2017.
28. Schoen C. A New Empirical Model of the Temperature - Humidity Index. In: Journal of Applied Meteorology, 2005, nr. 9(44), pp. 1413-1420.
29. Solomon S., Qin D., Manning M., et al. IPCC. Summary for Policymakers. Climate Change 2007: The Physical Science Basis. Contribution of Working Group I to the
Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change. New York, 2007.
30. Vardoulakis S., Heaviside C. (eds.) Health Effects of Climate Change in the UK 2012 - Current evidence, recommendations and research gaps. Chilton, 2012.
31. WHO: Progress reports. 2011.
32. Worfolk J.B. Heat waves: ane the Health of Elders. In: Geriatric Nursing, 2000, nr. 2(21), pp. 70-77.
33. World Health Organization Improving public health responses to extreme weather/heat-waves: EuroHEAT. 2009.
34. Коробов, Р., Оверченко, А., Теринте Н. Жаркое лето 2007г. в Молдове как модель вероятного будущего климата. Тирасполь, 2009.
35. Canicula - efectele acute si cronice. https://sanatatea. com/pub/mediu/2080-canicula-efectele-acute-si-cronice.html.
Catalina Croitoru, dr. st. med., conf. univ., Catedra de igiena generala, IP USMF Nicolae Testemitanu, Tel.: 022205486, 068716501 e-mail: [email protected]
CZU: 613.6:614.253.1
EVALUAREA STRESULUI PROFESIONAL ÍN RÁNDUL
MEDICILOR DE FAMILIE
Raisa DELEU, Galina BUTA, Ina GROZA,
IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
Conform expertilor OMS, aproximativ 18% din toateproble-mele de dereglare a sanatatii populatiei active le constituie stresul, depresia si anxietatea. In prezent, mai mult de 10% din populatia de varsta activa din lume traieste in conditii de stres social si profesional constant, iar profesiile din sfera neproductiva se enumera printre cele cu risc sporit de stres ocupational. In acest context, ne-am propus sa estimam diverse laturi ale suprasolicitarii psihofiziologice in activitatea medicului de familie. In studiu au participat 37 de medici de familie cu varsta cuprinsa intre 31 si 56 de ani si cu vechimea de munca intre 3 si 28 de ani. Au fost aplicate cinci chestionare standardizate destinate pentru identificarea diferitor laturi ale stresului la locul de munca: inventarierea simptomelor stresului, nivelului de stres organizational, nivelului stresului individual, tipului de reactionare la stres si sindromului de ardere profesionala. S-a constatat ca stresul profesional este unul dintre factorii de risc ocupational major pentru asistenta medicala primara. Semnele stresului au fost semnalate de 100% respondenti, inclusiv 88,1% - stres moderat, 51,4% au comportamentul de tip A, 24,3% au capacitate de munca scazuta. Fiecare al patrulea medic de familie manifesta un nivel inalt de epuizare emotionala, fiecare al cincilea - nivel inalt de depersonalizare, iar fiecare al saselea - nivel inalt de
reducere a meritului personal in activitatea profesionala, iar acceptarea valorilor celorlalti si flexibilitatea comportamen-tului se extinde de la un nivel scazutpana la unul sub-mediu. Asadar, este necesara extinderea studiului la nivel national, pentru a argumenta stiintific masurile de igiena a muncii in medicina primara.
Cuvinte-cheie: stres, stres profesional, medicina de familie, evaluarea stresului ocupational, preventia stresului profesional
Summary
Evaluation of professional stress among family doctors
According to WHO experts, about 18% of all the health problems of the active population are stress, depression and anxiety. Currently, more than 10% of the world's working-age population lives under constant social and professional stress, and non-productive professions are among those at high risk for occupational stress. In this context, we propose to estimate the various aspects of the psychophysiological overload of the family doctor's work. The study included 37 family doctors, aged between 31 and 56 and working between 3 and 28 years of age. Five standardized questionnaires were used to identify different sides of workplace stress: inventory of stress symptoms, organizational stress level, individual stress level, stress response type, and professional burnout syndrome. It was found that occupational stress is one of the major occupational risk factors for primary care. Signs of stress were reported by 100% respondents, including 88,1% - moderate stress, 51,4% have type A of behavior, 24,3% have the ability to work. Every fourth family doctor has a high level of emotional exhaustion, each fifth - a high level of depersonalization and every sixth - a high level of personal value reduction in personal activity, and the acceptance of others' values and the flexibility of behavior - extends from low to below the average level. It is necessary to extend the study at national level to scientifically argue occupational health measures in primary medicine.
Keywords: stress, professional stress, family physician, occupational stress assessment, prevention of professional stress
Резюме
Оценка профессионального стресса среди семейных врачей
По оценкам экспертов ВОЗ, около 18% всех проблем co здоровьем активного населения - это стресс, депрессия и беспокойство. В настоящее время более 10% населения трудоспособного возраста в мире живет под постоянным социальным и профессиональным стрессом, а непроизводственные профессии относятся к группе высокого риска. В этом контексте целью нашего исследования было оценить различные аспекты психофизиологической напряжения работы семейного врача. В исследовании приняли участие 37 семейных врачей в возрасте от 31 до 56 лет, со стажем работы от 3 до 28 лет. Были применены 5 стандартизированных вопросников для оценки стресса на рабочем месте: идентификация симптомов стресса, уровня стресса в организации, индивидуального уровня стресса, типы реакции на стресс и синдром профессионального вы-
горания. Полученные результаты свидетельствуют о том, что профессиональный стресс является одним из основных факторов риска для медицинских работников системы первичной медицинской помощи. Признаки стресса были отмечены у 100% респондентов, в том числе у 88,1% - умеренный стресс, 51,4% имеют тип А личности, 24,3% имеют низкий уровень трудоспособности. Каждый четвертый семейный врач имеет высокий уровень эмоционального истощения, каждый пятый - высокий уровень деперсонализации, а каждый шестой - высокий уровень снижения личной ценности в профессиональной деятельности, а принятия ценностей коллег и гибкость поведения - от низкого уровня до ниже среднего. Необходимо расширить исследование на национальном уровне, чтобы научно обосновать меры гигиены труда в первичной медицине.
Ключевые слова: стресс, профессиональный стресс, семейный врач, оценка профессионального стресса, профилактика профессионального стресса
Introducere
O träsäturä distinctivä a perioadei moderne este aparitia sau amplificarea semnificatiei factorilor de productie psihosociali [2, 13, 23, 26, 33]. ín prezent, mai mult de 10% din populatia de varstä activä din lume träieste in conditii de stres social si profesional constant [25]. Au fost obtinute date cu privire la impactul factorilor psihosociali ai mediului de lucru asupra sänätätii si stärii de bine (atat fizice, cat si psihice) prin stresul asociat muncii [7, 14]. Astfel, conform Buletinului Informativ a OMS, aproximativ 18% din toate problemele de dereglare a sänätätii populatiei active le constituie stresul, depresia si anxietatea [19].
ín medicina ocupationalä, stresul profesional nu a fost in atentia cercetätorilor panä la inceputul secolului XXI. ín ultimul deceniu, publicatiile au inceput sä aparä in baza rezultatelor studiilor dedicate cercetärii si analizei factorilor psihosociali si elaborärii metodelor de preventie a stresului la locul de muncä [4, 12]. Cu toate acestea, ele sunt putine, fiind dedicate in principal lucrätorilor din sfera nepro-ductivä (munca intelectualä). ín acelasi timp, pentru lucrätorii din sänätate aceste probleme räman putin studiate [33, 34]. Factorii de risc profesional, inclusiv stresul la locul de muncä, in sectorul asistentei medícale primare, ca verigä principalä a sistemului de sänätate din Republica Moldova, nu au fost studiati. insä evaluarea factorilor psihosociali poate oferi numeroase oportunitäti pentru interventiile preventive si sprijinirea Strategiei Sánátate 2020 [28].
Literatura de specialitate apreciazä stresul si arderea profesionalä drept unii dintre factorii de risc major in activitatea de acordare a ingrijirilor de sänätate. ín acest context ne-am propus sä estimäm diverse laturi ale suprasolicitärii psihofiziologice in
activitatea medicului de familie, ceea ce a constituit scopul cercetärii efectúate.
Material si metode
t
Actualul studiu a fost realizat la Catedra de medi-cinä de familie si Catedra de igienä ale IP USMF Nicolae Testemitanu, in perioada septembrie 2018 - martie 2019, si reprezintä un studiu prospectiv-descriptiv.
Lotul investigat este compus din 37 de medici de familie (MF) din Asociatia Medical-Teritorialä Rascani a municipiului Chisinäu, dintre care 33 (89,2%) femei si 4 (10,8%) bärbati. ínrolarea in studiu a fost benevolä, gratuitä si informatä. Varsta medie a MF antrenati in studiu constituie 44,7±1,14 ani, extremitätile notate fiind de 31 si de 56 de ani, ve-chimea medie in muncä = 18,1±0,86 ani, osciland in limitele de la 3 panä la 28 de ani.
Pentru evaluarea stresului profesional au fost aplicate cinci chestionare standardizate, destinate pentru estimarea diferitor componente ale stresului la locul de muncä. Au fost aplicate: chestionarul de inventariere a simptomelor de stres [27, 36, 37], chestionarul Mc Lean pentru identificarea prezentei stresului organizational [27, 36], testul PSM-25 pentru evaluarea stresului psi-hologic [36], chestionarul propus de lu. Melnic pentru identificarea tipului de reactionare la stres [27, 36, 43] si chestionarul propus de Organizatia International a Muncii (OIM) pentru identificarea sindromul de ardere profesionalä [27, 36, 43].
Datele obtinute prin intervievare au fost analizate in conformitate cu cheile testelor. S-au determinat valorile proportionale ale räspunsurilor obtinute. Evaluarea complexä a clasei conditiilor de muncä si a suprasolicitärilor medicilor de familie a fost efectuatä prin metoda cvalimetricä, in conformitate cu criteriile igienice de clasificare si evaluare a procesului si a conditiilor de muncä (1997). Pentru prelucrarea statisticä a rezultatelor s-a aplicat softul IBM SPSS Statistics 23.
Rezultate obtinute
Evaluarea rezultatelor obtinute prin chestionarul de identificare a simptomelor stresului pune in evidentä cä in 100% cazuri medicii au semnalat prezenta acestora, care cantitativ oscileazä in limitele de la 20 panä 46 de puncte conventionale. ín conformitate cu cheia testului, 30 (81,1%) medici de familie au semnalat simptome caracteristice pentru un stres moderat. ín acelasi timp, niciun respondent nu a manifestat simptome ale unui stres mare.
Evaluarea rezultatului sumar al stresului organizational dupä scala Mc Lean si al riscurilor profesionale pentru dezvoltarea bolilor cardiovasculare a demonstrat cä practic jumätate din medicii de familie intervievati (19 sau 51,4%) manifestä comporta-ment de tip A, considerat ca fiind un risc mare pentru
dezvoltarea bolilor sistemului circulator. Pe locul doi se plaseazá persoanele cu tipul comportamental AB (14 sau 37,8%), pentru care este caracteristic riscul mediu de dezvoltare a afectiunilor cardiovasculare. Persoanele cu tipul B de comportament sau cu risc scázut au constituit 10,8%.
Evaluarea cantitativá a caracteristicilor individuale ce concureazá la formarea stresului organizational a constatat cá valorile înregistrate se plaseazá sub nive-lul mediu, valorând de la 6,3 puncte conventionale în ceea ce priveste flexibilitatea comportamentului páná la 9,7 în ceea ce priveste lárgimea intereselor medicului de familie, versus limitele min.-max. ale testului de 4-20 puncte conventionale, fapt ce denotá rezerve foarte mari în adoptarea unui model constructiv în cultura organizational în AMT Râscani (figura 1).
Figura 1. Evaluarea cantitativá a caracteristicilor individúale ale medicilor de familie în conformitate cu testul Mc Lean
Referitor la capacitatea cognitivá a medicilor de familie, este de mentionat cá majoritatea respondentilor au manifestat un nivel sub-mediu (91,9%), dintre care 75,6% însumând valori la limita superioará a nivelului sub-mediu (figura 2). Rezulta-tele obtinute denotá necesitatea de a implementa consultarea medicilor de familie de cátre un psiho-log, care în baza unor evaluári mai aprofundate ar elabora o serie de másuri de modificare a comportamentului lor individual pentru reducerea riscurilor organizational si a celor individuale.
45,0 40,0 55,0 30,0 25,0 20,0 15,0 10,0 5,0 0,0
40,
35,1
13,5
(U
9 7
0.0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
4 min 5 6 7 0 9 sub mediu 10 11 12 13 mediu 14 15 16 17 18 19 supramediu 20 max
Nivel J capacitátii cognitive, confomiteslului Mc Lean
Figura 2. Evaluarea capacitátii cognitive a medicilor de familie
Referitor la lärgimea sau diapazonul intere-selor, este de mentionat cä 37,8% respondenti au manifestat un diapazon mediu al intereselor, ceea ce este evaluat pozitiv din punctul de vedere al fizio-logiei si psihologiei muncii (figura 3). ín acelasi timp, majoritatea MF manifestä o lärgime sub-mediu sau micä a intereselor, care in cele mai multe cazuri este prezentatä doar de obligativitatea de a-si indeplini responsabilitätile profesionale dupä un tipar, färä motivare pentru a gäsi metode si modele inovative de organizare a procesului de muncä.
Figura 3. Evaluarea diapazonului intereselor medicilor de familie
Se constaté o rigiditate si o reticentâ în ceea ce priveste acceptarea valorilor celorlalti (figura 4), care se manifesté preponderent prin supraestima-rea calitâtilor profesionale proprii si negarea sau subestimarea calitâtilor colegilor de serviciu, ceea ce descoperâ un teren foarte larg de implementare a mâsurilor de luptâ contra egoismului. Situatia re-spectivâ este o sursâ de stres organizational, pe de o parte, si de potentiale greseli de diagnostic si de tratament, pe de altâ parte. În acelasi timp, situatia respectivâ poate fi tratatâ ca un risc major pentru malpraxis.
40,0 35,0 30,0 25,0 % 20.0 15.0 10.0 5,0 0.0
35.1
1
13,5 1 1 13,5 .6.2
S,1...... 10,8
■ 7 7 T
1 1 n II1 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
6 7 8 9 sub mediu
11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 mediu supiamediu max
NiveliJ acceptarii valorilor celorlalti, conform testiiui Me Lean
Figura 4. Evaluarea acceptárii valorilor celorlalti de catre medicii de familie
O altá sursá a stresului organizational in AMT Rascani este rigiditatea comportamentului individual al medicilor de familie, care in 5,4% si 61,5% cazuri se plaseazá la limita inferioará a nivelului sub-mediu al scalei McLean (figura 5).
Figura 5. Evaluarea flexibilitâtii comportamentului medicilor de familie
Referitor la capacitatea de muncâ sau producti-vitatea muncii, este de mentionat câ, conform scalei Mc Lean, 9 (24,3%) MF au o capacitate de activitate scâzutâ, iar 11 (37,8%) - o capacitate de muncâ la limita inferioarâ a nivelului sub-mediu (figura 6), fapt care denotâ influentele negative exercitate de pro-cesul de muncâ asupra stârii psihoemotionale a MF, care demonstreazâ necesitatea evaluârii sindromului de ardere profesionalâ.
Figura 6. Evaluarea capacitátii de muncá a medicilor de familie
Evaluarea stresului la locul de muncá a medicilor de familie din AMT Rascani dupá starea indicilor somatici, comportamentali si emotionali, conform testului psihologic PSM-25, denotá cá 29 (78,4%) de persoane au un nivel scázut de stres, iar 8 (21,6%) -un nivel mediu, fapt ce confirmá rezultatele obtinute la estimarea simptomelor de stres.
Este cunoscut faptul cá efectele negative ale stresului ocupational in mare másurá sunt determinate de tipul de ráspuns la stres, motiv pentru care in cercetarea actualá am considerat important de a diagnostica tipul de ráspuns la stres. S-a constatat cá majoritatea medicilor de familie (24 sau 64,9%) manifestá un ráspuns calm la stres, fiind urmati de cei care au o abordare optimistá (9 sau 24,3%) si cei cu o abordare alarmantá (4 sau 10,8%).
Medicii de familie care au o abordare calmá a situatiilor de stres sunt calmi si linistiti, se concentrea-zá asupra trecutului, viselor si pástreazá un echilibru
in muncä, deci au o vulnerabilitate scäzutä la stres. Cauzele stresului pot fi fie alte persoane, fie cerintele activitätii profesionale, care incalcä decursul linistit (ritmic, mäsurat) al vietii. Persoanele care manifestä o abordare optimistä a situatiilor de stres sunt pline de viatä, puternice, energice; träiesc o viatä plinä, manifestä interes (dorintä) pentru noi evenimente si impresii; sunt impulsive si riscante, se caracteri-zeazä prin schimbäri frecvente de interese. Cauzele stresului pentru persoanele de acest tip sunt rutina, munca plictisitoare si stresul intern excesiv, ceea ce sporeste semnificativ vulnerabilitatea lor. lar per-soanele care au o abordare alarmantä a situatiilor de stres sunt negativiste, nu väd pärtile bune ale lucrurilor si fenomenelor. Surse de stres la locul de muncä pentru ele sunt toti cei cu care comunicä. Se poate afirma cä ele se aflä intr-un stres constant si sunt foarte vulnerabile la influentele atat extrinsece, cat si la cele intrinsece.
Considerand ponderea mare a medicilor de familie care au demonstrat un nivel redus al capacitätii de muncä in testul Mc Lean, am considerat important sä evaluäm sindromul de ardere profesionalä. Rezul-tatele obtinute sunt prezentate in tabelul 1.
Tabelul 1
Evaluarea nivelului sindromului de ardere profesionalä la medicii de familie din AMT Ráscani, mun. Chisinäu
Componentele manifeste specifice sindromului de ardere profesionalä
Epuizare emotionalä Depersonalizare Reducere a meritului personal
Nivelul jos L mediu M inalt H jos L mediu M inalt H Jos L mediu M inalt H
Scala, puncte 0-15 16-24 2554 0-5 6-10 11-30 3748 36-31 0-30
n 19 9 9 5 24 8 27 5 5
% 51,4 24,3 24,3 13,5 64,9 21,6 73,0 13,5 13,5
Fiecare al patrulea medic de familie manifesté un nivel inalt al epuizárii emotionale, fiecare al cin-cilea - nivel inalt de depersonalizare, iar fiecare al saselea - nivel inalt de reducere a meritului personal in activitatea profesionalá. Este ingrijorátoare ponderea mare (64,9%) a persoanelor aflate sub observatie cu un nivel mediu de depersonalizare.
Evaluarea individualá a rezultatului testului, conform scalei, a depistat patru (10,8%) medici de familie cu nivel inalt al tuturor componentelor sindromului de ardere profesionalá. Persoanele respective necesitá aplicarea másurilor urgente de tratament al depresiei si de inláturare a factorilor generatori de stres ocupational.
Integrand rezultatele investigatiilor efectuate, am estimat greutatea, intensitatea si periculozitatea muncii medicilor de familie in conformitate cu Cri-
teriile igienice de clasificare si estimare a conditiilor de muncä dupä nocivitatea si periculozitatea, greutatea si intensitatea procesului de muncä (1997). Rezultatele obtinute demonstreazä cä activitatea medicului de familie este una nefavorabilä, factorul determinant fiind suprasolicitarea neuropsihicä (tabelul 2).
Tabelul 2
Evaluarea conditiilor si a procesului de muncä a medicilor de familie dupä greutate, intensitate si periculozitate
Tipul de activitäti Clasa si caracterul conditiilor de muncä Estima-rea in-tegralä, puncte
solici-tarea fizicä solici-tarea neuro-psihicä periculozitatea
Convorbiri cu pärintii pacientului 1 3,2 1 12
Convorbiri cu pacientii 1 3,1 1 10
Primirea bolnavilor maturi 1 3,1 2 10
Primirea copiilor bolnavi 1 3,3 2 16
Completarea documentatiei 1 3,2 1 12
Convorbiri de serviciu la telefon 1 3,1 1 10
Vizita la domiciliu 3,1 3,1 1 14
Activitäti de promovare a sänätätii 2 3,3 1 16
Utilizand una dintre metodele analizei cvali-metrice, am determinat cá suprasolicitarea sumará exercitatá asupra organismului medicilor de familie de mediul ocupational si de caracterul procesului de muncá se extinde de la 10 puncte (varianta optimá) paná la 16 puncte (varianta cea mai nefavorabilá). Clasificarea obtinutá poate fi utilizatá pentru es-timarea zilnicá a solicitárilor, pentru normarea si tarifarea muncii.
Asadar, din cele expuse in capitolul de fatá este evident cá in procesul de acordare a asistentei medicale primare se creeazá conditii de muncá specifice, care impun medicilor de familie un sir de cerinte fatá de functionalitatea organismului lor.
Discutii
Clasificarea international a bolilor X (ICD-10), in clasa XXI, printre factorii cu potentiale riscuri pentru sánátate asociate cu circumstantele socioeconomice si psihosociale, include amenintarea de pierdere a locului de muncá si somajul, programul ocupational, conflictul cu seful si/sau colegii, cauzate de adapta-rea la modificárile stilului de viatá, de sentimentul de discriminare sau hártuire a angajatului etc. ín medicina ocupationalá autohtoná, acesti factori nu au fost in atentia cercetátorilor paná la inceputul secolului XXI.
Revizuirea factorilor sociali determinant ai sánátátii, efectuatá de Oficiul Regional pentru Euro-
pa al OMS, a remarcat cä mediul psihosocial precar la locul de muncä si în viata de zi cu zi duce la cresterea nivelului de stres, iar factorii psihosociali pot avea un impact negativ asupra sänätätii oamenilor. Mediul de lucru include astfel de riscuri psihosociale cum ar fi: volum mare de muncä, responsabilitäti de muncä exagerate, termene-limitä pentru muncä, control inadecvat al situatiei, dezechilibru între efort si recompensä sau satisfactie din activitatea desfäsuratä. Cel mai popular model teoretic al stresului profesional este modelul tensiunii de operare [6]care este format din trei componente principale: cereri psihologice, libertatea de luare a deciziilor si sprijinul social la locul de muncä de la colegi si mana-geri. Un alt model - modelul dezechilibrului efortului si al recompensei [15] - de asemenea explicä aparitia stresului profesional.
Majoritatea studiilor examineazä urmätorii in-dicatori de stres în muncä: satisfactia profesionalä, echilibrul între muncä si viata privatä, oportunitäti de a dezvolta abilitäti, satisfactia profesionalä si calitatea conducerii, nivelul de control (autonomie) si nivelul de asistentä socialä [25, 42].
Un studiu transversal national realizat în Franta, bazat pe date din cadrul Ministerului Muncii, a relevat contributia factorilor psihosociali la urmätorii indica-tori: stima de sine scäzutä, absenta mdelungatä de la locul de muncä din cauza bolilor, traumatismele industriale, în special în rândul lucrätorilor tineri [11].
Efectele stresante prelungite determinä mo-dificäri semnificative în sistemul cardiovascular (SCV): cresterea tensiunii arteriale, släbirea activitätii cardiace, diminuarea ritmului circadian al frecventei cardiace si scäderea stärii functionale a sistemu-lui nervos central (SNC), afectarea conexiunilor functionale ale SNC si ale SCV [24, 25]. Stresul poate contribui la dezvoltarea bolilor cardiovasculare (BCV), a tulburärilor sistemului musculoscheletic, cresterea maladiilor oncologice etc. Pänä la 60% din toate zilele de lucru pierdute sunt asociate cu stresul cauzat de muncä [8].
Potrivit OMS, principala cauzä a decesului în lume, inclusiv în Republica Moldova, sunt bolile sistemului cardiovascular [10]. Probabilitatea de deces la vârsta de 15-60 de ani în Moldova este de aproape 1,5 ori mai mare decât media din Uniunea Europeanä. Moartea prematurä (înainte de vârsta de 60 de ani) sau dizabilitatea ca urmare a bolilor netransmisibile sau a altor cauze implicä consecinte sociale si economice si reprezintä o dublä povarä, care constituie un impediment în dezvoltarea socialä si economicä durabilä [24].
Potrivit OIM, stresul poate conduce la pierderea memoriei, precum si la hipertensiune arterialä si, ca urmare, la dezvoltarea bolilor cardiovasculare [8]. Se
crede cá din toate maladiile sistemului cardiovascular, hipertensiunea arterialá este asociatá cel mai strâns cu afectarea cognitivá [1, 3, 4, 9].
În ultimii ani s-a remarcat o pierdere de interes fatá de conceptul de evaluare a functiei cognitive [FC), adicá a celor mai complexe functii ale creieru-lui, care vizeazá procesele subiective sau obiective de obtinere, prelucrare si analizá a informatiilor [14, 30, 31].
Efectele neurocognitive ale expunerii la mediul de lucru sunt abordate de o ramurá separatá a neuropsihologiei - neuropsihologia profesionalá, care evalueazá functiile cognitive executive si relatia lor cu sánátatea, comportamentul adaptiv si buna stare profesionalá [5, 9, 41]. Munca sau activitatea profesionalá de asemenea poate fi un factor etio-logic important În geneza unor tulburári psihice, inclusiv tulburári cognitive [3, 33]. În acest sens, lipsa integritátii sau Întreruperea functiilor executive poate afecta performanta, inclusiv performanta profesionalá [3, 11, 40]. Starea cognitivá si îmbátrânirea afecteazá motivatia de a munci, iar nivelurile joase de functionare cognitivá sunt asociate cu decizia de a se pensiona [5].
Kanfer R. si colab. [2013) au raportat factorii care declanseazá tulburári cognitive la locul de muncá, si anume: lipsa controlului timpului la locul de muncá [ore lungi de lucru, schimburi de noapte sau alternante); nevoia de atentie sporitá si de concentrare pentru Îndeplinirea sarcinilor de lucru; expunerea la locul de muncá [În special expunerea la metale grele si solventi) [5].
Astfel, datele din literaturá indicá o crestere a relevantei factorilor de productie psihosociali care sunt predictori ai dezvoltárii diferitor boli la lucrátori. O proportie semnificativá a bolilor cardiovasculare În structura generalá a bolilor legate de locul de mun-cá impune necesitatea utilizárii markerilor pentru diagnosticarea timpurie a BCV. Numeroase studii au arátat cá cei mai important factori de productie psihosociali sunt relatiile dintre angajatori si angajati, precum si relatiile interpersonale din colectivitátile de muncá [10, 15, 16, 30].
Problemele legate de efectul complex al conditiilor traditionale de lucru si al factorilor de productie psihosociali asupra stárii de sánátate a lucrátorilor nu sunt mcá suficient studiate, fapt care ar trebui sá fie luat În considerare la elaborarea pro-gramelor preventive.
ConcIuzii
1. În procesul de acordare a asistentei medicale primare se creeazá conditii si situatii de muncá specifice, care impun organismului medicilor de familie un sir de cerinte privind functionalitatea
organismului lor. Conform criteriilor igienice de clasificare a procesului si a conditiilor de muncá dupá greutate, intensitate, nocivitate si periculozitate, activitatea profesionalá a echipei MF se raporteazá la clasa conditiilor admisibile dupá solicitarea fizicá si factorii de mediu, si la clasa conditiilor nocive, gradele 3.1-3.3, dupá solicitarea neuropsihicá.
2. Stresul profesional este unul dintre factorii de risc ocupationali caracteristic pentru asistenta medicalá primará. Evaluarea stresului la locul de muncá a medicilor de familie din cadrul Asociatiei Medical-Teritoriale Râscani din municipiul Chisináu a identificat urmátoarele rezultate semnificative În acest sens:
• 100% medici de familie au semnalat prezenta stresului la locul de muncá, dintre care 88,1% au un nivel moderat al stresului;
• 51,4% din medicii de familie posedá compor-tamentul de tip A;
• capacitatea cognitivá, lárgimea intereselor, ac-ceptarea valorilor celorlalti si flexibilitatea com-portamentului medicilor de familie se extind de la un nivel scázut pâná la unul sub-mediu, factorii respectivi fiind considerati determinant În formarea stresului organizational;
• 24,3% din medicii de familie au o capacitate de activitate scázutá, iar 11 [37,8%) - o capacitate de muncá la limita inferioará a nivelului sub-mediu;
• fiecare al patrulea medic de familie manifestá un nivel Înalt al epuizárii emotionale, fiecare a cincilea - nivel Înalt de depersonalizare, iar fiecare al saselea - nivel Înalt de reducere a meritului personal În activitatea profesionalá;
• 64,9% medici de familie prezintá un nivel mediu al componentei de depersonalizare a sindromu-lui de ardere profesionalá;
• 78,4% din medicii de familie au un nivel scázut de stres, conform stárii indicilor somatici, com-portamentali si emotionali;
• 10,8% dintre medicii de familie reactioneazá alarmant la stres.
3. Efectele asupra sánátátii În cazul expunerii la conditiile de muncá respective se manifestá prin nivel supra-mediu al morbiditátii prin incapacitate temporará de muncá si cazuri sporadice de boalá profesionalá.
4. Rezultatele obtinute În cadrul actualului studiu sunt apreciate negativ din punctul de vedere al sánátátii ocupationale si impun necesitatea de a efectua investigatii similare la nivel national, cu scopul de a obtine dovezi relevante pentru argu-mentarea stiintificá a másurilor de preventie.
Bibliografie
1. Auerbach R.P., Alonso J., Axinn W.G. et al. Mental disorders among college students in the World Health Organization World Mental Health Surveys. In: Psychol. Med., 2016, nr. 46(14), pp. 2955-2970.
2. Bukhtiyarov I.V., Izmerov I.F., Tikhonova G.I., Churano-va A.N. Occupational injuries as a criterion of professional risk. In: Studies on Russian Economic Development, 2017, vol. 28, issue 5, pp. 568-574.
3. Caixeta L., Naves de Carvalho K.C., Taveira D.L., Vargas C. Brain-language relationships. In: Arq. Neuro-Psiquiatr., 2012, vol. 70, nr. 8. Sâo Paulo. http://dx.doi. org/10.1590/S0004-282X2012000800022
4. Hannes Mayerl, Erwin Stolz, Anja Waxenegger, Wolfgang Freidl. Exploring differential health effects of work stress: a latent class cluster approach. In: Peer. J, 2017, nr. 5: e3106. doi: 10.7717/peerj.3106 http:// www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5363255/
5. Kanfer R., Wanberg C.R., Kantrowitz T. Job search and employment: A personality-motivational analysis and meta-analytic review. In: Journal of Applied Psychology, 2013, nr. 86, pp. 837-855.
6. Karasek R., Theorell T., Healthy Work:Stress, Productivity, and the Reconstruction of Working Life. New York: Basic Books, XIII, 1990. 381 p. 0465028969; 0465028977
7. Kinnunen-Amoroso M., Liira J. Work-related stress management between workplace and occupational health care. In: Work, 2016, nr. 54(3), pp. 507-515. doi: 10.3233/W0R-162317.
8. Mohajan H. The occupational stress and risk of it among the employees. In: International Journal of Mainstream Social Science, 2012, vol. 2, nr. 2, pp. 1734.
9. Neal A.C., Wright F.B. The European Communities health and safety legislation. Prevention of Risks at Work act 31/95. London: Chapman and Hall, 1992.
10. Nichols M., Townsend N., Scarborough P., Rayner M. Cardiovascular disease in Europe: epidemiological update. In: Eur. Heart J., 2013, nr. 34(39), pp. 30283034. doi: 10.1093/eurheartj/eht356
11. Niedhammer I., Jean-François Chastang, Simone David. Importance of psychosocial work factors on general health outcomes in the National French SUMER Survey. In: Occupational Medicine, 2008, nr. 58(1), pp. 15-24.
12. Ashley E. Nixon, Joseph J. Mazzola, Jeremy A. Bauer et al. Can Work Make You Sick? A Meta-Analysis of the Relationships Between Job Stressors and Physical Symptoms. In: Work and Stress, 2011, nr. 25(1), pp. 1-22. DOI: 10.1080/02678373.2011.569175
13. Rantanen J. Occupational Health Services. European series no. 26. Copenhagen: WHO Regional Publications, 1990.
14. Sawhney V. The Twelve Different Ways for Companies to Innovate. In: IEEE Engineering Management Review, 2007, nr. 35(1), pp. 45-45. DOI: 10.1109/ EMR.2007.329139
15. Siegrist J. Adverse health effects of high-effort/low-reward conditions. In: Journal of Occupational Health Psychology, 1996, nr. 1(1), pp. 27-41.
16. Stoddard F.J., Ronfeldt H., Kagan J., et al. Young burned children: the course of acute stress and physiological and behavioral responses. In: Am. J. Psychiatry, 2006, nr. 163(6), pp. 1084-1090.
17. WHO. Concern for Europe's tomorrow. Chap. 15 in Occupational Health. Copenhagen: WHO Regional Office for Europe, 1995.
18. WHO. Global Strategy for Health and Environment. Geneva: WHO, 1993.
19. WHO. Global Strategy on Occupational Health for All. The Way to Health at Work: Recommendation of the Second Meeting of the WHO Collaborating Centre in Occupational Health, 11-14 October 1994, Beijing, China. Geneva: WHO, 1995.
20. WHO. Occupational health. A manually for primary health care workers. Cairo: Regional Office for the Mediterranean, 2001. 168 p.
21. WHO. Reviewing the Health-For-All Strategy. Geneva: WHO, 1995.
22. WHO. Global Strategy for Health for All by Year 2000. Health for All, no. 3. Geneva: WHO, 1981.
23. Барански Б. Изменение концепции «охрана здоровья и безопасности на рабочем месте» и ее влияние на стратегию Европейского союза в области охраны здоровья и безопасности. В: Бюллетень научного совета «Медико-экологические проблемы работающих». ГУ Научно-исследовательский институт медицины труда РАМН. Москва, 2006, № 3, с. 2-13.
24. Борьба с неинфекционными заболеваниями - серьезным препятствием для устойчивого развития в XXI в. [Электронный ресурс]: Европейская региональная консультация высокого уровня ДЭСВ ООН: краткий отчет о совещании, 25-26 ноября 2010 г. Осло: ДЭСВ ООН, ВОЗ, 2010. 17 с. http://www. euro.
who.int/_data/assets/pdf_file/0009/134577/BD8_-
Oslo_UNDESA_RegCon_sumrep_rus.pdf?ua=1
25. Бухтияров И.В., Денисов Э.И., Лагутина Г.Н. и др. Критерии и алгоритмы установления связи нарушений здоровья с работой. В: Медицина труда и промышленная экология, 2018, № 8, с. 4-12.
26. Величковский Б.Т. ^циальный стресс, трудовая мотивация и здоровье. В: Бюллетень ВСНЦРАМН, 2005, № 2(40), с. 24-36.
27. Водопьянова Н.Е., Старченкова Е.С., Наследов А.Д. Стандартизированный опросник «профессиональное выгорание». В: Вестник СПбГУ, 2013, сер. 12, вып. 4, с. 17-27. https://cyberleninka.ru/article/n/ standartizirovannyy-oprosnik-professionalnoe-vygoranie-dlya-spetsialistov-sotsionomicheskih-professiy.pdf
28. Здоровье-2020 - основы европейской политики и стратегия дляXXI века. Копенгаген: Европейское региональное бюро ВОЗ, 2018. http://www.euro. who.int/ru/health-topics/health-policy/health-2020-the-european-policy-for-health-and-well-being
29. Ларенцова Л.И., Соколова Е.Д. Профессиональный стресс и синдром эмоционального выгорания. В: Российский стоматологический журнал, 2002, № 2, с. 34-36.
30. Леонова А.Б. Комплексная стратегия анализа профессионального стресса: от диагностики к профилактике и коррекции. В: Психологический журнал, 2004, т. 25, № 2, с. 75-85.
31. Леонова А.Б. Профессиональный стресс в процессе организационных изменений. В: Психологический журнал, 2005, т. 27, № 2, с. 79-92.
32. Лужецкая А.М. Особенности проявления синдрома эмоционального выгорания у представителей различных профессий системы «человек-человек». В: Журнал факультета психологии, Томский гос. университет, 2005, № 21, с. 150-154.
33. Максимова Т.М. Социальный градиент в формировании здоровья населения. М.: ПЕР СЭ, 2005. 240 с. ISBN 5-9292-0143-9.
34. Марищук В.Л., Евдокимов В.И. Поведение и саморегуляция человека в условиях стресса. СПб., 2001, с. 135-246.
35. Павлов А.С. Психофизиологические механизмы и последствия аутогенного стресса. В: Физиология человека, 2002. т. 28, № 4, с. 45-53.
36. Практикум по психологии менеджмента и профессиональной деятельности. Под ред. Г.С. Никифорова и др. СПб., 2001.
37. Психофизиология: Учебник для вузов. Под ред. Ю.И. Александрова. СПб., 2006.
38. Ронгинская Т.И. Синдром выгорания в социальных профессиях. В: Психологический журнал, 2002, т. 23, № 3, с. 85-95.
39. Селюк Е.Ю. Эмоциональный стресс у врачей Владивостока. В: Вестник ДВО РАН, 2001, № 2, с. 88-91.
40. Водопьянова Н.Е., Старченкова Е.С. Синдром выгорания. Диагностика и профилактика: практ. пособие. 3-е изд., испр. и доп. М.: Издательство Юрайт, 2017. 343 с. ISBN 978-5-534-03082-2.
41. Скугаревская М.М. Синдром эмоционального выгорания. В: Медицинские новости, 2002, № 7, с. 3-9.
42. Фатхутдинова Л.М., Леонтьева Е.А. Мониторинг рабочего стресса как составная часть системы управления охраной труда. В: Медицина труда и промышленная экология, 2018, № 1, с. 28-32.
43. Щербатых Ю.В. Психология стресса и методы коррекции. СПб., 2006, с. 139-143.
Raisa Deleu, Catedra de igiena, IP USMF Nicolae Testemitanu, tel.: +37369387415, e-mail: [email protected]
EVALUAREA INTERRELAJIILOR CALITÁTII AERULUI ATMOSFERIC CU INDICATORII DE SÁNÁTATE A POPULAJIEI URBANE
Grigore FRIPTULEAC12, Marina LUPU2,
'IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu, 2Agentia Nationala pentru Sanatate Publica
Rezumat
Conform datelor OMS, populatia din tarile cu venituri medii sau mici este expusa la riscuri sporite de sanatate din cauza poluarii aerului atmosferic, determinate de cresterea rapida a numarului de autovehicule, de industriile si centralele termo-electrice, de utilizarea combustibililor de calitate inferioara. Utilizand datele obtinute de noi intr-un studiu complex, au fost determinate si evaluate interrelatiile indicatorilor calitatii
