CC BY
23îmbunâtâtire la nivel de comunicare interpersonal si activitate în echipâ.
Cultura sigurantei pacientilor de profil neurochirurgical este asiguratâ de încurajarea si constientizarea necesitâtii lucrului în echipâ, de coordonarea si comunicarea eficientâ la nivelul diferitor compartimente din cadrul institutiei. Con-solidarea comunicârii interpersonale va contribui la cresterea sigurantei îngrijirilor medicale si a calitâtii acestora.
Bibliografie
1. Aspden P., Corrigan J., Wolcott J. Patient Safety, Achieving a New Standard for Care. Washington: The National Academies Press, 2004.
2. Reid P.R., Compton W.D., Grossman J.H., Fanjiang G. Building a better delivery system. A new engineering/ health care partnership. Washington: National Academies Press, 2005. 15 p.
3. Hughes R.G., Clancy C.M. Working conditions that support patient safety. In: J. Nurs. Care Qual., 2005, nr. 20(4), pp. 289-292.
4. Kohn L.T., Corrigan J.M., Donaldson M.S. To errors human: building a safer health system. Washington: National Academy Press, 1999.
5. Schein E. Organizational Culture and Leadership San Francisco. San Francisco: Jossey-Basss, 1985.
6. Ronald G.S. Developing and operationalizing a culture of safety. In: Chinese Hospitals, 2005, nr. 9(12), pp. 7-8.
7. Clarke S. Perceptions of organizational safety: implications for the development of safety culture. In: J. Org. Behavior, 1999, nr. 20(2), pp. 185-198.
8. Zohar D. Safety climate in industrial organizations: theoretical and applied implications. In: J. Appl. Psychol., 1980, nr. 65(1), pp. 96-102.
9. Zohar D. A group-level model of safety climate: testing the effect of group climate on micro-accidents in manufacturing jobs. In: J. Appl. Psychol., 2000, nr. 85(4), pp. 587-596.
10. Schein E. Organizational culture. In: Am. Psychologist, 1990, nr. 45, pp. 109-119.
11. Schneider B., Goldstein H., Smith D. The ASA framework: an update. In: Personnel Psychol., 1995, nr. 40, pp. 747-773.
12. Helmreich R., Merrrit A. Culture at work in aviation and medicine: national, organizational, and professional influences. No176.Aldershot, UK: Ashgate, 1998.
Silvia Danu, director medical, Centrul de Diagnostic German, tel.: +373 60170042, e-mail: [email protected]
CZU: 368.941.6:369.254.22(478)
estimarea fenomenului de dizabilitate la populatia adultá
Alina FERDOHLEB1, Larisa SPINEI1, Narcisa MAMALIGA1,
'IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu, 2Consiliul National pentru Determinarea Dizabilitatii
si Capacitatii de Munca
Rezumat
Articolul prezinta date privind dinamica fenomenului de dizabilitate la nivel national. In acest context mai sunt analizate si reformele similare din tarile europene. Aproximativ doua treimi din persoanele cu dizabilitati traiesc in tarile in curs de dezvoltare si cu o economie de tranzitie sau precara. La nivel global, peste un miliard de persoane sau circa 15,0% din populatia lumii traiesc cu o forma de dizabilitate. In baza cercetarii date s-a constatat ca fiecare a sasea persoana cu dizabilitate se incadreaza in categoria celor cu deficiente severe (cu capacitatea de munca pastrata in proportie de pana la 20,0%); fiecare a sasea din zecepersoane cu dizabilitati este originara din mediul rural. Putem mentiona cu certitudine ca dizabilitatea reprezinta o problema tot mai stringenta nu numai pentru serviciul de determinare a dizabilitatii si a capacitatii de munca, dar si pentru intreaga societate, care capata amploare la nivel national datorita fenomenelorsociale precum: migratia populatiei economic active, imbatranirea populatiei, cresterea numarului de maladii netransmisibile si „contemporane" (arderea profesionala, probleme legate de progresul tehnico-stiintific etc.).
Cuvinte-cheie: persoana cu dizabilitate, serviciul de determinare a dizabilitatii si capacitatii de munca, capacitate de munca pastrata
Summary
Estimation of the adult population disability phenomenon
This article presents data on the dynamics of the phenomenon at national level. The reforms in the European countries are analyzed in the context. Approximately two-thirds of people with disabilities live in developing countries with transition or precarious economies. Globally over one billion people, accounting for about 15,0% of the world's population, live with a form of disability. Based on the survey data, it is found that every sixth person with disabilities falls into the category of severely disabled (with up to 20% retained work capacity); each sixth out often people with disabilities is from rural areas. We can say with certainty that disability is an increasingly pressing issue not only for the service of determining disability and work capacity, but also for the whole society, which is caused by contemporary phenomena: the migration of the economically active population, aging, the increase in the number of non- transmissible and "contemporary" (professional burnout, related to technical-scientific progress, etc.).
Keywords: disabled person, disability and work capacity determination service, preserved work capacity
Резюме
Оценка феномена инвалидности у взрослого населения
В данной статье представлены данные о динамике феномена инвалидности на национальном уровне. В этом контексте было также рассмотрено осуществление соответствующих реформ в европейских странах. Примерно две трети людей с ограниченными возможностями живут в развивающихся странах с переходной или нестабильной экономикой. А во всем мире более одного миллиарда человек, что составляет около 15% населения мира, живут в условиях ограниченной жизнедеятельности. На основании данных проведенного исследования выявили, что каждый шестой инвалид относится к категории лиц с тяжелыми формами инвалидности (при сохранении трудоспособности до 20%); каждый шестой из десяти инвалидов - из сельской местности. Можно с уверенностью сказать, что инвалидность становится все более насущной проблемой не только для службы по определению инвалидности и трудоспособности, но и для всего общества. Феномен инвалидности растет на национальном уровне из-за таких социальных явлений, как миграция экономически активного населения, старение населения, увеличение количества неинфекционных и «современных» заболеваний (профессиональное выгорание, проблемы, связанные с научно-техническим прогрессом и т.д.).
Ключевые слова: человек с ограниченными возможностями, служба по установлению инвалидности и трудоспособности, сохраненная трудоспособность
Introducere
Dizabilitatea este o problemá tot mai serioasá la nivel global. Conform Organizatiei Mondiale a Sánátátii, "dizabilitatea este reprezentatá de orice restrictie sau lipsá (rezultatá În urma unei infirmitáti) a capacitátii (abilitátii) de a Îndeplini o activitate În maniera sau la nivelul considerat normal pentru o fiintá umaná". Potrivit Organizatiei Internationale a Persoanelor cu Dizabilitáti (DPI), "dizabilitatea este rezultatul interactiunii dintre o persoaná care are o infirmitate si barierele ce tin de mediul social si atitudinal, de care ea se poate lovi". Fenomenul dizabilitátii este o problemá actualá si importantá a societátii, fiind o cauzá majorá a reducerii capacitátii de muncá. La nivel global, peste un miliard de persoane tráiesc cu una sau mai multe forme de dizabilitate, ce reprezintá 15% din toatá populatia. Totodatá, douá treimi din persoanele cu dizabilitáti locuiesc În tári În curs de dezvoltare si cu economie În tranzitie.
În Republica Moldova, acest fenomen este stringent si e agravat de procesul de migratie a populatie În vârstá aptá de muncá, de îmbátrânirea populatiei cu„sediul obisnuit de resedintá", precum si de numá-
rul înalt al cazurilor de maladii netransmisibile (de ex., boli cardiovasculare, diabet zaharat, cancer etc.).
Acest studiu are ca scop analiza problemelor serviciului pentru determinarea dizabilitátii si a capacitátii de muncá pástrate, atât la nivel national, cât si în tárile din regiunea europeaná.
Materiale si metode
t
În calitate de materiale de studiu a servit documentatia oficialá/rapoartele Ministerului Sánátátii, Muncii si Protectiei Sociale (MSMPS), Con-siliului National pentru Determinarea Dizabilitátii si Capacitátii de Muncá (CNDDCM), Agentiei Nationale pentru Sánátate Publicá (ANSP) si ale Biroului National de Statisticá (BNS) pentru o perioadá de zece ani (2007-2017).
S-au utilizat metodele: bibliografic-istoricá, analitico-comparativá si sinteza analiticá. Au fost analizate peste 30 de surse oficiale din tárile membre ale Comunitátii Europene la subiectul fenomenul dizabilitátii [6, 8-26]. În urmátoarea etapá a lucrárii au fost cercetate opiniile medicilor-experti, acumulate în cadrul a douá brainstorminguri. Rezultatele obtinute s-au prelucrat în programul Microsoft Excel si alte programe statistice.
Rezultate obtinute
Toate persoanele au dreptul la servicii (de educatie, de sánátate, sociale), muncá, viatá demná într-un mediu sigur si favorabil. Aceste si alte postulate au fost oglindite în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) si sunt descrise în Obiectivele de Dezvoltare Durabilá (ODD), altfel cunoscute ca Obiective Globale. Aceste documente globale sunt un apel universal la actiune pentru a pune capát sáráciei, pentru a proteja planeta si pentru a asigura posibilitatea ca toti oamenii sá se bucure de pace si de prosperitate. lar Obiectivul 8.5 din ODD dispari-tatea salarialá de gen pe grupe de várstá, persoane cu dizabilitáti declará: "Páná în 2030, atingerea unui nivel al ocupárii similar cu media tárilor din Europa Centralá si de Est si stimularea ocupárii productive si a muncii decente pentru toate femeile si bárbatii, inclusiv pentru tineri si persoanele cu dizabilitáti, precum si remunerarea egalá pentru munca de valoare egalá".
Dizabilitatea este un fenomen social care nu poate fi evitat de nicio tará, indiferent de nivelul de dezvoltare economicá. La nivelul Uniunii Europene, dizabilitatea este vázutá ca o problemá a întregii societáti. Aceasta presupune pregátirea si adaptarea continuá la toate sferele vietii, pentru primirea si mentinerea acestor persoane în viata socialá.
La 1 ianuarie 2018, în Republica Moldova au fost înregistrate 180,06 mii persoane cu dizabilitáti,
s?
care constituie 5,1% din populatia tárii. Pe parcursul anului 2018, in cadrul CNDDCM au fost expertizate primar si repetat 50.500 persoane (adulti si copii), dintre care au fost incadrate in grad de dizabili-tate 45.957 persoane sau 91% din numárul celor expertizati. Persoanele adulte cu dizabilitáti (primari sau repetati) constituie 85,2% cazuri.
Din datele CNDDCM, incidenta dizabilitátii primare este in descrestere semnificativá/constan-tá: 290,9 cazuri la 100.000 locuitori in anul 2018, in comparatie cu 353,5 / 100.000 in 2012 si cu 372,1 / 100.000 in 2005. ín figura 1 este prezentatá dinamica numárului total de populatie cu patologii dizabili-tante (prevalenta fenomenului) si a numárului per-soanelor adulte cu dizabilitate primará, ce confirmá trendul de descrestere a fenomenului abordat.
185000 180000 175000 170000 165000 160000
16000 14000 12000 10000 8000 6000 4000 2000 0
/ / / / ^ ^ ^ / / / /
total persoanelor cu dizabilitátii
Nr. dizabilitátii primara la adulti
Figura 1. Dinamica numárului estimat al persoanelor cu dizabilitate si a numárului cazurilor primare în anii 2007-2017 [2-5, 7]
În anul 2012 au fost realizate primele etape de implementare a reformelor în cadrul serviciului de determinare a dizabilitátii si a capacitátii de mun-cá: Legea privind incluziunea socialá a persoanelor cu dizabilitáti, nr. 60 din 30.03.2012; HG nr. 65 din 23.01.2013 Cu privire la determinarea dizabilitátii si capacitátii de muncá. Schimbárile intervenite în metodologia determinárii gradului de dizabilitate în aceastá perioadá au dus la cresterea numárului total al populatiei cu patologii dizabilitante [7].
Totodatá, dacá analizám curba de incidentá a fenomenului (dizabilitate primará la adulti) în dinami-cá pe zece ani, aceasta are un trend de descrestere. Astfel, din 2007 páná 2012, acesti doi indicatori ai dizabilitátii au forma de „cleste". lar perioada 20122015 se atestá un numár stabil/constant al totalului populatiei cu dizabilitate, pe când cazurile primare la persoanele adulte confirmá o descrestere con-tinuá. Aceastá discordantá poate fi explicatá prin fenomenul îmbátrânirii populatiei si prin faptul cá persoanele cu patologii dizabilitante au o sperantá la viatá mai lungá.
Este important sá constatám cá anii 2016-2017 sunt marcati printr-o descrestere semnificativá a numárului total de populatie cu dizabilitate. Putem
explica acest lucru prin ,migratia neta negativa a populatiei in värsta economic activa anume in perioada data (a. 2014 „-26,0"; 2015 „-21,2"; 2016„-45,9"; 2017 „-49,5"; 2018 „-46,2"). Sporulnatural a fost pozi-tiv päna in 2016, devenind negativ catre anul 2018, insa contributia acestui indicator la descresterea populatiei este nesemnificativa (a. 2014„+1,4"; 2015 „+0,9"; 2016 „+1,5"; 2017 „-0,1"; 2018 „-2,5") [1].
Conform datelor BNS, numarul provizoriu al populatiei cu resedinta obisnuita la 1 ianuarie 2019 a constituit 2.681.735 si s-a micsorat cu 48.630 persoane fata de 1 ianuarie 2018 (2.730.364). Motivul principal al descresterii numarului populatiei rezidente este migratia neta negativa, care a crescut de la -24,6 mii persoane in anul 2014 päna la -48,6 mii persoane in 2018, dat fiind faptul ca numarul emigrantilor il depaseste pe cel al imigrantilor [1].
Totodata, conform datelor BNS, piramida populatiei cu resedinta obisnuita pentru 2019 arata un model de micsorare a populatiei cu värste cuprinse intre 30 si 54 de ani, ceea ce reflecta efectul cumulativ al ratelor migratiei nete negative pentru adultii tineri din ultimele decenii.
Mentionam ca fenomenele de dizabilitate tre-buie sa fie analizate prin indicatorii de incidenta si de prevalenta, in corelatie cu indicatorii natalitatii, mortalitatii, morbiditatii generale, ce reflecta direct nivelul de dezvoltare sociala si economics a tarii. Indicatorii de dizabilitate sunt utilizati pentru analiza aprofundata a situatiilor demografice si sociomedi-cale din republics, cu particularitatile mediului rural/ urban ale populatiei economic active.
A fost constatat faptul ca persoanele cu dizabilitate sunt preponderent din mediul rural - 62% cazuri. Majoritatea sunt diagnosticate ca persoane cu dizabilitate in värsta apta de munca. Evaluarea comparative pentru anii 2017 si 2018 stabileste reducerea cu 23,2% a numarului total de persoane recunoscute cu dizabilitati, precum si reducerea cu 3,5% a ponderii acestora in numarul total de adresari. In anul 2018, comparativ cu 2017, numarul persoanelor adulte incadrate in grad de dizabilitate s-a micsorat cu 25%, iar numarul copiilor recunoscuti cu dizabilitati s-a redus cu 10,2%.
Numarul persoanelor adulte expertizate primar sau repetat, incadrate in gradele de dizabilitate sever, accentuat sau mediu, in anul 2018 versus 2017 s-a micsorat semnificativ, diminuändu-se si ponderea procentuala a numarului adultilor incadrati in gradele sever si accentuat, totodata majoränd-se ponderea persoanelor adulte incadrate in gradul mediu. Analiza dizabilitatii primare in rändul persoanelor adulte, in 2018 comparativ cu 2017, denota urmatoarele: in acesti doi ani, in structura dizabilitatii primare predomina gradul accentuat, fiind urmat de gardul mediu si apoi de cel sever.
190000
În structura dizabilitâtii primare predominâ bârbatii cu 65% sau 5444 de persoane (femei - 2906). Analiza dizabilitâtii pe grupe de vârstâ denotâ un numâr mai mare al persoanelor cu dizabilitâti dupâ vârsta de 50 de ani - 60%. Totodatâ, numârul celor cu dizabilitâti râmâne înalt si pentru segmentul de vârstâ 40-49 de ani - 1801 persoane (21,6%). În functie de mediul de trai, în anul 2018, la 100.000 locuitori din mediul urban revin 252,87 persoane recunoscute primar cu dizabilitâti, iar din mediul rural - 321,17 persoane. Comparativ cu anul 2017, se atestâ o scâdere usoarâ a dizabilitâtii primare atât în mediul urban, cât si în cel rural cu 42,23 si, respectiv, 80,23 cazuri la100.000 locuitori.
În mai mult de jumâtate de cazuri cu dizabili-tate primarâ se întâlneste gradul accentuat - 59,4%, urmat de dizabilitatea medie cu 27,3% si cea severâ cu 13,4%. Pe parcursul anilor inclusi în studiu, gradul sever de dizabilitate este în scâdere, acest lucru suge-reazâ cresterea nivelului de reîncadrare/recuperare medicalâ.
□
□
□
2014 2015 2016 2017 2018
□ dizabilitate severa □ dizabilitate accentuatâ
□ dizabilitate medie □ total adresäri, persoane
Figura 2. Repartitia cazurilor de dizabilitate primará a persoanelor adulte în functie de grade, anii 2014-2018 (%) [7]
Analiza structurii dizabilitâtii primare conform nosologiilor, la persoanele de peste 18 ani denotâ prevalenta tumorilor - 20,4% (2017 - 21,5%), inclusiv a tumorilor maligne (90,5%), care în 47% cazuri s-au soldat cu dizabilitate accentuatâ si în 24% cazuri - cu dizabilitate severâ.
Pe locul II se aflâ bolile aparatului circulator cu 20,2% (2017 - 19,7%), dintre care 35,9% le constituie bolile cerebrovasculare si 39,3% - boala ischemicâ a inimii, în urma cârora 47% din persoane au fost recunoscute cu dizabilitate accentuatâ, iar 31,9% -cu grad mediu de dizabilitate, acestea fiind în vârsta aptâ de muncâ.
Pe locul III se plaseazâ bolile sistemului oste-oarticular si ale tesutului conjunctiv cu 12,4% (2017 - 11,9%), 40,6% dintre care le constituie artrozele si
26,8% - bolile degenerative ale coloanei vertebrale. Bolile sistemului nervos au determinat o pondere de 9,8% din dizabilitatea primarâ la adulti (2017 - 8,5%), inclusiv epilepsia si sindroamele epileptice - 8,6%. Bolile endocrine, de nutritie si de metabolism au al-câtuit 7,4% (2017 - 6,5%), inclusiv diabetul zaharat cu 72% si afectiunile glandei tiroide cu 13,1%. Leziunile traumatice constituie 5,7% (2017 - 6,1%), maladiile aparatului digestiv - 5,5% (2017 - 6,2%), inclusiv ciroza hepaticâ - 80%, bolile ochiului si anexelor sale - 4% (2017 - 4,8%). Ca urmare a acestora, în vârsta aptâ de muncâ predominâ gradul mediu cu 47,5%, iar în vârsta pensionarâ - gradul sever cu 18%.
11,8
8,4
5,4
7,4„
1,1 0
1,6 0
7,2
7,6
1,6 b
5,9
1,5
2,4 b
2014 2015 2016 2017 2018 □ Cu majorare DCu micsorare □ Anuíate
Figura 3. Repartitia modificárilor gradelor de dizabilitate a persoanelor adulte expertizate repetat, anii 2014-2018 [7]
Modificarea cu majorarea gradelor de dizabilitate la persoanele de 18 ani si mai mult, expertizate repetat, a înregistrat o reducere cu 1,8% în anul 2015, comparativ cu 2014, în anii 2015-2018 stabilindu-se o tendintâ de crestere stabilâ de la 6,6% la 7,6%. O situatie similarâ se observâ si în procesul de modificare a gradelor de dizabilitate cu anularea acestora în perioada 2014-2018, atingând valorile de la 1,1 (2014) pânâ la 2,4 (2018). Modificarea gradelor de dizabilitate cu micsorare în perioada de referintâ demonstreazâ o crestere substantialâ, practic du-blând-se în anul 2018 (11,8%), comparativ cu 2017 (5,9%), dupâ o crestere usoarâ în perioada 2014-2016 si o diminuare cu 0,5% în anul 2017.
Rata de participare pe piata fortei de muncâ a persoanelor cu dizabilitâti a constituit 19,7%, în comparatie cu 49,2% la persoanele fârâ dizabilitate. Printre bârbatii cu dizabilitâti, rata de activitate a fost de 20,3%, iar în cazul femeilor - de 19,0%. Rata de participare a constituit 16,8% în mediul urban si 21,5% în cel rural. Asadar, rata de ocupare a persoanelor cu dizabilitâti este de douá ori mai micá comparativ cu cea a persoanelor fárá dizabilitáti.
Persoanele cu dizabilitâti sunt ocupate într-o proportie mult mai micâ: în timp ce rata de ocupare a persoanelor fârâ dizabilitate este de 47,2%, în rândul
4
persoanelor cu dizabilitâti aceasta constituie doar 19,1%. La bârbati acest indicator a înregistrat 19,7%, la femei - 18,5%. Rata de ocupare a persoanelor cu dizabilitâti din mediul rural a fost mai înaltâ (21,1%) în comparatie cu cea din mediul urban (16,0%).
Persoanele cu dizabilitâti sunt ocupate mai mult în agriculturâ. Din distributia persoanelor cu dizabilitâti ocupate cu activitâti economice rezultâ câ majoritatea acestora lucreazâ în sectorul agricol (52,6%). De asemenea, într-o proportie mai mare aceste persoane se regâsesc în activitâtile de comert cu ridicata si cu amânuntul, hoteluri si restaurante (11,1%), urmate de activitâtile din industrie si constructii (8,7%) si învâtâmânt (8,4%).
Din totalul persoanelor cu dizabilitâti ocupate, salariatii alcâtuiesc 46,8%, comparativ cu 65,7% în cazul celor fârâ dizabilitâti. Marea majoritate a salariatilor (54,8%) lucreazâ în mediul urban. Toto-datâ, persoanele ocupate nesalariate se regâsesc în principal în mediul rural (87,1%).
Ponderea persoanelor ocupate pe cont pro-priu în agriculturâ este mai mare la persoanele cu dizabilitâti si constituie 38,7% comparativ cu 23,0% în cazul persoanelor fârâ dizabilitâti.
Rezultatele analizei fenomenului de dizabi-litate în târile Uniunii Europene au demonstrat câ sustinerea persoanelor cu dizabilitâti în încercarea acestora de a deveni economic active pe piata mun-cii, în functie de abilitâtile individuale, este unul din obiectivele strategice de bazâ ale UE. Existâ diferente semnificative între rata de ocupare a persoanelor cu dizabilitâti si a celor fârâ dizabilitâti (48,1% versus 73,9%) la nivelul târilor membre. Totodatâ, existâ un decalaj substantial între statele membre, care variazâ de la 14,7% în Italia pânâ la peste 45,0% în Irlanda. Cu toate acestea, doar 59,7% din persoanele cu dizabilitâti din UE sunt active din punct de vede-re economic, comparativ cu 82,2% dintre cele fârâ dizabilitâti, ceea ce sugereazâ existenta unor bariere semnificative pentru persoanele cu dizabilitâti pri-vind accesul pe piata fortei de muncâ.
Calitatea muncii de asemenea este o pro-blemâ majorâ, având în vedere câ persoanele cu dizabilitâti din UE aveau probabilitatea mai mare de a se confrunta cu sârâcia în rândul persoanelor încadrate în muncâ, decât în populatia generalâ. În ceea ce priveste sexul, rata de ocupare a femeilor cu dizabilitâti (45,9%) a fost doar putin mai micâ decât cea a bârbatilor (50,6%). Analiza generalâ a calitâtii vietii perceputâ de aceste persoane în una din cer-cetârile EuroFound aratâ câ ,,mâsura în care acestea se simt ignorate de societate variazâ considerabil în functie de situatia lor din punctul de vedere al încadrârii în muncâ. Cele care au un loc de muncâ raporteazâ mult mai rar sentimentul câ sunt ignorate
de societate, decat respondentii care sunt someri de lungá duratá sau cei care nu pot sá munceascá din cauza dizabilitátii lor".
Persoanele cu dizabilitáti sunt mai susceptibile sá fie expuse riscului de sárácie sau de excluziune socialá, decat cele fárá dizabilitáti. Astfel, 30,1% din persoanele cu dizabilitáti din UE erau expuse riscului sáráciei sau excluziunii sociale, comparativ cu 20,9% din cele fárá dizabilitáti, ceea ce corespunde unui decalaj de 9,2%. Aceastá diferentá este mai pronuntatá pentru persoanele de varstá activá (16-64 de ani), cu un procent de 37,6% din persoanele cu dizabilitáti din grupa respectivá, expuse riscului de sárácie sau de excluziune socialá in 2016, comparativ cu 21% din cele cu varsta de peste 65 de ani. Gravitatea dizabilitátii este un factor explicativ foarte important, 36,1% din persoanele cu dizabilitate gravá in varstá de 16 ani sau mai mult din UE, in 2015 au fost expuse riscului de sárácie sau de excluziune socialá, comparativ cu 27,4% din cele cu dizabilitate moderatá si 20,8% din persoanele fárá dizabilitáti.
Evaluarea capacitátii de muncá a unei persoane cu dizabilitáti poate fi reflectatá prin limitárile in desfásurarea activitátilor de muncá, cauzate de o problemá de sánátate. ín multe tári, inclusiv in Republica Moldova, se practicá evaluarea incapacitátii de muncá. Aceastá abordare scoate in evidentá mai degrabá deficienta decat abilitatea persoanei. Prestatiile actuale de dizabilitate, inclusiv in tara noastrá, sunt acordate in baza unor conditii preala-bile implicite, care presupun cá sánátatea solicitan-tului este putin probabil sá se imbunátáteascá si va impiedica persoana sá intreprindá orice activitate in permanentá. Aceasta este o presupunere gresitá pentru multe dintre conditiile de sánátate de astázi. Pentru a evita reducerea beneficiilor, solicitantii tre-buie, in primul rand, sá sustiná cá nu pot lucra; in al doilea rand, nu trebuie sá participe la nicio activitate care sá-i sporeascá semnificativ veniturile, chiar dacá nivelul lor de trai este scázut; in al treilea rand, nu trebuie sá raporteze nicio imbunátátire a stárii lor de sánátate. ín schimb, solicitantul primeste ceea ce, in multe tári, reprezintá o platá de dizabilitate de facto pe viatá (in multe din cazuri).
Printre deficientele acestei abordári se numárá faptul cá diagnosticul medical nu are nicio legáturá cu probabilitatea unei persoane de a se intoarce la locul de muncá. Mai mult decat atat, in practicá, acest proces de luare a deciziilor variazá considerabil intre evaluatorii medicali, iar cererea solicitantilor poate juca un rol semnificativ in modelarea deciziilor medicale care le determiná drepturile. Ca rezultat, existá o mare probabilitate ca multi oameni care ar putea lucra sá beneficieze de un avantaj al dizabilitátii care ii exclude efectiv de pe piata muncii. Persoanele cu probleme cronice de sánátate sau cu dizabilitate pot
avea nevoie de ingrijire medicalä si de reabilitare, insä utilizarea unei evaluäri predominant medicale, care este in mod inconsecvent variabilä, ca determinant primar al beneficiului nu este o abordare eficientä.
Revizuirea continutului politicilor privind diza-bilitatea sugereazä cä modul in care tärile abordeazä persoanele cu capacitate de muncä redusä este in schimbare. Mentionäm doi factori de bazä ai aces-tei abordäri: a) incapacitatea de muncä poate da nastere interpretärilor, astfel incat multe persoane cu capacitate de muncä substantialä päräsesc piata muncii prematur; b) experienta aratä cä este mai bine de concentrat pe ceea ce pot face oamenii (mai degrabä decat pe ceea ce nu pot face), oferindu-le sprijinul necesar.
Recunoscand acest lucru, mai multe täri au de-pus eforturi pentru a trece de la evaluarea dizabilitätii unei persoane la o mai bunä exploatare a capacitätii ei de muncä. O astfel de schimbare a orientärii modi-ficä accentul sprijinului si al resurselor in reabilitarea oamenilor inapoi la muncä partialä sau cu normä intreagä, in loc sä ii sustinä sä nu mai lucreze.
Raportul OECD Transformarea Dizabilitätii in Abilitate mentioneazä cä reformele implementate in diferite täri au dus la o reorientare a politicii pasive de recompensare a dizabilitätii spre politici de integrare activä. Principalul obiectiv al acestei reorientäri a fost de a creste participarea persoanelor cu dizabilitäti in campul muncii.
Pe plan international se inregistreazä tendinta de a vedea finalitatea evaluärii dizabilitätii in stabi-lirea capacitätii de muncä. In acest sens existä cel putin douä explicatii: 1) incadrarea in campul muncii este calea optimä de incluziune socialä a persoanelor cu dizabilitäti; 2) numärul in crestere al persoanelor cu dizabilitäti este suportat din ce in ce mai greu de bugetele sociale ale statelor, astfel cä politicile actualizate (sau in curs de adaptare) incearcä sä incurajeze prin diferiti stimuli accesul sau reintoarcerea pe piata muncii a persoanelor cu dizabilitäti.
O parte din tärile Uniunii Europene (Ungaria, Slovacia) si-au schimbat procedurile de evaluare in diferite moduri, trecand de la o abordare medicalä la una interdisciplinarä, tinand cont de aspectele sociale si de contextele pietei muncii. In multe ca-zuri, schimbarea este completatä de o modificare a responsabilitätilor, deciziile fiind luate din ce in ce mai mult de cätre managerii de caz (case managers) din cadrul autoritätilor, luand in considerare nu nu-mai dosarul medical, ci si abilitätile solicitantilor si aspiratiile lor profesionale.
In tärile OECD, reevaluarea accesului la indemnizatiile de dizabilitate a fost realizatä prin prisma evaluärii capacitätii de muncä. Pentru a se asi-
gura cá persoanele cu capacitate de muncá partialá rámán sau acced pe piata muncii, au fost necesare reformarea procedurilor de evaluare si modificarea structurii de prestatii. Unul dintre motive este faptul cá, în cadrul OCDE, persoanele cu greu reintrá sau acced pe piata muncii, odatá fiind acordatá prestatia de dizabilitate. Pentru a schimba aceastá stare a lucrurilor, o serie de tári au ales sá se asigure cá persoanele cu capacitate de muncá partial redusá nu vor beneficia de indemnizatie de dizabilitate. În schimb, aceastá categorie de persoane au fost transferate în rândul celor aflate în cáutarea unui loc de muncá si, respectiv, ca persoane cu capacitate de muncá, au devenit beneficiari de prestatii de somaj. Astfel se explicá cresterea somajului în unele tári.
Guvernele au început sá mteleagá efectul de dezangajare al sistemului de indemnizatii pentru persoanele cu dizabilitáti si sá abordeze unele dintre caracteristicile responsabile pentru acordarea pe scará largá a prestatiilor aferente. Multe tári depun acum eforturi crescânde de a se axa pe capacitatea de muncá rámasá a persoanei în momentul stabilirii eligibilitátii pentru beneficii, mai degrabá decât sá se concentreze pe identificarea dizabilitátii. În plus, existá programe pentru sprijinirea oamenilor în utilizarea capacitátii rámase. A transforma un sistem de beneficii, mai degrabá pasiv, într-un instrument de promovare a ocupárii fortei de muncá este o mare provocare.
Un motiv al nivelului scázut de ocupare a persoanelor cu dizabilitáti în câmpul muncii este politica inadecvatá. Procedurile de evaluare si sistemele de prestatii fac ca persoanele cu dizabilitáti cu capacitate semnificativá de muncá sá deviná dependente de ajutoarele sociale pe termen lung. Guvernele sunt tot mai constiente de aceastá problemá, care tine de procedurile de evaluare, astfel cá politicile privind evaluarea persoanelor cu capacitate de muncá partialá trebuie revázute. Prin urmare, politicile actuale tind: a) sá restmngá accesul la indemnizatiile de dizabilitate pentru persoanele cu capacitate de muncá partial redusá; b) sá revizuiascá ocuparea fortei de muncá si politicile de reabilitare, astfel încât sá promoveze locuri de muncá pentru aceastá grupá.
Pentru a rezuma tendintele în ceea ce priveste evaluarea dizabilitátii, majoritatea tárilor imple-menteazá modificári care, într-un fel sau altul, au scopul de a evalua capacitatea de muncá rámasá, prezentarea în timp a evaluárii, consolidarea ele-mentelor nemedicale si extinderea referintelor cátre piata fortei de muncá. Aceste schimbári, care sunt în desfásurare, vor contribui la crearea unui sistem cu un accent mai puternic pe ocuparea fortei de muncá si pe activare.
Concluzii
Peste un miliard de persoane din lume träiesc cu o formä de dizabilitate, dintre care aproape 200 de milioane se confruntä cu mari dificultäti în functionare. În anii ce urmeazä, dizabilitatea va reprezenta o preocupare si mai mare, din motiv cä prevalenta acesteia este în crestere. Acest lucru se datoreazä Nmbätränirii populatiei si riscului mai mare de dizabilitate în rândul vârstnicilor, precum si cresterii la nivel global a unor probleme de sänätate cronice, cum ar fi diabetul, bolile cardiovasculare, cancerul si afectiunile de ordin mintal.
Peste tot în lume, persoanele cu dizabilitäti au rezultate mai slabe în ceea ce priveste sänätatea, realizäri mai modeste în domeniul educatiei, par-ticipä mai putin la viata economicä si au rate mai mari de säräcie, decât persoanele färä dizabilitäti. Aceasta se datoreazä partial faptului cä persoanele cu dizabilitäti se confruntä cu bariere în accesa-rea serviciilor pe care multi dintre noi le iau drept firesti, inclusiv sänätatea, educatia, posibilitatea de angajare, transportul si accesul la informatie. Aceste greutäti sunt exacerbate în cadrul comunitätilor mai defavorizate. Multe persoane cu dizabilitäti nu beneficiazä de acces egal la sistemul de sänätate, educatie si au sanse mai reduse de angajare, nu primesc serviciile specifice de care au nevoie, fiind astfel excluse din activitätile vietii de zi cu zi. Ca urmare a inträrii în vigoare a Conventiei cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilitäti a Natiunilor Unite, se întelege tot mai mult cä dizabilitatea este o chestiune ce tine de drepturile omului. Dizabilitatea este de asemenea si o problemä importantä de dezvoltare, cu tot mai multe cercetäri care evidentiazä faptul cä persoanele cu dizabilitäti se confruntä cu säräcia si cu rezultate socioeconomice mai proaste decât cele färä dizabilitäti.
Dizabilitatea nu afecteazä doar individul, ci are si un impact asupra întregii comunitäti. Costurile excluderii persoanelor cu dizabilitäti de la partici-parea la activitätile comunitätii sunt foarte crescute, situatie ce ar trebui amelioratä de societate, în special în cazul persoanelor care au grijä de acestea. Exclude-rea poate sä ducä la neproductivitate si la pierdere de potential uman. Costurile dizabilitätilor au trei componente principale: costurile directe de tratament, inclusiv cele de transport si acces; costurile indirecte ale celor care nu sunt afectati (asistentii personali care au grijä de acestea); costurile aditionale datorate incapacitätilor. Astfel, mai multe date internationale aratä cä în medie consumul, precum si veniturile unei persoane cu dizabilitäti, sunt mai reduse.
În viitor, politicile internationale si cele nationale trebuie sâ aibâ ca scop eliminarea tuturor barierelor ce împiedicâ participarea activâ a persoanelor cu dizabilitâti în viata comunitâtii, obtinerea unei educatii de calitate, gâsirea unui loc de muncâ decent, ce ar râspunde necesitâtilor persoane-lor cu dizabilitâti, asigurarea securitâtii sociale a populatiei.
Bibliografie
1. Biroul National de Statisticâ al RM. Numârul populatiei cu resedinta obisnuitâ în República Moldova pe sexe si grupe de vârstâ la începutul anului 2019. [online] http://statistica.gov.md/newsview. php?l=ro&idc=168&id=64161 [accesat 15 iulie 2019].
2. Biroul National de Statisticâ al RM. Persoanele cu dizabilitâti în Republica Moldova în anul 2017. [online] http://statistica.gov.md/newsview. php?l=ro&idc=168&id=6191 [accesat 30 noiembrie 2018].
3. Biroul National de Statisticâ al RM. Persoanele cu dizabilitâti în Republica Moldova în anul 2015. [online] http://statistica.gov.md/newsview. php?l=ro&idc=168&id=54341 [accesat 30 noiembrie 2016].
4. Biroul National de Statisticâ al RM. Persoanele cu dizabilitâti în Republica Moldova în anul 2016. [online] http://statistica.gov.md/newsview. php?l=ro&id=5821 [accesat 30 noiembrie 2018].
5. Biroul National de Statisticâ al RM. Vârstniciiîn Republica Moldova în anul2017. [online] http://statistica.gov. md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6141 [accesat 19 mai 2019].
6. Bivol V., Spinei L., Bivol A. Dinamica si structura incapacitâtii permanente de muncâ în Republica Moldova (a. 2005-2012) în baza invaliditâtii primare. In: Analele Stiintificeale USMF„N. Testemitanu", 2013, nr. 2(14), pp. 228-233.
7. CNDDCM. Raport de totalizare a activitâtii Consiliului National pentru Determinarea Dizabilitâtii si Capacitâtii de Muncâ în anul2018. Chisinâu. 20 p.
8. Cullinan J., Gannon B., Lyons S. Estimating the extra cost of living for people with disabilities. In: Health Economics, 2010.
9. Etco C., Puiu I., Bivol G., Ciocan L. Noi abordâri în determinarea dizabilitâtii cu utilizarea instrumentarului Clasificârii Internationale a Functionârii, Dizabilitâtii si Sânâtâtii. In: Curierul Medical, 2012, nr. 3(327), pp. 166-173.'
10. European Commission. Progress Report on the implementation of the European Disability Strategy (20102020). Commission staff working document, 2017. 300 p.
11. Ferdohleb A., Mamaliga N. Evolutia fenomenului de dizabilitate la populatia de vârstâ aptâ de muncâ prin prisma medicinii ocupationale. In: Sânâtate Publicâ, Economie si Management în Medicinâ, 2014, nr. 3(54), pp. 41-44.
12. Fundatia Europeana pentru Tmbunatatirea Conditiilor de Munca si de Viata. Barriers to the employment of disabled persons. [online] https://www.eurofound. europa.eu/ro/publications/article/2009/barriers-to-the-employment-of-disabled-persons [accesat 30 noiembrie 2018].
13. Gavrilita L. Reformaprivindsistemuldeprotectiesociala a persoanelor cu dizabilitati pornind de la o noua abor-daresievaluare. Chisinau, 2011.
14. Israfilov M. Particularitati in reabilitarea medico-sociala a persoanelor cu dizabilitati mentale si de comportament in serviciul de expertiza medicala a vitalitatii. In: Buletinul ASM, 2008, pp. 213-216.
15. Mamaliga N. Expertiza medico-sociala a capacitatii de munca in afectiunile dizabilitante - explorari necesare. In: Arta Medica, 2018, nr. 3(68), pp. 55-63.
16. Marriott A., Gooding K. Social assistance and disability in developing countries. Haywards Heath, Sightsavers International, 2007.
17. Skvarciany Z. Biopsychosocial model application in process of establishing disability, working capacity and special needs. In: 2nd Baltic & North Sea Conference on PRM. Vilnius, September 30, 2011, pp. 45-46.
18. Sochirca L. Problemele actuale ale serviciului de expertiza medicala a vitalitatii din Republica Moldova si strategia de dezvoltare in perspectiva. In: Curierul Medical, 2012, nr. 3, pp. 243-247.
19. Tapu L., Ferdohleb A., Mamaliga N. Unele aspecte ale expertizei dizabilitatii si morbiditatii profesionale. In: Arta Medica, 2018, nr. 3(68), pp. 31-33.
20. Tibble M. Review of the existing research on the extra costs of disability. Department for Work and Pensions (Working Paper no. 21). London, 2005.
21. WHO. Raport mondial privind dizabilitatea. Bucuresti, 2012. 353 p.
22. WHO. WHO global disability action plan 2014-2021. Better health for all people with disability. Geneva, Switzerland, 2015. 32 p.
23. Абашидзе А.Х., Маличенко В.С. Международно-правовые основы зашиты прав инвалидов. В: Медико-специальная экспертиза и реабилитация, 2014, № 1, с. 32.
24. Малкаров O.A. Анализ первичной инвалидности взрослого населения Кабардино-Балкарской Республики за 2008 г. В: Вестник Всероссийского общества специалистов по медико-социальной экспертизе, реабилитации и реабилитационной индустрии. М., 2010, с. 106-108.
25. Малкаров O.A. Результаты переосвидетельствования взрослого населения в 2008 г. В: Тезисы Российской научно-практической конференции «Инвалидность, равные возможности». М., 2010, с. 27-28.
Alina Ferdohleb, dr. st. med., conf. univ., Catedra de management si psihologie, IP USMF Nicolae Testemitanu, tel.: +373 79402597; e-mail: [email protected]
CZU: 613.2(478)
mediul alimentar si politicile de sanatate
In republica moldova
Galina OBREJA, Elena RAEVSCHI, Olga PENINA,
IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
Regimul alimentar nesanatos este unul dintre ceipatru factori de rise principali pentru bolile netransmisibile, contribuind semnificativ la povara bolii. Mediul alimentar influenteaza esential regimul alimentar al populatiei. A fost analizat mediul alimentar din Republica Moldova sipoliticile de sanatate care abordeaza acest mediu. Mediul alimentar din Moldova este dominat de produse alimentare cu densitate energetica inalta, determinata de continutul crescut de zahar, sare si grasimi trans, produse alimentare prelucrate si bauturi ne-alcoolice. Politicile nationale de sanatate au abordat partial mediul alimentar nesanatos, interventiile decise axandu-se in specialpe mediul alimentar din institutiile de invatamant. Mediul alimentar nesanatos trebuie abordatprin interventii inteligibile si sistematice. Monitorizarea si evaluarea sunt esentiale pentru imbunatatirea eficacitatii si eficientei poli-ticilor implementate.
Cuvinte-cheie: mediu alimentar, boli netransmisibile, politici de sanatate
Summary
Food environment and health policies in the Republic of Moldova
Unhealthy diet is one of the main risk factors for noncom-municable diseases, significantly contributing to the burden of disease. Food environment essentially influences the diet of the population. Food environment in the Republic of Moldova and the health policies that address this environment have been analyzed. Food environment in the Republic of Moldova is dominated by high energy density foods determined by high content of sugar, salt and trans fat and processed foods. National health policies addressed partially unhealthy food environment; the interventions have been focused particularly on food environment of the educational institutions. Unhealthy food environment should be addressed through comprehensive and systematic interventions. Monitoring and evaluation are essential to improve the effectiveness and efficiency of implemented policies.
Keywords: food environment, non-communicable diseases, health policy
Резюме
Среда питания и политика здоровья в Республике Молдова
Нездоровый режим питания является одним из основных четырех факторов риска для непередаваемых за-
