CC BY
9CZU: 614.876+614.73 (478):614.2(478)
EVALUAREA STÄRII DE SÄNÄTATE A EXPUSILOR PROFESIONAL LA RADIATII IONIZANTE
Liuba CORETCHI, Alexandra COJOCARI, Ion BAHNAREL, Irina PLÄVAN, Angela CAPATÎNA,
Centrul National de Sänätate Publica
Summary
Health assessment of the occupationally exposed personnel to ionizing radiation
The paper presents the results of health surveillance of the occupationally exposed personnel to ionizing radiation personnel, which is one of the legal responsibilities of the public health system in accordance with all measures and European practices, provided by national legislation. Blood count indicators of category A specialists involved in radiological practices (ionizing radiation therapy and diagnostic radiology) during 2013-2015 have been analyzed. According to gender there was found different radio sensitivity to the action of the ionizing radiation. Thus, blood count analysis results in women demonstrate that in the 2013 year hemoglobin decrease was highlighted, manifested by triggering ofanemia. Red cell factor, as is anemia accelerates erythrocyte sedimentation rate, which reflects the high value of the ESR indicator. In the next years of study, it was found a slow dynamic of normalization of blood indicators, except the content of lymphocytes in men, which in the years 2014 and 2015 have increased significantly. Lymphocytes being the cells that participate in immune reactions, have determined/characterized the state of pre immune resistance of the organism in the nominated case. Comparing the research results into dynamic of laboratory investigations ofpersonnel involved in the radiological practices with those of the previous years has not established significant changes. This is explained by the compliance of the requirements about radiation protection in mentioned structures: the endowment with modern equipment, used during the investigations, which contributes to the safe deployment ofthe radiological activities.
Keywords:personnel exposed to ionizing radiation, radiationprotection, blood count, lymphocytes, immune reactions, the blood system, radiological equipment
Резюме
Оценка состояния здоровья персонала, подвергающегося профессиональному облучению от ионизирующего излучения
В статье представлены результаты контроля за состоянием здоровья персонала профессионально подвергающегося воздействию ионизирующего излучения, который является одной из правовых обязанностей системы здравоохранения, предусмотренной национальным законодательством в соответствии с европейской практикой. Были проанализированы гематологические показатели специалистов категории А, вовлеченных в радиологическую практику (лучевая терапия и диагностическая радиология) в период 2013-2015 годов. Установлена различная радиочувствительность к действию ионизирующего излучения по половому признаку. Результаты анализа крови у женщин показывают, что в 2013 году отмечено снижение гемоглобина, сказывающееся на возникновении анемии. Эритроцитарный фактор ускоряет скорость оседания эритроцитов, что отражает высокую ценность индикатора СОЭ в крови. Дальнейшими исследованиями была установлена медленная динамика нормализации показателей крови, за исключением содержания лимфоцитов у мужчин, которые в 2014 и 2015 годах были значительно увеличены. Лимфоциты являются клетками, участвующими в иммунных реакциях, определяющими состояние предварительного иммунного статуса организма. Сравнение результатов лабораторных исследований в динамике персонала, участвующего в радиологической практике, не установило существенных изменений. Это объясняется соблюдением требований радиационной защиты: оснащение современным оборудованием, что способствует безопасности радиологической деятельности.
Ключевые слова: персонал, подвергающийся воздействию ионизирующего излучения; радиационная защита; анализ крови; лимфоциты; иммунные реакции; система крови; радиологическое оборудование
Introducere
Razele X au fost descoperite de Wilhelm Röntgen in 1895. Laureatii Pre-miului Nobel, Pierre si Marie (Sklodowska) Curie, in anul 1898 au descoperit elemen-tul radioactiv radiu, iar un an mai tarziu, acesta a fost raportat la aplicarea radiatiei pentru tratarea can-cerului. Marie Curie a decedat din cauza anemiei aplastice, ca-uzate de expunerea la radiatiile ionizante, si fiica ei, Irene Joliot Curie, premiatä pentru cercetärile in radiochi-mie, a decedat din ca-uza leucemiei induse de actiunea radiatiilor ionizante.
Razele X au trezit un mare interes din partea medicilor in domeniu, acestea ulterior fiind utilizate in diagnosticul fracturi-lor si al afectiunilor din interiorul tesutului. Utilizarea tot mai ac-tivä a radiatiilor ionizante, diagnosticarea medicalä si radioterapia au adus beneficii sociale semnificative. La sfarsitul sec. XIX, medicina era orientatä cätre vizualizarea si studierea patologiilor din organism, ceea ce le permitea medicilor sä „fotografieze" cu
razele X toate organele interne. Razele X erau, de asemenea, folosite in terapie, indeosebi in trata-rea afectiunilor pielii. Atat medicii-radiologi, cat si pacientii sunt in mare másurá constienti de posibilele efecte cancerigene ale radiatiilor ionizante. Astfel, este necesar de a stabili oportunitatea testelor imagistice care utilizeazá radiatiile ionizante, a optimiza sistemul de imagisticá medicalá si a reduce actiunea negativá a radiatiilor ionizante; a incuraja pacientii si a le permite sá urmáreascá procesul si sá se familiari-zeze cu efectele actiunii radiatiilor ionizante asupra organismului pacientilor si al medicilor-radiologi.
Principiile de bazá ale radioprotectiei sunt: justi-ficarea, optimizarea si aplicarea normelor admisibile ale dozelor [12].
Expunerea la radiatii ionizante a persoanelor in scop de diagnostic reprezintá o procedurá de expunere planificatá, argumentatá medical si cu un impact direct asupra stárii de sánátate a pacientului.
Un examen util, justificat este un examen al cárui rezultat poate confirma diagnosticul clinicia-nului si implicá modificári importante in algoritmul de gestionare terapeuticá a pacientului. Optimizarea protectiei radiologice in expunerea medicalá este rezultatul aplicárii si respectárii nivelului de referintá pentru diagnostic, asigurand doza rezonabilá de expunere individualá in scop medical.
Plecand de la premisa cá existá iradiere din fon-dul natural, la care se adaugá un procent important din iradierea medicalá, Comunitatea Europeaná a adoptat Programul Euratom, cu Directiva 97/43, transpusá in Romania prin Ordinul MS/CNCAN nr. 285/79/2002, ce reglementeazá justificarea si optimizarea expunerilor medicale [9].
Educatia in radioprotectia pacientului in expunerea medicalá impune si pe viitor o implicare activá din partea specialistilor in domeniul protectiei radiologice, prin instituirea unor mijloace de informare calificate pentru ambele párti implicate - medic si pacient [10].
Termenul de „expunere profesionalá" desem-neazá expunerea personalului, determinatá de acti-vitatea sa, in timpul desfásurárii acesteia. Principalul grup al expusilor profesional la radiatiile ionizante il reprezintá cei din sectorul medical.
Expunerea personalului medical la radiatiile ionizante in timpul activitátii de muncá este carac-terizatá prin expunerea la un sir de riscuri specifice: psihologic, fiziologic de contact cu pacientii infectati si la radiatii ionizante. Din aceastá categorie fac parte medicii-radiologi, radioterapeutii, asistentii-radiologi, tehnicienii-radiologi etc. Supravegherea stárii de sánátate a personalului expus profesional la radiatii ionizante reprezintá una dintre responsa-bilitátile legale ale sistemului de sánátate publicá,
în concordantá cu ansamblul de másuri si practici europene, prevázute de legislatia nationalá [11,21].
Reducerea riscurilor expunerii la radiatii ionizante, în functie de tipul si scopul acestora, în cazul diagnosticului presupune alegerea celei mai adec-vate si inofensive proceduri, evitarea expunerilor suplimentare sau, în cazul terapiei, utilizarea dozei necesare minime, procedee care necesitá o justificare corectá si optimizarea proceselor si a practicilor, ambele instrumente tinând de competenta si res-ponsabilitatea practicianului.
Procedurile medicale efectuate prin interme-diul radiatiilor ionizante au devenit o componentá esentialá a actului medical, în contextul dezvoltárii actuale a tehnologiilor medicale si aportului lor la diagnostic si terapie [3].
Dezvoltarea pe scará largá a aparatajului radiologic a dus la o crestere considerabilá a expusilor profesional la radiatiile ionizante. Au apárut o serie de activitáti cu aspecte etice în practica radiolo-gicá si tipuri de echipamente noi, ce nu existau în generatiile precedente. Echipamentele digitale performante permit obtinerea unor imagini de o ca-litate si o acuratete superioare ale structurilor lezate, caracterizându-se prin reducerea dozei de radiatie si diminuarea timpului de lucru.
Aspectele etice ale practicii radiologice în care opereazá medicina s-au modificat radical în ultimele douá decenii. Au avut loc contradictii în practica medicalá, cu abordarea problemelor în domeniul radioprotectiei si în comunicarea profesionalistilor (medici-radiologi, experti în radioprotectie) [7, 8].
Utilizarea radiatiilor ionizante în mediciná este o activitate distribuitá la nivel mondial în procedurile de radiodiagnostic, în medicina nucleará si în terapia cu radiatii ionizante.
Cercetárile stiintifice ale activitátilor radiologice si ale normelor de radioprotectie sunt explorate în numeroase studii ale specialistilor si teoreticienilor domeniului de specialitate [2, 4]. Elucidarea atât a ro-lului radiatiilor ionizante ca sursá terapeuticá pentru organism, cât si a actiunii dozelor de radiatii asupra proprietátilor hematologice ale sângelui a fost de-monstratá experimental prin testarea pe sobolani. În studiu au fost incluse 5 grupuri, fiecare dintre acestea fiind supus iradierii la diferite doze: 1 grup - 5 Gy, 2 - 25 Gy, 3 - 50 Gy, 4 - 100 Gy, 5 - lotul-martor. Parametrii hematologici au fost calculati conform tehnologiei clinice standardizate. Astfel, în hemo-grama loturilor studiate a fost observatá diminuarea semnificativá a globulelor rosii si a hematocritului.
Hematocritul reprezintá volumul de globule rosii raportat la volumul de sânge, exprimat în procente. Analiza acestuia se efectueazá în cadrul hemoleucogramei, valoarea fiind utilizatá la de-
terminarea indicilor eritrocitari: volumul eritrocitar mediu (VEM), concentratia medie a hemoglobinei eritrocitare (MCHC), cantitatea medie de hemoglo-binä pe eritrocit (MCH). Hematocritul, impreunä cu acesti indici eritrocitari, sunt utili pentru diagnosticul diferentiat al diferitor tipuri de anemii. Totodatä, s-a observat cresterea VEM, in comparatie cu MCHC si MCH, versus lotul-martor. Acest studiu a sugerat cä scäderea semnificativä a globulelor rosii si a hema-tocritului cauzeazä anemie si incetarea producerii de eritrocite in mäduva osoasä [1].
Controlul expunerii profesionale poate fi sim-plificat si efectuat mult mai eficace prin divizarea locurilor de muncä in douä tipuri: zone controlate si zone supravegheate. íntr-o zonä controlatá, conditiile normale de lucru, incluzand aparitia po-sibilä de accidente minore, solicitä ca lucrätorii sä urmeze proceduri si practici bine stabilite, tintite in special spre controlul expunerilor la radiatie. O zonä supravegheatá este una in care conditiile de lucru sunt tinute sub observatie si, in mod normal, nu sunt necesare proceduri speciale [5].
ín literatura de specialitate existä numeroase evaluäri ale expunerii personalului medical la actiunea radiatiilor ionizante. Consecintele expunerii la radiatiile ionizante actioneazä diferit, deseori negativ, asupra sänätätii personalului, provocand diverse afectiuni in organism. Personalul implicat in practicile radiologice trebuie sä utilizeze echipamen-tul de protectie adecvat, pentru a preveni riscul de influentä a razelor X, gama [13, 17].
Personalul implicat in practicile radiologice este supus actiunii radiatiilor ionizante, in special atunci cand nu sunt respectate normele de radioprotectie, si necesitä aplicarea mäsurilor de profilaxie din partea Organizatiei Ocrotirii Sänätätii. Coeficientul dozei de radiatii ionizante primite nu trebuie sä depäseascä 0,02 Sv. Potrivit studiului efectuat in Federatia Rusä, neutilizarea echipamentului de protectie a dus la cresterea cazurilor de leucemie in randurile perso-nalului medical. Au fost evaluate dozele de iradiere ionizantä primite pe parcursul activitätii medicilor [21].
Conform datelor statistice privind cazurile de afectiuni printre radiologi cu varsta cuprinsä intre 25 si 39 de ani, leucemia predominä de 7 ori mai des, iar la cei cu varsta de 40-70 de ani, se atestä de 2-3 ori mai multe cazuri. ín anul 2002 au fost constatate 8150 de cazuri de leucemii, cauza aparitiei acestei afectiuni fiind actiunea factorului profesional. Este dovedit cä, timp de mai multi ani consecutiv, inainte de depistarea afectiunii, s-au constatat rezultate negative ale indicatorilor hematologici. ín stadiile initiale, maladia nu se depisteazä [19].
Anemiile pot fi clasificate dupä cum urmeazä: anemii normocitare si normocrome, care au valorile hemoglobinei apropiate de cele normale; anemii hipocrome si microcitare cu valori diminuate; anemii macrocitare si megalocitare, hipercrome - valorile sunt mari [6].
Cantitatea eritrocitelor se poate diminua pänä la 1,5*1012/l, numärul reticulocitelor - cu 10-27%, leucocitele variazä, în functie de forma (tipul) si gra-vitatea leucozei, în limitele 100-300*109/l si scade la 0,1*109/l, iar eozinofilele si bazofilele lipsesc. Din acest motiv, sunt bine-venite asigurarea controlului si aplicarea unui sir de mäsuri de protectie împotriva expunerii interne si externe la radiatiile ionizante. Utiliza rea ecranelor de protectie în timpul investigatiilor este o metodä ce nmpiedicä actiunea radiatiilor ionizante asupra organismului personalului medical [19].
Conform datelor din literatura de specialitate, personalul implicat în activitatea medicalä radiologi-cä este supus actiunii unui sir de factori nefavorabili. Studiile recente descriu afectiunile profesionale generate în urma expunerii la conditiile nocive de muncä (praf industrial, vibratii puternice, zgomot, radiatii ionizante/neionizante, temperaturi ridicate/scäzute, actiunea factorilor chimici/biologici etc.), precum si cazurile de cancer de piele, metodele de diagnostic si de prevenire a bolilor profesionale [16, 20].
Cercetätorii în domeniu au studiat efectele radiatiilor ionizante asupra organismului uman si au ajuns la concluzia cä efectele radiatiilor se manifestä prin deteriorarea tesuturilor umane si impact negativ asupra sänätätii [15].
Conform literaturii de specialitate, este bine cunoscut faptul cä sistemul imun determinä sem-nificativ capacitatea organismului de a se adapta la conditiile mediului ambiant. Studiile epidemiologice au demonstrat prezenta corelatiei între activitatea profesionalä si dezvoltarea patologiei oncologice la personalul implicat în practicile radiologice. Astfel, conform datelor studiului, dupä o perioadä înde-lungatä de expunere profesionalä, s-a observat o crestere a dozelor de iradiere primite si o diminuare a formärii celulelor T, responsabile de rezistenta imunä a organismului. Acest fenomen reprezintä o reactie normalä a organismului în urma actiunii cronice a radiatiilor ionizante [14, 18].
Scopul studiului a constat în evaluarea stärii de sänätate a expusilor profesional la radiatii ionizante, implicati în practicile de terapie cu radiatii ionizante si radiodiagnostic.
Material si metode
Pentru colectarea materialului de studiu a fost utilizatä metoda analizärii informatiei din fisele
medícale ale specialistilor din categoría A, ¡mplicati în practicile radiologice, aflati în evidentâ în Centrul Consultativ Diagnostic AMT, Centrul de Patologie Profesionalâ din municipiul Chisinâu. Persoanele investigate - expuse profesional la radiatii ionizante - activeazâ în cadrul IMSP Institutul Oncologic în sectiile Imagisticâ medicalâ, Serviciu Tomogra-fie Computerizatâ si Ecografie, Radioginecologie, Radioterapie etc. Numârul pacientilor investigati a variat în limitele 70-75 de persoane: 2013 - 75, 2014 - 67, 2015 - 71 persoane. Starea de sânâtate a specialistilor a fost apreciatâ conform rezultatelor examenelor medicale. Utilizând rezultatele stu-diilor noastre anterioare, au fost analizate datele investigatiilor indicatorilor sangvini în perioada 2013-2015.
Cercetârile au fost efectuate în baza metodelor: comparativâ, de sintezâ, determinarea veridicitâtii. Datele obtinute au fost prelucrate statistic conform programului computerizat Microsoft Excel, obtinând indicatorii statistici: valoarea medie, devierea-stan-dard, eroarea-standard, ce asigurâ reprezentativita-tea materialului.
Rezultate si discutii
Pentru o supraveghere adecvatâ a stârii de sânâtate a personalului implicat în practicile radiologice, este necesarâ asigurarea unei evidente medicale corecte, eficientizarea serviciului prin de-pistarea si înregistrarea completâ si exactâ a bolilor, interpretarea justâ a datelor si aplicarea mâsurilor profilactice respective, pentru a reduce la minim iradierea pacientilor. Totodatâ, este strict necesarâ organizarea si crearea unui Registru National al evidentei supravegherii stârii de sânâtate a medici-lor care activeazâ în domeniul radiologiei, precum si utilizarea ghidurilor de practicâ de specialitate, cu indicatiile normelor de referintâ recomandate pentru diagnostic.
Medicii-radiologi îsi asigurâ protectia radio-logicâ cu echipament specific din dotare, purtând totodatâ un dozimetru în zona anterioarâ a pieptului, care este verificat regulat de specialistii Laboratoru-lui de Dozimetrie Individualâ al Centrului National de Sânâtate Publicâ. Purtarea dozimetrului este obligatorie pe toatâ durata programului de lucru al personalului expus profesional.
Rezultatele analizei hemogramei (tabelul 1) denotâ câ, în anul 2013, se evidentiazâ diminuarea continutului de hemoglobinâ, care ulterior a pro-vocat anemie hipocromâ microcitarâ la pacientii investigati. Factorul eritrocitar, precum este anemia, accelereazâ viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) si faptul acesta este bine evidentiat (tabelul 1) prin
märirea continutului de VSH. În urmätorii ani de studiu se observä o dinamicä lentä de normalizare a indicatorilor sangvini. Rezultate asemänätoare au fost obtinute si de alti autori [6].
Tabelul 1
Analiza generala a sângelui la specialistii de categoría A, anii 2013-2015 (femei)
Nr. d/o. Indicatorii examinati Anul
2013 2014 2015 Norma admisi-bilâ
1 Hemoglo-binä, g/l 120,0±6,8 129,1±7,2 129,5±11,6 115-145
2 Eritrocite, -1012/l 3,7±0,2 4,3±0,2 4,2±0,2 3,7-4,7
3 Indice de culoare, % 0,9±0,02 0,8±0,05 0,9±0,04 0,8-1,05
4 Leucocite, -109/l 7,1±1,2 5,8±1,4 6,07±1,2 4,0-8,8
5 Neutrofile neseg-mentate, -109/l 5,6±1,4 4,9±1,6 5,08±1,6 1-6
6 Neutrofile segmentate, -109/l 48,5±5,2 51,2±8,2 49,9±8,0 45-70
7 Eozinofile, -109/l 2,6±0,8 2,5±1,08 3,0±1,06 0-5
8 Limfocite, -109/l 35,0±5,2 35,7±8,3 34,7±7,3 18-40
9 Monocite, -109/l 4,6±1,1 5,9±1,6 6,4±1,9 2-9
10 VSH, mm/ orä 14,0±7,07 12,3±8,6 8,5±4,4 2-15
Rezultatele denotä cä pe tot parcursul cercetä-rii, cantitatea de hemoglobinâ în sânge la pacientii de sex feminin era diminuatä, în comparatie cu norma, variind în limitele 120,0-129,5 g/l, norma constituind 145 (figura 1). Reprezentarea graficä a rezultatelor aratä cä, în anul 2013, continutul hemoglobinei la femei a atins valori mai scäzute de 120 g/l. Acest deficit poate fi explicat prin imposibilitatea sintezei hemului sau a globinei, provocând anemie hipocro-mä microcitarä.
□ Hemoglobinâ, g/l
2015 2014 2013
j) 129,5 =p129,1
Figura 1. Dinamica indicatorului de hemoglobinâ la femei în perioada 2013-2015
Tendin ta expus ä a fost manifestat ä s i în cazul cercetärii pacientilor de sex masculin (figura 2).
A
B
Nota. 1- hemoglobinä, g/l; 2 - eritrocite, -1012/l; 3 -indicele de culoare, %; 4 - leucocite, -109/l; 5 - neutrofile nesegmentate, -109/l; 6 - neutrofile segmentate, -109/l; 7 - eozinofile, -109/l; 8 - limfocite, -109/l; 9 - monocite, -109/l; 10 - VSH, mm/orä.
Figura 2. Analiza generala a sângelui la specialistii de categoría A, sexele masculin si feminin în perioada 2013-2015
Datele prezentate în tabelul 2 denotä cä, la momentul efectuärii cercetärilor, majoritatea indi-catorilor analizati: hemoglobinä, eritrocite, indicele de culoare, leucocite, neutrofile segmentate si nesegmentate, eozinofile, limfocite, monocite si viteza sedimentärii hematiilor, au prezentat valori încadrate în limitele normei, doar indicatorul limfocitelor a avut o tendintä de crestere în anii 2014 si 2015.
Tabelul 2
Analiza generala a sângelui la specialistii de categoria A, sex masculin, 2013-2015
Nr. d/o Indicatorii examinati Anul
2013 2014 2015 Norma admisi-bilá
1 Hemoglobinä, g/l 14S,9±1G2 143,1±112 146,1±S,2 132-164
2 Eritrocite, -1012/l 4,1±0,2 4,6±G,3 4,2±0,9 4,0-5,1
3 Indicele de culoare, % 0,9±0,02 0,9±0,04 0,9±0,04 0,8-1,05
4 Leucocite, -109/l 6,3±1,6 5,9±1,5 6,2±1,6 4,0-8,8
S Neutrofile nesegmentate, -109/l 5,9±1,5 4,S±1,6 4,3±1,9 1-6
6 Neutrofile segmentate, -109/l 50,5±6,4 4S,3±6,5 4S,3±1,3 41-12
1 Eozinofile, -109/l 2,9±G,9 2,1±0,9 2,6±0,1 0-5
S Limfocite, -109/l 35,1±6,6 39,0±6,3 3S,1±S,1 19-31
9 Monocite, -109/l 5,4±1,3 5,S±1,3 6,0±1,5 3-11
10 VSH, mm/orä 1,G±2,3 9,4±4,4 6,2±4,5 2-10
Spre deosebire de neutrofile care, odatä ce päräsesc sângele, nu se mai reîntorc, limfocitele recir-culä (organe limfatice - limfä - sânge - tesut - limfä). În sângele periferic circulä numai 4% din populatia limfocitarä, circa 70% se aflä în organele limfatice, 10% - în mäduva oaselor si restul în alte tesuturi.
Diminuarea limfocitelor se realizeazä pe trei cäi: transformarea în alte celule (Imunoblasti, plasmoci-te), eliminarea spre lumenul intestinal si distruge-rea, care are loc în special în centrele fermentative limfatice, sau distrugerea în ganglionii limfatici prin apoptozä. Limfocitele sunt celule care participä în reactiile imune si caracterizeazä starea rezistentei preimune a organismului [6].
În figura 3 sunt prezentate datele comparative ale dinamicii continutului de hemoglobinä la bärbati în perioada 2013-2015.
□ Hemoglobinä, g/1
2015 О 2014 L 2013 С
3)146,7
=jJ143,1
fl145,9
130
Figura 3. Dinamica indicatorului de hemoglobiná la bárbati, 2013-2015
Conform rezultatelor analizei sângelui la bárbati, s-a observat cá cantitatea de hemoglobiná pe parcursul studiului a variat în limitele 143,1-146,1
g/l, fiind diminuatä în comparatie cu norma - 160 g/l. Cele mai mici valori ale hemoglobinei la bärbati s-au înregistrat în anul 2014, constituind 143,1 g/l. Toto-datä, cercetärile demonstreazä cä la personalul în cauzä s-a constatat dezvoltarea unei anemii usoare.
Concluzii
Analiza hemogramei denotä cä în anul 2013 se evidentiazä o scädere a indicatorului de hemoglo-binä, ceea ce provoacä anemie. Factorul eritrocitar, precum este anemia, accelereazä viteza de sedimentare a hematiilor si faptul acesta este bine observat prin cresterea cantitätii VSH. În anii urmätori de studiu se observä o dinamicä lentä de normalizare a indicatorilor.
La momentul efectuärii cercetärilor, majorita-tea indicatorilor analizati (hemoglobinä, eritrocite, indicele de culoare, leucocite, neutrofile segmentate si nesegmentate, eozinofile, limfocite, monocite si viteza sedimentärii hematiilor) au prezentat valori încadrate în limitele normei, doar indicatorul lim-focitelor a avut o tendintä de crestere în anii 2014 si 2015. Limfocitele sunt celule care participä în reactiile imune si caracterizeazä starea rezistentei preimune a organismului.
Dupä cercetarea în dinamicä a rezultatelor privind personalul implicat în practicile radiologice în corelare cu anii precedenti, nu s-au stabilit modi-ficäri esentiale atât în analizele femeilor, cât si în cele ale bärbatilor ce activeazä în domeniul radiologiei. Aceasta se explicä prin echipamentul modern uti-lizat în timpul orelor de lucru, prin desfäsurarea în sigurantä a activitätilor radiologice.
Bibliografie
1. Abdelhalim M.A., Al-Ayed M.S., Moussa S.A., Abd Al-Sheri Ael-H. The effects of gamma-radiation on red blood cell corpuscles and dimensional properties in rats. In: Pak. J. Pharm. Sci., 2015, nr. (5 Suppl), p. 1819-1822.
2. AEIA. Report of the International Workshop on Justification of Medical exposure in diagnostic imaging. 2009, Bruxelles, Belgium.
3. Cucu Alexandra. Protect ia radiologicâ § i responsabilitâtile sânâtâtii publice. În: Sänätate Publicä $i Management Sanitar, 2013, nr. II(3), p. 47.
4. Etheredge H.R. Rethinking responsibility in radiography: Some ethical issues in South Africa. In: South African Journal of Radiology, 2011, nr. 15(1), p. 10-13.
5. Fundatia „Horia Hulubei". Protectia radiologicâ în medicina. Bucuresti, 2012, p. 53-54.
6. Lambert J.F., Beris Ph. Pathophysiology and differential diagnosis of anaemia. In: ESH Handbook on Disorders of Iron Metabolism, 2009, p. 108-141.
7. Malone J.F. New ethical issues for radiation protection in diagnostic radiology. In: Radiation Protection Dosimetry, 2008, nr. 129(1-3), p. 6-12.
8. Malone J.F. Radiation protection in medicine: ethical framework revisited. In: Radiation Protection Dosimetry, 2009, p. 1-8.
9. Norma privind radioprotectia persoanelor in cazul expunerilor medicale (transpunerea in legislatia romanä a Directivei UE nr. 97/43/EURATOM) aprobate prin Ordinul comun al MSP $i al Comisiei Nationale pentru Controlul Activitätilor Nucleare (CNCAN), nr. 285/79/2002. Tn: Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 446 bis din 25.06.2002.
10. Popescu I., Perju N.A., Cobzeanu C. Studiulpracticilorin expunerea medicalä planificatä in scop diagnostic. Tn: Materialele Conferintei nationale Conceptul„Cultura de Radioprotectie" $i rolul säu in protectia populatiei
a mediului. Bucurejti, 2011, P. 42-47.
11. Sorescu A., May Cristina. Expunerea profesionalä la radiatii ionizan te a personalului medical. Raport pen tru sänätate si mediu. Bucuresti, 2012, p. 105-106.
12. Timins J.K. Communication of benefits and risks of medical radiation: a historical perspective. In: Health Phys., 2011, nr. 101(5), p. 562-565.
13. Артамонова В.Г., Мухин Н.А. Профессиональные болезни. 4-е изд., перераб. и доп. М.: Медицина, 2004, с. 480.
14. Баке М.Я., Лусе И.Ю., Баке М.Я., Спруджа Д.Р. Факторы рисказдоровья медицинских работников. В: Медицина труда и промышленная экология, 2002, № 3, c. 28-33.
15. Горблянский Ю.Ю. Актуальные вопросы профессиональной заболеваемости медицинских работников. В: Медицина труда и промышленная экология, 2003, № 1, c. 8-12.
16. Иванов А.В., Петручук О.Е. Влияние социально-гигиенических условий на здоровье врачей. В: Бюлл. Нац. Науч. Исслед. Инст. Общественного здоровья, Вып. 2, М., 2005, с. 14-17.
17. Измеров Н.Ф., Каспаров А.А. Медицина труда. Введение в специальность. М.: Медицина, 2002, с. 392.
18. Кириллова Е.Н., Муксинова К.Н., Другова Е.Д., Кириллова Е.Н. Эффективность миелопида в минимизации отдаленных последствий профессионального облучения. В: Иммунология, 2001, с. 30-36.
19. Комлева Ю.В., Махонько М.Н., Шкробова Н.В. Заболевания медицинских работников от воздействия ионизирующего излучения и их профилактика. В: Бюллетень медицинских интернет-конференций. 2013, № 11, том 3, c. 11711173.
20. Косарев В.В., Лотков В.С., Бабанов С.А. Профессиональные болезни. М.: Эксмо, 2009, с. 352.
21. Леванюк А.И., Сергеева Е.В., Добродеева Л.К., Ермолина Т.А. Состояние иммунной системы у медицинских работников. B: Экологическая физиология. Архангельск, 2010, с. 42-45.
Prezentat la 11.04.2016
Liuba Coretchi,
Centrul National de Sänätate Publicä, tel.: 022574706, mob.: 069158960
