CC BY
9EVALUAREA NIVELULUI DE AUTOGUVERNARE §I A STILULUI COMPORTAMENTULUI MEDICILOR DE FAMILIE CU DIFERITÀ VECHIME ÎN MUNCÁ
Victoria BUCOV, Nicolae FURTUNÂ, Elena BUCOV, Laura TURCAN
Centrul National de Sânâtate Publica
Summary
The evaluation of self-government and the style of behavior of family doctors with different experiences
The results of the evaluation through questionnaires of self-government levels in communication and style of behavior in a sample of family physicians that included 101 persons with different professional experience, from 0-5 years to 21 years and over are presented. Predominant is the medium level of self-government in communication - 72.3±4.5%. A high level is observed at a low number of respondents, 2,9±1,7%. In this group there are no individuals with experience above 15 years. A significant number of doctors shows a low level of self-government, 24,8 ±4,2%. In matter of style of behavior, the common one in all groups, regardless of experience, is the style II, i.e. the orientation upon process. A small number of doctors showed style IV, oriented for perspective, 16,8±3,7% - style I, oriented for actions. Style III, oriented to people, showed an increasing trend depending on length of work. A large number of respondents with an indeterminate style are in the group with experience of 0-5 years. These results show the need for psychological testing and training of family physicians, especially in the beginning of their work activity.
Key words: self-government, the style of behavior, family physicians.
Резюме
Оценка самоуправления и стиля поведения при общении семейных врачей с разным стажем работы
Представлены результаты анкетирования семейных врачей (101 человек) со стажем работы от 0-5 до 21 и более лет, с целью оценки уровня самоуправления и стиля поведения при общении. В указанной выборке преобладает средний уровень самоуправления - 72.3±4.5%. Наименьшее число респондентов показало высокий уровень - 2,9±1,7% и среди них отсутствуют лица со стажем работы более 15 лет. У значительного числа -24,8 ±4,2% - наблюдается низкий уровень самоуправления. Наиболее часто встречающимся стилем поведения во всех группах, независимо от стажа работы, был II, т.е. ориентация на процесс; наименьшее количество врачей показали IV стиль, ориентацию на перспективу. I тиль - ориентация на действие - был выявлен у 16,8±3,7% лиц. Процент III стиля, ориентация на человека, показал тенденцию к росту в зависимости от стажа работы. Наибольшее число лиц с невыраженным стилем поведения обнаружено в группе со стажем 0-5 лет. Полученные результаты свидетельствуют о необходимости психологического тестирования и инструктирования семейных врачей, особенно в начале трудовой деятельности.
Ключевые слова: самоуправление, стиль поведения, семейные врачи.
Introducere
Din multitudinea problemelor si activitâtilor medicului de familie o bunâ parte este legatâ de rea-lizarea imunizârii sistematice a populatiei din sectorul deservit conform cerintelor Programului National de Imunizâri. Aceastâ activitate include sarcina de a informa populatia despre beneficiile vaccinârii, ino-fensivitatea preparatelor vaccinale, posibilele reactii postvaccinale. Având în vedere câ imunizarea este o interventie medicalâ preconizatâ pentru copiii sânâ-tosi si presupune aparitia unor reactii postvaccinale, chiar si a celor obisnuite, multi pârinti refuzâ vaccina-rea copiilor si pozitia lor neargumentatâ influenteazâ mult realizarea vaccinârilor [1]. A fost demonstrat faptul câ din mai multe surse de informatie privind diferite probleme medicale, inclusiv imunizârile, cea mai rezultativâ (77,2%) este, conform opiniei pârintilor, informatia obtinutâ de la medici [2]. Un rol decisiv aici îl joacâ personalitatea lucrâtorului medical, vechimea în muncâ, nivelul de pregâtire profesionalâ, atitudinea lui fatâ de imunizâri. Mai ales câ uneori o serie de activitâti legate de comunicare si imagine vor fi realizate de medici ad-hoc, fârâ a dispune de resursele si asistenta necesare [3, 4].
În acest context, este foarte important stilul de relationare a medicului cu pacientii, comportamen-tul lui, factori care joacâ un rol decisiv în atingerea scopului final al convorbirii si anume, în cazul dat, acordul la vaccinare.
Maniera în care un medic de familie sau alt specialist abordeazâ problemele profesionale, contacteazâ cu pacienti si populatia sânâtoasâ cu-noaste o mare diversitate, întrucât este determinatâ de mai multi factori: individuali, sociali etc., si diferâ de la o persoanâ la alta [5].
Scopul acestui articol este de a examina unele caracteristici ale comportamentului medicilor de familie în procesul de comunicare, si anume auto-guvernarea si stilul comportamental.
Materiale si metode
Caracteristica comportamentului medicilor de familie a fost obtinutâ prin intervievarea, cu utilizarea chestionarelor, a 101 medici de familie, selectati randomizat, cu diferitâ vechime în muncâ: 0-5 ani (20 persoane), 6-10 ani (26), 11-15 ani (19),
16-20 ani (18), 20 si mai multi ani (18 persoane). A fost evaluat nivelul de autoguvernare a comporta-mentului in comunicare (scázut, mediu, inalt) si stilul comportamentului [6].
Stilul I. Orientare la actiune. Este caracteristicá discutarea rezultatelor, aspectelor specifice ale pro-blemelor, ale comportamentului, responsabilitátilor, experientei, realizárilor, deciziilor. Oamenii care detin acest stil sunt pragmatici, simpli, hotárati, trec usor de la un subiect la altul, frecvent sunt agitati.
Stilul II. Orientare la proces. Este caracteristicá discutarea faptelor, chestiunilor de procedurá, planificare, organizare, supraveghere, precum si a detaliilor; orientare la regularitate, secventá si meti-culozitate. Oamenii care detin acest stil sunt cinstiti, vorbáreti si putin emotionali.
StilulIII. Orientare la oameni. Este caracteristicá discutarea nevoilor umane, motivelor, emotiilor, este exprimat spiritul de echipá, intelegere si colaborare. Oamenii cu acest stil sunt emotionali, sensibili, em-patici, psihologic orientati.
Stilul IV. Orientare la perspectiva, la viitor. Pen-tru oamenii caracterizati de acest stil este inerentá discutarea conceptiilor, planurilor mari, inovatiilor, diverselor teme, tehnicilor noi, alternativelor. Ei au o imaginatie bogatá, sunt plini de idei, dar putin realistici si uneori este dificil sá-i intelegi [5, 6].
Rezultate si discutii
Metoda folositá este conceputá pentru a determina mobilitatea si adaptivitatea persoanelor examinate in diferite situatii de comunicare. Ter-menul „autoguvernare" in comunicare presupune un comportament constient, organizat din punct de vedere tehnic (vocabular, gesturi etc.), in scopul impactului asupra persoanei contactate, care va duce la schimbárile opiniilor sau chiar a credintelor in conformitate cu sensul de comunicare, in functie de obiectivele ei.
Adaptabilitatea, ca unul dintre indicii de succes ai comunicárii, include dorinta de a revizui solutiile conventionale, capacitatea de a mentine insistenta, de a se readapta la situatii si circumstante, incre-derea in sine, controlul emotiilor. ín esentá, nivelul inalt de autoguvernare in comunicare inseamná o másurá mare de libertate personalá in comunicare, ceea ce reprezintá antipodul unui comportament conformist.
Datele privind nivelul de autoguvernare in comunicare in lotul general si in grupurile medicilor de familie cu diferitá vechime in muncá sunt prezentate in tabelul 1, figurile 1 si 2. Conform rezultatelor ches-tionárii, au fost determinate trei niveluri de autoguvernare in comunicare: scazut, mediu si inalt.
Pentru nivelul scázut de autoguvernare in comunicare este caracteristic un model stabil de comunicare, o anumitá rigiditate, ceea ce se manifestá printr-o dificultate (paná la o totalá incapacitate) de a modifica programul de actiuni planificat in conformitate cu schimbarea situatiei, cu cerintele noi apárute.
Tabelul 1
Característica abilitatii de autoguvernare ín comunicare in grupurile medicilor de familie (nr. 101) cu diferita vechime in munca, %
Nivel Total Vechimea ín munca, ani
0-5 6-10 11-15 16-20 >21
Scazut 25 24,8±4,2 25,0 34,6 21,1 16,7 22,3
Mediu 73 72,3±4,5 70,0 61,6 73,6 83,3 77,7
ínalt 3 2,9±1,7 5,0 3,8 5,3 - -
Persoanele din acest grup au nevoie de un oare-care timp pentru a intra intr-o conversatie si pentru a trece la un nou subiect, discursul lor este lent si ordonat, gandurile sunt exprimate logic, exact si clar pentru interlocutor, fárá a se abate la alte aspecte legate de problema discutatá.
Pentru nivelul mediu de autoguvernare in comunicare este caracteristicá dorinta de a nu se pierde pe sine, de a manifesta, in functie de situatie, o directionare la partener, includerea interlocutorului in discutie, propensiune pentru parteneriat in comunicare, manifestarea intr-o pliná másurá a abilitátilor de a asculta si de a vorbi.
Nivelultnalt de autoguvernare este caracterizat prin mobilitate in comunicare, capacitatea de a se adapta la comportamentul partenerului. Persoanele din acest grup sunt gata pentru un dialog, sunt capabile sá modifice stilul de comunicare in functie de situatie.
i
Figura 1. Distributia persoanelor examinate dupa ni-velurile de autoguvernare in comunicare (in %).
0-5 6-10 11-15 16-20 >21
Vechimea Tn muncá, ani
Figura 2. Abilitatea de autoguvernare în comunicare la o vechime diferitá în muncá (în %).
În esantionul examinat predominá nivelul me-diu de autoguvernare în comunicare - 72,3±4,5% în grupul total si la diferitá vechime în muncá în limitele de la 61,6% (6-10 ani) páná la 83,3% (16-20 ani). Nivelul înalt de autoguvernare în comunicare a întrunit cel mai mic numár de respondenti - în medie 2,9±1,7%, în limitele de 3,8% (6-10 ani) si 5,3% (11-15 ani). De mentionat cá printre ei lipsesc persoanele cu vechimea în muncá de peste 15 ani.
În acelasi timp, un numár semnificativ de in-tervievati au un nivel scázut de autoguvernare în comunicare - în medie 24,8±4,2%, cu devieri de la 16,7% (16-20 ani) páná la 34,6% (6-10 ani). Diferente statistice veridice dupá t-criteriul Student si U-criteriul Mann-Whitney între grupurile medicilor de familie cu diferitá vechime în muncá nu au fost revelate.
Analiza datelor privind stilul de comportament al medicilor de familie cu diferitá experientá profesio-nalá ne-a permis sá dezváluim stilul predominant de comunicare profesionalá în fiecare dintre grupurile cercetate (tabelul 2; figura 3).
Tabelul 2
Analiza stilurilor de comportament în comunicare al medicilor de familie cu diferitá vechime în muncá, %
Stiluri Total Vechimea în munca, ani
0-5 6-10 11-15 16-20 >21
I abs. % 17 16,8±3,7 1 5,0 8 30,8 4 21,1 3 22,2 1 5,6%
II abs. % 51 50,6±5,0 13 65,0 11 42,3 10 52,5 8 38,9 9 50,0%
III abs. % 22 21,8±4,1 2 10,0 4 15,4 3 15,8 6 33,3 7 38,8%
IV abs. % 5 4,9±2,1 2 10,0 1 3,8 1 5,3 0 1 5,6%
Neeviden-tiat abs. % 6 5,9±2,3 2 10,0 2 7,7 1 5,3 1 5,6 0
Total 101 20 26 19 18 18
Stilul cel mai frecvent intalnit in toate grupurile, indiferent de vechimea in muncá, este stilul II, adicá orientarea la proces, in medie 50,6±5,0%, in limitele de la 38,9% (16-20 ani) paná la 65,0% (0-5 ani). Cel mai mic numár de persoane din esantionul examinat au manifestat stilul IV de comportament cu orientare la perspectivá, respectiv 4,9±2,1% (16-20 ani) si 10,0% (0-5 ani). Stilul I, de orientare la actiune, a fost evidentiat la 16,8±3,7% din respondenti, avand cea mai micá pondere la vechimea in muncá de 0-5 ani si 21 de ani si mai mult, respectiv 5,0%, 5,6%, si cea mai mare (30,8%) la experienta profesionalá de 6-10 ani. ín ceea ce priveste stilul III, cu orientare la oameni, s-a evidentiat o tendintá de crestere a indicelui re-spectiv in functie de durata activitátii profesionale, de la 10,0% la 0-5 ani paná la 38,8% la 21 de ani si mai mult (P<0,05). Acest stil de comportament ar trebui sá fie predominant in activitatea medicilor de familie, in comunicarea cu pacientii si publicul.
ín esantionul examinat au fost relevate si persoanele care n-au arátat un stil conturat de comportament - 5,9±2,3%, cele mai multe fiind inregistrate in grupul cu vechimea in muncá de 0-5 ani - 10,0%.
0-5 6-10 11-15 16-20 £21
Vechimea ín muncá, ani
Figura 3. Stilurile de orientare in comunicare ale medicilor de familie (in %).
Concluzii
Rezultatele obtinute ne sugereazá cá experienta profesionalá nu are un impact semnificativ asupra capacitátii de autoguvernare in comunicare si, totodatá, demonstreazá necesitatea unei instruiri continui a medicilor de familie in problemele contac-tárii cu pacientii si populatia, pentru a le dezvolta o capacitate inaltá de autoguvernare in comunicare, si anume capacitatea de a reactiona flexibil la schimba-rea situatiei, de a lua in consideratie caracteristicile individuale tipologice ale interlocutorului, de a dezvolta simtul de parteneriat si adaptare in comunicare. Totodatá, rezultatele studiului ne indicá necesitatea testárii si instruirii psihologice a medicilor de familie, mai ales la inceputul activitátii de muncá.
Bibliografie
1. Shui I.M., Weintraub E.S., Gust D.A. Parents concerned about vaccine safety: Differences in race/ethnicity and attitudes, in: Am J. Prev. Med., 2006, no. 31, p. 244-51.
2. Shaw K.M., Barker L.E. How do caregivers know when to take their child for immunizations?, in: BMC Pediatr., 2005, nov. 29; no. 5, p. 44.
3. Promovarea sanatatii §i educatia pentru sanatate. Çcoala Nationala de Sanatate Publica $i Management Sanitar. Bucurejti, Public H. Press, 2006, 242 p.
4. Jigau M., Botnaric P., Chiru M. $.a., Tehnologiile infor-matice §i de comunicare în consilierea carierei. Bucurejti, 2002. http://www.mevoc.net/publik/, 145.
Summary
Study of the level of infection with viral hepatitis C in women of childbearing age in Moldova
Viral hepatitis C is a major problem for public health due to current high rate of chronicity, adverse consequences, socio-economic implications and, last but not least, because of the possibility of maternal-fetal transmission of it. The article „Study of the level of infection with viral hepatitis C in women of childbearing age in Moldova" presents survey data of the level of infection with hepatitis C virus in 1291 women of childbearing age in different geographical areas of Moldova. It was determined that 1,9% of women of childbearing age are considered anti-HCV positive.
Key words: women of childbearing age, marker, anti-HCV, infection level.
Резюме
Изучение уровня заражения гепатитом Cженщин детородного возраста в Республике Молдова
Вирусный гепатит С является ocтрой проблемой общественного здравоохранения в связи с высоким уроветм хронических, неблагоприятных последствий, социально-экономических последствий и, не в последнюю очередь, из-за возможности передачи вируса oт матери к peбeнку. В статье приведены данные обследования уровня заражения гепатитом С1291 женщин детородного возраста в разных географических районах Молдовы. Было установлено, что 1,9% женщин детородного возраста являются маркер-анти-HCV положительными.
Ключевые слова: женщины детородного возраста, маркер, анти-HCV уровень инфицировaния.
5. Tudose F., Orizonturile psihologiei medicale, Bucurejti, Ed. Medicina, 2003. Cap. 5. Aspecte ale comunicárii cu pacientul, p. 177-227.
6. Морозов А.В., Деловая психология. Курс лекций. Учебник для высших и средних специальных учебных заведений. СПб, Академический Проект, 2005, 576 с.
Prezentat la 5.10.2011
Victoria Bucov,
dr. hab. in med., CNSP
Tel.: 574587;
e-mail: vbucov@cnsp.md
Petru IAROVOI1, Marina ISAC2, Luminita GUTU2, Octavian SAJEN1, Vladimir GURIEV1,
'Laboratorul Epidemiologia hepatitelor virale, CNSP;
2USMF Nicolae Testemitanu
Introducere
Hepatita viralä C reprezintä o problemä actualä de sänätate publicä din cauza ratei inalte de croniciza-re, a urmärilor nefaste, implicatiilor socioeconomice si, nu in ultimul rand, din cauza posibilitätii transmiterii materno-fetale a acesteia. Conform estimärilor recente ale OMS, circa 200 de milioane de persoane, sau 3% din populatia mondialä, sunt infectate cu virusul hepatic C (VHC), anual inregistrandu-se intre 3 si 4 milioane de cazuri noi de hepatitä C.
Prevalenta anticorpilor anti-HCV variazä in limite largi, in functie de riscul la care sunt supuse unele grupuri populationale. Astfel, prevalenta anticorpilor anti-HCV la bolnavii cu hemofilie este de 80-90%; la utilizatorii de droguri injectabile variazä intre 49% si 80%; la persoanele homosexuale e de 4-8%; la cele heterosexuale sau/si cu parteneri multipli - de 2-8%; la pacientii ce au in anamnezä dializä iterativä - 30%; la bolnavii cu ITS variazä intre 3% si 22% [2, 4]. La personalul care lucreazä in sectorul sanitar prevalenta anticorpilor specifici este de 2-6%. Donatorii de sange prezintä seroevidente pentru infectia cu VHC intre 0,01% si 0,7% in Europa, in SUA si Australia - 0,2 si 0,3%, in timp ce in Egipt prevalenta se ridicä la 17% [1]. ín Republica Moldova prevalenta anticorpilor este de 4,3% [5].
Avand in vedere faptul cä donatorii de sange sunt un grup populational supus unei preselectii inainte de testarea anticorpilor anti-HCV, o imagine ceva mai realä o oferä studiile seroepidemiologice
STUDIUL NIVELULUI DE INFECTARE CU VIRUSUL HEPATITEI VIRALE C A FEMEILOR DE VÂRSTÀ FERTILÀ DIN R. MOLDOVA .
