CC BY
12MANAGEMENT ÎN SÁNÁTATE
CARACTERISTICA ABILITÄTILOR DE COMUNICARE §I APTITUDINILOR ORGANIZATORICE ALE MEDICILOR DE FAMILIE
Victoria BUCOV, Nicolae FURTUNÄ, Elena BUCOV, Laura TURCAN
Centrul National de Sänätate Publica
Summary
Characteristics of communication and organizational skills of family doctors
The method of interviewing was used to analyze communication and organizational skills of family physicians, in a group of 101 persons randomly formed, with different work experience - from 0-5 to 21 years and more. In most groups analyzed was established medium level of communication and organizational abilities. The data obtained suggest the conclusion that at the more high level of organizational skills is more difficult to communicate with individuals and vice versa - if it is more simple to establish individual contacts, are less pronounced organizational capabilities. No statistically significant difference were revealed in the manifestation of organizational and communication skills in groups with different professional experience, indicating the necessity for special instruction for training and development of these abilities.
Key words: organizational skills, communication skills, family physicians.
Резюме
Характеристика организаторских и коммуникативных навыков у семейных врачей
Для анализа уровня организаторских и коммуникативных навыков был использован метод анкетирования в группе из 101 семейного врача, сформированной по методу случайной выборки, куда вошли лица со стажем работы от 0-5 до 21 и более лет. В большинстве групп установлен средний уровень организаторских и коммуникативных способностей. Полученные данные позволяют предположить, что при более высоких уровнях организаторских способностей труднее контактировать с отдельными людьми, и наоборот, если легко устанавливаются личные контакты, то гораздо менее выражены организаторские способности. Не выявлено статистически значимых различий указанных навыков в группах с разной продолжительностью стажа работы, что указывает на необходимость специальных тренингов для обучения и развития этих способностей.
Ключевые слова: организационные навыки, навыки общения, семейньк врачи.
Introducere
Abilitätile de comunicare si aptitudinile organizatorice sunt componente importante si conditii indispensabile in activitätile legate de relatiile cu oamenii, clasificate ca ocupatii de tip om - om [1]. Practica medicalä eficientä cere cunostinte de specialitate, precum si capacitäti efeciente de comunicare cu pacientul. Panä de curand, relatiile medicului cu pacientul au fost sub formä de paternalism, iar in ultimii ani se observä tendinta transformärii medicinei dintr-o profesie predominant paternalistä intr-o profesie axatä tot mai mult pe deciziile pacientului. Aceasta se observä mai ales in realizarea mäsurilor preventive, cum ar fi imunizarea sistematicä a populatiei in cadrul programelor nationale de lungä duratä, in cazurile in care interventiile medicale sunt preconizate pentru copiii si adultii sänätosi. Medicul informeazä si recomandä, iar decizia finalä apartine pacientului. ín acest context, sunt foarte importante capacitätile psihologice ale medicilor de familie, care includ aptitudinile organizatorice si abilitätile de comunicare.
ín baza analizei a 640 de chestionare de la medicii de familie din SUA, Anglia si Germania, a fost stabilitä multitu-dinea factorilor care influenteazä relatiile medic - pacient, inclusiv conditiile de lucru si caracteristica psihologicä a medicului [2]. ín alt studiu a fost stabilit cä actualmente nu existä o pärere unanimä despre relatiile medic - pacient si este subliniat cä sunt necesare studii si mäsuri speciale (programe educationale) pentru crearea relatiilor corecte dintre medic si pacient [3, 4]. Se evidentiazä astfel o perspectivä a comunicärii ca instrument al actiunii asupra pacientilor [5].
Este subliniat faptul cä se pot distinge 2 grupuri de calitäti ale medicului: calitätile relationale, care faciliteazä relatia medic - bolnav, si calitätile etice. Conteazä in primul rand factorii afectivi, iar factori ca dezinteresul material sau cunostintele stiintifice se situeazä pe al doilea plan. Parson subliniazä cä medicul poate adopta 5 tipuri de atitudini fatä de pacient: de competentä tehnicä, universalistä, de specifi-citate functionäreascä, de neutralitate afectivä (cand refuzä relatiile personale cu bolnavul), altruistä [6]. La caracterizarea comunicärii este necesar de luat in consideratie factorii care o afecteazä, si anume caracteristicile individuale psihologice (temperament, sex, varstä, motivatia si träsäturile de caracter), trasäturile profesionale si factorii situationali - starea de spirit, starea fiziologicä etc. [7, 8].
J. Goethe considera cä suprema performantä a cu-noasterii stiintifice este cunoasterea omului [9]. Prin aceastä cercetare autorii intentioneazä sä facä un pas spre aceastä
MANAGEMENT ÎN SÁNÁ TA TE
cunoastere. Scopul studiului, rezultatele cáruia sunt prezentate in articolul prezent, a fost examinarea capacitátilor organizatorice si comunicative ale medicilor de familie.
Materiale si metode
Abilitátile de comunicare si aptitudinile organizatorice au fost evaluate prin chestionarea unui grup de medici de familie format prin metoda aleatorie, care a inclus doctori cu diferitá vechime in muncá: 0-5 ani (n=20), 6-10 ani (n=26 ), 11-15 ani (n=19 ), 16-20 ani (n=18 ), 20 si mai multi ani (n=18), in total 101 persoane. Analiza chestionarelor a fost realizatá prin evaluarea ráspunsurilor in puncte dupá urmáto-rul algoritm: nivelul inferior (1-4 puncte), scázut (5-8 puncte), mediu (9-12 puncte), inalt (13-16 puncte) si superior (17-20 puncte) [6, 9, 10].
Rezultate obtinute si discutii
La analiza rezultatelor obtinute au fost luate in consideratie urmátoarele date si informatii [6, 9, 10].
Abilitátile de comunicare se manifestá prin competentele de a intra in contact social, de a gestiona situatii recurente de interactiune, de a atinge obiectivele de comunicare preconizate in relatiile interpersonale, de a indeplini diferite roluri sociale, de a agunge la o intelegere in diferite situatii si la diferite niveluri de schimb de informatie.
Aptitudinile organizatorice pot fi grupate in trei tipuri: intelegerea organizationalá (capacitatea de a sincroniza starea emotionalá a medicului si a pacien-tului, de a analiza subtilitátile relatiilor, capacitatea de a manifesta empatie), tactul psihologic (simtul necesar al proportiei, selectivitatea psihologicá), eficienta emotional-volitivá (capacitatea de a influ-enta alte persoane).
Rezultatele obtinute in studiu ne-au permis sá divizám toti respondentii in cinci grupuri conform abilitátilor lor de comunicare si capacitátilor organizatorice - nivelul inferior (I), scázut (S), mediu (M), inalt (í) si ridicat (R).
Persoanele cu 1-4 puncte sunt caracterizate printr-un nivel inferior de comunicare si de capacitáti organizatorice, cu 5-8 puncte - nivel mai scázut de mediu: nu le place sá comunice, preferá singurátatea, intr-un colectiv nou se simt incordate, suferá dificul-táti la stabilirea contactelor cu oamenii, nu-si apárá opinia proprie, suportá cu greu observatiile, rareori preiau initiativa, evitá luarea de decizii proprii. Pentru cei care au obtinut 9-12 puncte este caracteristic un nivel mediu de comunicare si de capacitáti organiza-torice: ei sunt dornici de a comunica cu oamenii, isi apárá opinia proprie, dar potentialul abilitátilor lor nu este destul de rezistent. Se cere o activitate de
educatie suplimentará pentru formarea si dezvolta-rea acestor calitáti.
13-16 puncte acumulate aratá un nivel inalt de manifestare a capacitátilor comunicative si organizatorice. Aceste persoane nu se pierd intr-un mediu nou, gásindu-si repede prieteni, cautá sá-si extindá cercul de cunoscuti, acordá ajutor rudelor si prietenilor, preiau initiativa in comunicare, sunt capabili sá ia decizii in situatii dificile si neasteptate. Cel mai ridicat nivel (17-20 de puncte) de abilitáti nominalizate indicá dorinta formatá de a comunica si de a se ocupa cu activitatea organizatoricá. Repre-zentantii acestui grup se orienteazá rapid in situatii dificile, se simt liber in colectivitáti noi, au initiativá, sunt gata sá ia decizii personale, isi apárá propria opinie si sunt persistenti la promovarea deciziilor, se ocupá cu plácere de organizarea diferitelor jocuri si manifestári, sunt tenace in activitatea lor.
Rezultatele intervievárii intregului grup de medici de familie sunt prezentate in tabelul 1 si figura 1. Datele din tabel aratá cá cel mai frecvent este intalnit nivelul mediu de abilitáti de comunicare si nivelul inalt de aptitudini organizatorice. Se observá si un fenomen la prima vedere paradoxal - in grupurile I, S si R nu se evidentiazá diferenta caracteristicilor analizate, (P>0,05), dar in grupurile M si I aceastá diferentá este veridicá (P<0,05), in grupul M fiind mai inalt indicele ce caracterizeazá comunicarea, iar in grupul I - al capacitátilor organizatorice.
Tabelul 1
Característica generalâ a abilitátilor de comunicare si apti-tudinilor organizatorice la medicii de familie (n=101)
Nivel, %±m
Característica Inferior Scazut Mediu Înalt Ridicat
(I) (S) (M) (Î) (R)
Abilitáti de 2,9%± 7,9%± 47,5%± 31,8%± 9,9%±
comunicare 1,6 2,6 4,9 4,6 2,9
Aptitudini 11,9%± 34,7%± 44,5%± 8,9%±
organizatorice 0% 3,2 4,7 4,9 2,8
Datele prezentate ne demonstreazä concluzia cä cu cât mai înalte sunt capacitätile organizatorice, cu atât mai dificil este de comunicat individual cu persoane particulare si invers - cu cât mai simplu se stabilesc contacte individuale, cu atât mai slabe sunt capacitätile organizatorice.
Este bine cunoscut faptul cä dezvoltarea per-sonalitätii este secventialä si se observä o influentä reciprocä a specificului activitätii profesionale si a calitätilor psihologice ale individului. În acest context a fost necesar de analizat nivelul abilitätilor de comunicare si al aptitudinilor organizatorice la medicii de familie cu diferitä vechime în muncä. Datele obtinute sunt prezentate în tabelul 2 si figura 2. În majoritatea
MANAGEMENT ÎN SÄNÄTATE
grupurilor este observat un nivel mediu sau mai superior al aptitudinilor organizatorice, adicá o orientare rapida intr-un mediu necunoscut, abilitatea de a lua decizii in situatii dificile, neasteptate, tendinta de a-si apára punctul de vedere.
Abilitáti de comunicare Aptitudini organizatorice
Figura 1. Date generale privind analiza abilitâtilor de comunicare si aptitudinilor organizatorice ale medicilor de familie (n=101).
Tabelul 2
Date sumare privind nivelul aptitudinilor organizatorice (O) si abilitâtilor de comunicare (C) în grupurile medicilor de familie cu diferitâ vechime în muncâ
Nivel Vechimea în munca, ani
0-5 6-10 11-15 16-20 >21
O C O C O C O C O C
Inferior+Scäzut 5,0% - 7,7% 7,7% 10,5% 21,1% 33,3% 11,1 5,6% 16,7%
Mediu 40,0% 65% 42,3% 30,8% 31,6% 47,3% 16,6% 50,0% 38,8% 50,0%
Înalt+Ridicat 55,0% 35% 50,0% 61,5% 57,9% 31,6% 50,0% 38,9% 55,6% 34,3%
La analiza evolutiei aptitudinilor organizatorice se observä diminuarea nivelurilor mediu, înalt si superior (M+Î+S) în grupurile cu experientä profesionalä de 0-5 ani (95%) si 16-20 de ani (66,6%), revenind la nivelul initial în ultimul grup (>21 ani - 94,4%). Concomitent creste proportia persoanelor cu nivel mai redus de mediu de la 5,0% (0-5 ani) pânâ la 33,3% (16-20 ani).
Se poate de presupus cä pe-rioada de viatä a persoanelor cu vechimea în muncä de 16-20 de ani în general este caracterizatä prin modificäri majore fiziologice si psihologice, reevaluare a valo-rilor în viatä, cu stabilirea priori-tätilor noi, ceea ce influenteazä personalitatea lor.
70
60
50
40
30
20
10
0-5 ani
0 C 0 C 0 C 0 C
6-10 ani 11-15 ani 16-20 ani >21
vechimea în muncâ, ani
Figura 2. Nivelul aptitudinilor organizatorice (O) si al abilitâtilor de comunicare (C) ale medicilor de familie în functie de vechimea în muncâ, %.
0
C
MANAGEMENT IN SÄNÄTATE
Analiza abilitátilor de comunicare a arätat cä in toate grupurile selectate nivelul mediu este cel mai frecvent intalnit, exclusiv grupul cu vechimea in muncä de 6-10 ani, in care prevaleazä nivelul superior. Asadar, comunicarea este caracterizatä prin contacte situationale, cand manifestärile potentia-lului abilitätilor de comunicare nu sunt stabile. Un numär semnificativ de respondenti, mai ales dintre cei cu experienta de 6-10 ani (46,2%), au un nivel inalt al abilitätilor de comunicare, care inseamnä initiati-vä de a comunica, dorintä de a-si extinde cercul de comunicare. Indicii nivelului ridicat al abilitätilor de comunicare, adicä dorinta formatä de a comunica, orientarea rapidä in situatii incordate, comportamen-tul spontan in noul mediu, au o tendintä de crestere de la 5,0% la vechimea in muncä de 0-5 ani panä la 15,8% la 11-15 ani, apoi se reduce panä la 5,6% in ultimele douä grupuri.
Concluzii
Trebuie mentionat faptul cä nu au fost relevate diferente statistic veridice in manifestarea aptitudi-nilor organizatorice si abilitätilor de comunicare la medicii de familie din grupurile cu diferitä vechime in muncä si pe mäsura cresterii experientei profesionale, aceasta indicand necesitatea unei instruiri speciale in vederea formärii si dezvoltärii acestor capacitäti.
Dorinta de a se angaja in activitätile de organizare si de comunicare cu oamenii depinde, pe de o parte, de continutul acestor activitäti relevante si, pe de altä parte, de caracteristicile tipologice ale perso-nalitätii. ín acest context, este importantä valoarea subiectivä a rezultatelor obtinute in urma activitätilor respective si atitudinea fatä de persoanele cu care se interactioneazä. Aceasta trebuie luatä in consideratie
la elaborarea recomandärilor pentru specialistii cu nivelul scäzut al capacitätilor de comunicare si al celor organizatorice.
Bibliografie selectiva
1. A. Meneghetti, Intelletto epersonalitá, Psicologica Edi-
trice, 2008, 212 p.
2. H. Brooks, W. J. Sullivan, The importance of patient au-
tonomy at birth Intern. J. of Obstetric. Anesthesia, V. 11, Issue 3, p. 196-203.
3. Siegrist J. Shackelton R., Link C., Work stress of primary
care physicians in the US, UK and German health care systems. Soc. Sci. Med., 2010, 71(2), p. 298-304.
4. Jacobsen E.T., Rasmussen S.R. Christensen M., Engberg
M., Lauritzen T., Perspectives on lifestyle intervention: the views of general practitioners who have taken part in a health promotion study. Scand. J. Public Health, 2005, 33(1), p. 4-10.
5. Tudose F., Orizonturilepsihologieimedicale, Bucurejti,
Ed. Medicina, 2003, cap. 5. Aspecte ale comunicärii cu pacientul, p. 177-227.
6. Miclea Mircea, Psihologie cognitivá, Ed. Polirom, 1999,
p. 344.
7. Клиническая психология: учебник Под ред. Б.Д.
Карвасарского, СПб: Питер, 2002. 8 Соложенкин В.В. Психологические основы врачебной деятельности. Учебник для студентов вузов. Москва: Академический Проект, 2003, 304 с.
9. Фетискин Н.П., Козлов В.В., Мануйлов Г.М., Социально-
психологическая диагностика развития личности и малых групп. В кн.Диагностика коммуникативных и организаторских склонностей (КОС-2). Москва, 2002, с. 263-265.
10. Alex Mucchielli, Arta de a comunica. Metode, forme §i psihologia situatiilor de comunicare, Ed. Polirom, 2005, 264 p.
Prezentat la 5. 10.2011
Victoria Bucov
2020 MD Chisinäu, str. Gh. Asachi 67A Tel.574-587; e-mail: - vbucov@cnsp.md
