CC BY
753. Hamalainen P., Takala J., and Saarela K.L. Global estimates of fatal work-related diseases. In: Am. J. Ind. Med., 2007; nr. 50, pp. 28-41.
4. Health and Safety Executive. Annual Statistics report for Great Britain 2012-2013. http://www.hse.gov.uk/ statistics/overall/hssh1213.pdf
5. Health and Safety. Annual Statistics report for Great Britain Work and place injury all industries, 2012-2013. http://www.hse.gov.uk/statistics/causinj7index.htm
6. Hemon D. Cercetarea epidemiologic^ asupra mediului si sanatatii: cateva aspecte metodologice. In: Rev. Epidem. si San. Publico, 1995, nr. 43, pp. 395-411.
7. Herbert R. and Landrigan P.J. Work-related death: a continuing epidemic. In: Am. J. Public Health, 2000; nr. 90, pp. 541-545.
8. Hotararea Guvernului nr. 1361 din 22.12.2005 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de cerce-tare a accidentelor de munca. In: Monitorul Oficial al RepubliciiMoldova, nr. 9-12/51 din 20.01.2006.
9. Legea securitatii si sanatatii in munca, nr. 186 din 10.07.2008. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 143-144 din 05.08.2008.
10. Legea asigurarii pentru accidente de munca si boli profesionale, nr. 756 din 24.12.1999. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 31-32 din 23.03.2000.
11. Raport de activitate al Inspectoratului de Stat al muncii pe anul 2013. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 160-166 din 20.06.2014.
12. Rosenstock L., Cullen M., and Fingerhut M. Advancing worker health and safety indeveloping world. In: J. Occup. Environ. Med, 2005; nr. 47, pp. 132-136. http:// www.researchgate.net/publication/268745737_Oc-cupational_fatalities_in_Jordan .
13. https://agora.md/stiri/44806/in-republica-moldova-se-produc-in-jur-de-450-de-accidente-de-munca-in-fiecare-an.
14. https://www.rfi.ro/economie-71607-accidentele-de-munc-mai-periculoase-dec-t-r-zboaiele
15. http://www.ilo.org/global/statistics-and-databases/ lang--en/index.htm
16. http://www.jflmjournal.org/article/S1752-928-X%2814%2900202-9/references.
17. http://jurisprudentacedo.com/Cuprinsul-dispozitiei-privind-incetarea-contractului-de-muncasi-care-reprezinta-temeiul-legal-al-masurii-luate-se-refera-la-constatarea-starii-fizice.html.
18. http://www.aptdemunca.ro/angajatori.
19. https://osha.europa.eu/ro/press/press-releases/all-press-releases
20. http://muncainstrainatate.anofm.ro/raportul-anual-inail-2007
Aliona Tihon, dr. st. med., conf. univ., Catedra de igiena generala, IP USMF N. Testemitanu, tel.: +373 069203364, e-mail: aliona.tihon@usmf.md
EPIDEMIA GLOBALA DE OBEZITATE (REVIZIE A LITERATURII)
Aliona TIHON,
IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
Obezitatea a devenit oproblema grava de sanatatepublica in majoritatea tarilor dezvoltate. Originea latina a cuvantului "obezitate" (obedo, obedere = a manca mult si lacom) arata ca in vremurile antice au existat cazuri de depasire a greutatii ideale, dar odata cu dezvoltarea societatii fenomenul devine tot mai des intalnit. De exemplu, in tarile dezvoltate, proportia celor obezi depaseste 20-25% dinpopulatia adulta. Dinpunct de vedere istoric, obezitatea umana este adesea asociata cu lacomia si lipsa de autocontrol la masa. Astfel, abordarile privind tratamentul si prevenirea afectiunii au fost in mare parte axate pe comportamentul individual. Cu toate acestea, in ultimele decenii, epidemia de obezitate a continuat sa se dezvolte. La inceputul secolului XX, majoritateapopulatiei in care obezitatea a devenit o problema de sanatate publica locuia in tarile dezvoltate, in special in SUA si Europa. In ultimele decenii, datele disponibile arata ca cea mai dramatica crestere a obezitatii se produce in tarile in curs de dezvoltare, cum ar fi Mexic, China si Thailanda. Natura globala a epidemiei de obezitate a fost recunoscuta oficial de Organizatia Mondiala a Sanatatii in 1997.
Cuvinte-cheie: obezitate, problema de sanatate, prevalenta obezitatii
Summary
Global epidemic of obesity (Literature review)
Obesity has become a serious public health problem in most economically advanced countries. The Latin origin of the word „obesity" (obedo, obedere = to eat in excess, more and greedy) shows that the problem stems from even classical times, but it is now found frequently with the evolution of modern industrial society 20-25% of the adult population in advanced countries worldwide is now considered obese From a historical point of view, human obesity was often associated with greed and lack of self-control at the table. Thus, approaches to treatment and prevention were largely focused on individual behavior. In recent decades, however, the obesity epidemic has continued to advance. Indeed, at the beginning of the 20th century, the majority of the population where obesity has become a public health problem have been in the developed world, especially in the USA and Europe. In the more recent decades, the available data show that the most dramatic increases in obesity are in developing countries, such as Mexico, China and Thailand. The global nature of the obesity epidemic was officially recognized by the World Health Organization in 1997.
Keyword: obesity, health problem, prevalence obesity
Резюме
Глобальная эпидемия ожирения (обзор литературы)
Ожирение стало серьезной проблемой общественного здоровья в большинстве развитых стран. Латинское происхождение слова «ожирение», (obedo, obedere - есть в избытке, много и жадно), показывает, что и в древние времена встречались случаи превышения идеального веса, но с развитием общества они становятся все более распространенными. Например, в настоящее время в развитых странах доля страдающих ожирением превышает 20-25% взрослого населения. С исторической точки зрения, ожирение человека часто ассоциировалось с жадностью и отсутствием самоконтроля за столом. Таким образом, подходы к лечению и профилактике были в значительной степени ориентированы на индивидуальное поведение. Однако в последние десятилетия эпидемия ожирения продолжала развиваться. В начале 20-го века большинство населения, где ожирение стало проблемой общественного здравоохранения, было в развитом мире, особенно в США и Европе. За последние десятилетия имеющиеся данные показывают, что наиболее резкое увеличение ожирения происходит в развивающихся странах, таких как Мексика, Китай и Таиланд. Глобальный характер эпидемии ожирения был официально признан Всемирной организацией здравоохранения в 1997 году.
Ключевые слова: ожирение, проблема здравоохранения, распространенность ожирения
Introducere
Dovezi ale existentei obezitátii la oameni existá mcá din preistorie, cu mai bine de 2G.GGG de ani În urmá. Astfel, o serie de statuete descoperite pe teritoriul Europei, precum Venus din Willendorf, evidentiazá semne clare de obezitate. Mai târziu, În Roma anticá, vestitul medic Galen face pentru prima datá distinctie Între formele moderate si cele excesive ale obezitátii. Hipocrate a declarat despre excesul ponderal: „Obezitatea nu este doar o boalá În sine, ci si premergátoare altor boli" [11, 15].
Termenul de obezitate derivá din cuvântul latin "obesitas", care mseamná corpolent, gras sau rotofei. Scoala hipocraticá folosea termenul grecesc „diaita" pentru a defini stilul de viatá, reprezentând legátura dintre alimentatie si influentele mediului ambiant asupra ei. Mai târziu, la romani apare notiunea „dieta", definitá ca ansamblul factorilor de influentá: aer, apá, temperaturá a mediului, hraná, exercitiu fizic, posibilitáti de odihná, mediul În care tráieste omul. În secolul I d.Hr., sub influenta scolii egiptene, care considera alimentatia „sursa tuturor relelor", cuvântul „dietá" se restrânge la notiunea de regim alimentar [16].
Sub influenta globalá semnificativá a mediului obezogenic si datoritá accesului la alimente
netraditionale, excesul masei corporale si obezitatea au devenit o problemä majorä în tärile dezvoltate ale lumii, urmate si de tärile în curs de dezvoltare [9, 15]. Incidenta patologiei creste progresiv, se dubleazä în fiecare trei decenii si influenteazä negativ sänätatea populatiei în aceeasi mäsurä ca si problemele traditionale globale, cum sunt foamea si bolile infectioase, obezitatea fiind numitä "epidemie neinfectioasä contemporanä" [15, 14, 18]. Patologia reprezintä al cincilea risc major pentru decese la nivel mondial si contribuie în mod semnificativ la aparitia si dezvoltarea complicatiilor ce stau în frun-tea mortalitätii la nivel global, incluzând diabetul zaharat, bolile cardiace si unele forme de cancer [20]. Supraponderalitatea si obezitatea au fost estimate drept factori cauzali pentru 3,4 milioane de decese în întreaga lume în 2010 si s-a sugerat cä tendinta de crestere a obezitätii poate reduce considerabil durata vietii [1].
În anul 2016, conform raportului OMS, deja mai mult de 1,9 miliarde din adulti (39,0%), 41 milioane de copii sub cinci ani si 340 milioane de copii de 5-19 ani au fost supraponderali [4, 16]. În pofida faptului cä prevalenta copiilor supraponderali/obezi este practic de douä ori mai mare în tärile dezvoltate comparativ cu cele în curs de dezvoltare, marea majoritate a copiilor afectati (35 de milioane) provin din cele din urmä tari [2, 3]. Datele mai multor studii relevä cä incidenta obezitätii în tärile în curs de dezvoltare este în crestere [10, 17]. Actualmente, tärile cu venituri mici sau mijlocii se confruntä cu o dublä povarä a problemelor nutritionale: pe de o parte, ele continuä sä se ocupe de problemele de subnutritie, iar pe de altä parte, trebuie sä facä fatä cresterii rapide a patologiilor netransmisibile, cum ar fi obezitatea si excesul de greutate [20]. Se preconizeazä cä, pänä în anul 2020, mai mult de 60% din boli, precum si mortalitatea si morbiditatea asociate, în tärile în curs de dezvoltare se vor datora bolilor netransmisibile, pentru multe dintre acestea obezitatea fiind un factor de risc potential [12].
Epidemia globalä contemporanä determinatä de excesul ponderal cauzeazä multe dezbateri pri-vind natura acestui fenomen. Datele cu privire la factorii de risc ai obezitätii nu sunt exacte din cauza diferentelor de stil de viatä, comportament si culturä socialä între diferite natiuni, täri si regiuni [19]. Majora-rea rapidä a ratei de prevalentä a supraponderalitätii în rândul populatiilor stabile genetic aratä cä factorii perinatali (obezitatea maternä în timpul sarcinii, diabetul gestational, fumatul în timpul sarcinii, gre-utatea micä sau excesivä la nastere, lipsa alimentatiei naturale sau alimentatia naturalä de scurtä duratä), comportamentali (alimentatia neadecvatä, accesul larg la fast-food si alimente hipercalorice, micsorarea
efortului fizic dozat conform vârstei în scoli si aca-sä, lipsa spatiului potrivit destinât jocurilor active pentru copii în locuri publice, accesul nelimitat la TV, media - telefoane mobile, calculatoare, jocuri video, filme), sociali si economici (starea materialä a familiei, divortul pärintilor, nivelul scäzut de educatie în familie etc.) stau la baza epidemiei de obezitate în copilärie si din aceste considerente necesitä studiere aprofundatä, cu depistarea activä si prevenirea la timp [2, 4, 5].
Scopul studiului realizat a fost cercetarea epidemiei globale de obezitate prin revizuirea literaturii de specialitate.
Materiale si metode
t
Articolul dat este bazat pe studierea literaturii de specialitate autohtone si de peste hotare. De asemenea, au fost cercetate materiale informational ce tin de experienta international în domeniu, acte ale organizatiilor internationale de sänätate, rezolutii ale conferintelor internationale, documentele legislative nationale (ordine ale Ministerului Sänätätii, hotäräri de guvern si legi). Au fost utilizate Internetul si motoarele de cäutare, sistemele Medline, PubMed în domeniul sänätätii publice si managementului sanitar.
Rezultate si discutii
» *
Organizatia Mondialä a Sänätätii recunoaste cä, în acest secol, obezitatea are o prevalentä egalä sau mai mare comparativ cu malnutritia si bolile infectioase. De aceea, în lipsa unor mäsuri drastice de preventie si tratament, în anul 2025 peste 50,0% din populatia lumii va fi obezä. Obezitatea este, asadar, o boalä cronicä, având o prevalentä foarte mare, si care afecteazä bärbati si femei de toate rasele si vârstele. Preobezitatea si obezitatea sunt probleme importante de sänätate publicä si au ne-voie de o strategie comunä, ce include promovarea obiceiurilor alimentare sänätoase si a unui stil de viatä mai activ, precum si de tratament si îngrijiri corespunzätoare [12, 19].
În Europa, incidenta în crestere a obezitätii pro-voacä o îngrijorare aparte. Obezitatea are consecinte negative în planurile social, economic si asupra sänätätii. Ea este recunoscutä la ora actualä drept o importantä problemä de sänätate publicä si acest lucru a fost confirmat de prevalenta în crestere a obezitätii la adulti, atât în tärile dezvoltate, cât si în cele în curs de dezvoltare [13].
Eurostat, biroul statistic al Uniunii Europene, a publicat în 20 octombrie 2016 rezultatele unui sondaj cu urmätoarele date: 46,1% din persoanele cu vârsta de 18 ani sau mai mult care träiesc în UE au avut o greutate normalä în anul 2014, putin mai mult
de jumâtate dintre adulti (51,6%) au fost considerati ca fiind cu supragreutate (35,7% preobezi si 15,9% obezi) si încâ 2,3% ca fiind cu subgreutate. Cu alte cuvinte, în UE, 1 din 6 persoane cu vârsta de 18 ani si peste era obezâ în anul 2014 [6, 9].
Etiopatogeneza obezitâtii
Obezitatea si supraponderea rezultâ din deze-chilibrul echilibrului energetic, cantitatea de energie ingeratâ fiind mai mare decât cea consumatâ. Consecinta este acumularea tesutului adipos în diferite regiuni ale corpului si alterarea structurii si a functiei secretorii a tesutului adipos (hipertrofia si hiperplazia adipocitelor, alterarea secretiei de adi-pokine). În prezent, este unanim acceptat faptul câ obezitatea este rezultatul interactiunii complexe a factorilor genetici, factorilor epigenetici si a factorilor de mediu. Interactiunea acestor factori, cunoscutâ doar partial, determinâ dezechilibrul energetic si aparitia supraponderii si a obezitâtii.
Ambientul obezogen a devenit si el epidemic, explicând partial „valul" de obezitate. Astfel, consu-mul alimentar prin restaurantele de tip fast-food a crescut de 18 ori fatâ de anul 1970, portiile au devenit mai voluminoase (un hamburger tipic a devenit de sase ori mai voluminos în anul 2003 fatâ de anul 1957, continutul sâu caloric crescând de la 210 la 680 kcal), iar dintre vegetalele consumate, 25,0% sunt cartofii pai (french fries) [5, 11].
Obezitatea este o problemâ gravâ de sânâtate publicâ, care poate fi mâsuratâ statistic utilizând indicele de masâ corporalâ (IMC = greutatea/înâltime) la adulti. Ea este definitâ de un IMC de 30 sau peste. Pe parcursul mai multor ani, cercetârile privind epidemiologia obezitâtii au fost destul de complicate, dat fiind faptul câ majoritatea târilor aveau criterii specifi-ce de clasificare a gradelor de obezitate. Treptat însâ, pe parcursul anilor 1990, indicele masei corporale a devenit unitatea de mâsurâ unanim acceptatâ a gradului de obezitate, iar limitele de separare reco-mandate actualmente sunt identice.
Ponderea adultilor obezi variazâ în mod clar între grupele de vârstâ si în functie de nivelul de educatie. Cu exceptia celor în vârstâ de 75 de ani si mai mult, cu cât era mai mare grupa de vârstâ, cu atât era mai înaltâ ponderea persoanelor obeze: ponderea obezitâtii în UE a fost de 22,1% pentru persoanele cu vârsta cuprinsâ între 65 si 74, pe când pentru cei de 18-24 de ani a fost sub 6% (5,7%). De asemenea, modelul este clar pentru nivelul de educatie: proportia persoanelor obeze din UE scade pe mâsurâ ce nivelul de educatie creste. Într-adevâr, dacâ procentul persoanelor obeze în rândul celor cu un nivel scâzut de educatie a ajuns la aproape 20% (19,9%), apoi acesta a scâzut pânâ la 16,0% pentru cei
cu un nivel mediu de educatie si la mai putin de 12% (11,5%) pentru populatia cu un nivel de educatie ridicat [8, 11].
Printre statele-membre ale UE pentru care sunt disponibile date, cele mai mici ponderi ale obezitátii, in anul 2014, in randul populatiei cu varsta de 18 ani si peste s-au inregistrat in Romania (9,4%) si Italia (10,7%), fiind intrecute de Olanda (13,3%), Belgia si Suedia (cate 14,0%). La polul opus al scalei, obe-zitatea a afectat mai mult de 1 din 4 adulti in Malta (26,0%) si aproximativ 1 din 5 in Letonia (21,3%), Ungaria (21,2%), Estonia (20,4%) si Regatul Unit (20,1%).
Nu existá nicio diferentá sistematicá in nivelurile de obezitate intre bárbati si femei: proportia de obe-zitate a fost mai mare pentru bárbati in jumátate din statele-membre si mai mare pentru femei in cealaltá jumátate. Cu toate acestea, in acelasi stat-membru pot fi observate diferente semnificative: proportia bárbatilor obezi este mult mai mare decat cea a fe-meilor in Malta (28,1% pentru bárbati versus 23,9% pentru femei, sau +4,2 puncte procentuale - pp), Croatia (+3,9 pp), Slovenia (+3,6 pp) si Cipru (+3,4 pp), iar procentul femeilor obeze este mult mai mare decat cel a bárbatilor in Lituania (19,9% pentru femei versus 14,1% pentru bárbati, sau +5,8 pp), Letonia (+4,4 pp) si Tárile de Jos (+3,6 pp). La nivelul UE, in anul 2014, ponderea obezitátii a fost aproape egalá intre bárbati (16,1%) si femei(15,7%) [7, 18].
ín aproape toate statele-membre ale UE, ponderea obezitátii creste cu varsta. Cele mai mari diferente intre proportia de tineri (18-24 ani) si per-soanele mai in varstá (65-74 ani) care sunt obeze au fost inregistrate in Slovacia (33,0% pentru grupa 65-74 de ani versus 2,7% pentru grupa 18-24 de ani, sau +30,3 pp) si Letonia (+2,3 pp), urmatá de Estonia (+26,4 pp), Lituania (+25,3 pp), Polonia (+25,1 pp), Republica Cehá si Ungaria (cate +24,5 pp).
Aproximativ 1 adult tanár din 10 este considerat obez in Malta (12,0%) si in Regatul Unit (10,8%), si aproximativ 1 din 3 persoane mai in varstá in Malta (33,6%), Letonia (33,2%) si Slovacia (33,0%) [5, 7, 18]. Conform datelor OMS, in Romania prevalenta obezitátii si supraponderii la adolescenti constituie 10,6% pentru fete si 18,6% pentru báieti.
Republica Moldova ocupá locul 72 din 188 in topul tárilor cu cele mai multe persoane suprapon-derale, intocmit de Organizatia Mondialá a Sánátátii. Fenomenul se manifestá mai mult in orase, unde 16,0% dintre locuitori suferá de obezitate. ín sate, rata este de aproape 15,0%. Specialistii atrag atentia asupra faptului cá femeile sunt mult mai predispuse spre greutate excesivá, 17,0% dintre ele fiind obeze. ín randul bárbatilor, cota e cu patru puncte procentuale mai micá. Cea mai gravá situatie este in randul
celor care au intre 45 si 65 de ani. Totodatá, modul sedentar de viatá este caracteristic pentru aproape 60% din persoanele care depásesc varsta de 15 ani. Bárbatii fac miscare mai des decat femeile. Potrivit unui studiu, obisnuiesc sá practice sportul aproape 11% dintre bárbati si aproape 10,0% dintre femei.
Conform datelor Biroului National de Statis-ticá, in anul 2007 s-a atestat o crestere a nivelului morbiditátii prin maladiile endocrine, de nutritie si metabolism in raport cu anul 2006. Una dintre cele mai frecvente patologii de nutritie si metabolism la elevii din institutiile preuniversitare s-a dovedit a fi obezitatea.
Un alt studiu, efectuat in Republica Moldova in anul 2012, aratá cá s-au inregistrat 3171 cazuri de obezitate la copiii de 0-18 ani, dintre care 969 cazuri noi, incidenta fiind de 13,16 cazuri la 10.000 locuitori, iar prevalenta - de 43,06/10.000.
Un alt studiu a fost STEPS, efectuat de OMS in perioada februarie 2013 - mai 2014. Scopul acestuia a fost de a evalua ráspandirea factorilor de risc intr-un mod standardizat si de a elabora politici si strategii bazate pe dovezi in domeniul prevenirii bolilor ne-transmisibile. Rezultatele studiului au arátat urmá-toarele: 56,0% din populatie este supraponderalá, inclusiv 23,0% - obezá. Ponderea femeilor obeze este de 1,6 ori mai mare in comparatie cu cea a bárbatilor obezi, douá treimi din populatie consumá mai putin de cinci portii de fructe si legume pe zi. Una din 10 persoane este insuficient activá fizic si doar o pátri-me din populatie este angajatá in activitate fizicá viguroasá [7].
De aici rezultá principalele aspecte ale obezitátii:
♦ Obezitatea poate fi definitá pur si simplu ca boala in care excesul de grásime corporalá s-a acumulat intr-o asemenea másurá, incat sáná-tatea poate fi afectatá negativ. Cu toate acestea, cantitatea de exces de grásime, distributia aces-teia in organism si consecintele pentru sánátate variazá considerabil intre persoanele obeze.
• Clasificarea excesului de greutate si a obezitátii permite compararea semnificativá a stárii de greutate in randul populatii; face posibilá identificarea persoanelor si a grupurilor cu risc crescut de morbiditate si mortalitate; permite identificarea prioritátilor pentru interventii la nivelele individual si comunitar; oferá o bazá fermá pentru evaluarea interventiilor [5].
Cauze ale cresterii obezitátii
» »
O analizá din anul 2006 a identificat zece cauze posibile ale obezitátii: > odihna insuficientá [2],
> disruptorii endocrini (substante poluante din mediu ce interactioneaza cu metabolismul lipidic),
> variabilitatea scazuta a temperaturii mediului inconjurator,
> diminuarea fumatului (fumatul suprima pofta de mancare),
> consumul crescut de medicamente care duc la cresterea in greutate (de ex., antipsihotice atipice),
> cresterile proportionate in grupele etnice si de varsta, ce tind sa cantareasca mai mult,
> sarcina la o varsta mai inaintata (ceea ce poate cauza o predispozitie catre obezitate infantila),
> factorii de risc epigenetici transmisi din generatie in generatie,
> selectia naturala pentru un IMC mai mare,
> mariajul asortativ, ce duce la o concentratie ridicata a factorilor de risc pentru obezitate (acest lucru ar duce la cresterea numarului de persoane obeze prin cresterea discrepantelor in greutate dintre oameni) [23].
Concluzii
Obezitatea a atins la ora actuala proportii de pandemie. Tinand cont de gradul de extindere, trendul ascendent si evidenta corelatiei acesteia cu starea fizica si psihologica a sanatatii, este rezonabil de caracterizat obezitatea ca fiind o criza a sanatatii publice, care afecteaza semnificativ sanatatea si calitatea vietii oamenilor si reprezinta o povara tot mai mare pentru bugetele nationale destinate pentru sanatate.
Cercetarile asupra relatiei dintre factorii so-cioculturali si obezitate au demonstrat ca nu atat relatiile sociale, apartenenta la o oarecare etnie sau statutul socioeconomic al persoanei sunt responsa-bile de riscul de obezitate, ci modul prin care acesti factori se propaga in diferite paturi sociale, provo-cand obezitatea.
Recomandari
1. Adultii trebuie sa fie model pentru tinerele generatii in adoptarea unui stil de viata cat mai sanatos.
2. Comportamentele nesanatoase privind alimentatia si activitatea fizica la copii si tineri pre-supun elaborarea si implementarea unor strategii de reducere si preventie, respectiv de promovare a comportamentelor sanogene, prin interventii atat la nivel individual si de grup (clasa, scoala), cat si la nivel comunitar, populational.
3. Modificarile comportamentale trebuie sa fie sustinute de elaborarea si implementarea unor politici de sanatate aplicabile in randul populatiei.
Bibliografie
1. Araujoa J., Ramos E. Paediatric obesity and cardiovascular risk factors - A life course approach. In: Porto Biomed. J, 2017, nr. 2(4), pp. 102-110.
2. Biswas T. et al. Overweight and obesity among children and adolescents in Bangladesh: a systematic review and meta-analysis. In: Public Health, 2017, nr. 142, pp. 94-101.
3. De Onis M., Blossner M., Borghi E. Global prevalence and trends of overweight and obesity among preschool children. In: American Journal of Clinical Nutrition, 2010, nr. 92, pp. 1257-1264.
4. Dolapciu E. From body mass index to body composition analysis in diagnostic of childhood obesity. In: The Moldovan Medical Journal, 2017, nr. 60(4), pp. 25-31.
5. Dolapciu E. Evaluarea dezvoltarii fizice la adolescenti. In: Buletin deperinatologie, 2017, nr. 1(73), pp. 25-29. ISSN: 1810-5289.
6. Eurostat. http://ec.europa.eu/eurostat/ documents/2995521/7700898/3-20102016-BP-EN. pdf/c26b037bd5f3-4c05-89c1-00bf0b98d646 .
7. Eurostat. http://ec.europa.eu/eurostat/statistics.
8. Frank L.D., Andresen M.A., Schmid T.L. Obesity relationships with community design, physical activity, and time spent in cars. In: Am. J. Prev. Med., 2004; nr. 27, p. 87.
9. Gupta N., et al. Childhood Obesity in Developing Countries: Epidemiology, Determinants, and Prevention. In: Endocrine Reviews, 2012, nr. 33, pp. 48-70.
10. Global, regional, and national prevalence of overweight and obesity in children and adults during 1980-2013: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2013. In: Lancet, 2014, nr. 384, pp. 766-781.
11. Hong I., Coker-Bolt P., Anderson K.R., et al. Relationship between physical activity and overweight and obesity in children: Findings from the 2012 National Health and Nutrition Examination Survey National Youth Fitness Survey. In: American Journal of Occupational Therapy, 2016, nr. 70(5), pp. 1-8.
12. Jorien Veldwijk. Overweight and School Performance Among Primary School Children: The PIAMA Birth Cohort Study. In: Obesity, 2012, nr. 20, pp. 590-596.
13. No increase in childhood overweight. Informal Consultation with Member States and UN Agencies on a Proposed Set of Indicators for the Global Monitoring Framework for Maternal, Infant and Young Child Nutrition. WHO/HQ, Geneva, 2013.
14. Obesity facts. https://www.europeanobesityday.eu/ tackling-obesity-together/obesity-facts
15. Revenco N., Dolapciu E. Obezitatea la copii: elemente de etiopatogenie. In: Arta Medica, 2014, nr. 2(53), pp. 146-149.
16. World Health Organization. Obesity and owerveight. Fact sheet. http://www.who.int/mediacentre/fact-sheets/fs311/en/
17. Worldwide trends in body-mass index, underweight, overweight, and obesity from 1975 to 2016: a pooled analysis of 2416 population-based measurement studies in 1289 million children, adolescents, and adults. www.thelancet.com, 2017 http://dx.doi.org/ 10.1016/ S0140-6736(17)32129-3
18. World Health Organization. Physical status: the use and interpretation of anthropometry: report of a WHO Expert Committee. WHO Technical Report Series, No. 854. WHO, Geneva, 1995.
19. Prevalence of Overweight Among Children and Adolescents: United States, Childhood Overweight. www. cdc.gov/nchs/NHANES 2005-2006.
20. World Health Organization. Obesity: preventing and managing the global epidemic. Report of a WHO Consultation, Geneva, 2004. www.who.int/child-adolescent-health/resour.htm
21. Xin-Nan Zong, Hui Li, Ya-Qin Zhang. Family-related risk factors of obesity among preschool children: results from a series of national epidemiological surveys in China. In: BMC Public Health, 2015, nr. 15, pp. 1-10.
22. Zelalem A. et al. Risk Factors of Overweight and Obesity among High School Students in Bahir Dar City, North West Ethiopia: School Based Cross-Sectional Study. In: Advances in Preventive Medicine, vol. 2015, article ID 294902, 9 p. http://dx.doi. org/10.1155/2015/294902
23. https://ro.wikipedia.org/wiki/Obezitate
Aliona Tihon, dr. st. med., conf. univ., Catedra de igiena generala, IP USMF N. Testemitanu, tel.: +373 069203364, e-mail: aliona.tihon@usmf.md
CZU: 614.878.084:63-051
ESTIMAREAIGIENICÂ A GRADULUI DE CONTAMINARE A PRODUSELOR ALIMENTARE CU PESTICIDE ORGANOCLORURATE SI A RISCULUI ASOCIAT CONSUMULUI LOR
Mariana ZAVTONI, Raisa SÎRCU, Nicolae OPOPOL,
Iurie PÎNZARU,
Agentia Nationalâ pentru Sânâtate Publica
Rezumat
În acest articol suntprezentate rezultatele evaluarii igienice a investigatiilor produselor agroalimentare la continutul rezidual de pesticide organoclorurate. Evaluarea datelor investigatiilor de laborator arata: cantitatea reziduala detectata în legumele investigate nu depaseste nivelurile maxime de reziduuri. A fost determinat indicele de pericol pentru diferite categorii de vârsta. Riscul expunerii la hexaclorciclohexan (HCH) pentru sanatatea copiilor variaza de la 0,0012 pâna la 0,00137, pentru adulti - 0,0008 mg/kg masa corp/zi. Riscul expunerii la diclorodifeniltricloroetan (DDT) pentru sanatatea copiilor variaza de la 0,007pâna la 0,01,pentru adulti - 0,0055 mg/kg masa corp/zi. Rezultatele determinarilor indicelui de pericol nu depasesc valoarea de referinta.
Cuvinte-cheie: reziduuri de pesticide, pesticide organocloru-rate, produse alimentare, sanatate
Summary
Hygienic estimation of the degree of contamination of food with organochlorinepesticides and the risk associated with their consumption
This article presents the results of the hygienic assessment of agro-food product investigations to the residual content of organochlorine pesticides. The evaluation of the laboratory data received shows that the residual amount detected in the investigated vegetables does not exceed the maximum residue levels. The hazard index for different age categories has been determined. The risk of exposure to HCH for children's health ranges from 0,0012 to 0,00137, for adults - 0,0008 mg/kg body mass/day. The risk of exposure to DDT for children's health varies from 0,007 to 0,01, for adults - 0,0055 mg/kg body mass/day. The results of the hazard index determination do not exceed the reference value.
Keywords: pesticide residues, organochlorine pesticides, food, health
Резюме
Гигиеническая оценка степени загрязнения пищевых продуктов хлорорганическими пестицидами и риска, связанного с их потреблением
В данной статье представлены результаты гигиенической оценки исследований агропродовольственных продуктов по остаточному содержанию хлороргани-ческих пестицидов. Оценка полученных лабораторных данных показывает, что остаточное количество, обнаруженное в исследуемых овощах, не превышает максимальные уровни. Определен индекс опасности для разных возрастных категорий. Риск воздействия ГХЦГ для здоровья детей колеблется от 0,0012 до 0,00137, для взрослых - 0,0008 мг/кг массы тела/сутки. Риск воздействия ДДТ для здоровья детей варьирует от 0,007 до 0,01, для взрослых - 0,0055 мг/кг массы тела/сутки. Результаты определения индекса опасности не превышают контрольного значения.
Ключевые слова: остатки пестицидов, хлорорганиче-ские пестициды, продукты питания, здоровье
Introducere
Republica Moldova este o tarä cu o economie bazatä pe dezvoltarea agriculturii. Pesticidele si-au gäsit o largä utilitate in agriculturä, asigurandu-se astfel obtinerea unor recolte mari si stabile [9,16].
Din grupa pesticidelor organoclorurate utilizate ca insecticide, cele mai cunoscute sunt diclorodi-feniltricloroetanul (DDT) si hexaclorciclohexanul (HCH). DDT-ul, mentionat pentru prima data de O. Zeidler in 1874, abia incepand cu anul 1944 a fost utilizat ca insecticid, pe baza cercetärilor fäcute de P. Müller, färä a cunoaste suficient proprietätile lui, in special posibilitatea de bioacumulare. Prima aplicare
