CC BY
26ASPECTE DE DIAGNOSTIC SI TRATAMENT
AL OBEZITATII
Olga CERNELEV,
IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
Pornind de lapremisa ейpromovarea unui mod de viata sana-tosprin alimentatie rationala sipracticare zilnica a activitatii fizice in randulpopulatiei trebuie sa aiba prioritate, amploarea actuala a obezitatii impune reconfigurarea sistemului de sa-natate din intreaga lume. In prezentul articol se propune un algoritm de conduita menit sa ajute specialistii in selectarea celor mai bune variante de tratament pentru un pacient cu obezitate, tinand cont de impactul asupra rezultatului, precum si de raportul risc (valoarea indicelui masei corporale >25 kg/ m2) - beneficiu al anumitor mijloace deprevenire si tratament al acestei boli netransmisibile. Instrumentul mentionatpoate fi util atat specialistului, cat si pacientului, contribuind la intelegerea fiecarei etape si la urmarirea evolutiei schemei de tratament.
Cuvinte-cheie: obezitate, management, algoritm Summary
Aspects in diagnostics and treatment of obesity
Starting from the premise that the promotion of a healthy lifestyle through healthy nutrition and daily practice of physical activity among the population must take precedence, the current situation of obesity requires the reconfiguration of the health system around the whole world. This article proposes an algorithm of conduct designed to help specialists in selecting the best treatment options for a patient with obesity, considering the impact on outcome and the risk ratio (body weight index >25 kg/m2) - benefit of some means of preventing and treating this non-communicable disease. This tool can be useful to both the specialist and the patient, contributing to understanding each step and following the evolution of the treatment scheme.
Keywords: obesity, management, algorithm Резюме
Аспекты диагностики и лечения ожирения
Исходя из того, что пропаганда здорового образа жизни с помощью рационального питания и ежедневной практики физической активности среди населения должна иметь приоритет, нынешний масштаб ожирения требует реконфигурации системы здравоохранения во всем мире. В этой статье предлагается алгоритм поведения, предназначенный для помощи специалистам в выборе оптимальных вариантов лечения для пациента с ожирением с учетом влияния на исход и соотношения риска (индекс массы тела >25 кг/м2) - пользы от некоторых средств профилактики и лечения этого
неинфекционного заболевания. Этот инструмент может быть полезен как специалисту, так и пациенту, способствуя пониманию каждого шага и следуя эволюции схемы лечения.
Ключевые слова: ожирение, управление, алгоритм
Introducere
Obezitatea reprezintá o cauzá majorá a stárii de sánátate precare, invaliditátii, pensionárii anticipate pe caz de boalá si a mortii premature datorate complicatiilor. Aceastá boalá netransmisibilá este o provocare pentru individ, pentru familia acestuia si furnizorii serviciilor de sánátate, fapt confirmat de rezultatele statisticilor internationale si ale celor nationale.
Potrivit Organizatiei Mondiale a Sánátátii, in anul 2016, peste 1,9 miliarde de adulti sufereau de exces de greutate, iar circa 560 milioane de persoane erau obe-ze [29, 34]. ín Romania, 34,6% din persoane sufereau de suprapondere, iar 24,7% erau obeze [19, 20].
De asemenea, studiul STEPS a relevat faptul cá in Republica Moldova, circa 6 din 10 persoane erau supraponderale (IMC >25 kg/m2). Proportia femeilor obeze (28,5%) a fost de 1,6 ori mai mare in comparatie cu cea a bárbatilor (17,8%) [29].
Surplusul de greutate prezintá un risc inalt pentru aparitia si dezvoltarea tulburárilor metabo-lice (hiperglicemie, dislipidemie etc.), endocrine (insulinorezistentá, hiperinsulinism, tulburári ale hormonilor sexuali etc.), digestive (steatozá hepati-cá, litiazá biliará), respiratorii (apnee obstructivá de somn, probleme de hipoventilatie, astm bronsic s.a.). Datele studiilor in domeniu denotá cá obezitatea conditioneazá aparitia a circa 44% din problemele ca-uzate de diabetul zaharat, 23% de boli cardiovasculare si 7-41% de anumite forme de cancer [33, 34].
Ca urmare a dezvoltárii complicatiilor fizice si/ sau psihologice generate de excesul de greutate, existá riscul de afectare socialá a populatiei. Acest fenomen se manifestá prin scáderea productivitátii muncii si sporirea numárului de pensii pentru dizabilitáti etc. [23, 33]. Astfel, rezultatele unor cer-cetári demonstreazá cá atat bárbatii, cat si femeile cu obezitate primesc o penalizare la salariu. Acest fapt este motivat prin nivelul de productivitate mai redus in randul persoanelor cu exces de greutate, care se manifestá prin scáderea volumului si deprecierea calitátii fortei de muncá [2, 16].
Prin riscul sporit de aparitie si dezvoltare a bolilor netransmisibile si a incapacitátii de muncá, obezitatea isi extinde povara financiará asupra sistemului de sánátate, generand o serie de costuri (spitalizarea, farmacoterapia, testele de laborator, investigatiile radiologice, ingrijirile pe termen lung
etc.). În plus, sistemul de sänätate are de suportat cheltuieli pentru echipamentele speciale utilizate în îngrijirea persoanelor obeze [31, 34].
Pentru a face fatä acestei probleme de sänätate publicä, este nevoie urgentä de sensibilizarea societätii, implementarea acerbä a politicilor de pre-venire, depistare timpurie, educatie si management corespunzätor al obezitätii.
Deseori, specialistii se lovesc de problema insuficientei sau a lipsei unor mdrumäri privind administrarea corectä si în timp util a unor metode de prevenire si combatere a obezitätii în rândul populatiei. În acest sens, sunt necesare interventii bazate pe dovezi, care ar fi concentrate pe obiective realiste si pe o gestionare multidisciplinarä pe tot parcursul vietii.
Terapia comportamentalä abordeazä direct obiceiurile nocive (alimentatia irationalä, practicarea insuficientä a activitätii fizice etc.), care necesitä schim-bare pentru a pierde în greutate si a mentine masa ponderalä în limite normale. Farmacoterapia poate ajuta pacientii cu valori ale indicelui masei corporale (IMC) sporite sä mentinä conformitatea si sä reducä riscurile de sänätate legate de obezitate. Interventiile chirurgicale reprezintä un instrument eficient pentru obezitatea morbidä pe termen lung.
O monitorizare adecvatä poate încetini sau chiar stopa sporirea indicelui masei corporale, precum si bolile asociate obezitätii. Totodatä, managementul adecvat al obezitätii poate contribui semnificativ la sporirea sperantei de viatä si a calitätii acesteia în rândul populatiei [31, 34].
În contextul celor expuse, scopul studiului efectuat este sä propunä un algoritm de conduitä menit sä ajute specialistii în selectarea celor mai bune variante de tratament pentru un pacient cu obezitate, tinând cont de impactul asupra rezultatu-lui, precum si de raportul risc (valoarea IMC >25 kg/ m2) - beneficiu al anumitor mijloace de prevenire si tratament al acestei boli netransmisibile. Instrumenta mentionat poate fi util atât specialistului, cât si pacientului, contribuind la întelegerea fiecärei etape si la urmärirea evolutiei schemei de tratament.
Materiale si metode
t
Articolul rezumä si evalueazä algoritmul de conduitä al specialistului, care include diagnosticul, evaluarea si managementul obezitätii. Noutatea expunerii de fatä constä în încercarea de a grupa o serie de proceduri într-un algoritm de conduitä integrat si multidisciplinar, ce reuneste stiinta clinicä cu sänätatea publicä. Algoritmul propus are scopul de a oferi mdrumäri practice bazate pe dovezi în prevenirea si tratamentul obezitätii. Totodatä, acest instrument ar asigura un sistem continuu de monito-
rizare a bolii, pentru nrnbunätätirea calitätii examinä-rii clinice si paraclinice a individului, implementarea obligatorie a screeningului obezitätii, sporirea ratei depistärii la timp a valorilor sporite ale indicelui masei corporale, precum si pentru reducerea nivelului comorbiditätilor si a deceselor datorate acestora.
Elaborarea algoritmului de management al obezitätii s-a bazat pe studierea literaturii publicate la nivelele national si international. Au fost cercetate 209 surse bibliografice, inclusiv publicatii la simpo-zioane, congrese; monografii, protocoale clinice si ghiduri consacrate subiectului mentionat.
Rezultate si discutii
» *
Potrivit definitiei date de cätre expertii Organizatiei Mondiale a Sänätätii, obezitatea este o "boalä caracterizatä prin acumularea excesivä de gräsime în corp, într-o proportie care este pe-riculoasä pentru sänätate", iar pentru cuantificarea cresterii ponderale sunt recomandati doi parametri antropometrici: indicele de masä corporalä (IMC) si circumferinta abdominalä (CA) [33, 35]
Cheia succesului în prevenirea si combaterea obezitätii în rândul populatiei rezidä într-o monitorizare si o gestionare eficientä a acestei boli netransmisibile. În acest sens, este expus algoritmul de conduitä care poate fi implementat în activitatea medicilor de familie, a nutritionistilor, asistentelor medicale etc. (v. figura).
Modul inteligibil de evaluare a istoricului, examenul fizic si de laborator au fost descrise de Institutul National de Sänätate (NIH) din SUA [24, 25]. Acesta rezidä dintr-o serie de date privind fac-torii de risc ai obezitätii. În primul rând, e necesar de evidentiat faptul cä obezitatea se poate datora factorilor genetici. Anamneza eredocolateralä po-zitivä de exces de greutate poate influenta aparitia acestei boli netransmisibile si transmiterea ei de la pärinti la urmasi [5]
Totodatä, vârsta si metabolismul pot provoca aparitia obezitätii în rândul populatiei, deoarece pe mäsurä ce sporeste vârsta, ritmul metabolismului încetineste si contribuie la acumularea gräsimilor în organism [18]. De asemenea, factorii psihologici si sociali pot fi implicati în aparitia si dezvoltarea excesului de greutate. În aceste conditii, asocierea unui stres cronic (stäri conflictuale, anxietate etc.) în combinatie cu alti factori (alimentari) poate duce la aparitia kilogramelor în plus. Stresul poate fi generat atât de factorii externi (legati de locul de muncä, familie etc.), cât si de factorii interni (insomnie s.a.) [21]. Unele medicamente pot predispune organismul spre dezvoltarea obezitätii prin efectul lor asupra poftei de mâncare (steroizii, antidepresive, fenotiazine, antiepileptice etc.) [22].
Obezitatea secundarä poate surveni din cauza prezentei unor boli si poate dispärea sau se poate atenua în cazul reconvalescentei. Aceasta poate fi de tip hipotalamic (la afectarea hipotalamusului în traume, tumori cerebrale etc.) sau endocrin (sindromul ovarelor polichistice, boala Cushing etc.) [3, 18].
Un alt factor care poate duce la aparitia obezitätii este nivelul de educatie al populatiei. Acest factor a fost reflectat în raportul Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economicä, care a analizat datele statistice din Australia, Canada, Marea Britanie si Coreea. Rezultatele au dezväluit faptul cä existä o relatie liniarä între numärul de ani petrecuti în studii si probabilitatea de aparitie a obezitätii. Astfel, persoanele cu un nivel înalt de instruire au prezentat o ratä scäzutä de obezitate. De asemenea, factorul socioeconomic a fost abordat în lucrärile cercetätorilor Allison K. Cohen, Manisha Rai, David H. Rehkopf si Barbara Abrams [1].
Din alti factori ce pot favoriza aparitia si dez-voltarea excesului de greutate fac parte obezitatea mamei (în special cea gestationalä), greutatea micä sau mare la nastere, lipsa aläptärii la sân, alimentatia artificialä necorespunzätoare etc. [18].
Este important de mentionat cä dezvoltarea excesului ponderal poate fi influentatä si de compor-tamentul de consum alimentar, în special în societa-tea modernä, când tot mai des se pune accentul pe alimentele prelucrate, cu un continut sporit de sare, zahär si gräsimi [36].
Cercetärile de specialitate privind mediul cultural evidentiazä o serie de tendinte care se manifestä actualmente, si anume: cäutarea comoditätii în cum-pärarea si pregätirea culinarä a produselor alimentare, sporirea interesului fatä de alimentele în ambalaje de dimensiune mai micä sau mai practice, abaterea de la regimul alimentar zilnic (mic dejun, prânz, cinä) etc. Acest fapt provoacä o väditä îngrijorare privind starea de sänätate a populatiei din cauza procesului de promovare prin strategiile de marketing pe care le utilizeazä companiile din domeniul alimentar. În rezultat, multe produse sunt achizitionate datoritä efectelor psihologice pe care le au denumirea, marca, pretul sau imaginea produsului [7, 8, 9].
Potrivit rezultatelor studiului The Age of Social Influence, realizat la nivel international de reteaua media Initiative în Argentina, Australia, China, Germania, Olanda, Statele Unite ale Americii si Marea Britanie, circa 10% dintre consumatori influenteazä luarea deciziei de achizitie a celorlalti consumatori, iar jumätate din acestia pot contribui la recoman-darea unor produse sau servicii în mediul virtual cel putin o datä pe zi. Astfel, implementarea strategiilor de marketing (produs, pret, promovare, plasament) ajunge sä influenteze comportamentul de consum alimentar al populatiei [9].
În continuare, au fost abordati factorii de risc în comportamentul alimentar care pot influenta aparitia si dezvoltarea obezitätii în rândul populatiei [8]. Desi Organizatia Mondialä a Sänätätii recomandä o redu-cere a consumului de sare cu circa 30% pânä în anul 2025, în majoritatea statelor se mregistreazä un aport sporit, echivalent cu circa 9-12 grame de sare pe zi, sau aproximativ de douä ori mai mult decât este necesar. Produsele alimentare bogate în sare duc la aparitia hipertensiunii arteriale, a bolilor cardiovasculare, osteoporozei, bolilor renale etc. [31, 36].
Totodatä, OMS recomandä o reducere de pânä la 5% sau 25 grame (6 lingurite de ceai) pe zi de zahär pentru prevenirea obezitätii, a diabetului zaharat, a bolilor cardiovasculare, a cariilor dentare, a dementei etc. Datele studiilor internationale (cinci trialuri) de-monstreazä cä reducerea consumului de produse cu un continut sporit de zahär se asociazä cu scäderea masei corporale (-0,80 kg, 95% CI: -1,21, -0,39). Acest fapt a fost demonstrat si prin intermediul unei revizii sistematice care a inclus 30 din 7895 de studii clinice randomizate si 38 din 9445 de studii de cohortä. De asemenea, o metaanalizä a rezultatelor din 11 trialuri a examinat schimbärile izoenergetice rezultate în urma consumului carbohidratilor liberi (monoza-haride si dizaharide) cu alte tipuri de carbohidrati si au fost depistate modificäri în masa corporalä a subiectilor din studiu. Astfel, s-a stabilit cä reducerea sau sporirea consumului de produse bogate în carbohidrati simpli este asociatä cu schimbärile în masa corporalä, iar supraponderea si obezitatea sunt legate cel mai des cu excesul de calorii [30, 31].
Aportul sporit de gräsimi saturate sporeste riscul de aparitie a obezitätii, maladiilor coronariene, atacului cerebral vascular, deprimä sistemul imunitar etc. Din aceste considerente, o alimentatie rationalä si echilibratä impune reducerea consumului de gräsimi în exces si asigurarea nevoilor de gräsimi nesaturate, de preferintä de origine vegetalä [29, 30, 31].
Un alt factor de risc în dezvoltarea excesului de greutate este reprezentat de comportamentul sedentar care poate fi indus de progresul tehnologic. Noile tehnologii joacä un rol crucial în viata umanä, devenind indispensabile în rândul tuturor segmente-lor societätii. Astfel, pe mäsurä ce a evoluat, omul si-a pierdut din abilitätile sale fizice. Dacä în anii 1970, doi din zece americani aveau un loc de muncä ce necesita practicarea activitätii fizice usoare (stând predominant în birou), iar 3 din 10 persoane aveau un loc de muncä caracterizat de activitate fizicä intensä (în constructii, productie, agriculturä), atunci în anul 2000 situatia s-a schimbat. Mai mult de 4 din 10 adulti aveau un loc de muncä ce necesita practicarea unei activitäti fizice usoare, pe când 2 din 10 americani aveau un loc de muncä de intensitate mare. Iar în 2003, circa 6 din 10
adulti lucrau la calculator, fárá a practica vreo activitate fizicá, si mai mult de 9 din 10 copii utilizau calcula-toare în scoalá. Acest fapt demonstreazá influenta progresului tehnico-stiintific (munca automatizatá) asupra dezvoltárii sedentarismului, care la rândul sáu determiná aparitia excesului de greutate [6, 11].
În contextul celor mentionate, algoritmul de conduitá a obezitátii include evaluarea factorilor de risc prin intermediul colectárii datelor anamnestice privind factorii etiologici ai obezitátii, si anume: vâr-sta de aparitie a surplusului ponderal, existenta ante-cedentelor familiale de obezitate si a comorbiditátii asociate acesteia, modul de alimentatie, nivelul de practicare a activitátii fizice, afectarea psihologicá, tratamentul prin interventii igienico-dietetice ante-rioare, tratamentul medicamentos (steroizi, antide-presive, antiepileptice etc.).
Cea de-a doua etapá a algoritmului de conduitá prevede evaluarea clinicá a stárii organismului prin intermediul investigatiilor antropometrice (greuta-tea corporalá, Ínáltimea, IMC, pliul cutanat etc.), al examenului fizic (prezenta unor tulburári de crestere si dezvoltare, caracteristica distributiei tesutului adipos, prezenta unor modificári cutanate s.a.), al investigatiilor functionale (determinarea tensiunii arteriale etc.), al cercetárilor de laborator (testarea colesterolului, a HDL colesterolului si a trigliceride-lor sangvine; dozarea glicemiei; teste functionale hepatice; dozarea insulinemiei etc.) si al altor tipuri de investigatii (electrocardiograma, teste functionale hepatice, examen psihologic s.a.).
Potrivit NIH, un minimum de date pentru investigatiile de laborator include: aprecierea glucozei, profilul lipidic (HDL si LDL colesterol, trigliceridele), aci-dul uric, functiile tiroidianá (TSH) si hepaticá (enzimele hepatice), evaluarea cardiovasculará si endocriná (sin-dromul Cushing sau boala hipotalamicá), aprecierea prezentei apneei obstructive în somn [24, 25].
Evaluarea compozitiei corporale nu este o me-todá esentialá pentru managementul obezitátii din punct de vedere clinic, dar poate fi un instrument util înainte si dupá-aplicarea metodei de trata-ment al obezitátii. Aceasta poate fi apreciatá prin bioimpedanta electricá, absorbtiometria cu raze X (DEXA), testarea la infrarosu etc. [24, 25, 26, 28].
Etapa finalá a algoritmului de management include terapia obezitátii. Este important de mentionat cá succesul terapeutic în cazul excesului de greutate depinde de colaborarea dintre medic, pacient si familia acestuia.
Managementul si tratamentul obezitátii au obiective mai largi decât pierderea în greutate. Aces-tea se axeazá si pe reducerea riscului comorbiditátilor, pe úmbunátátirea stárii de sánátate a pacientului. Managementul adecvat al complicatiilor trebuie
sá includá gestionarea dislipidemiei, optimizarea controlului glicemic la pacientii cu diabet zaharat, normalizarea tensiunii arteriale, gestionarea tulbu-rárilor respiratorii, inclusiv a sindromului de apnee obstructivá, a tulburárilor psihosociale etc. În acest sens, algoritmul propus prevede implementarea a trei tipuri de másuri de interventie terapeuticá în functie de valorile indicelui masei corporale.
Terapia nefarmacologicá reprezintá o másurá orientatá spre: practicarea zilnicá a activitátii fizice (minim 30 de minute pe zi), adoptarea obiceiurilor alimentare sánátoase (consum redus de sare, zahár si grásimi; consum de lichide, fructe si legume), limitarea consumului de alcool si renuntarea la fumat. Aceastá interventie este recomandatá pentru reducerea surplusului de greutate, precum si pentru mentinerea masei ponderale în limitele valorilor IMC (18,5-24,9 kg/m2) [12-15, 17, 31, 32].
Terapia farmacologicá (medicamentoasá) se recomandá în cazul în care modificarea stilului de viatá este ineficientá. Conform Federal Drug Association USA, pentru ca un medicament sá fie eficient în tratamentul obezitátii, acesta trebuie sá mtruneascá urmátoarea conditie: pierderea medie în greutate la un an sá fie cu cel putin 5% mai mare decât în grupul de control. Acest tip de terapie se propune doar la indicatia medicului si conform recomandárilor [14, 17, 22].
A treia másurá de interventie prevede terapia chirurgicalá, cu folosirea tehnicilor restrictive (gas-troplastia orizontalá etc.), de malabsorbtie (bypassul jejunoileal etc.) si mixte. Acest tip de interventie se indicá în cazul unui esec al tratamentului conservator aplicat pe o perioadá de cel putin un an. Terapia chirurgicalá este contraindicatá persoanelor cu IMC <35 kg/m2, cu vârsta <18 ani si peste 60 de ani, cu obezitate de tip endocriná, cu risc operatoriu inac-ceptabil si boli grave asociate (hepatopatie, cardio-patie) [10, 14, 27].
Astfel, algoritmul de conduitá în cazul obezitátii include nu doar integrarea celor mai recente cer-cetári în domeniu, ci si crearea unor instrumente educationale inteligibile. Totodatá, este important de mentionat cá instrumentul prezentat nu poate trece peste responsabilitatea individualá a specialistului din domeniul sánátátii de a lua decizii adecvate în contextul fiecárui pacient în mod individual.
Concluzii
1. Managementul de succes al obezitátii se poate baza pe un algoritm eficient si util pentru prevenirea si combaterea acestei boli netransmisibile în rândul populatiei din Republica Moldova.
2. Algoritmul de management al obezitátii poate fi recomandat în activitatea practicá a medicilor de familie, a nutritionistilor, a asistentelor medicale etc.
Algoritmul de management al obezitâtii
Bibliografie
1. Alison K. Cohen, et al. Educational attainment and obesity: A systematic review. In: Obes. Rev., 2013, vol. 14(12), pp. 989-1005.
2. Ankuda C., Harris J., Ornstein K., et al. Caregiving for Older Adults with Obesity in the United States. In: J. Am. Geriatr. Soc, 2017, vol. 65(9), pp. 1939-1945.
3. Armstrong M.J., Mottershead T.A., Ronksley P.E., et al. Motivational interviewing to improve weight loss in overweight and/or obese patients: a systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. In: Obes. Rev., 2011, vol. 12(9), pp. 709-723.
4. Biroul National de Statistica. Femei si barbati in RM, 2008. http://www.statistica.md/public/files/ publicatii_electronice/femei_si_barbati/Femei_ barbati_2008.pdf
5. Blanca M., et al. The genetics of obesity. In: Curr. Diab. Rep., 2010, vol. 10(6), pp. 498-505.
6. Brownson R.C., Boehmer T.K., Luke D.A. Declining rates of physical activity in the United States: what are the contributors? In: Ann. Rev. Public Health, 2005, vol. 26, pp. 421-243.
7. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Behavioral risk factor surveillance system. Annual prevalence report. 2017, pp. 35-38.
8. Cernelev O. Rolul factorilor de rise în dezvoltarea bo-lilor legate de nutritie (revizia literaturii). In: Revista de Medicinó Scolarâ si Universitarâ, 2016, vol. 3, pp. 50-55.
9. Cernelev O. Marketing boom among student consumers. In: LAP LAMBERT Academic Publishing, 2016. 64 p. ISBN: 13:978-3-330-00993-6. ISBN: 10:3330009934. EAN:9783330009936.
10. Christie D., Channon S. The potential for motivational interviewing to improve outcomes in the management of diabetes and obesity in pediatric and adult populations: a clinical review. In: Diabetes Obes. Me-tab, 2014, vol. 16(5), pp. 381-387.
11. Commission of the European Communities. Green paper: Promoting healthy diets and physical activity: a European dimension for the prevention of overweight, obesity and chronic diseases, 2005, pp. 7-11.
12. Comisia Europeanâ. Cartea albâprivindsportul. Bruxelles, 11.07.2007.
13. Cornier M.A., Després J.P., Davis N., et al. Assessing adiposity: a scientific statement from the American Heart Association. In: Circulation, 2011, vol. 124(18), pp. 1996-2019.
14. Hainer V., Toplak H., Mitrakou A. Treatment modalities of obesity: what fits whom? In: Diabetes Care, 2008, suppl. 2, pp. 269-277.
15. Geliebter A., Ochner C.N., Dambkowski C.L., Hashim S.A. Obesity-Related Hormones and Metabolic Risk Factors: A Randomized Trial of Diet plus Either Strength or Aerobic Training versus Diet Alone in Overweight Participants. In: Diabetes Obes, 2014, vol. 1(1), pp. 1-7.
16. Lakdawalla D., Goldman D.P., Shang B. The health and cost consequences of obesity among the future elderly. In. Health Aff, 2005, pp. 30-41.
17. Lang A., Froelicher E.S. Management of overweight and obesity in adults: behavioral intervention for long-term weight loss and maintenance. In: Eur. J. Cardiovasc. Nurs, 2006, nr. 5(2), pp. 102-114.
18. Lazzer S., et al. Relationship between basal metabolic rate, gender, age, and body composition in 8,780 white obese subjects. In: Obesity (SilverSpring), 2010, vol. 18(1), pp. 71-78.
19. Ministerul Sanatatii, Institutul pentru Ocrotirea Ma-mei si Copilului. Protocol de diagnostic si tratament in obezitate la copil, 2011, p. 8.
20. Ministerul Sanatatii, Institutul pentru Ocrotirea Mamei si Copilului. Indrumar privind screeningul obezitatii la copil, 2010, p. 3-4.
21. Mousomi B., et.al. Stress and obesity: the role of the hypothalamic-pituitary-adrenal axis in metabolic disease. In: Curr. Opin. Endocrinol. Diabetes Obes., 2009, vol. 16(5), pp. 340-346.
22. Ness-Abramof R., Apovian C.M. Drug-induced weight gain. In: Drugs today (Barc.), 2005, vol. 41(8), pp. 547555.
23. NIH Council. Indicators of disease burden and the burden of obesity. 2008.
24. National Institutes of Health. NHLBI Obesity Education Initiative Expert Panel on the Identification, Evaluation, and Treatment of Overweight and Obesity in Adults. Bethesda: NIH; 2000. The Practical Guide: Identification, Evaluation, and Treatment of Overweight and Obesity in Adults. www.nhlbi.nih.gov/files/docs/ guidelines/prctgd_c.pdf
25. National Institute for Health and care Excellence. Obesity: Identification, Assessment and Management of Overweight and Obesity in Children, Young People and Adults. www.nice.org.uk/guidance/cg189
26. Silver H.J., Welch E.B., Avison M.J., Niswender K.D. Imaging body composition in obesity and weight loss: challenges and opportunities. In: Diabetes Metab. Syndr. Obes., 2010, vol. 28; pp. 337-347.
27. Tsai A., Apovian C., Kaplan L. Weight loss interventions in adults. In: JAMA, 2019, vol. 321(9), p. 900.
28. Zhu S., Wang Z., Heshka S., et al. Waist circumference and obesity-associated risk factors among whites in the third National Health and Nutrition Examination Survey: clinical action thresholds. In: Am. J. Clin. Nutr., 2002, vol 76(4), pp. 743-749.
29. WHO. Prevalence of noncommunicable disease risk factors in the Republic of Moldova (STEPS). 2013.
30. WHO. Health 2020: the European policy for health and well-being.
31. WHO. Global strategy on diet, physical activity and health (WHA57.17). Geneva, 2004, pp. 1-18.
32. WHO. Physical activity factsheets for the 28 European Union Member states of the WHO European Region. 2018, pp. 53-41.
33. WHO. Obesity: preventing and managing the global epidemic. Report of a WHO consultation. World Health Organ Tech Rep: Ser, 2000; 894: i-xii, 1-253.
34. WHO. Global Health Observatory (GHO) data. Obesity and overweight. Fact sheet, 2016.
35. WHO. Report of WHO Expert Consultation. Waist Circumference and Waist-hip Ratio. Geneva, 8-11 dec. 2008, pp. 27-31.
36. WHO. Marketing of foods high in fat, salt and sugar in children: update 2012-2013. 2013, pp. 2-28.
Olga Cernelev, asist. univ., IP USMF Nicolae Testemitanu, tel.: +373 79719740; e-mail: olga.cernelev@usmf.md
CZU: 616.8-089:614.253.8
CULTURA SIGURANTEI PACIENTILOR DE PROFIL
NEUROCHIRURGICAL
Silvia DANU, Larisa SPINEI, Grigore ZAPUHLÎH,
IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
În acest articol sunt prezentate datelepreliminare ale evaluärii sigurantei pacientilor de profil neurochirurgical în serviciul spitalicescprin prisma perceptiei si aprecierii fenomenului de cätrepersonalul medical implicat direct în acordarea asistentei medicale. Siguranta pacientilor este unul dintre pilonii cei mai importanti ai calitätii actului medical si ai prevenirii efectelor adverse asociate îngrijirilor medicale. Mäsurarea culturii sigurantei pacientilor reprezintä o prioritate pentru sistemele de sänätate la nivel international. A fost realizat un studiu transversal al personalului medical implicat direct în acordarea asistentei medicale pacientilor de profil neurochirurgical. În studiu a fost utilizat chestionarul standar-dizat „Chestionar privind siguranta pacientilor" („Hospital Patient Safety Survey"), elaborat de Agency for Healthcare Research and Quality (AHRQ) din SUA. Chestionarul a fost apreciat ca fiind corespunzätor pentru cercetarea factorilor organizationali ce pot afecta siguranta pacientilor internati în institutii medicale pentru tratament neurochirurgical. În perioada ianuarie - iunie 2019 au fost chestionati 141 de respondenti, fiind respectate cerintele etice pentru asemenea tip de cercetare (avizul Comitetului de eticä a cercetärii, nr. 88 din 19.06.2018). A fost analizatä perceptia dimensiunilor sigurantei pacientilor de profil neurochirurgical de cätre personalul medical implicat în acordarea asistentei medicale în propria institutie medicalä. Studiul oferä evaluarea sigurantei pacientilor de profil neurochirurgical în serviciul spitalicesc. Rezultatele obtinute denotä faptul cä cultura sigurantei pacientului nu este pe deplin dezvoltatä în unitätile supuse cercetärii, existä loc de mbunätätire la nivel de comunicare si de activitate în echipä. Consolidarea comunicärii interperso-
