CC BY
95ENTOMOTERAPIA ÍN PROSTATITA CRONICÁ ABACTERIANÁ
CZU: 616.65-002-036.12-085.324:595.7
Artur COLTA1, Vitalii GHICAVII'
'IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
In acest studiu este prezentata importanta entomoterapiei in prostatita cronica abacteriana. Administrarea in terapia complexa a pacientilor cu diferite forme de PC abacteriana (inflamatoare si neinflamatoare) a preparatului adenoprosin, care manifesta actiune antioxidanta si antiinflamatoare, in asociere cu metodele moderne de fizioterapie, creste semnifi-cativ eficienta tratamentului efectuat, amelioreaza calitatea vietii pacientilor si optimizeaza termenele de tratament. Potrivit rezultatelor studiului efectuat, dintre toti pacientii investigati cu prostatita cronica abacteriana, cu sau fara simptome de dereglari de mictiune, la 27 (82%) dintre pacienti nu s-au depistat alte afectiuni (consecinte), responsabile de aparitia dereglarilor mictionale.
Cuvinte-cheie: Prostatita cronica abacteriana, adenoprosin, scleroza prostatei, NO, oxid nitric
Summary
Entomotherapy in chronic nonbacterial prostatitis
This study presents the importance of entomotherapy in chronic non bacterial prostatitis. Administration of combine therapy with adenoprosine at the patients with various forms of non bacterial CP (inflammatory and non-inflammatory), demonstrate antioxidant and anti-inflammatory action, in combination with modern complementary methods, significantly increases the effectiveness of treatment, improves patients' quality of life and optimizes duration of treatment - treatment can be reduced from 3 months to 30 days. According to the results of the study, of all patients investigated with chronic non bacterial prostatitis, with or without symptoms of urinary disorders, only 27 (82%) of patients did not detect another condition, responsible for the above-mentioned disorders.
Keywords: Chronic nonbacterial prostatitis, adenoprosin, prostate sclerosis, NO, nitric oxide
Резюме
Энтомотерапия при хроническом абактериальном простатите
В данном исследовании продемонстрирована важность энтомотерапии при хроническом абактериальном простатите. Применение в комплексной терапии аденопрозина, обладающего антиоксидантным и противовоспалительным действием, в сочетании с современными физиотерапевтическими методами у пациентов с различными формами абактериального хронического простатита (воспалительного и невос-
палительного) значительно повышает эффективность лечения, улучшает качество жизни пациентов и оптимизирует сроки лечения с возможностью сокращения курса лечения с 3 месяцев до 30 дней. Согласно результатам исследования, из всех обследованных пациентов с хроническим абактериальным простатитом, с или без симптомов нарушения мочеиспускания, у 27 (82%) пациентов не были обнаружены другие патологии (последствия), ответственные за вышеупомянутые нарушения мочеиспускания.
Ключевые слова: Хронический абактериальный простатит, аденопросин, склероз простаты, NO
Introducere
Prostatita cronicá (PC) reprezintá procesul in-flamator localizat la nivel de tesut prostatic a cárei etiologie rámane neclará, iar metodele de diagnostic si tratament nu sunt suficient apreciate. Afectiunea datá continuá sá fie consideratá una dintre cele mai frecvente patologii urologice la bárbatii cu varsta sub 50 de ani si se plaseazá pe locul al treilea la bárbatii trecuti de aceastá varstá, dupá hiperplazia benigná (HBP) si cancerul de prostatá. Prevalenta prostatitei cronice, conform diferitor date din literatura de specialitate [2, 8, 9, 16, 20], variazá intre 25-35% si 60-80% din cazuri. Frecventa morbiditátii ce tine de PC creste odatá cu varsta: dupá 40 de ani, 35% dintre bárbati suferá de prostatitá cronicá; dupá 40 de ani - 45%, dupá 50 de ani - 55% etc. Afectarea pacientilor de varsta tanárá si medie, declinul functiei reproductive, evolutia persistentá a patologiei, in po-fida tratamentului administrat, precum si recidivele frecvente ale PC, dau motive sá se considere aceastá patologie nu numai ca o problemá serioasá medicalá, dar si socialá [2, 8, 16, 19].
ín prezent, cea mai ráspanditá clasificare a prostatei acceptatá in majoritatea tárilor este cea propusá de Institutul National de Sánátate din SUA (USA NIH) [5, 6, 9], care include urmátoarele tipuri de prostatitá: prostatitá bacterianá acutá; prostatitá bacterianá cronicá; variante inflamatoare si neinflamatoare de prostatitá cronicá abacterianá/sindromul cronic dureros pelvin si procesul inflamator asimpto-matic in prostate (prostatitá confirmatá histologic fárá manifestári clinice) [5, 9].
ín conformitate cu aceastá clasificare se evidentiazá douá forme de prostatitá cronicá abacte-
rianâ/sindromul cronic dureros pelvin (PCNB/SCDP): inflamatoare PCNB/SCDP IIIA si neinflamatoare PCNB/SCDPIIIB [5, 6, 8, 9].
Prostatita abacterianâ cronicâ se referâ la bolile care se dezvoltâ pe fundalul dereglârii proceselor proteolitice din sânge si prostatâ [20, 22, 24]. Acti-vitatea proteolizei capâtâ un rol-cheie în inflamatie. Actiunea coordonatâ a proteazelor si a inhibitoarelor acestora este una dintre formele de mentinere a homeostazei în organism, o succesiune de reactii complexe cu mai multe componente, fiind catalogate ca un râspuns universal nespecific la inflamatie [20, 23].
Scopul cercetárii constâ în determinarea posibilitâtilor de tratament conservator al prostatitei cronice abacteriene pentru prevenirea sau stoparea dezvoltârii acesteia cu consecinte ulterioare grave (sclerozâ, calculi, chist etc.), precum si pentru diminu-area sau minimizarea aparitiei complicatiilor intra- si postoperatorii în cazul necesitâtii tratamentului chirurgical endourologic.
Material si metode
În studiul prospectiv au fost inclusi 43 de pacienti cu prostatitâ cronicâ abacterianâ/sindro-mul cronic dureros pelvin cu sau fârâ dereglâri de mictiune, consultati si tratati în sectia de urologie a IMSP Spitalul Clinic Republican „T. Mosneaga" - baza clinicâ a Catedrei de urologie si nefrologie chirurgicalâ a Universitâtii de Stat de Medicinâ si Farmacie „Nicolae Testemitanu". Vârsta pacientilor a fost de la 27 pânâ la 70 de ani (în medie 48,6 ani), cu durata afectiunii de la 5 pânâ la 14 ani. Criteriile de includere în cercetare au fost: bârbati cu vârsta >27 de ani, prezenta obstructiei infravezicale, provocatâ de prostatitâ cronicâ cu modificâri sclerotice ale prostatei, prostatitâ post-inflamatoare, confirmate clinic si paraclinic [9, 15]. Din studiu au fost exclusi pacientii cu formatiuni de volum caracteristice hi-perplaziei benigne de prostatâ sau cu suspectie de cancer prostatic.
Diagnosticul a fost stabilit în baza datelor obtinute în urma examenului clinic, anamnezei afectiunii, examenului digital transrectal al prostatei, probei cu 4 pahare Meares-Stamey. Pentru evaluarea în puncte a simptomelor de prostatitâ cronicâ si determinarea impactului acestora asupra calitâtii vietii pacientilor, s-au utilizat scalele Insti-tutului National de Sânâtate din SUA (NIH-CPSI) si ale sistemului international de evaluare sumarâ a afectiunilor de prostatâ (I-PSS). Concomitent, a fost efectuatâ si investigatia citologicâ a urinei si frotiului din uretrâ cu ajutorul reactiei polimerazice în lant, ultrasonografia transrectalâ a prostatei, analiza sângelui pentru antigenul specific prostatic. Con-
form indicatiilor, s-a efectuat examenul urodinamic (uroflowmetria), citoscopia si microscopia secretiei prostatei. Pentru constatarea prezentei prostatitei cronice abacteriene/sindromului cronic dureros pelvin, la toti pacientii preconizati pentru tratamentul conservativ s-a determinat productia de NO de catre leucocitele fagocitare din sange, secretia prostatica si ejaculat (sperma ejaculata) ca un marcher biochimic al leziunii inflamatoare a prostatei (prostatitei cronice abacteriene (PCNB/SCDP) [4, 15, 16,17, 21, 23], conform procedeului descris de B.A. MeTe^bCKaa [17], in modificarea lui V. Gudumac si coaut. [4].
Tuturor pacientilor li s-a administrat un tratament medicamentos „standard", care a inclus utilizarea terapiei cu enzime si vitamine, imunomo-dulatoare, precum si preparate menite sa amelioreze microcirculatia. In lotul de baza de 33 de pacienti cu prostatita cronica abacteriana cu sau fara dere-glari mictionale, pe langa tratamentul-standard, suplimentar s-a administrat preparatul Adenoprosin 250 mg - un preparat entomologic antiinflamator, antioxidant si antifibrotic (antiproliferativ), sub forma de supozitoare rectale, cate un supozitor pe noapte, pe parcursul a 30 de zile [3]. Lotul de control in acest studiu a constituit 10 pacienti netratati cu adenoprosin. Uroflowmetria a fost, de asemenea, efectuata la toti pacientii, la care s-a apreciat viteza urinara maxima (Qmax), rata medie a vitezei urinei (Qmed) si timpul urinarii.
Rezultatele tratamentului pacientilor au fost monitorizate la termene cuprinse intre o luna si sase luni. Au fost supusi evaluarii parametrii principali mictionali, axati pe depistarea simptomatologiei cai-lor urinare inferioare, precum si indicele calitatii vietii. Toti parametrii studiati au fost inregistrati in chestio-narul pacientilor inclusi in studiu inainte de inceperea tratamentului, evaluarii in dinamica dupa efectuarea terapiei si comparati cu starea pacientilor la 1-6 luni dupa finalizarea curei de tratament cu adenoprosin si cu datele pacientilor din lotul de control. Prelucrarea statistica a rezultatelor obtinute a fost efectuata com-puterizat cu ajutorul pachetului de program statistic SPSS-10 IBM Statistics pentru Windows, versiunea 20 Microsoft Excel 2010, prin metodele de analiza descriptiva, variationala, corelationala. Parametrii cantitativi au fost reprezentati prin valoarea medie §i valoarea erorii-standard, iar la estimarea diferentelor statistice intre mediile a doua grupe s-a utilizat cri-teriul t-Student.
Rezultatele cercetarii
La analiza rezultatelor evaluarii gradului de productie a NO de catre leucocitele fagocitare din sange, secretia prostatica si ejaculat la pacientii cu PCNB/SCDP, s-a constatat cresterea la 25 de pacienti
(lotul de bazâ - 1) a productiei de NO cu 115% (p <0,05) în sânge, cresterea activitâtii NO-sintazei macrofagale cu 81,2% (p <0,05) în secretia prostaticâ si cu 75,0% (p <0,05) în ejaculat, comparativ cu indi-catorii analogici din lotul de control (tabelul 7).
Tabelul 1
Productia de NO de iNOS în sânge, secretia prostaticâ si spermoplasma pacientilor cu SCDP
Loturile de studiu, n - pacienti Continutul de NO
sânge (pM/L) secretie prostaticâ (pM/gr.prot) Ejaculat (pM/gr.prot)
de baza - 1 (n=25 pacienti) 57,02±0,52 ** 7,63±1,31 ** 7,49±0,72 **
de baza - 2 (n=8 pacienti) 16,1±0,43* 3,8±0,74 3,7±0,52
De control (n=10 bàrbati sànàtosi) 26,40±0,25 4,21±0,54 4,28±1,2
Notâ: *- veridicitatea valorilor fatâ de lotul de control (p <0,05); **- veridicitatea deosebirilor indicatorilor studiati la pacientii din lotul de bazâ (n=25) si cel cu n=8 pacienti (p <0,05).
La 8 (24,2%) pacienti cu PCNB/SCDP a avut loc o scâdere a producerii oxidului de azot de câtre iNOS în sânge cu 39,0% (p <0,05), iar în secretia prostaticâ si în ejaculat, activitatea iNOS nu s-a deosebit de indicatorii de control la pacientii sânâtosi (tabelul 7). Astfel, cresterea de 3,5 ori (p <0,05) a productiei de NO de câtre NOS macrofagalâ în sânge, în secretie si ejaculat la 25 de pacienti din lotul de bazâ fatâ de cei 8 pacienti, lotul de bazâ - 2, caracterizeazâ dezvoltarea procesului inflamator în prostatâ la ma-joritatea pacientilor cu PCNB/SCDP IIIA, iar la acesti 8 pacienti - varianta neinflamatoare de prostatitâ cronicâ abacterianâ - PCNB/SCDP IIIB.
Rezultatele studiului nostru au arâtat câ spo-rirea productiei de NO de câtre leucocitele din sânge, secretia prostaticâ si ejaculat este un marcher biochimic al afectiunii inflamatoare a prostatei în PCNB/SCDP IIIA. S-a confirmat câ NO este cea mai importantâ dintre formele moleculare active de oxigen, pentru câ formarea peroxinitritului cu toxicitate înaltâ în reactia conjugatâ perturbeazâ derularea normalâ a procesului de activitate vitalâ a organismului. Formarea peroxinitritului reprezintâ o verigâ de legâturâ între NO si sistemul de generare a formelor active de oxigen. Cresterea continutului de NO conduce, probabil, la acumularea de superoxid si cresterea formârii de peroxinitrit în sânge, secretia prostaticâ si ejaculat în PCNB/SCDP IIIA. Excesul de NO în PCNB/SCDP IIIA, probabil, creste permeabi-litatea vascularâ si aduce o anumitâ contributie la dereglarea gradientului barierei hematoprostatice si a celei hematotesticulare [23, 24, 25]. Aceasta are legâturâ cu faptul câ dezvoltarea inflamatiei este
determinatâ de generarea de NO, care se sintetizeazâ cu participarea iNOS. În acest sens, NO se dovedeste a fi un regulator „adevârat" al inflamatiei [25, 26].
La evaluarea stârii clinice a pacientilor, intensi-tatea sindromului dureros la pacientii cu SCDP/PCNB III A (varianta inflamatorie de PCNB n=25) la scala NIH-CPSI, a constituit 10,24±1,18 puncte, dereglâri-le actului mictional - 8,84±1,25 puncte; iar indexul calitâtii vietii - 11,22±0,71 puncte. Pentru pacientii cu ScDp III B (varianta neinflamatorie de PCNB n=8) acesti indicatori au avut valori de: 10,83±1,2; 9,5±1,2 si 10,8±0,89, respectiv.
La scala international IPSS, indexul simpto-melor urinare pentru SCDP IIIA (25 de pacienti) a constituit 13,36±3,61, iar pentru IIIB (8 pacienti) -14,7 ±3,0 puncte.
Studierea histologicâ a tesutului înlâturat dupâ efectuarea rezectiei urgente Laser Ho: YAg a relevat semne de inflamatie cronicâ, care s-au exprimat prin (figura 7):
a) infiltratie limfocitarâ si histocitarâ difuzâ, preponderent cu caracter perivascular, cu diferit grad de transformare în celule din seria fibroblasticâ si fibrozâ focalâ.
b) formarea unor aglomerâri limfoide de tipul foliculilor, concentrate preponderent în preajma cavitâtilor chistice distruse, cu difuzia secretiei în stromâ.
a) Infiltratie limfocitarâ b) Formarea aglomerârii
limfoide
Figura 1. Tesutprostatic în PC abacterianâ
Potrivit rezultatelor cercetârii histologice a prostatei, s-a constatat câ pacientii au prezentat un tablou de hiperplazie glandular-fibroasâ a prostatei si inflamatie cronicâ în prostatâ cu un grad diferit de exprimare - de la nesemnificativ pânâ la un grad de manifestare maxim.
Acuza principalâ a pacientilor cu prostatitâ cronicâ a fost durerea în regiunea perineului, cu iradierea în testicule, mai intens în timpul ejaculâ-rii; dereglarea mictiunii, inclusiv nevoia de urinare repetatâ pe parcursul a douâ ore; senzatia de go-lire incompletâ a vezicii urinare, imperiozitatea în mictiune, slâbirea jetului urinar, prelingerea urinârii. Practic toti pacientii au prezentat mai multe acuze concomitent. Prevalenta sindroamelor clinice prin-
cipale la pacientii din ambele loturi este prezentatà în tabelul 2. Manifestàrile clinice sunt prezentate în figura 2.
Tabelul 2
Distributia pacientilor în loturi, prevalenta sindroamelor clinice principale ale afectiunii pânà la initierea tratamen-tului (M + m)
Diagnosticul Lotul, numarul de pacienti Sindroame clinice, % (numarul de pacienti)
Dureros Disuric Disfunctie erectila
Prostatitâ cronicâ abacteriana de bazâ (33) 93,9±8,4 (31) 75,7±7,5 (25) 78,8±10,7 (26)
de control (10) 100,0±11,4 (10) 100,0±11,4 (10) 70,0±14,3 (7)
90 80 70 60 50 40 30 20 10 0
81,3%
62,7 %
32,5 %
Disurie Durere la ejaculare Durere în scrot Durere în regiunea perineului
Figura 2. Manifestàrile clinice la pacientii inclusi în studiu (n=43) (%)
Precum rezultà din figura 2, simptomele principale au constat din durere cu diferità localizare si dereglàri de mictiune. Durerea, de regulà cu caracter trenant, se localiza în perineu, regiunea inghinalà si cea suprapubianà, iradia în testicule, în rect, osul sacral (figura 2). Spectrul fenomenelor disurice este prezentat în figura 3.
60
50 44,2 %
■ 1-
30,2 %
ÉÈ
25,6 %
27,9 %
III
Senzatii Golire Senzatie Slâbirea jetului Nicturie frecvente incompleta imperioasâ
Figura 3. Tipurile de dereglàri de mictiune în cohortà (n=43) (%)
În majoritatea cazurilor pacientii au prezentat mai multe acuze (mai mult de o acuzà). Precum rezultà evident din figura 3, au prevalat polachiuria si senzatia de golire incompletà a vezicii urinare,
aproape fiecare a treia persoanà care a prezentat anumite dereglàri de mictiune, a avut si mictiune imperioasà.
Sindromul disuric s-a manifestat prin simpto-matologie obstructivà sau iritativà (jet urinar slab, cresterea timpului de mictiune, senzatii de mictiuni imperioase si frecvente, senzatia de golire incompletà a vezicii urinare, nicturie). Manifestàrile sin-dromului disuric si-au gàsit reflectare atât în scalele de evaluare a frecventei si gradului de manifestare a sindroamelor clinice principale de PC, cât si în pa-rametrii obiectivi (datele uroflowmetriei).
Disfunctia erectilà s-a caracterizat prin slàbirea, iar într-un sir de cazuri - si lipsa completà de erectie de sine stàtàtoare, orgasm slab, scàderea frecventei de erectii matinale, scàderea libidoului, ejaculare precoce. Potrivit datelor investigatiilor efectuate conform indicatiilor, disfunctia erectilà la toti pacientii a fost o complicatie a PC si era legatà de procese infla-matoare si de stazà în prostatà, sindromul dureros, starea psihoemotionalà a pacientilor.
La 1-3 luni de la începutul terapiei, la toti pacientii s-a înregistrat o dinamicà pozitivà pronuntatà a para-metrilor cercetati: diminuarea sau disparitia simpto-melor càilor urinare inferioare, ameliorarea actului de mictiune. Practic, la toti pacientii durerea în regiunea organelor genitale s-a micsorat sau a dispàrut. Analiza modificàrilor indicatorilor clinici de laborator a aràtat cà în lotul de bazà s-a înregistrat o ameliorare veridicà a functiei secretoare a prostatei (cresterea numàrului de granule de lecitinà) (tabelul 3).
La pacientii din lotul de bazà s-a înregistrat o crestere bruscà a numàrului de leucocite în secretia prostaticà spre finalul tratamentului, fapt care consti-tuie un semn incontestabil de ameliorare a drenàrii alveolelor prostatice. La 1 si 3 luni dupà finalizarea tratamentului, în lotul de bazà numàrul de leucocite în secretia prostaticà era cu mult mai mic comparativ cu starea initialà si lotul de control.
Aceasta face dovada unui efect antiinflamator mai pronuntat al tratamentului propus. Modificàrile descrise au corelat sigur cu diminuarea volumului prostatei în procesul de tratament (TRUS-P). Acest fapt confirmà, de asemenea, efectul pronuntat drenator, antiedematos al adenoprosinului. De mentionat cà o scàdere veridicà a nivelului de PSA nu s-a atestat nici în lotul de bazà, nici în cel de control (nivelul mediu al indicatorului pe tot parcursul peri-oadelor de supraveghere a depàsit 3 ng/ml). Probabil, în cazul de fatà, nivelul de PSA a fost conditionat nu numai de modificàrile inflamatoare din prostatà, dar posibil si de prezenta tesutului adenomatos.
Gradul de reducere a simptomatologiei patologice, determinatà prin indicii frecventei si expresivitàtii sindroamelor, a fost mai pronuntat si mai îndelungat în lotul de bazà (tabelele 4 si 5).
Tabelul 3
Dinamica indicatorilor clinici de laborator în perioada de supraveghere la pacientii cu PC abacterianâ
Indicatorii Perioada de tratament; lotul de pacienti
Înaintea tratamentului Finalizarea tratamentului La 1 lunä dupä finalizarea La 3 luni dupä finalizarea
tratamentului tratamentului
de de de de de de de de
bazä control bazä control bazä control bazä control
TRUS-P (cm3) 28,9± 28,6± 27,7± 27,6± 27,6± 27,9± 27,8± 27,9±
0,5 0,6 0,4 0,4 0,4 * 0,3 0,6 * 0,4*
Leucocite în 1,5± 1,6± 2,4± 2,2± 1,1± 1,3± 0,9± 1,2±
secretul prostatei 0,2 0,2 0,2 * 0,2 * 0,1 * + 0,1 * 0,2 * + 0,2 *
în câmpul vizual
Granule de 1,7± 1,9± 2,4± 2,3± 2,4± 2,2± 2,3± 2,2±
lecitinä în 0,4 0,1 0,3 * 0,1 * 0,3 * 0,1 * 0,1 * 0,2 *
câmpul vizual
V.medie, (ml/s) 7,1± 7,4± 10,6± 9,8± 10,4± 10,9± 10,4± 9,7±
0,3 0,5 0 3 *** 0,5 * 0 3 *** 0,4 ** 0 4 *** 0,4 *
V.max., (ml/s) 13,2± 13,7± 18,6± 17,1± 18,4± 17,2± 17,6± 17,0±
0,4 0,3 0 5***+ 0 4*** 0 4***+ 0 4*** 0 5 *** 0 4***
PSA (ng/mL) 3,7± 3,0± 2,5± 3,0± 2,2± 3,0± 3,2± 3,6±
1,9 0,7 1,4 0,8 0,4 0,6 0,6 0,4
Nota: Veridicitatea valorilor comparativ cu starea initialâ: * - p <0,05, ** - p <0,01, *** - p <0,001; între loturile de persoane
investigate la etapa respectivä de supraveghere: + - p <0,05, ++ - p <0,01, +++ - p < 0,001.
Pentru interpretarea comodä a modificärilor in compozitia microscopicä a secretiei prostatice, numärul de granule de lecitinä s-a notat dupä scara de 4 puncte:
0 - un numär extrem de mic (unice in c/v);
1 - un numär mic (nesemnificativ) (zeci in c/v);
2 - un numärsemnificativ (panä la 100 in c/v);
3 - un numär mare (tot c/v).
Numärul de leucocite in secretia prostaticä, de asemenea, a fost evaluat la scara de 4 puncte: 0 (panä la 10 in c/v), 1 (10-30 in c/v), 2 (30-50 in c/v); 3 (peste 50 in c/v).
Tabelul 4
Indicele frecventei sindroamelor patologice în perioada de supraveghere la pacientii cu PC abacterianâ
Sindroame Perioada de tratament; lotul de pacienti
Înaintea tratamentului Finalizarea tratamentului La 1 lunä dupä finalizarea La 3 luni dupä finalizarea
tratamentului tratamentului
de de de de de de de de
bazä control bazä control bazä control bazä control
Dureros 3,1± 3,0± 0,8± 1,6± 1,2± 1,6± 1,2± 1,7±
0,2 0,2 0 2*** +++ 0,2 ** 0 2*** +++ 0 3 *** 0 2 ***+ 0 3 ***
Disuric 3,1± 2,9± 1,7± 2,0± 1,6± 2,0± 1,6± 2,0±
0,2 0,2 0 2*** + 01 *** 01 *** 0,3 *** 01 *** 0,1**
Disfunctie 2,9± 2,9± 0,7± 1,4± 1,1± 1,6± 0,8± 1,6±
erectilä 0,2 0,1 0 2*** ++ 0,2 *** 0 2 ***+ 0,2 *** 0 2 ***++ 0,2 ***
Nota: Veridicitatea valorilor comparativ cu starea initialâ: * - p <0,05, ** - p <0,01, *** - p <0,001; între loturile examinate
(cercetate) la etapele respective ale studiului. + - p <0,05, ++ - p <0,01, +++ - p <0,001.
Tabelul S
indicele manifestàrilor sindroamelorpatologice în perioada de supraveghere la pacientii cu PC abacterianà
Sindroame Perioada de tratament; lotul de pacienti
Înaintea tratamentului Finalizarea tratamentului La 1 lunä dupä finalizarea tratamentului La 3 luni dupä finalizarea tratamentului
de bazä de control de bazä de control de bazä de control de bazä de control
Dureros б,4± б,1± 2,3± 3,7± 2,4± 3,9± 2,б± 3,7±
0,2 0,4 0 4 *** ++ 0 S *** 0 б *** ++ 0 4 *** 0,S *** + 0 4 ***
Disuric б,2± S,7± 2,8± 3,7± 2,8± 3,б± 2,8± 3,4±
0,4 0,4 0 3 ***+ 0,S *** 0,8 *** 0 4 *** 0 4 ***+ 0,1 **
Disfunctie erectilâ 4,4± 0,б 4,4± 0,4 2,1± 0 2***+ 3,0± 0,S *** 2,2± 0 4 ***+ 3,0± 0 4 *** 2,б± 0 4 ***+ 3,1± 0,S ***
Notà: Veridicitatea valorilor comparativ cu starea initialà: - p <0,0S, ** - p <0,01, *** - p <0,001; între loturile examinate (cercetate) la etapele respective ale studiului. + - p <0,0S, ++ - p <0,01, +++ - p <0,001.
În acest lot de pacienti, gradul de manifestare a sindromului dureros dupä finalizarea curei de tratament a fost de 1,5-2 ori mai mic decât în cel de control. Acest raport s-a mentinut pe tot parcursul perioadei de supraveghere ulterioarä. Rezultate analogice s-au înregistrat la evaluarea sindromului
disuric si a disfunctiei copulative comparativ cu lotul de control (tabelele 4 si S).
Dinamica modificärilor simptomelor pacientilor (IPSS si QoL) si a parametrilor obiectivi (Qmax, volu-mul de urinä rezidualä si al prostatei) este prezentatä în tabelul 6.
Tabelul б
Dinamica unor indicatori clinici la pacientii cu PC, care au primit tratament cu adenoprosin (n=33)
Indicatorul (valoarea medie) Înaintea tratamentului Dupä tratament
3 luni б luni
Numârul de mictiuni nocturne S,27±2,2 2,0б±1,8 1,39±0,34
Volumul de urinâ rezidualâ, ml 58,5±37,4 38,2±20,4 21,S±10,8
Viteza volumicâ maximâ a jetului urinar (Qmax), ml/s 1б,4±1,83 20,S1±1,04 23,9±2,1
Punctaj IPSS 18,13±1,11 S,2±1,6 7,1±2,S2
Indexul de evaluare a calitâtii vietii (QoL) 3,41±0,71 2,9±0,б2 2,72±0,б7
Volumul mictional (ml) 180,S±32,3 21S±28,4 23S±26,4
Punctajul mediu IPSS la toti pacientii inclusi în studiu (n=43) pânâ la tratament a constituit 17-18 puncte, dupâ tratamentul corespunzâtor (3 luni), la pacientii din lotul de bazâ a fost de 5,2±1,6, iar la cel de control (n=10) - 12,21±0,9.
Dinamica pozitivâ a simptomelor câilor urinare inferioare (SCUI) la pacientii cu PC, care au primit tratament complex, s-a manifestat la maximum câtre a sasea lunâ de supraveghere. Toti pacientii au remarcat scâderea numârului de mictiuni nocturne conform indicatorilor medii, practic, de 2,5 ori. De-osebirile dintre valorile comparate au o veridicitate statisticâ înaltâ (p <0,001).
Volumul de urinâ rezidualâ s-a redus conform valorilor medii cu 37 ml (la p <0,01). Viteza maximâ a
jetului urinar (Qmax) cätre luna a sasea de supraveghere a pacientilor a constituit 2З,9±2,1 ml/s. Deosebirile fatä de valoarea initialä medie sunt veridice statistic (p<0,05).
Suma de simptome ale afectiunii (IPSS) la pacientii din lotul de bazä s-a redus dupä sase luni de supraveghere cu 11,0 puncte (p=0,05) comparativ cu rezultatele investigatiei anterioare începerii terapiei. În structura SCUI s-a înregistrat reducerea simptomelor obstructive, precum si o dinamicä de diminuare a manifestärilor iritative ale afectiunii. Pacientii au raportat disparitia senzatiilor imperative de mictiune, scäderea numärului de mictiuni, inclusiv în timpul noptii, în conditiile unei stabilitäti relative a indicatorilor de diurezä diurnä.
те
Totusi, in pofida rezultatelor favorabile ale tra-tamentului pacientilor din acest lot, e de mentionat faptul ca la 6 (18%) pacienti cu PC, care au primit tratament cu adenoprosin, dupa 1-1,5 ani s-au manifestat semne de obstructie infravezicala (Q
> max,
volumul de urina reziduala, mictiuni nocturne). Datele mentionate anterior indica, la toti pacientii, prezenta altei patologii, responsabile pentru aparitia dereglarilor de mictiune (modificari sclerotice ale prostatei sau calculi prostatici), si impun o tactica de tratament noua.
La evaluarea rezultatelor tratamentului pacientilor cu PC am constatat ca, dupa finalizarea terapiei complexe (peste 2-2,5 luni), volumul pros-tatei la toti pacientii a avut tendinte de diminuare, in medie, potrivit datelor USG, cu 2,37±1,1cm3 (ta-belul 3). Acest fapt se explica, credem, prin jugularea procesului inflamator si reducerea fenomenelor de congestie in prostata sub influenta tratamentului, confirmata si prin cercetarile histologice [1, 14, 16]. Activitatea antiinflamatoare a produsului adenoprosin se manifesta in prostatita cronica abacteriana model prin restabilirea starii morfologice a epiteliului secretor, reducerea edemului interstitial, a congestiei vasculare si a numarului de asinusuri cu descuamare de prostata.
In lotul de comparatie (de control) de PC, pe parcursul primei luni dupa tratament, la 10 pacienti (100%) s-a inregistrat reducerea sindromului dureros. La 6 luni dupa tratament senzatiile de durere s-au mentinut la 2 pacienti (20%). Simptomele cailor urinare inferioare au avut urmatoarea dinamica: pana la tratament, numarul mediu de mictiuni a constituit 7,8±1,1 in 24 de ore, cu disconfort si dureri in uretra la finalul actului de mictiune. Dupa 6 luni, la exame-nul de control s-a constatat reducerea numarului de mictiuni in 24 de ore pana la 5,4±1,4 si a simptomelor cu caracter iritativ. Deosebirile dintre valorile medii comparate sunt semnificative, dar nu sunt veridice statistic, probabilitatea de eroare fiind de cel mult 40% (p >0,05).
Viteza volumica maxima a jetului urinar la pacientii din acest lot a crescut catre luna a 6-a dupa tratament pana la 22,1±1,1 ml/s, comparativ cu valoarea medie initiala (M=17,9±1,6 ml/s). Discon-fortul la mictiune catre perioada de timp evaluata s-a mentinut la 2 pacienti.
La examenul digital rectal de control nu s-au depistat durere si infiltratie focala in tesuturile pa-raprostatice si prostata nici la o supraveghere, ceea ce a coincis cu datele USG. Pe fundalul ameliorarii starii la pacientii din ambele loturi s-a inregistrat o ameliorare sau normalizare semnificativa a unei serii de indicatori clinici.
Tratamentul cu utilizarea preparatului entomo-logic a fost propus spre evaluare pacientilor insisi, la scala de 5 puncte. In lotul de pacienti studiat nu s-au obtinut aprecieri negative ale administrarii adenoprosinului. Practic, toti pacientii au remarcat eficienta inalta, comoditatea utilizarii preparatului, inclusiv in conditii de ambulatoriu.
Analiza rezultatelor obtinute ale tratamentului efectuat a demonstrat ca in lotul de pacienti de baza cu PCNB/SCDP III s-a inregistrat o ameliorare semnificativa a indicatorilor secretiei prostatice, a datelor urofluometriei, nivelului de PSA, precum si a statutului subiectiv (IPSS) comparativ cu lotul de control. De mentionat ca in lotul pacientilor de baza, la scala de simptome IPSS, s-a diminuat pre-ponderent simptomatologia iritativa. Administrarea in terapia complexa a pacientilor cu diferite forme de PC abacteriana (inflamatoare si neinflamatoare), a preparatului adenoprosin, care manifesta actiune antioxidanta si antiinflamatoare, in asociere cu metodele de fizioterapie moderne, creste semnifi-cativ eficienta tratamentului efectuat, amelioreaza calitatea vietii pacientilor si optimizeaza termenele de tratament, astfel incat cura de tratament poate fi redusa de la trei luni la 30 de zile.
In felul acesta, potrivit rezultatelor studiului efectuat, dintre toti pacientii cu prostatita cronica abacteriana investigati, cu sau fara simptome de dereglari de mictiune, la 27 (82%) dintre pacienti nu s-a depistat o alta afectiune responsabila pentru aparitia dereglarilor sus-mentionate. In cazul celor-lalti 6 (18%) pacienti, dupa un examen minutios si precizarea diagnosticului, s-a stabilit o alta patologie (scleroza de prostata sau calculi prostatici), care a si cauzat aparitia dereglarilor de mictiune.
Concluzii
Diagnosticul de PCNB/SCDP IIIA - la pacientii luati in studiu - a fost confirmat de cresterea productiei de NO de catre iNOS in leucocitele din sange, secretia prostatica si ejaculat - un marcher biochimic al afectiunii inflamatoare a prostatei.
Preparatul adenoprosin contribuie la ameli-orarea rapida si semnificativa a simptomatologiei generale, preponderent a celei iritative (la 81% dintre pacienti) si a indicatorilor urodinamici in primele 3-4 saptamani. Este eficient in prostatite cronice abacte-riane cu sau fara simptome de dereglari de mictiune atat in monoterapie, cat si in tratamentul complex.
Preparatul entomologic adenoprosin, in aso-ciere cu metodele moderne de fizioterapie, creste semnificativ eficienta tratamentului efectuat, amelioreaza calitatea vietii pacientilor si optimizeaza termenele de tratament.
Bibliografie
1. Bennet B.D., Cuberson D.E., Petty C.S. et al. Histopa-thology of prostatitis. In: J. Urol. 1990, vol. 143, p. 265A.
2. Dickson G. Prostatitis Diagnosis and treatment. In: Aust. Fam. Physician. 2013, Apr 42(4): 216-9.
3. Dumbraveanu I., Ciuhrii C., Tanase A. Anti-inflamatory activity of Adenoprosin in nonbacterial prostatitis. In: The Moldovan Medical Journal, December 2017, vol. 60, nr. 4.
4. Gudumac V. s.a. Metode de cercetare a metabolismului hepatic. Elaborare metodicé. Sub red. Gudumac V. USMF „Nicolae Testemitanu". Chijináu, 2012.
5. Hochreiter W., Ludwig M., Weidner W. et al. National Institutes of Health Chronic Prostatitis Symptom Index. In: Urologe, 2001;40: 16-17.
6. Krieger J.N., Nyberg L.Jr, Nickel J.C. NIH consensus definition and classification of prostatitis. In: JAMA 1999; 282(3): 236-237.
7. Nickel J.C., Alexander R.B., Schaeffer A.J. et al. Leucocytes and bacteria in men with chronic prostatitis/ chronic pelvic pain syndrome compared to asymptomatic controls In: J. Urol. 2007; 178: 818-822.
8. Schaeffer A.J. Clinical practice. Chronic prostatitis and the chronic pelvic pain syndrome. In: N. Engl. J. Med. 2006; 355(16): 1690-8.
9. Schaeffer A.J., Landis J.R., Knauss J.S. et al. Demographic and clinical characteristics of men with chronic prostatitis: the National Institutes of Health Chronic Prostatitis Cohort Study. In: J Urol 168: 593598, 2002.
10. Аляев Ю.Г., Шпоть Е.В., Султанова Е.А. Хронический простатит: оптимизация подходов к лечению. B: Рус. мед. журн. 2011, 19(32), 2057-2062.
11. Дубровин С.М., Муромцев А.В., Новикова Л.И. а2-макроглобулин: современное состояние вопроса B: Клин. лаб. диагностика. 2000, № 6. c. 3-7.
12. Кульчавеня Е.В., Неймарк А.И. Простатит. Диагностика и лечение: руководство. Москва: ГЭОТАР-Медиа, 2010. 256 c.
13. Коган М.И., Белоусов И.И. и др. Артериальный кровоток в простате при синдроме хронической тазовой боли/хроническом простатите. B: Урология. 2011; 3: 22-28.
14. Лоран О.Б., Велиев Е.И., Живов А.В. Хронический простатит - oдна болезнь? Урология. Москва: Бионика Медиа. 2009. c. 70-74.
15. Лоран О.В., Сегал А.С. Хронический простатит. Х Российский съезд урологов: Материалы. Москва, 2002; c. 209-222.
16. Мазо Е.Б., Школьников Е.М. Синдром хронической тазовой боли (обзор литературы). B: Consiliummedi-cum. 2008, № 10. № 4. c. 49-51.
17. Метельская В.А., Туманова Н.Г. Скрининг-метод определения уровня метаболитов оксида азота в сыворотке крови. B: Клиническая лабораторная диагностика. № 6, 2005, с. 15-18.
18. Сомова Л.М., Плеханова Н.Г. Оксид азота как медиатор воспаления. B: ВестникДВО РАН. 2006, № 2, с. 77-80.
19. Ткачук В.Н. Диагностика и лечение воспалительных заболеваний предстательной железы. B: Пленум Всероссийского общества урологов: Тезисы. Пермь, 1994.
20. Ткачук В.Н., Горбачев А.Г., Агулянский Л.И. Хронический простатит. Ленинград: Медицина, 1989, 184 с.
21. Черногубова Е.А. Маркёры воспаления при различных формах хронического абактериального простатита. B: Вестник урологии Urology Herald. 2018; 6(2): 44-53.
22. Черногубова Е.А. Маркеры воспаления в крови и секрете простаты пациентов с синдромом хронической тазовой боли. B: Известия учебных заведений. Северо-Кавказский регион, серия Естественные науки, 2011, с. 123-126.
23. Шангичев А.В. Состояния ферментной антиок-сидантной системы крови, секрета простаты и эякулята при стандартном лечении хронического абактериального простатита. B: Вестник РУДН, серия Медицина, 2009, №3.
24. Шангичев А.В. Оксид азота — Биохимический маркер воспаления хронического абактериального простатита/синдрома хронической тазовой боли (ХАП/СХТБ IIIA) B: Вестник РУДН, серия Медицина, 2010, № 4.
25. Шангичев А.В., Коган М.И., Черногубова Е.А. и др. Биохимические маркеры воспаления при хроническом абактериальном простатите/ синдроме хронической тазовой боли (ХАП/СХТБ III А). B: Кубанский научный медицинский вестник. № 6 (105), 2008.
26. Яровая Г.А. Калликреин-Кининовая система: новые факты и концепции (обзор). B: Вопросы медицинской химии, 2001, том 47 №1, с. 20-42.
Artur Colta, doctorand,
Catedra de Urologie si nefrologie chirurgicalä,
IP USMF „Nicolae Testemitanu",
tel.: 069322646,
e-mail: [email protected]
та
