CC BY
12ASPECTE CONTEMPORANE PRIVIND EPIDEMIOLOGIA, PATOGENIA §I DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL SALMONELOZELOR ENTERICE
Olga BURDUNIUC 2, Greta BALAN 2, Radu COJOCARU1
'Centrul National de Sänätate Publica, 2USMF Nicolae Testemitanu
Summary
The pecularities of the contemporary epidemiology, pathology and laboratory diagnosis of Salmonella
Food-borne infections - major problem ofpublic health - are triggered by the ingestion of food or water contaminated with microorganisms or their toxins. The definition of food-borne infections is still under debate, most of the diseases spread by food or water being classified as food-borne infections. Ingestion of contaminated food is the starting point for infection, disease occurring if the microbes multiply in food or produce significant amount of toxins.
Salmonella are pathogen through virulence and toxigenicity. Salmonella virulence is due to their capacity to bind, multiply and invade intestinal wall, while toxigenicity is due to exotoxins and endotoxins. There is no specific prophylaxis for enteric salmonellosis, prevention being based on hygiene measures and interception of ways of transmission. In Salmonella gastroenteritis, throughout the disease, during convalescence or in carriers, the etiologic agent is isolated from stool samples. Enrichment media are mandatory for Salmonella isolation. Molecular methods are based on DNA plasmid characterization or on identification of small heterogenicity regions in the bacterial chromosome.
Key-words: food poisoning, Salmonella, prophylaxis, bacteriological investigation.
Резюме
Особенности современной эпидемиологии, патологии и лабораторной диагностики сальмонеллёза
Пищевые токсикоинфекции (ПТ), проблема общественного здравоохранения, обусловлены приёмом пищи и/или воды зараженными микроорганизмами или их токсинами. Определение «пищевые токсикоинфекции» по прежнему под вопросом, большинство водных болезней или пищевые инфекции классифицируются как ПТ. Употребление инфицированной пищи является спусковым механизмом и может вызывать заболевания, если микроорганизмы размножаются в пищевых продуктах и/или выделяют большое количество токсинов. Сальмонеллы выражают свою патоген-ность вирулентностью и токсигенностью, обуславливающие их способность к адгезии, размножению и инвазии кишечника, синтеза экзотоксинов и эндотоксинов.
Специфическая профилактика энтерических сальмонеллозов не разработана. Общая профилактика основана на проведении ветеринарно-санитарных, санитарно-гигиенических и противоэпидемических мероприятий.
При сальмонеллезном гастроэнтерите в период заболевания, у реконвалесцентов и носителей, этиологический агент выделяется из фекалий. Среды обогащения являются обязательными для выделения сальмонелл. Молекулярные методы основаны на характеристике ДНК плазмид или выявлении некоторых специфических участков неоднородности бактериальной хромосомы.
Ключевые слова: пищевое отравление, Salmonella профилактика, бактериологическое исследование.
Introducere
Toxiinfectiile alimentare (TIA), care constituie o problemá majorá de sánáta-te publicá, sunt provocate de ingerarea alimentelor si/sau a apei contaminate cu microorganisme sau cu toxinele lor. De regulá, denumirea de TIA se referá la boala acutá de origine alimentará, care apare într-o perioadá scurtá de timp la persoanele care au consumat un anumit aliment contaminat si care se manifestá clinic prin fenomene digestive, posibil însotite de fenomene neurologice sau musculare. Alimentul contaminat este factorul ce declanseazá boala, care se va produce dacá agentii microbieni se vor multiplica în aliment si/sau produce cantitáti suficient de mari de toxine [1, 2, 46, 47].
Salmonelele sunt germeni ubicuitari, prezenti în intestinul mamiferelor, pásári-lor, reptilelor si insectelor. Circuitul salmo-nelelor în naturá include drept gazde atât specia umaná, cât si animalele [1].
Salmonelozele apar la om ca urmare a ingestiei de bacterii prezente în principal în alimente de provenientá animalá (animale infectate), dar maladia se poate dobândi si prin ingestia de alimente contaminate (materii fecale provenite de la animal sau om bolnav - purtátor de germeni) [1, 2].
Majoritatea salmonelelor care pro-duc TIA la om nu se manifestá clinic la animale. Principalele rezervoare pentru infectia umaná sunt reprezentate de pásári, bovine, ovine si porcine. La animale infectia este mtretinutá de reciclarea deseurilor din abatoare ca hraná pentru animale, transmiterea fecal-oralá si conta-minarea fecalá a ouálor. Salmonella poate fi mtálnitá si la animale de companie, din-tre acestea reptilele prezentând riscul cel mai mare de a adáposti bacteria [6].
Transmiterea la om are loc la con-tactul cu carcasele animalelor bolnave, laptele nepasteurizat sau ouále contaminate. Salmonelele se multiplicá în alimente în conditii de igiená necorespunzátoare, cum ar fi: modul defectuos de preparare,
contaminarea tncrucisatä a alimentelor deja preparate si depozitarea inadecvatä. Contaminarea cärnii cu sal-monele se produce, de regulä, în timpul sacrificärii ani-malului, iar în timpul eviscerärii bacteriile intestinale ajung în contact cu carnea. De asemenea, contaminarea de suprafatä poate avea loc în cursul transportärii carcaselor de animale. Prelucrarea termicä adecvatä determinä distrugerea bacteriilor, dar se pästreazä totusi riscul de contaminare a mâinilor, suprafetelor de lucru, inventarului de bucätärie si implicit a altor alimente aflate în mcäpere [6, 22, 34, 42].
Centrul European de Prevenire si Control al Bolilor (ECDC - European Centre for Disease Prevention and Control) §¡ Autoritatea Europeanä pentru Siguranta Alimentarä (EFSA - European Food Safety Agency) au raportat în 2007, în cele 27 de state-membre ale Uniunii Europene (UE), un numär de 151 995 de cazuri de salmonelozä la om, reprezentând o incidentä de 31,1 cazuri la 100 000 de locuitori. Este evident cä numärul cazurilor la om este puternic subestimat §i subraportat. O parte dintre cazurile apärute la om mentionate mai sus au fost detectate în cele 3 131 de focare epidemiologice de toxiinfectie alimentarä, 36 reprezentând 64,5% din numärul total al focarelor de TIA cu origine cunoscutä. Focarele epidemiologice de Salmonella au afectat 22 705 de victime, dintre care 14% au fost spitalizate, iar 23 au decedat. Salmonella Enteritidis §i Salmonella Typhimurium au reprezentat cauza a 95% din focarele provocate de un agent microbian cu serotip cunoscut [15, 49, 50].
În SUA, anual sunt raportate 1,4 milioane de cazuri de salmonelozä. Deoarece cazurile usoare nu sunt diagnosticate sau raportate, numärul real al infectiilor poate fi de 30 de ori mai mare. Cele mai frecvente serotipuri întâlnite sunt Typhimurium, Enteritidis, Virhovsi Hadar [26, 30, 43].
Cresterile periodice în izolarea anumitor serotipuri reprezintä fie introducerea unei noi surse de transmitere, fie aparitia unei epidemii mari. De exemplu, între anii 1976 si 1986, cresterea de cinci ori a izolatelor de S. Enteritidis s-a datorat ingestiei ouälor contaminate, în primul rând în nord-estul Statelor Unite ale Americii. Infectiile pornind de la aceastä sursä au continuat sä creascä si, din 1992, S. Enteritidis a depäsit S. Typhimurium si este cel mai frecvent serotip de Salmonella izolat în SUA si în tärile din Europa, sugerând o nouä pandemie globalä legatä, în primul rând, de praful de ouä infectat [12, 45].
Eforturile Organizatiei Mondiale a Sänätätii (OMS) de a reduce impactul bolilor diareice acute a stimulat fortificarea capacitätilor nationale de supra-veghere si räspuns, cu integrarea regionalä/globalä în reteaua de cooperare Global Salm Surv [28].
Cu toate cä analiza evolutiei incidentei sal-monelozelor pentru perioada 1996-2006 denotä o reducere de la 35,6%ooo la 21,0%ooo, râmân alarmante circulatia agentului patogen prin alimente si identificarea unor tulpini cu rezistentä sporitä la antibiotice [9].
Ponderea majorä a tulpinilor de Salmonella circulante la om si în produse de origine animalierä (carne, ouä) o constituie serotipurile Enteritidis si Typhimurium [7].
În ultimul timp, Uniunea Europeanä este pre-ocupatä tot mai mult de siguranta alimentelor. Au existat câteva situatii majore cu care s-a confruntat societatea si care au determinat aparitia si imple-mentarea Regulamentul Consiliului nr. l78/2002 de stabilire a principiilor si a cerintelor generale ale legislatiei alimentare si de instituire a Autoritätii Eu-ropene pentru Siguranta Alimentelor si de stabilire a procedurilor în domeniul sigurantei produselor alimentare [49, 50].
Autoritatea Europeanä pentru Siguranta Alimentelor (EFSA - European Food Safety Authority) joacä rol central în evaluarea riscurilor generate de noi produse alimentare sau de noi metode de productie si în elaborarea standardelor în domeniu. Contributia sa este salutarä, cu atât mai mult cu cât globalizarea comertului a dus la „globalizarea mi-croorganismelor" care pot contamina produsele alimentare [49].
La nivel mondial, OMS a organizat o retea international de supraveghere a circulatiei tulpinilor de Salmonella - GlobalSalm Surv. [34]. În plus, ECDC finanteazä reteaua Enter Net, o retea international de supraveghere a infectiilor prin Salmonella, Campylobacter §i Escherichia coli verotoxigenä (VTEC), care are ca obiectiv nrnbunätätirea activitätii de prevenire a infectiilor umane prin consolidarea supravegherii de laborator si monitorizarea circulatiei patogenilor enterici în tärile-membre ale UE. Reteaua Pulse Net Europe este un grup european de studiu al patogenilor enterici prin metode moleculare, care supravegheazä tulpinile de Salmonella si Escherichia coli enteropato-genä (EPEC), utilizând ca marker profilul de restrictie în câmp pulsator al ADN-ului genomic (PFGE) [15].
Sursele alimentare principale de râspândire a salmonelelor sunt: ouäle crude sau insuficient pre-lucrate termic, produsele care au la bazä aceste ouä (maionezä, creme), laptele sau lactatele crude, apa contaminatä, carnea si derivatele de carne, în special carnea de pasäre (cu precädere mezelurile din carne crudä). Fructele si legumele crude contaminate în cursul fertilizärii, irigärii, spälärii, transportului sau prelucrärii au fost incriminate în multe TIA, la fel si alimentele prelucrate de persoane care nu respectä normele elementare de igienä. Alimentele contaminate au de regulä aspect si miros obisnuit. Prin prelucrare termicä adecvatä majoritatea alimentelor contaminate devin inofensive. Au fost descrise de-a lungul anilor izbucniri epidemice de TIA determinate de salmonele având ca punct de plecare untul de arahide, cerealele uscate, ciocolata [4, 20, 40].
Salmonelele nu sunt distruse prin congelare (-20°C). La +2-3°C nu se mai multiplicä, dar râmân viabile. Se pot dezvolta bine la temperaturi cuprinse între 4°C si 54°C. Multiplicarea nu le este afectatä prin stocare în vacuum la temperatura de +4-6°C.
Salmonelele se pot multiplica în alimentele särate. Dehidratarea nu este favorabilä supravietuirii, dar un continut proteic ridicat (cum este cazul prafurilor de lapte sau ouä) poate contribui la supravietuirea agentului microbian [1, 6, 20].
Receptivitatea în salmonelozele enterice este generalä. Cauzele emergentei continue a TIA sunt:
- fenomenul de globalizare a rezervelor de hranä cu importul agentilor patogeni în zone geogra-fice noi;
- expunerea la riscuri legate de consumul alimentar imprudent (cälätori, refugiati, imigranti);
- modificäri ale microorganismelor (evolutia populatiei microbiene poate determina apari-tia unor noi patogeni, dezvoltarea unor tulpini virulente, rezistente la antibiotice, adaptate la conditii de mediu etc);
- modificäri la nivelul populatiei umane (cres-terea susceptibilitätii la infectii: nmbätränirea populatiei, malnutritia, imunosupresia si alte afectiuni subiacente);
- modificäri în stilul de viatä (consumul de alimente de tip fast food, de la vänzätori ambu-lanti) [9, 27].
În Republica Moldova, în contextul aproxi-märii legislatiei nationale cu legislatia comunitarä, în scopul protectiei sänätätii publice, precum si în scopul asigurärii unui nivel înalt de protectie a con-sumatorilor au fost elaborate si aprobate mai multe acte legislative si normative referitor la siguranta alimentelor, cum ar fi:
1. Legea nr. 78 din 18.03.2004 privind produsele alimentare, care transpune partial prevederile Par-lamentului European si Regulamentul Consiliului nr. l78/2002 de stabilire a principiilor si a cerintelor generale ale legislatiei alimentare si de instituire a Autoritätii Europene pentru Siguranta Alimentelor si de stabilire a procedurilor în domeniul sigurantei produselor alimentare (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L31 / 1 din 01/02/2002);
2. Legea nr. 221 din 19.10.2007 privind activi-tatea sanitar-veterinará;
3. Hotärärea Guvernului nr. 412 din 25.05.2010 pentru aprobarea Regulilor generale de igiená a produselor alimentare, care transpune prevederile Regulamentului Parlamentului European si Consiliu-lui Europei nr. 852/2004 din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 30 aprilie 2004, nr. L 139, pag. 1), modificat prin Regulamentul Comisiei Europene nr. 1019/2008 din 17 octombrie 2008 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 18 octombrie 2008, nr. L 277, pag. 7), precum si cu prevederile Regulamentului Comisiei Europene nr. 2074/2005 din 5 decembrie 2005 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 22 decembrie 2005, nr. L 338, pag. 27);
4. Hotärärea Guvernului nr. 435 din 28.05.2010 privind aprobarea Regulilor specifice de igiená a produselor alimentare de origine animalá, care transpune prevederile Regulamentului Parlamentului
European si Consiliului Europei nr. 853/2004 din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igiená care se aplica alimentelor de origine animalá (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 139 din 30 aprilie 2004, pag. 55-205), modificat si completat prin Regulamentul nr. 2074/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 338 din 22 decembrie 2005, pag. 27), Regulamentul nr.2076/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 338 din 22 decembrie 2005, pag. 83), Regulamentul nr. 1662 /2005 al Comisiei din 6 decembrie 2006 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L320 din 18 noiembrie 2006, pag. l), Regulamentul Consiliului Europei nr. 1791/2006 din 20 noiembrie 2006 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 363 din 20 decembrie 2006, pag. l), Regulamentul Comisiei Europene nr. l243/2007 din 24 octombrie 2007(Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 281 din 25 octombrie 2007, pag. 8), Regulamentul Comisiei Europene nr. 1020/2008 din 17 octombrie 2008 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 277 din 18 octombrie 2008, pag. 8);
5. Hotárarea Guvernului nr. 221 din 16.03.2009 cu privire la aprobarea Regulilor privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, care transpune prevederile Regulamentului (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei Comunitátilor Europene din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare (publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 338 din 22 decembrie 2005, p.1-26) si Regulamentului (CE) nr. 1441/2007 al Comisiei Comunitiátilor Europene din 5 decembrie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2073/2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 322 din 7 decembrie 2007.
Recent a fost aprobatá - prin HG nr. 747 din 03.10.2011 - Strategia in domeniul sigurantei alimentelor pentru anii 2011-2015.
Nomenclatura Salmonella spp. - viziune contemporaná
Genul Salmonella constá din douá specii: Salmonella enterica si Salmonella bongori. Specia Salmonella enterica include 6 subspecii: enterica, salamae, arizonae, diarizonae, houtenae si indica, cu peste 2500 de serovariante, clasificate pe baza antigenelor O -(somatic), H - (flagelar) si Vi - (polizaharidic). ín con-formitate cu prevederile Comitetului International de Bacteriologie Sistemicá, Salmonella choleraesuis este inclusá ca serovariantá a speciei S. enterica [26, 30]. Sunt adoptate noi reguli de inregistrare a serovari-antelor de salmonele. Denumirile genului si speciei scrise cursiv sunt completate cu serovarianta scrisá cu majusculá, necursiv: Salmonella enterica serovarianta Typhimurium, Salmonella entericaTyphimurium, Salmonella Typhimurium [13].
Patogenie
Salmonelele isi manifestá patogenitatea prin virulentá si toxigenitate. Ele invadeazá epiteliul in-
testinal si foliculii mezenterici, determinand afluenta celulelor cu proprietati fagocitare. Sunt declansate reactii inflamatorii locale: hipersecretie de mucus, eliberare de prostaglandine care activeaza adeni-latciclaza din celulele epiteliale intestinale, are loc blocarea pompei de sodiu, cu inhibarea retrore-sorbtiei sodiului si acumularea de lichide in lumenul intestinal [34].
Virulenta salmonelelor se manifesta prin ca-pacitatea lor de a se atasa, multiplica si de a invada peretele intestinal [1, 6].
Fenomenul de aderenta implica, pe de o parte, fimbriile sau adezinele de suprafata ale salmonelelor si, pe de alta parte, receptorii glicoproteici de la nivelul microvililor. La contactul cu enterocitul, bacteriile dezvolta pe suprafata apendici proteici mai grosi decat flagelii si fimbriile, care se lipesc de enterocit, dupa alipire urmand un proces energo-dependent de invazie a enterocitului [19, 41]. Exista mai multe mecanisme implicate in acest proces, ele presupunand un puternic influx de ioni de calciu in celula. Citoplasma enterocitului se evagineaza in jurul bacteriilor atasate, urmand un proces de pino-citoza. Bacteria continua sa se replice intracelular. Au fost identificati loci genici implicati in procesul de patrundere a salmonelelor in celula-gazda [16, 23, 38]. Printre acestia se numara determinant care codifica pentru structuri de suprafata, cum ar fi flagelii, lipopolizaharidul (LPS) sau pilii de tip 1, care faciliteaza contactul bacteriei cu celula eucariota. Atasarea salmonelelor nu se face doar de enterocite, ci si de celulele M prezente la suprafata placilor Peyer [10, 17, 18].
Salmonelele isi manifesta toxigenicitatea de exo- si endotoxine. Dintre exotoxine, importante sunt enterotoxina (o proteina termolabila asema-natoare configurational cu enterotoxina LT a Vibrio cholerae) si citotoxina (proteina membranara, de asemenea termolabila). Enterotoxina prezinta o sub-unitate B cu care se fixeaza de gangliozidul GM1 din peretele enterocitului si subunitati A care patrund in celula activand adenilatciclaza [5].
Simptomatologia infectiei enterice cu Salmonella
Manifestable infectiei enterice apar, de regula, la 6-72 ore de la ingestia bacteriilor (alimentelor contaminate). Doza infectanta este mica, majori-tatea literaturii de specialitate mentionand pragul de 100 de celule, desi sunt si studii care au aratat ca este suficienta o singura salmonela viabila pentru a contracta maladia [21, 25]. Bariera gastrica este tre-cuta mai usor de bacterii, in conditii de aclorhidrie sau hipoclorhidrie, rezectii gastrice, imunodepresii congenitale sau dobandite.
Sunt mai predispusi la infectii cu salmonele nontifoide pacientii cu anemie pernicioasa, pacientii aflati in tratament cu antiacide, blocante de receptori H2 sau corticosteroizi [20]. Exista o corelatie dove-dita intre rapiditatea debutului si forma clinica de boala: cu cat debutul este mai timpuriu, cu atat se
asteaptä o formä mai severä de boalä, cu evolutie mai prelungitä. În schimb, nu s-au semnalat variatii ale dozelor infectante în functie de vârstä. Vârstele extreme (copiii sub 3 ani si vârstnicii) pot prezenta infectii generalizate [20, 31, 33, 35, 39].
Manifestärile acute ale gastroenteritei salmone-lozice includ greatä, crampe abdominale si diaree. Febra este aproape constantä. Värsäturile sunt mai rar prezente, comparativ cu diareea. La acest tablou, se pot asocia cefaleea, inapetenta, mialgiile si ar-tralgiile. Uneori boala poate debuta ca un sindrom pseudogripal. Manifestärile toxiinfectiei salmonelo-zice (diaree, crampe abdominale, febrä) pot persista câteva zile. Majoritatea formelor moderate se vinde-cä färä tratament antibiotic. Simptomele intestinale pot fi însotite de o deshidratare masivä, în special la sugari si la copiii mici [2, 26].
La persoanele cu un sistem imun afectat sau care asociazä diverse alte patologii, salmonelele pot trece în circulatie si pot determina infectii severe. Douä serotipuri (Dublin si Cholerae suis) prezintä o virulentä crescutä si sunt responsabile de majoritatea formelor generalizate de boalä [42].
Infectia necomplicatä cu Salmonella se vindecä de regulä în 5-7 zile si de multe ori nu necesitä tratament, dacä persoana afectatä nu se deshidrateazä rapid sau dacä infectia mmâne strict localizatä la nivel intestinal. Persoanele cu diaree severä pot necesita rehidratare oralä sau, în cazurile severe, parenteral. Tratamentul cu antibiotice se indicä cu precädere în formele care depäsesc sfera intestinalä sau în cazul infectiilor persistente. Unele tulpini de Salmonella au dezvoltat rezistentä la antibiotice, incriminatä în acest proces fiind din ce în ce mai mult folosirea anti-bioticelor în zootehnie, pentru promovarea cresterii animalelor [32].
Aproximativ 5% din pacientii care dezvoltä o patologie interstinalä salmonelozicä fac si bacte-riemie. Este vorba în principal de pacientii imuno-compromisi. Orice zonä anatomicä poate gäzdui o contaminare bacterianä pe cale hematogenä. Infectiile focale includ artrita septicä, meningita, osteomielita, colangita, pneumonia, endocardita, abcesele [8, 14, 20, 29].
Patologiile cele mai frecvent descrise, apäru-te dupä o infectie salmonelozicä sau la purtätorii cronici de salmonele, sunt cele cu tropism articular: artrite septice reactive, sindromul Reiter, spondilitä ankilozantä. A fost incriminatä în aparitia acestor complicatii o predispozitie geneticä (apartenenta la clasa I HLAB27 de histocompatibilitate). Eradicarea portajului la acesti pacienti nu stopeazä evolutia bolii reumatismale. Sindromul Reiter apare de regulä dupä 1-3 säptämân¡ de la infectia intestinalä si asociazä artrita cu conjunctivitä si cu uretritä. De asemenea, unele persoane cu sindrom Reiter pot dezvolta entezopatie (inflamatie la locul insertiei tendonului pe os). În unele cazuri, pot fi prinse articulatiile co-loanei vertebrale. Durata simptomelor prezintä mari variatii individuale, datele din literaturä estimând
rezolvarea bolii in decursul unui an. Existá situatii in care afectiunea se poate croniciza [24, 48].
Rezistenta salmonelelor la antibiotice
ín anii '80 ai sec. XX, salmonelele erau incá bacterii sensibile la antibiotice, pentru ca 10 ani mai tarziu sá se inregistreze multe tulpini rezistente la ampiciliná, cloramfenicol sau asocierea trimethoprim + sulfametoxazol [3, 44].
Rezistenta la fluorochinolone apare, de regulá, ca urmare a unor mutatii in genomul bacterian. Nu s-a constatat un fenomen semnificativ de rezistentá al salmonelelor la fluorochinolone atunci cand aces-tea au fost introduse in terapia umaná. Fenomenul insá a atins proportii odatá cu introducerea pe piatá a fluorochinolonelor de uz veterinar, semnalandu-se intai rezistenta salmonelelor izolate de la animalele de consum si din alimente, apoi si a tulpinilor izolate de la om [28].
ín anul 2000 frecventa tulpinilor rezistente la fluorochinolone a constituit in unele tári europene de la 22% (5. Paratyphi) paná la 36% (5. Typhi) [37]. La fel au fost inregistrate si tulpini netifoide rezistente la fluorochinolone - 8% 5. Typhimurium si 5. Enteritidis, cca. 40% 5. Virchowsi 70% 5. Hadar [47].
ín prezent, tulpinile multirezistente sunt frec-vent izolate, inregistrandu-se si cazuri de tulpini de 5almonella cu un tip de rezistentá care se mentine chiar si atunci cand antibioticele la care s-a dezvoltat rezistenta sunt scoase din uz. Aparitia primei sal-monele (serotipul Choleraesuis) rezistente la toate antibiotice, inclusiv cefalosporine de generatia a treia si fluorochinolone, este alarmantá, deoarece S. Choleraesuis poate provoca infectie invazivá severá la om [11, 37, 45].
Emergenta tulpinilor multirezistente, inclu-zand aici rezistenta atat la fluorochinolone, cat si la cefalosporine de generatia a treia, limiteazá in mod considerabil posibilitátile de tratament [28].
Prevenirea toxiinfectiilor determinate de Salmonella
Nu este disponibilá o profilaxie specificá pentru salmonelozele enterice, baza prevenirii constituind-o másurile igienico-sanitare de neutralizare a surselor si interceptarea cáilor de transmitere.
Prevenirea in colectivitate poate fi efectuatá prin prelucrarea adecvatá a alimentelor, acordandu-se o atentie deosebitá cárnii de pasáre si derivatelor acesteia, ouálor. Carnea trebuie sá fie prelucratá la temperaturi de peste 70°C. Fierberea ouálor paná la intárirea albusului poate garanta distrugerea salmonelelor. O atentie specialá trebuie acordatá alimentelor care se prepará pentru sugari si copiii mici, pentru varstnici si imunodeprimati (incluzand aici diabeticii, gravidele, pacientii infectati HIV, cei cu neoplazii si transplantatii). Trebuie evitat consumul de alimente preparate pe bazá de ouá crude (maio-neze, inghetate). Alimentele neprelucrate nu trebuie conservate in acelasi loc cu cele prelucrate [6, 39].
Mainile trebuie spälate atat inainte de ince-perea prelucrärii alimentelor, cat si dupä. Instruirea corectä a celor care prelucreazä alimentele poate preveni contaminarea incrucisatä care poate sta la baza unei izbucniri epidemice.
Mäsura industrialä de prevenire ar fi, tratarea prin iradiere a cärnii de pui in momentul sacrificärii animalului, fiind eficientä pentru eliminarea bacteriilor de tipul E.coli O157:H7, Salmonella si Campylobacter. Aceeasi metodä este aplicabilä si la furajele pentru animale, contaminate cu Salmonella [20, 40].
Diagnosticul de laborator al salmonelozelor
Asigurarea calitätii investigatiilor de laborator este o strategie indispensabilä a sistemului de su-praveghere/monitorizare si este posibilä prin par-ticiparea laboratoarelor de referintä in Programele internationale de control extern si implementarea Programelor Nationale similare.
ín gastroenteritele salmonelozice, pe toatä durata bolii, in covalescentä si la purtätori agentul etiologic se izoleazä prin coproculturä. ín perioada de debut, salmonelele trebuie cäutate insä in vomis-mente si, din ratiuni epidemiologice - in resturile alimentare. Mediile de imbogätire sunt obligatorii in protocolul de izolare a salmonelelor. insäman-tarea dupä imbogätire se face pe mediile selective (conventionale sau cromogene), urmand apoi etapa de identificare pe baza caracterelor biochimice si antigenice [13, 20, 26].
Metodele moleculare se bazeazä pe caracteri-zarea plasmidelor ADN: tiparea profilului plasmidic, identificarea genelor de virulentä plasmid-mediate sau pe identificarea unor regiuni de heterogenitate din cromozomul bacterian: ribotipie, secventiere (RCCS - random cloned chromosomal sequence, IS200 - insertion sequence) , PFGE/VNTR si metodele bazate pe PCR: RFLP, RAPD, ERIC-PCR, REP-PCR [27].
Bibliografie
1. Barzoi D. et al., Toxiinfectiilealimentare, Bucurejti, Ed. Diacon Coresi, 1999.
2. Buiuc D., Negut M., Tratat de Bacteriologie medicalá (editia a 2-a), Bucurejti, Ed. Medicalä, 2008.
3. Chiu C. et al., In vitro evaluation of intracellular activity of antibiotics against non-typhoid Salmonella, in: J. Antimicrob. Agents, 1999, p. 47-52.
4. Chiu C. et al., „Salmonella enterica"serotype Choleraesuis: epidemiology, pathogenesis, clinical disease and treatment, in: Clin. Microb. Rev., 2004, p. 311-322.
5. Chopra A. et al., Role of Salmonella enterotoxin in overall virulence of the organism, in: Microbial Pathogenesis, 1999, nr. 27(3), p.155-171.
6. Ciufecu C., Toxiinfectia alimentará cu Salmonella. Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile, Ed Polirom, 2002, p.136-148.
7. Cohen J. et al., Extra-intestinal manifestations of Salmonella infections. Medicine (Baltimore), 1997, p. 349-388.
8. Cohen P., The risk of endothelial infection in adults with Salmonella bacteremia, in: Ann. Intern. Med., 1978, p. 931-932.
9. Cojocaru R. et al., Monitoringul circulatiei tulpinelor de Salmonella în Republica Moldova. A Xl-a Reuniune Anualä de Microbiologie. Mamaia, 2007, p. 11.
10. Collazo C., Galan J., The invasion-associated type III protein secretion in Salmonella Gene, 1997, nr. 192, p. 51-59.
11. Davis M. et al., Multiresistant clones of Salmonella enterica: the importance of dissemination, in: J. Lab. Clin. Med., 2002, p. 135-141.
12. Dunne E. et al., Emergence of domestically-acquired ceftriaxone-resistant Salmonella infections associated with AmpC ß-lactamase, in: JAMA, 2000, p. 3151-3156.
13. Farmer J. et al., Enterobacteriaceae. Introduction and identification. in: Manual of Clinical Microbiology. 9-th ed., Washington DC: ASM Press. 2007, p. 649-669.
14. Fernandez-Guerrero M., Infectious endocarditis due to non-typhi Salmonella in patients infected with HIV: report of two cases and review, in: Clin. Infect. Dis., 1996, nr. 22, p. 853-855.
15. Galanis E., Web-based surveillance and global Salmonella distribution, 2000-2002, in: Emerg. Infect. Dis., 2006, p. 381-388.
16. Galan J., Molecular genetic bases of Salmonella entry into host cells Mol, in: Microbiol., 1996, nr. 20, p. 263-271.
17. Galan J., Salmonella entry into mammalian cells: different yet converging signal transduction pathways?, in: Trends Cell. Biol., 1994, p. 196-199.
18. Garcia del Portillo F. et al., Salmonella invasion of nonphagocytic cells induces formation of macropi-nosomes in the host cell, in: Infect. Immun., 1994, p. 4641-4645.
19. Ginocchio C. et al., Contact with epithelial cells induces the formation of surface appendages on Salmonella typhimurium, in: Cell, 1994, nr. 76, p. 717-724.
20. Hohmann E., Nontyphoidal salmonellosis, in: Clin. Infect. Dis., 2001, p. 263-269.
21. Hockin J., An international outbreak ofSalmonella nima from imported chocolate, in: J. Food. Prot., 1989, nr. 52 (1), p.51-54.
22. Ivana S., Manual de Microbiología alimentelor. Lucrári practice. Bucurejti, Ed. çtiintelor medicale, 2007.
23. Li J. et al., Relationship between evolutionary rate and cellular location among the inv/spa invasion proteins of Salmonella enterica, in: Proc. Natl. Acad. Sci., 1995, p. 7252-7256.
24. Laitio P., HLA-B27 modulates intracellular survival of Salmonella enteritidis in human monocytic cells, in: Eur. J. Immunol., 1997, p. 1331-1338.
25. Mintz E., Dose-response effects in an outbreak ofSalmonella enteritidis, in: Epidemiol Infect., 1994, p. 1323.
26. Nataro J., et al. Escherichia, Shigella and Salmonella, in: Manual of Clinical Microbiology. 9-th ed. Washington DC: ASM Press. 2007, p. 670-687.
27. Näjcutiu A., Toxicoinfectiile alimentare determinate de bacterii din genul Salmonella. Diagnosticul de laborator, în: Medicina modernä. 2010, vol. XVII, p. 566-570.
28. OMS: http://www.who.int
29. Oskoui R. et al., Salmonella aortitis: a report of successfully treated case with a comprehensive review of the literature, in: Arch. Intern. Med. 1993, p. 517-525.
30. Parry C., Management of multiple drug-resistant Salmonella infections, in: Management of Multiple Drug-Resistance Infections. Humana Press, Totowa. 2004, p. 189-208.
31. Parry C. et al., Typhoid fever, in: N. Engi. J. Med., 2002, p. 1770-1782.
32. Parkhill J., Complete genome sequence of a multiple drug resistant Salmonella enterica serovar Typhi CT18, 2001, p. 848-852.
33. Pegues D. et al., Salmonella species, including Salmonella typhi, in: Mandell, Douglas, and Bennett's Principles and practice of infectious diseases, ed. 6, 2005, p. 2636-2654.
34. Polotosky Y., Dragunsky E., Khavkin T., Morphologic evaluation of the pathogenesis of bacterial enteric infections, in: Crit. Rev. Microbiol., 1994, p.161-20.
35. Ramos J. et al., Clinical significance of primary versus secondary bacteraemia due to non typhoid Salmonella in patients without AIDS, in: Clin. Inf. Dis., 1994, p. 777780.
36. Ribot E. et al., Salmonella enterica typhimurium DT 104 isolated from humans, United States, 1985,1990 and 1995, in: Emerg. Infect. Dis. 2002, p. 387-391.
37. Shanahan P. et al., Characterization of multi-drug resistant Salmonella typhi isolated from Pakistan, in: Epidemiol. Infect. 2000, p. 9-16.
38. Shea J. et all., Identification of a virulence locus encoding a second type III secretion system in Salmonella typhimurium, in: Proc. Natl. Acad. Sci., 1996, p. 25932597.
39. Shimoni Z. et al., Nontyphoid Salmonella bacteriemia: age-related differences in clinical presentation, bacteriology, and outcome, in: Clin. Infect. Dis. 1999, p. 822-827.
40. Scallan E., Angulo F., Surveillance for foodbornediseases in M'ikanatha NM, Lunfield R, van Beneden CA, de Valk H (eds), Infectious Disease Surveillance, in: Blackwell Publishing, 1st ed, 2007.
41. Suarez M, Russmann H., Molecular mechanisms of Salmonella invasion: the type III secretion system of the pathogenicity island 1, in: Intern. Microbiol., 1998, nr. 1, p. 197-204.
42. Tauxe R., Pavia T., Salmonellosis: Nontyphoidal, in Evans SA, Brachman SP (eds.) Bacterial Infections of Humans, Ed. Plenum Medical Book Company, New York, 1998, p. 613-630.
43. Threlfall E. et al., Antimicrobial drug resistance in isolates ofSalmonella enterica from cases of salmonellosis in humans in Europe in 2000: results of international multi-centre surveillance, in: Euro Surveill, 2003, nr. 8(2), p. 41-45.
44. Threlfall E., Increasing spectrum of resistance in multiresistant Salmonella typhimurium. in: Lancet, 1996, nr. 347(9007), p. 1053-1054.
45. Threlfall E., Multiresistant Salmonella typhimurium DT 104: a truly international clone, in: J. Antimicrob. Chemother., 2000, p. 7-10.
46. Todar's Online Textbook of Bacteriology, www.test-bookofbacteriology.net
47. Toma F., Bacteriologiemedicalà, University Press, Târgu Mure?, 2006.
48. Virtala M. et al., HLA-B27 modulates the survival of Salmonella enteritidis in transfected L cells, possibly by impaired nitric oxide production, in: Infect. Immun., 1997, p. 4236-4242.
49. http://ec.europa.eu/food/food/foodlaw
50. www.hpa.org.uk
Prezentat la 16. 11.2011 Olga Burduniuc, cerc. stiint., Centrul National de Sänätate Publica tel. serv.: (022) 57- 47-03; mob.: 079579205 e-mail: oburduniuc@rambler.ru
