CC BY
219. Gheorghe Ostrofet: Între vis si realitate. In: Sànàtate Publicà, Economie si Management în Medicinà, 2018, nr. 3(77), p. 70. ISSN: 1729-8687.
Ovidiu Tafuni, conferentiar universitar, IP USMF Nicolae Testemitanu, e-mail: ovidiu.tafuni@usmf.md
ACCIDENTELE LA LOCUL DE MUNCÁ (REVIZIE A LITERATURII)
Aliona TIHON,
IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemifanu
Rezumat
Pe langa vietile pierdute si suferintele lucrütorilor si ale fami-liilor acestora, accidentele afecteaza afacerile si societatea tn ansamblu. Maiputine accidente tnseamna maiputine buletine medicale, ceea ce duce la costuri mai mici si la tntreruperi mai mici ale procesului de productie. De asemenea, angajatorii reduc cheltuielile de recrutare si instruire a noilor angajati si se poate reduce costul pensionarii anticipate si al platilor de asigurare. Pentru a preveni accidentele la locul de munca, angajatorii trebuie sa stabileasca un sistem de management al sigurantei, care sa includa proceduri de evaluare si moni-torizare a riscurilor.
Cuvinte-cheie: angajat, angajator, accidente la locul de munca
Summary
Accidents at work (Literature review)
As well as the cost in terms of lost lives and suffering to workers and their families, accidents affect business and society as a whole. Fewer accidents mean fewer sick leaves, which result in lower costs and less disruption of the production process. It also saves employers the expense of recruiting and training new staff and can cut the cost of early retirement and insurance payouts. To prevent accidents occurring in the workplace, employers should establish a safety management system that incorporates risk assessment and monitoring procedures.
Keywords: employee, employer, accidents at the workplace Резюме
Несчастные случаи на производстве (oбзор литературы)
Наряду с потерянными жизнями и страданиями рабочих и их семей, несчастные случаи затрагивают бизнес и общество в целом. Меньшее количество несчастных случаев означает меньшее количество больничных ли-
стов, что приводит к снижению затрат и меньшему нарушению производственного процесса. Это также экономит работодателям затраты на набор и обучение новых сотрудников и может снизить стоимость досрочного выхода на пенсию и выплаты по страхованию. Для предотвращения несчастных случаев на рабочем месте работодатели должны создать систему управления безопасностью, которая включает в себя процедуры оценки рисков и мониторинга.
Ключевые слова:работник, работодатель, несчастные случаи на производстве
Introducere
Medicina muncii este o componentâ esentialâ a sânâtâtii ocupationale. În acest context mentionâm un element de fond, si anume conditiile de munca, care sunt susceptibile de a provoca atingeri ale sânâtâtii prin:
- accidente de muncâ, inclusiv intoxicatii acute,
- boli profesionale,
- maladii legate de locul de muncâ [9].
Pânâ în prezent, s-au înregistrat acumulâri uriase cantitative si salturi calitative în toate sferele activitâtii umane. S-au realizat cercetâri tot mai adân-ci în cunoasterea macro- si microcosmosului - de la descifrarea norilor galactici si a antimateriei pânâ la intimitatea intracelularâ a mecanismelor genetice. Cu toate acestea, zilnic, în fiecare tarâ, existâ muncitori care nu se mai întorc seara la câminele lor din cauza accidentelor de muncâ si a bolilor profesionale.
Scopul studiului realizat constâ în revizuirea literatului privind accidentele la locul de munca.
Materiale si metode
t
Materialul luat în studiu este reprezentat de datele informative biografice si medicale, care permit corelarea consecintelor sociale cu problematica medicinei muncii legate de victimele accidentelor la locul de muncâ.
Rezultate si discutii
» *
„Accidentele de muncâ fac mai multe victime în fiecare an decât râzboaiele", sustine Guy Ryder, directorul general al Organizatiei Internationale a Muncii (OIM). Cu toate acestea, bolile profesionale nu sunt mentionate nicâieri în rapoartele anuale ale Organizatiei Mondiale a Sânâtâtii (OMS) privind primele zece boli mortale din lume [12].
Statisticile elaborate de Organizatia International a Muncii si raportate la data de 29 iunie 2008 cu ocazia celui de-al XVIII-lea Congres mondial cu privire la securitatea si sânâtatea în muncâ, organi-zat la Seul (Coreea de Sud) împreunâ cu Asociatia International pentru Securitate Socialâ (ISSA) si Agentia Coreeanâ pentru Securitate si Sânâtate
Ocupationalä (KOSNA), au evidentiat consecintele serioase ale accidentelor de muncä si ale bolilor profesionale la nivel mondial.
Aceste statistici au fost confirmate si de cel deal XIX-lea Congres mondial cu privire la securitatea si sänätatea în muncä, organizat la Istanbul (Turcia) în perioada 11-15 septembrie 2011 de Organizatia International a Muncii, estimându-se cä în anul 2008, la nivel mondial, au fost înregistrate 2,34 mili-oane de persoane decedate ca urmare a accidentelor de muncä si a bolilor profesionale, din care 321.000 decese provenite din accidente de muncä si 2,02 mili-oane provenite din variate boli profesionale: 29,0% -cancere profesionale, 21,0% - boli circulatorii, 25,0% - maladii cauzate de agenti patogeni etc.
Astfel, media zilnicä globalä de decese provocate de accidentele de muncä si bolile profesionale se ridicä la peste 6300 de persoane. În fiecare zi, la nivel mondial, au loc circa 850.000 de incidente minore legate de riscurile ocupationale, iar costurile directe si indirecte ale acestor accidente sunt estimate la 2,13 miliarde de euro anual la nivel global [19]. Totodatä, în anul 2008 s-a înregistrat un numär de 317 milioa-ne de muncitori accidentati în procesele de muncä, evenimente în urma cärora au absentat de la serviciu cel putin patru zile sau mai multe.
Tot în aceste statistici s-a estimat faptul cä anual 4,0% din produsul intern brut, la nivel global, reprezintä cheltuieli si pierderi în urma accidentelor de muncä si a bolilor profesionale.
Data de 28 aprilie, la nivel international, este o zi dedicatä comemorärii celor care si-au pierdut viata în urma accidentelor de muncä si a bolilor profesionale, de asemenea este ziua special dedicatä promovärii securitätii si sänätätii în muncä. Din anul 2003, Organizatia International a Muncii a constatat si a subliniat necesitatea prevenirii accidentelor si a problemelor de sänätate la locul de muncä cu ajutorul dialogului social si tripartit [2].
Din cauza raportärii insuficiente si a diversitätii sistemelor utilizate de statele-membre pentru înre-gistrarea si comunicarea accidentelor de muncä si a bolilor profesionale, este imposibil sä concluzionäm cu certitudine dacä informatiile disponibile la nivel mondial reflectä sau nu cu exactitate situatia realä. Ca räspuns la aceste provocäri, OIM a adoptat standar-de internationale în vederea stabilirii unei abordäri armonizate a managementului securitätii si sänätätii în muncä (SSM), care include raportarea accidentelor de muncä si a bolilor profesionale. De asemenea, tre-buie remarcat faptul cä Programul SafeWork al OIM, cu sprijinul Uniunii Europene si al Agentiei Suedeze de Dezvoltare International, elaboreazä în prezent linii directoare pentru perfectionarea sistemului de înregistrare si comunicare a accidentelor de muncä si a bolilor profesionale [9, 10, 11].
Statisticile Uniunii Europene, cu toate defi-cientele generate de incompleta comparabilitate a datelor, au relevat faptul cä în cursul unui an al deceniului precedent, din 120 milioane de persoane angajate în 15 state-membre, aproximativ 5 milioane au suportat un accident de muncä care a determinat o incapacitate temporarä de muncä mai mare de trei zile. Anual, în aceste täri circa 6000 de accidente de muncä se soldeazä cu decesul lucrätorului.
Fiecare accident mseamnä suferinte fizice si psihice, pierderi de venituri s.a. pentru cei implicati -victime, familie, prieteni, dar si o pierdere de timp de muncä pentru organizatia în care are loc evenimen-tul si pentru societate. La nivel mondial, investigatiile efectuate de Biroul International al Muncii indicä un cost direct al accidentelor si bolilor profesionale de aproximativ 1,0% din produsul national brut, în timp ce pierderile totale datorate acestor evenimente constituie în tarile dezvoltate 2-4% din produsul national brut [9, 10].
Datele sistemului de asiguräri sociale de accidente din Germania aratä cä în tarä, acum un secol, în fiecare an, în accidente de muncä mureau 10.000 de angajati. Mäsurile luate de-a lungul timpului au dus la scäderea acestora la mai putin de 500 în anul 2018, iar în privinta incidentelor la locul de muncà, acestea au fost reduse la jumätate în ultimii 20 de ani.
Conform Eurostat, tärile Uniunii Europene cu cea mai mare ratä a accidentelor mortale produse la locul de muncä sunt: România (7,1), Letonia (6,0), Lituania (5,6) si Bulgaria (5,4). Printre cele mai sigure state din acest punct de vedere se numärä Olanda (1 accident mortal la 100.000 muncitori), Grecia (1,2), Finlanda (1,2) si Germania (1,4). Anual, în lume se produc peste 2,3 milioane de decese în urma accidentelor de muncä si a vätämärilor profesionale [9, 10, 11].
Angajatii din Republica Moldova pierd peste 10.000 de zile de lucru din cauza accidentelor produse la locul de muncä, conform datelor Biro-ului National de Statisticä (BNS) si ale Organizatiei Internationale a Muncii. Totalul zilelor de muncä pierdute de cätre angajatii moldoveni din cauza datä constituie 12.997.
Potrivit datelor Ministerului Sänätätii, Muncii si Protectiei Sociale, în Moldova se produc în jur de 450 de accidente de muncä în fiecare an. Din numärul total, aproximativ 50 de cazuri sunt grave, iar între 35 si 40 se soldeazä cu deces. Totodatä, informatiile Organizatiei Internationale a Muncii aratä cä tara noasträ are o ratä de 5,2 a accidentelor mortale produse la locul de lucru. Este de douä ori mai mult decât media în Uniunea Europeanä - 2,3.
Pe parcursul anului 2013, au fost înregistrate oficial 445 de accidente la locul de muncä, potrivit
datelor Inspectoratului de Stat al Muncii. Din totalul de accidente, 74 au fost calificate drept grave, 38 -mortale, iar 254 au fost clasificate ca accidente cu incapacitate temporará de muncá [13, 14].
Problematica accidentelor si a deceselor la locul de muncá
Promovarea unei strategii la nivel national în scopul reducerii accidentelor de muncá, implicit a numárului victimelor acestora (morti si rániti), si a mortii subite la locul de muncá [16] trebuie sá porneascá de la premisa cá o politicá de prevenire si combatere a acestui fenomen alarmant este mai putin costisitoare si cu mult mai eficientá decât costurile generate de globalitatea consecintelor acestora, în special pentru o tará în curs de dezvoltare [1, 6].
În tárile dezvoltate economic, în care urbani-zarea si industrializarea au atins cote înalte, au fost si sunt adoptate în permanentá politici constante privind asigurarea si promovarea standardelor de sigurantá, a securitátii în muncá. Astfel, în Franta, Suedia, Finlanda, Marea Britanie, campaniile de sigurantá în trafic au condus la o descrestere sem-nificativá a numárului accidentelor/victimelor, în ciuda cresterii volumului de muncá [1, 7, 19, 20]. Deci, siguranta si sánátatea în muncá au cunoscut o dezvoltare în ultimii 10 ani, soldatá cu micsorarea numárul de accidente de muncá.
Definitiile termenilor relevanti
Accident care produce incapacitate temporará de muncá - eveniment ce a provocat pierderea partialá sau totalá de cátre salariat a capacitátii de muncá pentru un interval de timp de cel putin o zi, cu caracter reversibil dupá terminarea tratamentului medical, confirmat de institutia medicalá în modul stabilit.
Accident grav - eveniment ce a provocat vátá-marea gravá a organismului salariatului, confirmatá de institutia medicalá în modul stabilit.
Accident mortal - eveniment care a cauzat, ime-diat sau dupá un anumit interval de timp de la produ-cerea lui, decesul salariatului, confirmat de institutia de expertizá medico-legalá în modul stabilit.
Accident individual - accident în urma cáruia este afectat un singur salariat.
Accident colectiv - accident în urma cáruia sunt afectati, în acelasi timp, în acelasi loc si din aceeasi cauzá, minimum doi salariati.
Pericol de accidentare sau de îmbolnàvire profe-sionalá - sursá a unei posibile leziuni sau afectári a sánátátii lucrátorului la locul de muncá.
Boaláprofesionalá - afectiune care se produce în urma actiunii nocive a factorilor fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncá, sau în urma suprasolicitárii unor organe sau sisteme ale
organismului uman în timpul exercitárii unei meserii sau profesii.
Aceste definitii nu contin abateri de la standar-dele OIM [1, 3].
Legea defineste termenul lucrátor ca fiind „ori-ce persoaná mcadratá în muncá, în conditiile legii, de cátre un angajator, inclusiv stagiarii si ucenicii". Aceastá definitie nu corespunde cu standardele OIM, deoarece nu cuprinde lucrátorii pe cont propriu. Exis-tá neconcordante între anumiti termeni (de exemplu, „lucrátor", „loc de muncá", „salariat" etc.) definiti în diverse legi si acte normative [1, 8].
Cercetarea accidentelor
Scopul cercetárii accidentelor de muncá constá în: clasificarea lor; determinarea circumstantelor, cauzelor si rncálcárilor actelor normative si a altor re-glementári ce au condus la accidentarea salariatilor; stabilirea persoanelor care au mcálcat prevederile actelor normative si ale másurilor corespunzátoare întru prevenirea unor asemenea evenimente.
Accidentele grave si cele mortale produse la locul de muncá sunt cercetate de Inspectoratul de Stat al Muncii, cele cu incapacitate temporará de muncá - de comisia angajatorului, iar în unele cazuri - de Inspectoratul de Stat al Muncii (în cazul în care angajatorul nu dispune de posibilitatea de a constitui o comisie de cercetare a evenimentului). La cercetarea accidentelor au dreptul sá participe, dupá caz, reprezentantii împuterniciti ai forului superior, ai autoritátilor administratiei publice locale (specialist pentru protectia muncii), ai Casei Nationale de Asigurári Sociale si ai organului sindical, ai centru-lui de mediciná preventivá teritorial, precum si sá asiste persoanele care reprezintá, în modul stabilit, interesele accidentatilor sau ale familiilor acestora [3, 4, 13].
La cercetarea accidentelor care s-au produs la obiectele supuse controlului organelor pentru supraveghere tehnicá sau energeticá, au dreptul sá participe si reprezentantii împuterniciti ai acestor organe.
Persoanele desemnate sá cerceteze accidentele au dreptul:
a) sá puná mtrebári si sá ia declaratii de la orice persoaná cu functii de ráspundere, salariat, persoaná ce detine informatii referitoare la accident;
b) sá examineze orice documente ale angajatorului, necesare pentru identificarea circumstantelor si cauzelor producerii accidentelor;
c) sá dispuná, dupá caz, efectuarea expertizei tehnice a mijloacelor de productie.
Fiecare participant la cercetarea unui accident, pe parcursul desfásurárii acesteia, în prezenta in-spectorului de muncá, are dreptul sá puná mtrebári
persoanelor cu functii de räspundere, salariatilor, persoanelor ce detin informatii referitoare la accident, sä înainteze propuneri si, dupä caz, sä-si ex-punä în scris opinia privind circumstantele, cauzele producerii accidentului si despre persoanele care au mcälcat actele normative si alte reglementäri, ce au condus la producerea accidentului. Opinia va fi maintatä persoanelor care cerceteazä evenimentul spre a fi inclusä în dosarul de cercetare [9, 13, 14].
Cercetarea accidentelor în afara muncii se va efectua în modul stabilit de Regulamentulprivind cercetarea accidentelor de muncà. Comisia unitätii sau, dupä caz, inspectorul de muncä va finaliza cercetarea cu întocmirea în formä liberä a unui proces-verbal de cercetare a accidentului în afara muncii, în care vor fi expuse doar circumstantele si cauzele producerii acestui eveniment. Procesul-verbal întocmit de comisia unitätii va fi aprobat de conducätorul unitätii respective, cu aplicarea stampilei unitätii. Inspectorul de muncä va întocmi procesul-verbal pe blancheta cu antet a inspectiei teritoriale de muncä [9, 15].
Legislatia în vigoare prevede reglementäri speciale de cercetare a accidentelor de muncä în functie de categoria acestora.
Cercetarea accidentelor cu incapacitate temporary de muncà
Pentru cercetarea unui accident cu incapacitate temporarä de muncä, în termen de cel mult 24 de ore din momentul primirii comunicärii despre acest eveniment, angajatorul va desemna, prin dispozitie scrisä, comisia de cercetare. Comisia va fi formatä din cel putin trei persoane, în componenta cäreia vor intra conducätorul serviciului (specialistul) pentru protectia muncii si câte un reprezentant al angaja-torului si al sindicatului (salariatilor) [1, 9, 13].
Persoanele desemnate în comisia de cercetare trebuie sä dispunä de pregätire tehnicä respectivä si sä nu facä parte din persoanele care aveau obligatia de a organiza, controla sau conduce procesul de muncä la locul unde s-a produs accidentul. În unele cazuri, astfel de accidente vor fi cercetate de Inspectorats de Stat al Muncii, în modul stabilit de Regulament.
Accidentul suportat de salariatul unei unitäti în timpul îndeplinirii sarcinii de muncä sau a obligatiilor de serviciu la o altä unitate va fi cercetat de cätre comisia unitätii la care s-a produs accidentul, cu participarea reprezentantului unitätii al cärei salariat este accidentatul. Un exemplar al dosarului de cercetare va fi expediat unitätii al cärei salariat este accidentatul [1, 9].
Accidentul suportat de salariatul unitätii care efectueazä lucräri pe un sector repartizat acesteia de o altä unitate va fi cercetat de unitatea ce efectueazä
lucrärile respective. Accidentele suportate de elevi si studenti în timpul când presteazä munca sau îsi desfäsoarä practica profesionalä în unitäti vor fi cercetate de comisia unitätii, cu participarea reprezentantului institutiei de h^tärn^^. De la data emiterii dispozitiei respective, comisia unitätii va cerceta circumstantele si cauzele producerii accidentului, va întocmi si va semna, în termen de cel mult 5 zile lucrätoare, procesul-verbal de cercetare, care ulterior va fi aprobat si semnat de cätre angajator în termen de 24 de ore. Accidentele cercetate de Inspectoratul de Stat al Muncii se vor finaliza cu întocmirea unui proces-verbal de cercetare pe blancheta cu antet a inspectiei teritoriale de muncä respective [1, 17].
Cercetarea accidentelor grave si a celor mortale
Accidentele grave sau mortale vor fi cercetate de Inspectoratul de Stat al Muncii, care va desemna inspectorii de muncä ce vor efectua cercetarea accidentelor, färä a se preta influentelor de orice fel. La cererea Inspectoratului de Stat al Muncii sau a unitätii, institutia medicalä care acordä asistentä accidentatului va elibera, în termen de 24 de ore, certificatul medical cu privire la caracterul vätämärii violente a organismului acestuia, iar institutia de expertizä medico-legalä, în termen de 5 zile dupä finalizarea expertizei, va elibera Inspectoratului de Stat al Muncii, în mod gratuit, concluzia din raportul de expertizä medico-legalä asupra cauzelor decesu-lui accidentatului [1, 18].
Concluzie
Statul, angajatorii si fiecare salariat sunt obligati sä respecte conditiile ce tin de securitatea si sänä-tatea în muncä, în scopul prevenirii accidentelor de muncä.
Recomandàri
1. Crearea unui program intensiv si extensiv de instruire privind protectia muncii, care sä cuprindä si riscurile la care se expun angajatii în cazul neres-pectärii normelor de protectie a muncii.
2. Recunoasterea, prevenirea si tratarea bolilor profesionale, precum si ümbunätätirea sistemelor de înregistrare si notificare.
3. Intensificarea cercetärii si implementarea mäsurilor din programele de securitate si sänätate în muncä (sigurantä ocupationalä).
Bibliografie
1. Constitutia Republicii Moldova, adoptatä la 29 iulie 1994. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din 1994.
2. Emad M. al Abdallat, Ogailan A.M., Rayyan A., et al. Ocupational fatalities in Jordan. In: Forensic and Legal Medicine Journal, 2015, vol. 29, pp. 25-29.
3. Hamalainen P., Takala J., and Saarela K.L. Global estimates of fatal work-related diseases. In: Am. J. Ind. Med., 2007; nr. 50, pp. 28-41.
4. Health and Safety Executive. Annual Statistics report for Great Britain 2012-2013. http://www.hse.gov.uk/ statistics/overall/hssh1213.pdf
5. Health and Safety. Annual Statistics report for Great Britain Work and place injury all industries, 2012-2013. http://www.hse.gov.uk/statistics/causinj7index.htm
6. Hemon D. Cercetarea epidemiologic^ asupra mediului si sanatatii: cateva aspecte metodologice. In: Rev. Epidem. si San. Publico, 1995, nr. 43, pp. 395-411.
7. Herbert R. and Landrigan P.J. Work-related death: a continuing epidemic. In: Am. J. Public Health, 2000; nr. 90, pp. 541-545.
8. Hotararea Guvernului nr. 1361 din 22.12.2005 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de cerce-tare a accidentelor de munca. In: Monitorul Oficial al RepubliciiMoldova, nr. 9-12/51 din 20.01.2006.
9. Legea securitatii si sanatatii in munca, nr. 186 din 10.07.2008. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 143-144 din 05.08.2008.
10. Legea asigurarii pentru accidente de munca si boli profesionale, nr. 756 din 24.12.1999. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 31-32 din 23.03.2000.
11. Raport de activitate al Inspectoratului de Stat al muncii pe anul 2013. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 160-166 din 20.06.2014.
12. Rosenstock L., Cullen M., and Fingerhut M. Advancing worker health and safety indeveloping world. In: J. Occup. Environ. Med, 2005; nr. 47, pp. 132-136. http:// www.researchgate.net/publication/268745737_Oc-cupational_fatalities_in_Jordan .
13. https://agora.md/stiri/44806/in-republica-moldova-se-produc-in-jur-de-450-de-accidente-de-munca-in-fiecare-an.
14. https://www.rfi.ro/economie-71607-accidentele-de-munc-mai-periculoase-dec-t-r-zboaiele
15. http://www.ilo.org/global/statistics-and-databases/ lang--en/index.htm
16. http://www.jflmjournal.org/article/S1752-928-X%2814%2900202-9/references.
17. http://jurisprudentacedo.com/Cuprinsul-dispozitiei-privind-incetarea-contractului-de-muncasi-care-reprezinta-temeiul-legal-al-masurii-luate-se-refera-la-constatarea-starii-fizice.html.
18. http://www.aptdemunca.ro/angajatori.
19. https://osha.europa.eu/ro/press/press-releases/all-press-releases
20. http://muncainstrainatate.anofm.ro/raportul-anual-inail-2007
Aliona Tihon, dr. st. med., conf. univ., Catedra de igiena generala, IP USMF N. Testemitanu, tel.: +373 069203364, e-mail: aliona.tihon@usmf.md
EPIDEMIA GLOBALA DE OBEZITATE (REVIZIE A LITERATURII)
Aliona TIHON,
IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
Obezitatea a devenit oproblema grava de sanatatepublica in majoritatea tarilor dezvoltate. Originea latina a cuvantului "obezitate" (obedo, obedere = a manca mult si lacom) arata ca in vremurile antice au existat cazuri de depasire a greutatii ideale, dar odata cu dezvoltarea societatii fenomenul devine tot mai des intalnit. De exemplu, in tarile dezvoltate, proportia celor obezi depaseste 20-25% dinpopulatia adulta. Dinpunct de vedere istoric, obezitatea umana este adesea asociata cu lacomia si lipsa de autocontrol la masa. Astfel, abordarile privind tratamentul si prevenirea afectiunii au fost in mare parte axate pe comportamentul individual. Cu toate acestea, in ultimele decenii, epidemia de obezitate a continuat sa se dezvolte. La inceputul secolului XX, majoritateapopulatiei in care obezitatea a devenit o problema de sanatate publica locuia in tarile dezvoltate, in special in SUA si Europa. In ultimele decenii, datele disponibile arata ca cea mai dramatica crestere a obezitatii se produce in tarile in curs de dezvoltare, cum ar fi Mexic, China si Thailanda. Natura globala a epidemiei de obezitate a fost recunoscuta oficial de Organizatia Mondiala a Sanatatii in 1997.
Cuvinte-cheie: obezitate, problema de sanatate, prevalenta obezitatii
Summary
Global epidemic of obesity (Literature review)
Obesity has become a serious public health problem in most economically advanced countries. The Latin origin of the word „obesity" (obedo, obedere = to eat in excess, more and greedy) shows that the problem stems from even classical times, but it is now found frequently with the evolution of modern industrial society 20-25% of the adult population in advanced countries worldwide is now considered obese From a historical point of view, human obesity was often associated with greed and lack of self-control at the table. Thus, approaches to treatment and prevention were largely focused on individual behavior. In recent decades, however, the obesity epidemic has continued to advance. Indeed, at the beginning of the 20th century, the majority of the population where obesity has become a public health problem have been in the developed world, especially in the USA and Europe. In the more recent decades, the available data show that the most dramatic increases in obesity are in developing countries, such as Mexico, China and Thailand. The global nature of the obesity epidemic was officially recognized by the World Health Organization in 1997.
Keyword: obesity, health problem, prevalence obesity
