CC BY
158. Garg Satish K., et al. Oral contraceptives and renal and retinal complications in young women with insulin-dependent diabetes mellitus. In: JAMA, 1994, nr. 271(14), pp. 1099-1102.
9. Suh S., Park M.K. Glucocorticoid-Induced Diabetes Mellitus: An Important but Overlooked Problem. In: Endocrinol. Metab. (Seoul), 2017, nr. 32(2), pp. 180-189. doi:10.3803/EnM.2017.32.2.180. Epub 2017 May 29. Review. PubMed PMID: 28555464; PubMed Central PMCID: PMC5503862.
10. Clore John, and Linda Thurby-Hay. Glucocorticoid-induced hyperglycemia. In: Endocrine Practice, 2009, nr. 15(5), pp. 469-474.
11. Blackburn David, Janet Hux, and Muhammad Mamdani. Quantification of the risk of corticosteroid-induced diabetes mellitus among the elderly. In: Journal of General Internal Medicine, 2002, nr. 17(9), pp. 717-720.
12. Uzu T., et al. Glucocorticoid-induced diabetes mellitus: prevalence and risk factors in primary renal diseases. In: Nephron. Clinical Practice, 2007, nr. 105(2), pp. 54-57.
13. Kwon Soonho, Kathie L. Hermayer, and Kathie Hermayer. Glucocorticoid-induced hyperglycemia. In: American Journal of the Medical Sciences, 2013, nr. 345(4), pp. 274-277.
14. Brown Todd T., et al. Antiretroviral therapy and the prevalence and incidence of diabetes mellitus in the multicenter AIDS cohort study. In: Archives of Internal Medicine, 2005, nr. 165(10), pp. 1179-1184.
15. Carr Andrew, et al. A syndrome of peripheral lipodystrophy, hyperlipidaemia and insulin resistance in patients receiving HIV protease inhibitors. In: AIDS, 1998, nr. 12(7), pp. 51-58.
Marin Chianu, asistent universitar, Catedra de farmacologie si farmacologie clinicä, tel.: 068680131, e-mail: [email protected]
hipocalcemiei asocíate cu un nivel scâzut de PTH. Determi-narea PTH la scurt timp dupa interventia chirurgicala poate ameliora managementul pacientului. Nivelul seric al PTH <15 pg/ml indica un risc crescut de hipoparatiroidie acuta postoperatorie. Profilaxia postoperatorie a hipoparatiroidiei este cost-eficienta, deoarece micsoreaza durata de spitalizare si reduce incidenta hipocalcemieipostoperatorii. Tratamentul standardizat al hipoparatiroidiei cronice va include analogii activi de vitamina D3 si suplimente de calciu.
Cuvinte-cheie: hipoparatiroidie postoperatorie, hipoparatiroidie cronica, hipocalceimie, tratament, monitorizare
Summary
Recommendations for the diagnosis and treatment of patients with postsurgical hypoparathyroidism
Hypoparathyroidism is a rare endocrine disorder characterized by hypocalcemia, elevated serum phosphorus and deficient PTH. Up to 75% of all cases of hypoparathyroidism result from anterior neck surgery. Postsurgical hypoparathyroidism appears in the first days after surgery and it can be transient or permanent. The diagnosis of Hypoparathyroidism is established in a patient with hypocalcemia and inappropriately low PTH levels. Measurement early postoperative intact PTH levels following thyroidectomy can help guide patient management. A postoperative PTH level <15 pg/mL indicates increased risk for acute postsurgical hypoparathyroidism. Prophylactic approachfor managing potential post-thyroidectomy hypocalcemia is cost-effective, can reduce postoperative hypocalcemia and can hasten hospital discharge after thyroidectomy. Standard treatment of chronic hypoparathyroidism is activated vitamin D analogues and calcium supplementation.
Keywords: postsurgical hypoparathyroidism, chronic hypoparathyroidism, hypocalcemia, treatment, monitoring
CZU: 616.447-008.64-089.168.1
recomandAri PRACTICE PENTRU DIAGNOSTICUL §I TRATAMENTUL HIPOPARATIROIDIEI POSTOPERATORII
Dumitru HAREA1, Ana VIRTOSU2, Zinaida ALEXA
'IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu, 2 Spitalul International Medpark, 3IMSP Spitalul Clinic Republican Timofei Mosneaga
Rezumat
Hipoparatiroidia este o patologie endocrina rara, caracterizata prin hipocalcemie, hiperfosfatemie si deficit de parathormon (PTH). In 75% cazuri, hipoparatiroidia este chirurgicala -apare dupa interventiile chirurgicale din regiunea gatului. Hipopartiroidia postchirurgicala apare in cateva zile dupa interventie si poate fi tranzitorie sau permanenta. Dia-gnosticul hipoparatiroidiei se stabileste in cazul prezentei
Резюме
Практические рекомендации по диагностике и лечению послеоперационного гипопаратиреоза
Гипопаратиреоз — редкое эндокринное заболевание, сопровождающееся низким уровнем кальция, высоким уровнем фосфора и значительным снижением (недостаточностью) паратгормона (ПТГ) крови. В 75% случаев встречается послеоперационный гипопаратиреоз в результате оперативных вмешательств на шее. Послеоперационный гипопаратиреоз возникает в течение нескольких дней после операции, может быть транзи-торным или стойким. Лабораторными показателями, подтверждающими диагноз гипопаратиреоза, являются гипокальциемия и снижение уровня ПТГ в сыворотке крови. Измерение уровня ПТГ в ранний послеоперационный период позволяет улучшить ведение пациентов. Послеоперационный уровень ПТГ ниже 15 пг/мл является параметром развитие послеоперационной острой гипокальциемии. Профилактика послеоперационного гипопаратиреоза эффективно уменьшает частоту и тяжесть послеоперационной гипокальциемии, а также позволяет сократить время пребывания пациента в стационаре. Стандартная терапия хронического гипо-
паратиреоза включает пероральное применение солей кальция и активных аналогов витамина D.
Ключевые слова: послеоперационный гипопаратиреоз, хронический гипопаратиреоз, гипокальциемия, лечение, мониторинг
Introducere
Hipoparatiroidia este o patologie endocrinä rarä, caracterizatä prin hipocalcemie si hiperfosfa-temie, cauzatä de deficitul de secretie sau actiunea parathormonului (PTH) [7]. Prevalenta hipoparatiroi-diei constituie 37 la 100.000 populatie în SUA si 22 la 100.000 populatie în Danemarca [6]. Hipoparatiroidia postchirurgicalä este cea mai frecventä si deseori cea mai gravä consecintä pe termen lung a interventiilor chirurgicale agresive pe tiroidä [1]. Cu toate cä hipoparatiroidia este consideratä o boalä rarä (orfanä) în SUA, precum si de Comisia Europeanä, în ultimii ani au fost publicate mai multe ghiduri care faciliteazä abordarea corectä a acestei patologii rare de cätre medicii practicieni [10].
Scopul studiului realizat a fost expunerea reco-mandärilor actuale privind diagnosticul, tratamentul si monitorizarea pacientilor cu hipoparatiroidie cronicä postoperatorie prin prisma ghidurilor de specialitate.
Materiale si metode
Au fost utilizate datele prezentate în ultimele ghiduri si analize ale literaturii de specialitate care abordeazä hipoparatiroidia.
Rezultate si discutii
Cu scop de aplicare, deosebim [2]:
• hipoparatiroidie biochimicà - nivelul PTH sub limita inferioarä de referintä (de regulä, <12 pg/ ml), asociat cu hipocalcemia;
• hipocalcemie - nivel scäzut al calciului ionic sau al calciului seric total ajustat la albuminä;
• hipoparatiroidie clinicà - hipoparatiroidie bio-chimicä asociatä cu manifestäri clinice;
• hipoparatiroidie tranzitorie (temporarà) - pänä la sase luni dupä tratamentul chirurgical;
• hipoparatiroidie permanentà (cronicà) - peste sase luni dupä tratamentul chirurgical. Etiologia hipoparatiroidiei. Hipoparatiroidia
poate fi: congenitalä sau dobänditä, geneticä sau nongeneticä, izolatä sau parte a unor sindroa-me, chirurgicalä sau nechirurgicalä, consecintä a insuficientei secretorii a PTH sau a rezistentei perife-rice la actiunea PTH [5, 7]. În 75% de cazuri, hipoparatiroidia este chirurgicalä, postoperatorie si doar în 25% cazuri e nechirurgicalä (autoimunä izolatä sau în cadrul sindromului autoimun poliglandular de tip 1; hipo- sau hipermagneziemie; boli infiltrative - sar-
coidoza, hemocromatoza; dupä tratamentul cu iod radioactiv - Graves, cancer tiroidian; geneticä izolatä sau în cadrul bolilor complexe) [5, 10].
Hipoparatiroidia postchirurgicalä este una dintre consecintele interventiilor chirurgicale cervicale (apare în 7,6% cazuri) [8, 9]. Hipoparatiroidia postchirurgicalä apare în câteva zile dupä interventie si poate fi simptomaticä sau asimptomaticä [8]. Hipoparatiroidia postchirurgicalä poate fi tranzitorie în 75% cazuri (dispare în primele sase luni dupä interventie) sau permanentä în 25% (persistä mai mult de sase luni dupä interventie) [4, 9]. Frecventa hipoparatiroidiei tranzitorii variazä de la 6,9% pänä la 49%, iar a hipoparatiroidiei permanente - de la 0,4% pänä la 33% [8].
Printre factorii de risc pentru hipoparatiroidia postoperatorie pot fi identificati [1, 2]:
• tiroidectomia totalä sau de completare a tesutului tiroidian restant;
• tiroidectomia totalä si paratiroidectomia simul-tanä;
• tratamentul chirurgical pentru hiperparatiroi-die;
• bolile tiroidiene autoimune (Graves, Hashimoto);
• gusa retrosternal;
• bypassul gastric sau malabsorbtia în anamne-zä;
• deficitul de vitamina D si nivelul scäzut de calciu (Ca) preoperatoriu.
Diagnosticul. Diagnoza de hipoparatiroidie se stabileste în cazul prezentei hipocalcemiei asociate cu un nivel scäzut de parathormon. Hipocalcemia este definitä prin nivelul Ca ionic sau Ca seric total ajustat la albumina sericä mai mic decât intervalul de referintä [3]. Este absolut necesarä respectarea regulilor de colectare, pästrare si transport al pro-belor biologice [10].
Predictia perioperatorie [2]. La planificarea tiroidectomiei totale, este utilä determinarea Ca seric, PTH si 25(OH) vit. D. Mai multe metaanalize au raportat cä nivelul perioperatoriu al PTH, preopera-toriu al vitaminei D si postoperatoriu al calciului sunt markeri biochimici de predictie a hipoparatiroidiei postoperatorii. Astfel, se preferä diagnosticul si tratamentul deficitului de vitaminä D preoperatoriu. În cazul deficitului sever de vitamina D, este indicatä temporizarea tiroidectomiei totale pänä la corectia deficitului.
Asociatia Americanä de Tiroidologie recoman-dä determinarea PTH peste 20 de minute dupä interventia chirurgicalä cu scop de prognostic al hipoparatiroidiei acute chirurgicale [2]. Obtinerea unui nivel de PTH >15 pg/ml nu necesitä monitori-zarea intensivä a Ca seric si/sau suplimentare cu Ca. Nivelul seric al PTH <15 pg/ml indicä un risc crescut
de hipoparatiroidie acutá postoperatorie si necesitá suplimentare per os cu preparate de Ca, calcitriol si monitorizare intensivá a Ca seric [2].
La toti pacientii care au suportat interventie chirurgicalá cervicalá, peste 1-4 zile dupá interventie se va verifica nivelul Ca seric si se va evalua prezenta manifestárilor clinice de hipocalcemie (figura l) [5]. Nivelul scázut de Ca seric, asociat cu un nivel redus de fosfor seric si PTH, indicá o cauzá independentá de PTH a hipocalcemiei. În acest caz este posibilá prezenta sindromului "oaselor f^i^nde", care apare datoritá normalizárii rapide a turnoverului osos majorat preoperatoriu (de ex., hipertiroidie, hiperparatiroidie). Aceastá stare este temporará si va dispárea În câteva luni.
Peste 1-4 zile dupä interven tia chirurgicalä
Hipocalcemie §i/sau manifestäri de hipocalcemie
Fosfor seric scäzut
PTH seric majorat
s Sindromul s.
"oaselor
flâmânde"
V
Tratament cu analogi activi de vitaminä D3 §i suplimente de calciu pentru sase luni
Hipocalcemia reapare hipoparatiroidie cronicä
Figura 1. Diagnosticul hipoparatiroidiei postoperatorii [5]
Nivelul scázut de Ca seric, asociat cu un nivel majorat de fosfor seric si PTH, indicá hipoparatiroidie postchirurgicalá si este necesar de initiat tratamen-tul cu preparate de Ca si analogi activi de vitaminá D3 (v. tabelul), care va fi mentinut timp de sase luni. Peste sase luni se va efectua treptat discontinuarea tratamentului. Dacá nivelele Ca seric si fosforului seric vor râmâne În limitele normei, hipoparatiroidia va fi consideratá una tranzitorie [5].
Tratamentul hipoparatiroidiei cronice. Sco-pul tratamentului este lipsa manifestárilor clinice si ameliorarea calitátii vietii pacientului. Tíntele terapeutice [3]:
• nivelul Ca ionizat (sau Ca total ajustat la albumina sericá) la limita de jos sau usor scázut la pacientii fárá manifestári clinice;
• Ca În urina de 24 de ore - În limitele de referintá;
• fosforul seric, magneziul seric - În limitele de referintá;
• produsul calciu-fosfor (Ca seric total x fosfor)
<4,4 mmol2/l2 (sau 55 mg2/dl2);
• vitamina D - În limitele optime (25(OH) vit. D
>50 nmol/l sau 20 ng/ml).
Dieta trebuie sá fie bogatá În Ca (mai mult de 1 g pe zi) si cu continut redus de sare. Produsele lactate reprezintá o sursá importantá de Ca alimentar, furni-zând mai mult Ca, proteine, magneziu, potasiu, zinc si fosfor pe calorie decât orice alt produs alimentar prezent Într-o dietá normalá. În plus, lactatele sunt bogate În aminoacizi aromatici, care stimuleazá pro-ducerea hepaticá a IGF-1 (factor de crestere insulinlike), care este cunoscutá pentru cresterea absorbtiei intestinale a calciului prin stimularea sintezei renale a calcitriolului. Calciul este mai bine absorbit si cu o mai micá variabilitate atunci când este ingerat În timpul unei mese ce contine proteine [11].
Tratamentul farmacologic [3, 10] va fi indicat la toti pacientii cu manifestári clinice de hipocalcemie si/sau cu nivel scázut de Ca ionizat sau Ca total ajustat la albuminá. Tratamentul primar, standardizat, va include analogi activi de vitaminá D3 (de regulá, calcitriol sau alfacalcidol, mai rar dihidrotahisterol; v. tabelul) si suplimente de Ca.
Colecalciferolul (vitamina D3) va fi indicat doar dacá analogii activi ai vitaminei D3 nu sunt disponi-bili (v. tabelul). Totusi, calciferolul În dozá de 400-800 Ul/zi va fi indicat la toti cei tratati cu analogi activi de vitaminá D3, pentru a asigura efectele sistemice ale vitaminei D. La necesitate pot fi indicate preparate de magneziu, diuretice tiazidice, colecalciferol.
Este necesará educatia pacientilor privind manifestárile clinice ale hipocalcemiei si ale hiper-calcemiei si complicatiile acestora. Tratamentul de substitutie cu PTH recombinat nu este recomandat ca terapie de primá intentie si va fi indicat În cazul În care Ca seric si cel urinar nu se poate mentine În tinte cu ajutorul analogilor activi de vitaminá D3 si suplimente de Ca.
Preparatele de vitaminá D utilizate în tratamentul hipopa-ratiroidiei cronice [З]
Preparatul Doza zilnicá Debutul actiunü (zile) Sfârsitul actiunü (zile)
1 Calcitriol, 1,25(OH) vit. D3 0,25-2,0 mkg/zi În 1 sau 2 prize 1-2 2-3
2 Alfacalcidol, 1(OH) vit. D3 0,5-4 mkg/zi În 1 prizá 1-2 5-7
3 Dihidrotahisterol 0,3-1,0 mkg/zi În 1 prizá 4-7 7-21
4 Vitamina D3 (colecalciferol) 25.000-200.000 Ul/zi 10-14 14-75
Notá. 1-3 - analogii activi de vitaminá D3.
во
Initierea tratamentului farmacologic [3, 10]. Doza de analogi activi ai vitaminei D3 se va titra la interval de minim 2-3 zile, pänä cänd vor dispärea manifestärile clinice si Ca se va mentine in limitele de referintä. Doza zilnicä de calcitriol variazä intre 0,25 si 2 mkg, ceea ce corespunde cu doza zilnicä de 0,5-4 mkg de alfacalcidol.
Suplimente de Ca in dozä de 800-2000 mg Ca elementar pe zi (de regulä, 1500 mg/zi) vor fi indicate la un interval de patru ore cu levotiroxina. Nu se reco-mandä ca doza de calciu elementar pentru o prizä sä fie mai mare de 500 mg (pragul intestinal de absorbtie). Cel mai frecvent se utilizeazä Ca carbonat (1000 mg contine 400 mg Ca elementar), deoarece este mai ieftin , dar utilizarea acestuia necesitä un mediu acid pentru absorbtie. Astfel, va fi indicat impreunä cu mäncarea. Ca citrat (1000 mg contine 211 mg Ca elementar) va fi indicat la pacientii cu aclorhidrie, celor care urmeazä tratament cu inhibitori de pompä, care preferä sä ia suplimentele intre mese sau cu bypass gastric.
Monitorizarea tratamentului (figura 2) [3]. Se recomandä ca monitorizarea biochimicä a Ca ionizat sau a Ca total ajustat la albuminä, a fosforului seric, magneziului seric si creatininei, cu aprecierea eRFG, in comun cu evaluarea manifestärilor clinice de hipo-calcemie, precum si de hipercalcemie, sä se realizeze regulat, la fiecare 3-6 luni. Dacä in tratament survin modificäri sau sunt introduse medicamente noi (de ex., diuretice tiazidice), atunci reevaluarea tratamentului (Ca seric, fosfor, magneziu si creatinina - eRFG) se va efectua säptämänal. In cazul prezentei hipo- sau hipercalcemiei severe, poate fi necesarä o monitoriza-re mai frecventä (de cäteva ori pe säptämänä).
La pacientii cu hiperfosfatemie sau cu produsul calciu-fosfor majorat, se recomandä interventii dietetice cu restrictia aportului de fosfor, scäderea dozelor supli-mentelor de Ca si a analogilor activi de vitaminä D3.
Nota. Ca-S - calciu seric, Ph-S - fosfor seric, Mg-S - magneziu seric, eRFG - rata filträrii glomerulare, Ca-U 24 h - calciu în urina colectatä timp de 24 ore.
Figura. 2. Monitorizarea si tratamentul hipoparatiro-idiei cronice [3]
La pacientii cu hipomagneziemie se vor între-prinde mâsuri ce vor creste magneziul seric (de ex., suplimente cu magneziu).
La bolnavii cu nivel scâzut de 25(OH) vit. D (<50 nmol/l sau 20 ng/ml), se va majora doza de colecalciferol.
Se recomandâ determinarea anualâ a Ca urinar. În caz de hipercalciurie, se reduce aportul de Ca, se indicâ o dietâ cu restrictie de sodiu si/sau se adminis-treazâ diuretice tiazidice. În caz câ apar manifestâri clinice de litiazâ renalâ sau nivelul creatininei este în crestere, se vor efectua investigatii imagistice ale rinichilor. La pacientii cu calculi renali se vor evalua factorii de risc pentru aparitia acestora si se va inter-veni conform ghidurilor de specialitate.
Profilaxia postoperatorie a hipoparatiroidiei este cost-eficientâ, deoarece reduce durata de spi-talizare si incidenta hipocalcemiei postoperatorii la 10% [2]. Profilaxia de dupâ interventie constâ în administrare empiricâ de Ca carbonat în dozâ de la 500-625 mg pânâ la 1000-1250 mg de 2-3 ori pe zi. Se considerâ câ asocierea de calcitriol 0,5-1,0 mkg/ zi creste costurile, dar majoreazâ si eficienta calciu-lui oral. Este obligatorie monitorizarea biochimicâ pentru titrarea dozelor (prezintâ risc înalt de supra-dozare, hipercalcemie, afectare renalâ).
Hipocalcemia acuta apare, de regulâ, în perioa-da de 24-72 ore postoperatoriu si se manifestâ prin: parestezii, spasm carpopedal, aritmii, laringospasm, convulsii. Diagnosticul constâ în determinarea Ca seric, fiind caracteristic un nivel al Ca total ajustat la albuminâ sub 7,5 mg/dl. Pe electrocardiogramâ se va înregistra un interval QT prelungit. Tratamentul constâ în administrarea solutiei de Ca i/v bolus (sol. Ca gluco-nat 10% - 10-20 ml - 90-180 mg Ca elementar + 50 ml sol. glucoza 5% - infuzie timp de 20 min.), urmatâ de infuzie i/v sol. Ca gluconat 10% - 0,5-1,5 mg/kg/orâ timp de 8-10 ore. Ca gluconat este de preferat Ca clor. Calciul per os împreunâ cu analogii activi ai vitaminei D3 se initiazâ cât de urgent posibil [3].
Terapia conventional lucreazâ, dar este problematicâ, deoarece: necesitâ monitorizarea permanentâ, frecventâ a calciului seric; calitatea vietii acestor pacienti râmâne scâzutâ; pot apârea calcificâri extrascheletice. Dozele mari de Ca pot provoca reactii adverse gastrointestinale, care pot duce la abandonarea tratamentului. Dozele mari de vitaminâ D pot produce hipercalcemie, Ca urinar crescut, boli renale.
Tratamentul de substitutie cu PTH uman recombinat utilizeazâ fie PTH intact (rhPTH 1-84) -Natpara, fie fragmentul N-terminal (rhPTH 1-34) - teri-paratid acetat. În 2015, Agentia Americanâ a Produselor Alimentare si a Medicamentelor (FDA - Food and Drug Administration) a aprobat administrarea rhPTH 1-84 (Natpara) pentru tratamentul hipoparatiroidiei, 25-
100 mkgr s/c o datá pe zi. Tratamentul cu PTH uman recombinat reduce cu peste 50% doza de Ca si analogi activi de vitaminá D3, utilizate În terapia conventional, restabileste metabolismul osos si amelioreazá mi-croarhitectura osoasá. Cu regret, pâná În prezent nu se cunosc riscurile administrárii de duratá la oameni, fiind înregistratá steosarcoma la soareci [3, 10].
Indicatiile tratamentului cu rhPTH (1-84) [4] sunt:
• cazurile În care hipocalcemia nu poate fi controlatá cu analogi activi de vitaminá D3 si Ca;
• necesitatea de doze mari de Ca (peste 2,5 gr/ zi calciu elementar) sau vitaminá D activá (calcitriol peste 1,5 mkg/zi, alfacalcidol peste 3,0 mkg/zi);
• hipercalciurie, litiazá renalá, nefrocalcinozá, eRFG <б0 ml/min.;
• hiperfosfatemie si sau produsul calciu-fosfor >4,4 mirlos;
• boli gastrointestinale asociate cu mal-absorbtia;
• calitatea vietii scázutá;
• beneficiul prevaleazá asupra riscului. Alotransplantul de tesut paratiroidian [2,
8, 10] reprezintá implantarea fragmentelor mici (1 mm) de glande paratiroide intramuscular sau sub-cutanat (de ex., sternocleidomastoidian). Desi creste riscul de hipoparatiroidie postoperatorie tranzitorie, scade riscul de hipoparatiroidie permanentá. Astfel, alotransplantul are scopul de a reduce riscul de hipo-paratiroidie cronicá sau chiar de a o vindeca.
Concluzii
• Determinarea PTH la scurt timp dupá interventia chirurgicalá permite prevenirea hipoparatiroi-diei acute postoperatorii.
• Dozarea obligatorie a calciului seric (ionic sau total ajustat la albuminá) În zilele 1-4 postope-ratoriu faciliteazá stabilirea oportuná a diagnos-ticului si interventia terapeuticá În timp util.
• Excluderea hipoparatiroidiei postoperatorii tranzitorii previne tratamentul cronic cu preparate de calciu si vitamina D.
• Tratamentul standardizat al hipoparatiroidiei cronice va include analogi activi de vitaminá D3 (calcitriol sau alfacalcidol) si suplimente cu calciu.
• Monitorizarea tratamentului include evaluarea parametrilor serici la fiecare 1-2 sáptámâni, pâná la atingerea tintelor terapeutice, apoi la fiecare З-б luni.
Bibliografie
1. AACE/ACE disease state clinical review: postoperative hypoparathyroidism - definitions and management. In: Endocrine practice, 2015, vol. 21, nr. б.
2. American Thyroid Association Statement on Postoperative Hypoparathyroidism: Diagnosis, Prevention, and Management in Adults. In: Thyroid, 2018, vol. 28, nr. 7.
3. Bollerslev J., Rejnmark L., Marcocci C., et al. European Society of Endocrinology. European Society of Endocrinology Clinical Guideline: Treatment of chronic hypoparathyroidism in adults. In: Eur. J. Endocrinol.,
2015, nr. 173(2), pp. 1-20.
4. Brandi M.L., Bilezikian J.P., Shoback D., et al. Management of Hypoparathyroidism: Summary Statement and Guidelines. In: J. Clin. Endocrinol. Metab., 2016, nr. 101(6), pp. 2273-2283.
5. Cianferotti L., Marcucci G., Brandi M.L. Causes and pathophysiology of hypoparathyroidism. In: Best Pract. Res. Clin. Endocrinol. Metab., 2018, nr. 32(6), pp. 909-925.
6. Clarke B.L., Brown E.M., Collins M.T., et al. Epidemiology and Diagnosis of Hypoparathyroidism. In: J. Clin. Endocrinol. Metab., 2016, nr. 101(6), pp. 2284-2299.
7. Duncea I., Ghervan C., Georgescu C., s.a. Endocrinologie. Cluj-Napoca: UMF "Iuliu Hatieganu', 2011, p. 149.
8. Kakava K., Tournis S., Papadakis G., et al. Postsurgical Hypoparathyroidism: A Systematic Review. In: In Vivo,
2016, nr. 30(3), pp. 171-179.
9. Powers J., Joy K., Ruscio A., Lagast H. Prevalence and incidence of hypoparathyroidism in the United States using a large claims database. In: J. Bone Miner. Res., 2013, nr. 28(12), pp. 2570-2576.
10. Sinnott B.P. Hypoparathyroidism - Review of the Literature. In: J. Rare Disord. Diagn. Ther., 2018, vol. 4, nr. 3, p. 12.
11. Tecilazich F., Formenti A.M., Frara S., et al. Treatment of hypoparathyroidism. In: Best Pract. Res. Clin. Endocrinol. Metab., 2018, nr. 32(6), pp. 955-964.
Dumitru Harea,
IP USMF Nicolae Testemitanu, tel.: 069666021,
e-mail: [email protected]
CZU: 616.379-008.64-052:614.2(478)
EVALUAREA IMPACTULUI SOCIOECONOMIC AL DIABETULUIZAHARAT iN URMA STUDIERII PACIENTILOR SPITALIZATI iN SPITALUL CLINIC
REPUBLICAN TIMOFEIMOSNEAGA
}
Diana GALATONOV, Zinaida ALEXA,
IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu, IMSP Spitalul Clinic Republican Timofei Mo§neaga
Rezumat
Diabetul zaharat (DZ), in ultimele decenii, capata proportiile unei epidemii globale. Semnificatia sociala a DZ consta in faptul ca maladia duce la invalidizare si o letalitate prematura a populatiei apte de munca, ca urmare a complicatiilor cronice tardive: microangiopatii (retinopatia si nefropatia), macroangiopatii (infarctul miocardic acut, accidentul vascular
