CC BY
6sau penetrare (70,2%), insa o rata mica a suportat tratament de mentinere, fapt care, probabil, a cauzat nivelul ridicat de interventii chirurgicale (52,5%), inclusiv repetate (16,7%).
Concluzii
Bll sunt boli inflamatorii complexe si eteroge-ne, care la inceputul secolului al XXl-lea au devenit maladii globale, cu incidenta accelerata in tarile industrializate, ale caror societati au devenit mai "occidentale". Conform studiilor efectuate, Republica Moldova se refera la regiunile cu incidenta si prevalenta a Bll in continua crestere, cu agravarea evolutiei bolii.
Rezultatele studiului si datele literaturii au demonstrat ca particularitatile clinice, severitatea si formele evolutiei Bll pot fi influentate, in anumi-ta masura, de tratamentul adecvat de inducere si mentinere a remisiunii. Pentru a gestiona aceste boli complexe si costisitoare, un rol foarte important il are acordarea terapiei moderne necesare, inclusiv tratament imunomodulator si biologic .
Bibliografie
1. Bernstein C. New insights into IBD epidemiology: are there any lessons for treatment? ln: Dig. Dis., 2010, v. 28, p. 406-410.
2. Danese S., Fiocchi C. Ulcerative colitis. ln: N. Engl. J. Med., 2011, nr. 365(18), p. 1713-1725.
3. Elson C.O. Why do treatment fail? - Basic. ln: J. of Crohn's & Colitis. 2010, nr. 4(1), p. 16-17.
4. Jussila A., Virta L., Kautiainen H. et al. Increasing incidence of inflammatory bowel disease in Finland. ln: J. Crohn's Colitis, 2010, vol. 4, p. 103.
5. Lakatos L., Mester G., Erdelyi Z. et al. Striking elevation in incidence and prevalence of inflammatorz bowel disease in a province of western Hungary between 1977-2001. ln: World J.Gastroenterol., 2004; nr. 10, p. 405-409.
6. Langholz E., Munkholm P., Davidsen M., Binder V. Course of ulcerative colitis: analysis of changes in disease activity over years. ln: Gastroenterol., 1994, no. 107, p. 3-11.
7. Loddo l., Romano C. Boala intestinului inflamator: genetica, epigenetica §i patogeneza. ln: Front lmmu-nol., 2015, nr. 6, p. 551.
8. Molodecky N.A., Soon l.S., Rabi D.M. et al. Increasing incidence and prevalence of the inflammatory bowel diseases with time, based on systematic review. ln: Gastroenterology, 2012, nr. 142, p. 46-54.
9. Ponder A., Long M.D. O analiza clinica a recentelor de-scoperiri in epidemiologia bolii inflamatorii intestinale. ln: Clin. Epidemiol., 2013.
10. Sincic B.M., Vucelic B., Persic M. et al. Incidence of inflammatorz bowel disease in Primorsko-Goranska County, Croatia, 2000-2004: A prospectivepopulation-basedstudy. ln: Scand. J. Gastroenterol., 2006, nr. 41, p. 437-444.
11. Stange E.F., Travis S.P.L., Vermeire S. et al. European evidence-based Consensus on the diagnosis and management of ulcerative colitis: Definitions and diagnosis. in: J. Crohn's Colitis, 2008, nr. 2, p. 1-23.
Svetlana Turcan, profesor, Departamentul Medicinó Interna, iP USMF Nicolae Testemitanu, tel. 079436554
e-mail: svetlana.turcan@usmf.md
CZU: 616.611-002+614.253
ROLUL MEDICULUI DE FAMILIE ÍN MONITORIZAREA COPIILOR CU GLOMERULONEFRITÄ
Angela CIUNTU,
Departamentul Pediatrie, IP USMF Nicolae Testemitanu, IP IMSP Institutul Mamei Copilului
Rezumat
Studiul efectuat a inclus un lot de 60 de copii cu glomeru-lonefrita primara, inclusiv 40 de copii cu sindrom nefrotic steroid-sensibil (SNSS) §i 20 cu sindrom nefrotic steroid-re-zistent (SNSR). Manifestarile clinice lapacientii cu sindrom nefrotic (SN), atestate in perioada debutului maladiei, au fost determinate de edeme generalizate pana la anasarca, oligoanurie, sindrom algic abdominal. Estimarea marke-rilor biochimici ai sangelui a evidentiat hipoproteinemie §i hiperlipidemie in subloturile de pacienti cu SN. Analiza sumarului urinei a depistat proteinurie pana la 4,65±0,6 g/l in SNSS §i pana la 7,15±0,09 g/l in SNSR. Programul terapeutic utilizat a contribuit la faptul ca 75,5% pacienti cu SNSS au prezentat remisiune completa la ultima suprave-ghere, comparativ cu 43,8% in SNSR. La bolnavii cu SNSS maladia a evoluat spre cronicizare in 24,5% cazuri, iar la cei cu SNSR rata de cronicizare a fost de trei ori mai inal-ta - 75,5% cazuri. La nivelul medicinei primare, utilizarea algoritmilor de evaluare a copiilor cu glomerulonefrtitaprin monitorizarea markerilor clinici, functionali §i consultul specialistului-nefrolog vor permite stabilirea diagnosticului de glomerulonefrita.
Cuvinte-cheie: sindrom nefrotic steroid-sensibil (SNSS), sindrom nefrotic steroid-rezistent (SNSR), glomerulone-frita, copii
Summary
Role of family doctors in monitoring children with glomerulonephritis
The study included 60 children with primary glomerulonephritis, including 40 children with steroid-sensitive
nephrotic syndrome (SSNS) and 20 children with steroid-resistant nephrotic syndrome (SRNS). Clinical manifestations in patients with nephrotic syndrome (NS) attested during the onset of the disease were due to: generalized edema, anasarca, oliguria and abdominal algic syndrome. The assessment of biochemical markers of blood revealed hypoproteinemia and hyperlipidemia in subgroups of patients with NS. The urinalysis revealed proteinuria up to 4.65±0.6g/l in SSNS and up to 7.15±0.09 g/l in SRNS. The therapeutic program used contributed to the fact that 75.5% of patients with SSNS showed complete remission at the last observation, compared to 43.8% in SRNS. In patients with SSNS, the disease progressed to chronic form in 24.5% cases, and in those with SRNS the rate of chronic forms was 3 times higher - 75.5% of cases. In order to determine the diagnosis of glomerulonephritis at the level ofprimary medicine are used algorithms for evaluation of children with glomerulonephritis by monitoring clinical and functional markers and consultation with a nephrologist.
Keywords: steroid-sensitive nephrotic syndrome (SSNS), steroid-resistant nephrotic syndrome (SRNS), glomerulone-phritis, children
Резюме
Роль семейного врача в мониторинге детей с гломе-рулонефритом
Исследование включало 60 детей с первичным гло-мерулонефритом, в том числе 40 детей с стероид-чувствительным нефротическим синдромом (СЧНС), 20 детей со стероид-резистентным нефротическим синдромом (СРНС). Клинические проявления в дебюте заболевания у больных с нефротическим синдромом (НС), были вызваны генерализованным отеком, ана-саркой, олигоанурией, абдоминальным синдромом. Биохимические маркеры крови выявили гипопротеинемию и гиперлипидемию в подгруппах пациентов с НС. В общем анализе мочи уровень протеинурии составил до 4,65±0,6 г/л при СЧНС и до 7,15±0,09 г/л при СРНС. Проведенные лечебные мероприятия способствовали тому, что 75,5% пациентов с СЧНС имели полную ремиссию при последнем наблюдении по сравнению с 43,8% при СРНС. Частота хронизации у пациентов с СЧНС составило 24,5% случаев, по сравнении с пациентов с СРНС - 75,5% случаев. Использование алгоритмов диагностики на уровне первичной медицины путем мониторинга клинических, функциональных маркеров и консультации нефролога позволит определить диагноз гломерулонефрита.
Ключевые слова: стероид-чувствительный нефротиче-ский синдром (СЧНС), стероид-резистентный нефро-тический синдром (СРНС), гломерулонефрит, дети
Introducere
In prezent, datele epidemiologice denota ca in structura patologiei renourinare la copii se atesta o crestere continua a glomerulonefritei (GN). Marea
majoritate a autorilor constatä cä GN reprezintä o problemä de sänätate publicä cu impact major asupra morbiditätii, dezabilitätilor si deceselor copiilor.
Conform statisticilor moderne, afectiunea datä ocupä o pozitie specialä în patologia renourinarä, din cauza cresterii continue a morbiditätii, a evolutiei clinice dominate de severitatea sindromului nefrotic (SN), modificärilor functionale, morfologice, biochi-mice, tendintei de recidivare, procentului înalt de cronicizare si invalidizare, dificultätilor în tratament si profilaxie. Conform studiilor North American Pediatric Renal Transplant Cooperative Study (NAPRTCS), incidenta GN la copii are o valoare de14,0% [1].
Marele interes ce se acordä acestei probleme este justificat si prin faptul cä, în prezent, GN se pla-seazä pe locul al doilea dupä maladiile congenitale sau ereditare ale rinichilor în structura factorilor cauzali ai bolii renale cronice (BRC) la copii. Studii efectuate recent la nivel global au raportat cä glo-merulonefrita cronicä (GNC) ca o cauzä a BRC are o prevalentä de 30-60% [2]. Datele literaturii de spe-cialitate, bazate pe un vast material clinic, denotä cä incidenta anualä a sindromului nefrotic idiopatic (SNI) la copii în värstä pänä la 16 ani constituie în Europa si SUA 3-7 cazuri la 100.000 copii, iar prevalenta cumulativä - 16/100.000 copii [3].
Experienta acumulatä referitor la evolutia SN a arätat cä în 80-90% din cazuri, copiii dezvoltä una sau mai multe recidive, iar în 30-50% din cazuri recidivele sunt frecvente si prezintä steroidodependentä [4], în 34-64% din cazuri, sindromul nefrotic steroid-rezistent (SNSR) progreseazä spre BRC terminalä pe parcursul a 10 ani de la diagnosticare [5].
Scopul studiului a fost de a familiariza medicul de familie cu particularitätile evaluärii continue a copiilor cu glomerulonefritä în etapele clinico-evo-lutive de tratament.
Material si metode de cercetare
Cercetärile au fost efectuate în Clinica de nefro-logie a IP USMF Nicolae Testemitanu, IP IMSP Institutul Mamei si Copilului si în Laboratorul de biochimie al IP USMF N. Testemitanu pe baza evaluärii clinico-imagistice, a markerilor biologici colectati conform principiilor contemporane de cercetare, aprobate de Comitetul de Eticä a Cercetärii al IP USMF Nicolae Testemitanu. Studiul a inclus un lot de 60 de copii cu glomerulonefritä primarä, inclusiv 40 copii cu sindrom nefrotic steroid-sensibil (SNSS), 20 cu SNSR. Grupul de control l-au constituit 20 de copii practic sänätosi. Vârsta medie a pacientilor cu GN a fost de 8,0±0,28 ani, iar intervalul pänä la progresarea bolii a constituit 5,8±0,93 ani.
Pentru confirmarea diagnosticului de GN sunt coroborate atât datele clinico-anamnestice obtinute
în cadrul realizärii examenului clinic obiectiv, cât si o serie de metode de investigare identificate în functie de anumite criterii.
Metodele de diagnostic de laborator estimate la toti pacientii au inclus cele de rutinä, precum si cele special selectate: hemoleucograma, analiza bi-ochimicä a sângelui (creatinina, ureea, rata filtratiei glomerulare - RFG, proteina totalä, fractiile proteice, bilirubina totalä, ALAT, ASAT, colesterolul total, lipide totale, trigliceridele, ß-lipoproteidele, glucoza, amila-za, potasiu, sodiu, calciu, fosfor, coagulograma, ASLO, ASG, CIC), sumarul urinei, proba Neciporenko, urina la proteinä timp de 24 ore.
La pacientii luati în cercetare, SN a fost diagnos-ticat în prezenta edemelor, proteinuriei masive (>40 mg/m2/h sau raportului proteinä/creatininä urinarä >2,0 mg/mg) si hipoalbuminemiei (<2,5 mg/dl) [6].
Sindromul nefrotic steroid-sensibil (SNSS) a fost dominat de normalizarea analizei de urinä în decursul a patru säptämâni, mai rar opt säptämâni, dupä administrarea glucocorticoizilor si instalarea remisiunii complete [4].
SNSR a fost stabilit în cazul mentinerii proteinuriei pânä la un nivel <3 g/dl pe parcursul a 6-8 säptämâni de tratament cu prednisolon, în dozä de 2 mg/kg/24 h, si efectuarea ulterioarä a pulsterapiei cu prednisolon în dozä 20-30 mg/kg/24 h nr. 3 (dar nu mai mult de 1 g pe parcursul unei cure) [4].
Pentru aprecierea diferentei semnificative dintre indicii studiati ai loturilor comparate, au fost utilizate metode statistice, cu aprecierea märimii arit-metice medii [X], devierii medii pätrate, erorii medii a märimii aritmetice medii [±m]. De asemenea, s-a utilizat testul statistic neparametric U Mann-Whitney si pragul de semnificatie p<0,05 (StatsDirect statistical software, version 1.9.5, 2001).
Rezultate obtinute
Datele cercetärii demonstreazä cä, la marea majoritate a pacientilor, diagnosticul a fost destul de dificil, mai ales în ce priveste primul puseu, dar totusi anamneza a fost de mare ajutor. Manifestärile clinice la copiii cu SN atestate în perioada debutului maladi-ei au fost determinate de edeme generalizate pânä la anasarcä, oligoanurie, sindrom algic abdominal si dureri în regiunea lombarä. Astfel, anasarca a fost în-registratä în 48 (60,0±9,65%) cazuri, edemele au fost prezente în 32 (40,0±7,9%) cazuri, mictiuni rare - 39 (48,75±8,7%), cefalee - 18 (22,5±5,92%), vomä - 12 (15,0±4,84%), macrohematurie - 11 (13,75±4,63%) cazuri, sindrom algic abdominal - 7 (8,75±3,7%) cazuri, dureri în regiunea lombarä - 8 (10,0±3,95%), leziune renalä acutä (LRA) - 4 (5,0±1,8%) cazuri, dispnee - 3 (3,75±1,42%) cazuri.
Estimarea markerilor biochimici ai sângelui a evidentiat hipoproteinemie în toate subloturile de pacienti cu SN. Astfel, în SNSS s-a semnalat hipoproteinemie pânä la 53,3±1,27 g/l si s-au atestat corelatii indirecte între nivelul proteinei totale si fibrinogen (rxy= -0,551, p<0,01); între nivelul proteinei totale
si ß-lipoproteide (r = -0,339, p<0,05); între nivelul
xy
proteinei totale si proteina în urinä timp de 24 h (r = -0,373, p<0,05).
Rezultatele studiului demonstreazä cä în SNSR s-a semnalat hipoproteinemie pânâ la 51,13±1,49 g/l, totodatä atestându-se corelatii indirecte între nivelul proteinei totale si colesterol (rxy= -0,550, p<0,001); între nivelul proteinei totale si trigliceride (rxy= -0,635, p<0,001).
Conform rezultatelor studiului nostru, s-au semnalat modificäri pronuntate ale indicilor meta-bolismului lipidic în toate subgrupurile de pacienti. Astfel, lipidele totale în SNSS au crescut pänä la 9,20±1,13% g/l, si pänä la 12,56±1,49 g/l în SNSR. Referitor la colesterolul total, s-a semnalat o crestere de pänä la 7,43±0,34 mmol/l în SNSS, fiind prezente corelatii directe între nivelul colesterolului total si ß-lipoproteide (rxy= 0,518, p<0,01), si o crestere de pänä la 10,05±0,95 mmol/l în SNSR, notându-se corelatii puternice directe între nivelul colesterolului total si trigliceride (rxy= 0,764, p<0,001). Analiza sumarului urinei a evidentiat proteinurie pänä la 4,65±0,6 g/l în SNSS si pänä la 7,15±0,09 g/l în SNSR.
Ecografia renalä efectuatä la pacientii cu SN evidentiazä rinichi märiti în dimensiuni, cu lärgirea zonei parenchimatoase, hiperecogenitate sporitä, prezenta lichidului liber în cavitatea abdominalä în 90% cazuri.
Stabilirea diagnosticului în GN a fost definito-rie pentru alegerea strategiei terapeutice de lungä duratä si a programului terapeutic. Mäsurile speci-fice constau din: „dietä renalä", terapie cu steroizi, imunosupresoare, diuretice, antihipertensive, anti-agregante, anticoagulante, antibacteriale. Conform protocolului KDIGO 2012, tratamentul episodului initial al SN include administrarea prednisolonului în dozä de 2 mg/kg/24 h timp 4-6 säptämäni, apoi 1,5 mg într-o singurä prizä pe parcursul a 2-5 luni, cu scäderea treptatä a dozei.
indicatii pentru terapia cu imunosupresoare au fost: recidivele frecvente färä semne de depen-dentä steroidä si complicatii; recidivele frecvente färä semne de dependentä steroidä, dar cu semne de toxicitate steroidä; SNSR. Au fost administrate urmätoarele imunosupresoare: ciclofosfamid 2,0 mg/ kg/24 h timp de 8-12 säptämäni si clorambucil 0,1 -0,2 mg/kg/24 h per os timp de 8-12 säptämäni.
Programul terapeutic utilizat a contribuit la ace-ea cä 75,5% pacienti cu SNSS au prezentat remisiune completé la ultima supraveghere, comparativ cu 43,8% in SNSR. La pacientii cu SNSS maladia a evoluat spre cronicizare in 24,5% cazuri, iar la cei cu SNSR, rata de cronicizare a fost de trei ori mai inaltä - 75,5% cazuri.
Analiza discriminantä a copiilor cu SNSS a de-monstrat cä cel mai mare aport in dezvoltarea BRC l-au avut hematuria (coeficientul de corelatie canonicé K= 0,396, p<0,001) si hipertensiunea arterialä (K= 0,377, p<0,001), pe cand in SNSR a fost determinat de hematurie (coeficientul de corelatie canonicä K=0,598, p<0,001, hipertensiune arterialä (K=0,590, p<0,001), varianta histologicä (K=0,545, p<0,003).
Exceptand aceste cazuri depäsite de diagnostic, medicului de familie ii revin urmätoarele obligatii de diagnostic si terapeutice pentru diagnosticarea GN: se va evalua atent starea generalä a copilului, curba ponderalä, prezenta edemelor, tensiunii arteriale, focarelor cronice de infectie, infectii recurente, prezenta in antecedente a unor boli renale, rezultatele investigatilor paraclinice (hemoleucograma, sumarul urinei, urina la proteinä timp de 24 h, proba Nicipo-renko, ecografia renalä), precum si tratamentul cu steroizi si imunosupresoare.
Examinärile in ATM ale medicilor de familie si in spitalul raional vor include: hemoleucograma, proteina totalä, ureea, creatinina, RFG, colesterolul total, ß-lipoproteide, ionograma, ALAT, ASAT, coagu-lograma, sumarul urinei, proba Niciporenko, urina la proteinä timp de 24 h, proba Zimnitki.
Toti pacientii care au suportat glomerulonefritä se vor aflä in evidenta medicului de familie pe tot par-cursul vietii. Frecventa consultatiilor efectuate de cätre medicul de familie in perioada remisiunii va constitui o datä in douä luni, mai frecvent - dupä indicatii.
Discutii
Unul dintre factorii fundamentali in mecanis-mul formärii edemelor in SN este scäderea presiunii oncotice, determinatä de hipoalbuminemie. Scäderea albuminelor conditioneazä diminuarea presiunii oncotice, cu trecerea lichidelor in spatiile interstitiale, urmatä de edeme si hipovolemie. Hipovolemia de-terminä secretia de reninä, angiotensinä, aldosteron si, ulterior, de hormon antidiuretic (ADH), cu aparitia edemelor [7].
Astfel, in producerea edemelor sunt implicate: pierderea barierei anionice a membranei bazale, care este responsabilä de proteinurie; anomalia tubula-rä asociatä si localizatä la nivelul tubului colector, responsabilä de retentia hidrosodicä; hipoprotei-nemia si cresterea compliantei spatiului interstitial, favorizand acumularea in exces a lichidelor, prote-jeazä organismul de o supraincärcare a spatiului intravascular [8].
Studii recente demonstreazä cä indicii redusi de proteinä totalä si albuminä sericä în SNSR se pot datora proteinuriei îndelungate din cauza bolii sau a tratamentului tardiv. Conform altor studii, nivelul creatininei serice este majorat în SNSR, sindromul nefrotic frecvent recidivant si SNSD [9].Conform rezultatelor cercetärilor efectuate de R. Roy, nu au fost observate diferente semnificative la evaluarea modificärilor parametrilor biochimici (uree, creatini-nä sericä, proteine totale, albuminä, colesterol) între diferite subgrupuri, iar lipsa räspunsului la tratament a fost asociatä cu vârsta mai mare de 8 ani în debutul SN, sexul masculin, hipertensiunea arterialä, hematuria microscopicä si prezenta leziunilor neminimale la examenul histopatologic [9].
A. Merouani si coaut. au relatat cä hiperlipide-mia în timpul fazei active a SN s-a normalizat odatä cu rezolutia proteinuriei si a fost persistentä anormal în timpul recidivei SN la copii [10].
Conform datelor altor studii, copiii cu SN frecvent recidivant au perioade mai mari de hiperco-lesterolemie. Prin urmare, colesterolul seric poate fi considerat un predictor al recidivei la copiii cu SN. în studiul nostru am stabilit o corelatie semnificativä între albuminä si colesterolul seric, fapt mentionat si de alti autori [11]. De asemenea, conform rezultatelor altor cercetäri, s-a constatat o corelatie semnificativä între nivelele colesterolului si albuminei serice, ceea ce se datoreazä sintezei lipoproteinei hepatice, care este stimulatä ca räspuns al hipoalbuminemiei, presiunii oncotice scäzute si pierderii de albuminä urinarä [12].
Concluzii
1. La evaluarea copiilor cu glomerulonefritä este necesar ca atât medicul de familie, cât si specialistii în domeniu sä respecte prevederile Protocoalelor Clinice Nationale Glomerulonefrita acuta la copilsi Glomerulo-nefrita cronica la copil.
2. La nivelul medicinei primare, utilizarea algorit-milor de evaluare a copiilor cu glomerulonefrtitä prin monitorizarea markerilor clinici (tensiunea arterialä, hemoleucograma, sumarul urinei), utilizarea markerilor functionali (ureea, creatinina sericä, clearance-ul creatininei endogene, albuminuria, proteinuria) si consultul medicului-specialist nefrolog va permite stabilirea diagnosticului de glomerulonefritä.
3. Tratamentul de mentinere include dieta "renalä", care prevede în perioada acutä a bolii, când sunt prezente edemele, oliguria, azotemia, prin reducerea aportului proteic pânä la 2-3 g/kg/zi, excluderea särii si restrictia lipidelor, precum si tratament cu steroizi, imunosupresoare conform variantei clinico-histologice.
4. Prognosticul la pacientii cu SN cu leziuni glomerulare minime se poate stabili în functie de
ráspunsul la corticoterapia initialá si de frecventa recáderilor timpurii. In general, prognosticul inde-pártat este excelent (peste 80% din copii intrá in remisiune la adolescentá). In SNSR, prognosticul depinde de forma clinico-histologicá, de etiologie si de eventualele complicatii asociate, precum si de tratamentul individualizat selectat.
5. Copiii care au suportat un episod de glome-rulonefritá primará necesitá supraveghere pe un termen indelungat, iar tratamentul de reabilitare pentru corectia modificárilor metabolice va dura un timp nelimitat.
Bibliografie
1. Annual report. Rockville, MD: The EMMES Corporation, 2016.
2. Vachvanichsanong P., Dissaneewate P., McNeil E. Childhood chronic kidney disease in a developing country. in: Pediatr. Nephrol., 2008, vol. 23, p. 1143-1147.
3. Beata Banaszak, Pawet Banaszak. The increasing incidence of initial steroid resistance in childhood nephrotic syndrome. in: Pediatr. Nephrol., 2012, vol. 27, nr. 6, p. 927-932.
4. Letavernier B., Letavernier E., Leroy S., et at. Prediction of high-degree steroid dependency in pediatric idiopathic nephrotic syndrome. in: Pediatr. Nephrol., 2008, vol. 23, nr. 16, p. 2221-2226.
5. Zhejiang Da Xue., Xue Bao Yi., Xue Ban. Long-term prognosis of idiopathic nephrotic syndrome in children. in: Ren. Fail., 2015, vol. 37, nr. 4, p. 672-677.
6. Kidney Disease: Glomerulonephritis Work Group. improving Global Outcomes (KDiGO). KDIGO clinical practice guideline for Glomerulonephritis. in: Kidney int. Suppl., 2012, vol. 2, p. 139-274.
7. Bockenhauer D. Over- or underfill: not all nephrotic states are created equal. in: Pediatr. Nephrol., 2013, vol. 28, p. 1153-1156.
8. Ellis D. Pathophysiology, Evaluation, and Management of Edema in Childhood Nephrotic Syndrome. in: Front Pediatr., 2016, vol. 11, nr. 3, p. 111.
9. Roy R.R., islam M.R., Jesmin T., et al. Prognostic Value of Biochemical and Hematological Parameters in Children with Nephrotic Syndrome. in: J. Shaheed. Suhrawardy Med. Coll., 2013, vol. 5, nr. 2, p. 95-98.
10. Merouani A., Levy E., Mongeau J.G., et al. Hyperlipidemic profiles during remission in childhood idiopathic nephrotic syndrome. in: Clinic Biochem., 2003, vol. 36, p. 571-574.
11. Mahmud S., Jahan S., Hossain M.M. Hyperlipidemiain childhood idiopathic nephritic syndrome during initial remission and relapse. in: Mymensingh Med. J., 2011, vol. 20, p. 402-406.
12. Sreenivasa B., Manjunatha B., Nivil Joseph. Comparative study of lipid profile abnormalities in first episode and relapse cases of childhood nephrotic syndrome. in: J. Contemp. Pediatr., 2016, vol. 3, nr. 4, p. 1297-1300.
Angela Ciuntu, conf. univ., Departamentul Pediatrie, iP USMF Nicolae Testemitanu, tel.: 079842912
e-mail: angela.ciuntu@usmf.md
DEPISTAREA TIMPURIE §I CONDUITA ADULTILOR CU HIDRONEFROZA
y
iN PRACTICA MEDICULUI DE FAMILIE
Alexandru PITERSCHI1, Dorin TANASE2, Adrian TANASE1,
'Catedra Urologie Nefrologie Chirurgicala, IP USMF Nicolae Testemitanu, 2Sectia de urologie, IMSP Spitalul Clinic Republican Timofei Mo§neaga
Rezumat
Hidronefroza este o patologie cu care se confrunta nu doar urologii, ci §i medicii din sectorulprimar. Aceasta cercetare afost efectuatapentru a ghida medicii defamilie inprivinta aspectelor-cheie ale pacientilor cu hidronefroza. Scopul studiului a fost de a identifica particularitatile clinice §i imagistice ale pacientilor cu hidronefroza, ce ar permite depistarea timpurie a acestora in practica medicului de familie. Studiul a inclus 167 de bolnavi consecutivi (82 barbati §i 85 femei, varsta medie = 38±4 ani), care au fost tratati in clinica noastra in perioada 2008-2014. Cel mai frecvent simptom a fost durerea lombara - 98,2%; infectii urinare - 46,7%. Diagnosticul corect a fost stabilit la prima vizita in 60,2% cazuri. Hematurie microscopica - 25,2%, leucociturie - 30%. Tomografia computerizata are o sensi-bilitate de 100% §i o specificitate de 93,3%. Asocierea dintre lombalgii §i infectiile urinare repetate prezinta suspectare clinica de hidronefroza §i necesita evaluare imagistica a pacientului. Ultrasonografia este o investigatie utilapentru screeningul hidronefrozei, dar informativitatea metodelor imagistice este superioara. Pentru hidronefrozele incipiente, ce nu necesita corectie chirurgicala, se recomanda evaluare de laborator §i imagistica anuala.
Cuvinte-cheie: hidronefroza, tablou clinic, diagnostic Summary
Early detection and management of adults with hydro-nephrosis in family doctors practice
Hydronephrosis is a common clinical condition encountered not only by urologists but also by primary care physicians. This research was designed especially to guide family physicians on key aspects of patients with hydronephrosis. The aim of this study was to identify clinical and imaging features of patients with hydronephrosis that would allow early detection of this by the family doctors. This study included 167 patients (82 male and 85 female, mean age 38±4) that were treated in our department between 2008 and 2014 years. Flank pain (98,2%) was the most common symptom. Urinary tract infection - 46,7%. Correct initial diagnosis has been established in 60,2%. Hematuria -25,2%, leucocyturia - 30%. Computed tomography has 100%, sensitivity and 93,3% specificity. The combination between the flank pain and repeated urinary infections presents clinical suspicion of hydronephrosis and requires
