CC BY
17^^ mercurul in diferite
specii de peste si rolul acestuia
In evaluarea expunerii populatiei
CZU: 613.281+546.49:637.56'81/'83
Gheorghii TURCANU1, Ion BAHNAREL1, Eleonora DUPOUY2,
4P Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu, 2Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie a Natiunilor Unite (FAO)
Rezumat
Mercurul (Hg) este considérât un metal toxic, fiindprezent în diferite specii de pesti în cantitati ce cresc direct proportional cupozitionareaprogresiva a speciei în lantul trofic. Aprecierea variabilitâtii concentratiei Hg în diferite specii de peste este esentialâ pentru evaluarea expunerii populatiei la Hg prin consumul de peste. A fost realizat un studiu descriptiv, datele fiind colectate atât prin metoda directa, cât si prin metoda indirecta. Au fost colectate 189 de probe (Dp), pe parcursul lunii octombrie 2017, conform cerintelor ГОСТ 26927-86. Din baza de date "GEMS/Food contaminants" au fost ex-trase 23.025 de rezultate analitice, caracteristice perioadei 01.01.1972 - 31.12.2018. Datele privind cele 17 specii de pesti incluse în cercetare au fost prelucrate în IBM SPSS statistics 26, cu aprecierea valorilor medii (m), deviatiei standard (SD), fiind aplicat testul Mann-Whitney U. Cele mai mari concentratii medii dupa Dp au fost estimate pentru: stiuca (n=7) - 0,144 mg/kg ± 0,031, bibanul de mare (n=5) - 0,140 mg/kg ± 0,011, ton (n=10) - 0,109 mg/kg ± 0,028. Dupa "GEMS/Food", cele mai mari concentratii medii de Hg se contin în: rechin (n=1698) - 0,828 mg/kg± 0,750, ton (n=2945) - 0,305 mg/kg ± 0,318, bibanul de mare (n=243) - 0,207 mg/ kg ± 0,330. Datele sunt prezentate ca m±SD. Aplicând testul Mann-Whitney U, am estimat câ pentru 8 din cele 17specii de peste nu exista o diferenta semnificativa statistic (p>0,05), pentru 9 specii a existat o diferenta semnificativa statistic (p<0,05). Rezultatele obtinute sugereaza ca utilizarea unui numar mic de investigatii ale Hg din peste pentru aprecierea expunerii populatiei la Hg sunt mai putin susceptibile de a cuprinde variabilitatea reala a concentratiilor mercurului în peste.
Cuvinte-cheie: mercur, specii de peste, consum Summary
Mercury in different fish species and its role in assessing population exposure
Mercury (Hg) is considered a toxic metal being present in different fish species in quantities that increase in direct proportion to the progressive positioning of the species in the food chain. Assessing the variability of Hg concentration in different fish species is essential for assessing population exposure to Hg through fish consumption. This is a descriptive study; the data being collected by both direct and indirect method. 189 samples (Dp) were collected during October 2017 according to the requirements of ГОСТ 26927-86. 23.025 analytical results were extracted from "GEMS/Food contaminants", characteristic of the period 01.01.1972 - 31.12.2018. The data of the 17 fish species included were processed in IBM SPSS statistics 26, with the assessment of mean values (m), standard deviation (SD) and the Mann-Whitney U test applied. The
highest average concentrations for Dp, were estimated for pike (n=7) - 0,144 mg/kg ± 0,031, sea perch (n=5) - 0,140 mg/kg ± 0,011, tuna (n=10) - 0,109 mg/kg ± 0,028. According to "GEMS/Food", the highest average Hg concentrations are: shark (n=1698) - 0,828 mg/kg± 0,750, tuna (n=2945) - 0,305 mg/kg ± 0,318 and sea perch (n=243) - 0,207 mg/kg ± 0,330. Data are presented as m±SD. Applying the Mann-Whitney U test we estimated that for 8 of the 17 fish species there was no statistically significant difference (p>0,05), for 9 species there was a statistically significant difference (p <0,05). The results obtained suggest that the use of a small number of investigations of Hg in fish to assess the exposure of the population to Hg, they are less likely to include the real variability of mercury concentrations in fish.
Keywords: mercury, exposure, fish species Резюме
Ртуть в различных видах рыб и ее роль в оценке воздействия на население
Ртуть (Hg) является токсичным металлом, присутствующим в различных видах рыб в количествах, которые увеличиваются прямо пропорционально количеству потребляемых видов рыб. Анализ содержания Hg в различных видах рыб имеет важное значение для оценки воздействия ртути на население в результате потребления рыбы. Представленное исследование является описательным, данные были собраны как прямым, так и косвенным методом. 23025 аналитических результатов получены из "GEMS/Пищевые загрязнители", характерные для периода 01.01.1972 - 31.12.2018. В октябре 2017 года отобрано 189 образцов рыб (Дп) в соответствии с требованиями ГОСТ26927-86. Данные по содержанию Hg в 17 видах рыб из всех отобранных образцов были обработаны в IBM SPSS Statistic 26 с оценкой средних значений (m), стандартного отклонения (SD) и U-критерия Манна-Уитни. Самые высокие средние концентрации после (Дп) были получены для щуки (n=7) - 0,144 мг/кг ± 0,031, морского окуня (n=5) - 0,140 мг/кг ± 0,011, тунца (n=10) - 0,109 мг/кг ± 0,028. По данным "GEMS/Food", самые высокие средние концентрации ртути следующие: акула (n=1698) - 0,828 мг/кг ± 0,750, тунец (n=2945) - 0,305 мг/кг ± 0,318 и морской окунь (n=243) - 0,207мг/кг ± 0,330. Было установлено, что для 8 из 17 видов рыб статистически значимого различия концентраций не было (р>0,05), для 9 видов различия были статистически достоверны (р<0,05). Таким образом, для оценки воздействия ртути на население использование небольшого количества проб для исследований ртути в рыбе, не позволяет выявить реальную вариабельность концентраций ртути в рыбе.
Ключевые слова: ртуть, виды рыб, потребление
Introducere
Profesorul D. Obrist considera cä emisiile an-tropice de Hg din surse industriale si de ardere a combustibililor conduce la majorarea nivelurilor de metil-mercur (MeHg) din peste, in special in bazinele acvatice de apä dulce aflate in imediata apropiere de sursele industriale cu emiteri de Hg sau datoritä unor niveluri ridicate ale concentratiei de fond a Hg din mediul inconjurätor [4]. Odatä depus in sol, formele elementare de Hg trec un proces de metilare cu participarea bacteriilor. MeHg, format ca rezultat al metilärii mercurului elementar, pätrunde in produsele alimentare, preponderent in speciile de pesti. Totodatä, speciile de pesti care ocupä pozitiile ierar-hic superioare acumuleazä cantitäti mult mai sporite de metil-mercur. Prin urmare, pestii prädätori cum ar fi tonul, pestele-cu-spadä, rechinul etc., au cele mai inalte nivele de MeHg. Estimarea cantitätii mercurului in tesuturile speciilor de PCM disponibile spre consum pentru populatie rämane cea mai eficientä, usoarä si integrativä modalitate de a evalua nivelul expunerii populatiei la MeHg [5, 6, 15].
Deoarece simptomele expunerii la MeHg sunt subtile si multicauzale, nu existä incä un consens larg privind nivelul expunerii la MeHg, in pofida numäru-lui mare de studii recente care incearcä sä coreleze nivelurile scäzute de expunere la MeHg cu impactul asupra sänätätii populatiei [10, 13, 15].
Este cunoscut faptul cä variatia concentratiei MeHg in PCM diferä atat interspecii - diferite specii contin cantitäti diferite de MeHg, cat si intraspecie - aceeasi specie are concentratii diferite de MeHg in functie de zona geograficä, de tip (sälbatic sau crescut in ferme) etc. [10, 15]. Karimi et al. (2012), spre exemplu a constatat cä "pestii crescuti in cres-cätorii artificiale, in general, au concentratii medii ale MeHg - de la 2 la 12 ori (in functie de specie) mai mici comparativ cu omologii lor sälbatici" [10].
ín cadrul retelei de laboratoare ale Agentiei Nationale de Sänätate Publicä (ANSP) se efectueazä anual investigarea mercurului in mai multe produ-se alimentare, inclusiv in peste. insä estimärile Hg in aceste produse se bazeazä pe ГОСТ 26927-86 Сырье и продукты пищевые. Методы определения ртути. Metoda de determinare este fotocolori-metricä, sensibilitatea metodei fiind de 0,15 ppm, cu o marjä de eroare de 30% in raport cu media aritmeticä a trei investigatii paralele efectuate simultan. Aceastä metodologie de determinare a Hg limiteazä argumentarea inofensivitätii produselor analizate. Totodatä, principiul selectärii produselor pentru efectuarea investigatiilor nu este bine definit. Argumentele privind distribuirea numärului de probe cu axarea pe bäuturile alcoolice in loc de peste
se datoreazá, probabil, consumului net superior al báuturilor alcoolice comparativ cu consumul de PCM. ín raportul Programului Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) din 2017se mentiona insá cá, de fapt, "conform feedbackurilor din interviurile individuale cu reprezentanti ai Centrului National de Sánátate Publicá din Moldova, nu existá cerinte pentru testele asupra mercurului din pestele importat" [13, p. 50].
Mai multe studii recente (2, 3, 5, 6, 7, 15) re-comandá utilizarea surselor international privind concentratiile mercurului in peste pentru evaluarea riscului ca urmare a consumului de peste contaminat, in special in etapele incipiente de evaluare a riscului, argumentand prin faptul cá investigarea MeHg in PCM este una costisitoare, iar un numár limitat de probe poate sá nu cuprindá diapazonul concentratiilor corecte pentru o anumitá specie.
Scopul studiului a fost de a analiza variabilitatea concentratiei Hg in diferite specii de pesti, comercializate cel mai frecvent in Republica Moldova, prin utilizarea diferitor surse de date.
Materiale si metode
t
Studiul este unul descriptiv, datele fiind colectate prin metoda directá (189 probe de PCM) si prin cea indirectá (date extrase din GEMS/Food).
Au fost colectate 189 de probe de PCM, fiind efectuate 189 de investigatii la Hg total in 17 specii de peste. Analiza probelor a fost efectuatá in laboratorul chimic al ANSP prin metoda de spectrofotometrie de absorbtie atomicá, cu estimarea Hg total. Probele au fost colectate din piata centralá din Chisináu de la speciile provenite din sursele locale. Alte specii care sunt de import au fost colectate din magazinele specializate in comercializarea produselor marine. Fiecare probá cu o masá de 100 g a fost codificatá, probele au fost ambalate in pungi de polietilená sterile si transportate la laborator. Timpul de transportare nu a depásit 6 ore din momentul colectárii.
Pentru comparatie s-a recurs la unele date auxiliare prin selectarea si utilizarea sursei supli-mentare GEMS/Food - Programul Global de Monito-rizare a Mediului [9]. Criteriile primare de extractie a rezultatelor analitice din GEMS/Food privind concentratia mercurului au fost: i) WHO Region(s): all; ii) Contaminant(s): mercury, mercury (inorganic), methyl mercury; iii) Food Category(s): Fish and other seafood (including amphibians, reptiles, snails and insects); iv) Food Name: ALL; v) Sampling Period: 01.01.1972 - 31.12.2018.
Ca urmare a aplicárii criteriilor primare, sistemul a generat 50.331 inregistrári. ín primá etapá au fost excluse 386 de inregistrári, deoarece acestea nu erau complete. Altele 1968 au fost excluse deoarece nu a
fost posibilá identificarea speciilor de peste, fiindu-le atribuit codul A.01.000B76. Ca urmare a excluderilor respective aplicate, au fost selectate doar 47.977 de mregistrári, din care la 21.4B0 (44,7%) unitatea de másurá era "pg/kg", astfel valorile concentratiilor au fost transformate În mg/kg prin umpártirea la 1000. Ulterior s-au extras 23.025 mregistrári caracteristice speciilor de interes (17 specii). Ponderea rezultatelor analitice raportate ca mai mici de limita de detectie a constitué л 3%, acestea fiind fost ajústate prin divizarea la V2 [4].
Pentru analiza statisticä descriptivá s-a utilizat IBM SPSS statistics 26, cu aprecierea mai multor parametri statistici, printre care: valorile medii (x), deviatia standard (SD), coeficientul de variatie Pearson (CV), amplitudinea absolutá (A). Pentru compararea valorilor medii s-a aplicat testul statistic Mann-Whitney U.
S-a identificat cá ambele serii de date au o dispersie mare a valorilor, În special cele extrase din GEMS/Food, fapt confirmat prin valorile coeficien-tului de variatie Pearson (CV). Cu referire la seria de date Dp, am estimat cá pentru 4 din 17 specii, CV a fost mai mic decât 0,3, pentru anghilá - 0,26, bibanul de mare - 0,0B, stiucá/saláu - 0,21, ton - 0,26. Pentru alte 13 specii, CV a fost mai mare de 0,3 si mai mic decât 1, maximul a fost de 0,94.
Datele extrase din GEMS/Food sunt caracterizate msá printr-o dispersie mult mai mare.
RezuItate obtinute
În cele 1B9 de probe colectate, cele mai mari concentratii medii de mercur (v. tabelul) au fost estimate pentru: stiucá (n=7) - 0,144 mg/kg ± 0,031, bibanul de mare (n=5) - 0,140 mg/kg ± 0,011, ton (n=10) - 0,109 mg/kg ± 0,02B. În baza de date GEMS/ Food, cele mai mari concentratii medii ale Hg au fost urmátoarele: rechin (n=169B) - 0,B2B mg/kg ± 0,750, ton (n=2945) - 0,305 mg/kg ± 0,31B, bibanul de mare (n=243) - 0,207 mg/kg ± 0,330. Datele sunt prezentate ca m±SD.
Aplicând testul Mann-Whitney U pentru comparatia mediilor celor douá serii de date, am estimat cá pentru B din cele 17 specii de peste nu existá o diferentá semnificativá statistic (p>0,05), iar pentru 9 specii a existat o diferentá semnificativá statistic (p<0,05).
Astfel, nicio specie nu a avut CV mai mic decât 0,3, acest coeficient variind de la un minim de 0,64 pânâ la un maxim de 1,91. Acest model de distribuée a datelor concentratiei MeHg sunt tipice pentru parametrul dat. Mai multe surse de date internationale au identificat aceleasi caracteristici pentru prezenta mercurului în speciile de peste, valoarea CV fiind net mai mare de 0,3, în medie capätä valori de 0,5-5 [1, 6, 12], în unele cazuri ajungând la 15 [10].
Caracteristica comparativà prin aplicarea parametrilor statistici pentru concentratia mercurului în unele specii de pesti
Specii Dp GEMS/Food Mann-Whitney U(p)
n X (SD) A/CV n X (SD) A/CV
Anghilâ 5 0.090 (0.024) 0.063/0.26 723 0.182 (0.196) 1.948/1.07 1176.0 (0.177)
Batog 21 0.059 (0.033) 0.129/0.55 4095 0.083 (0.096) 1.001/1.15 42798.0 (0.970)
Biban de mare 5 0.140 (0.011) 0.026/0.08 243 0.207 (0.330) 4.194/1.59 479.0 (0.417)
Clupeide 14 0.076 (0.044) 0.152/0.58 2145 0.037 (0.062) 2.000/1.66 4495.0 (<0.001)
Crap 27 0.040 (0.021) 0.080/0.52 793 0.108 (0.0207) 2.909/1.91 10046.5 (0.586)
Hamsii 5 0.036 (0.017) 0.043/0.47 185 0.073 (0.118) 1.249/1.61 326.0 (0.258)
Macrou 14 0.085 (0.059) 0.171/0.69 2065 0.133 (0.197) 1.559/1.48 13816.5 (0.775)
Merluciu 10 0.058 (0.042) 0.120/0.72 809 0.206 (0.186) 1.198/0.90 1232.0 (<0.001)
Pâstrâv 6 0.043 (0.040) 0.086/0.94 735 0.057 (0.071) 0.855/1.25 1760.5 (0.394)
Pleuronectiforme 15 0.082 (0.063) 0.241/0.76 3099 0.199 (0.218) 2.399/1.09 13731.0 (0.006)
Putasu 11 0.043 (0.021) 0.063/0.49 447 0.136 (0.088) 0.473/0.64 647.0 (<0.001)
Rechin/peste-spadâ 10 0.094 (0.088) 0.185/0.93 1698 0.828 (0.750) 6.759/0.90 1023.5 (<0.001)
Sebastâ 10 0.097 (0.070) 0.186/0.72 62 0.108 (0.074) 0.322/0.68 303.0 (0.908)
Somon 9 0.054 (0.023) 0.059/0.42 2118 0.041 (0.054) 0.950/1.30 4693.5 (0.008)
Sparide 10 0.033 (0.027) 0.084/0.82 59 0.111 (0.089) 0.404/0.80 72.5 (<0.001)
Stiucâ / salâu 7 0.144 (0.031) 0.090/0.21 804 0.188 (0.150) 1.399/0.80 2738.0 (0.901)
Ton 10 0.109 (0.028) 0.098/0.26 2945 0.305 (0.317) 4.740/1.04 7046.5 (0.004)
Discutii
Autoritatea Europeanä pentru Siguranta Ali-mentelor (EFSA), in 2012, estima concentratii medii ale MeHg pentru merluciu - 0,136 mg/kg (n=131), anghilä - 0,178 mg/kg (n=487), biban - 0,165 mg/ kg (n=423), dorada - 0,225 mg/kg (n=253), halibut -0,209 mg/kg (n=1713), peste-cu-spadä - 0,121 mg/ kg (n=264), rechin - 0,691 mg/kg (n=272), ton - 0,290 mg/kg (n=849), macrou - 0,108 mg/kg (n=1348). Pentru unele specii, cum ar fi somonul - 0,033 mg/ kg (1741), heringul - 0,036 mg/kg (n=1272), päs-trävul - 0,033 mg/kg (n=1741), valorile medii ale concentratiei MeHg sunt mai mici comparativ cu Dp [6].
Avand in vedere carenta informatiilor la nivel national privind concentratiile MeHg in PCM, com-binarea datelor din diferite surse, baze de date si din literatura stiintificä international ar fi o optiune pentru o estimare mai precisä a concentratiilor de Hg in speciile de peste de pe piatä, in special in cele de import.
Karimi si coaut. (2012) au identificat o discrepantä majorä intre valorile medii ale concentratiilor MeHg (de panä la 13 ori), pe care le-a obtinut printr-o re-vizuire sistematicä a literaturii stiintifice, comparativ cu datele din Programul national de monitorizare a MeHg, desfäsurat de Administratia pentru Alimente si Medicamente (FDA) din SUA (1990-2010). Numärul probelor a fost mult mai mare fatä de cel al FDA-USA. Astfel, autorii au afirmat cä "utilizarea unui numär mic de probe, tinand cont de variabilitatea mare a concentratiei MeHg in speciile de peste, crustacee si moluste, duce nemijlocit la subestimarea nivelului de expunere a populatiei" [10].
Analizand aceste douä surse de date, putem concluziona cä datele din GEMS/Food oferä o mai bunä claritate si viziune asupra modelelor si a variabilitätii concentratiei MeHg in speciile de peste. Pe cand datele din Dp nu pot reflecta in totalitate tabloul real privind intervalul concentratiilor de MeHg in speciile prezente pe piata din tara noasträ. Asadar, utilizarea bazei de date GEMS/Food facili-teazä reflectarea gamei concentratiei mercurului in PCM, consideratä ca potentialä sursä de expunere la MeHg in tarä, caracterizand probabilitatea si variatia concentratiilor MeHg la care pot fi expusi consumatorii finali.
Astfel, consideräm cä cresterea numärului de investigatii efectuate poate duce la estimarea unei valori reale a concentratiei MeHg in speciile de peste. Din acest aspect, rezultatele celor 189 de probe analizate nu sunt suficiente pentru a reflecta valorile reale ale concentratiei MeHg in PCM si pot duce la o subapreciere a nivelului expunerii. Utili-
zarea unei alternative, prin combinarea cu o bazá de date mult mai vastá si integratá, cum este cea oferitá de OMS prin GEMS/Food [9], ar fi o solutie argumentatá in atingerea obiectivului de estimare a nivelului de expunere la MeHg pentru populatia Republicii Moldova.
O actiune strategicá pentru autoritátile nationale ar fi implementarea unui program national de monitorizare a MeHg in speciile de pesti, care ar permite acumularea datelor privind prezenta MeHg la nivelele national si regional, ce ar asigura o estimare stiintificá cat mai realá a riscului de expunere pentru populatie. Pentru dezvoltarea politicilor de sánátate publicá argumentate si bazate pe dovezi sau a bunei intelegeri stiintifice a evaluárii expunerii si a riscului, se recomandá a stimula cercetárile in domeniul respectiv.
Studiul efectuat argumenteazá necesitatea re-vizuirii eforturilor de monitorizare atat a continutului de Hg in peste, cat si a caracteristicilor pietei pestelui din tará, pentru a urmári mai bine expunerea umaná si riscul potential pentru sánátate. ín evaluarea sa, FDA (2019) subliniazá cá eforturile de monitorizare trebuie sá se concentreze pe unitátile taxonomice in care concentratia Hg tinde sá depáseascá anumite valori critice. De exemplu, in SUA, concentratia de 0,3 mg/kg este consideratá un nivel critic sau de "risc", la care expertii se autosesizeazá pentru a elabora másuri de prevenire [5].
Totodatá, imbunátátirea trasabilitátii si a transparentei pietei este esentialá pentru controlul expunerii la Hg si pentru evaluarea riscului prin fur-nizarea informatiilor despre provenientá (de exemplu, tara de origine), identitatea taxonomicá si locul comercializárii. Cresterea importurilor, impreuná cu lipsa unei trasabilitátii a pietei, diminueazá semnifi-cativ capacitatea de a estima expunerea, deoarece atat originea geograficá, cat si identitatea speciilor sunt determinanti importanti ai continutului de Hg in peste. Monitorizarea adecvatá trebuie sá ia in considerare modificárile surselor de provenientá, compozitia (speciile, forma: file/brut, inghetat/ dezghetat), dimensiunea speciilor, precum si modelele de consum ale oamenilor la nivel teritorial. La momentul actual, un astfel de sistem nu este incá implementat in Republica Moldova [7, 13, 15].
Concluzii
Analiza efectuatá a concentratiei mercurului in diferite specii de pesti, avand la bazá douá serii de date diferite, ne permite sá concluzionám cá concentratia mercurului variazá semnificativ atat intraspecie, cat si interspecii. Pentru aprecierea continutului de mercur in peste, utilizarea unei serii
mici de investigatii este mai putin susceptibilä de a
cuprinde variabilitatea realä a concentratiilor mercurului in speciile respective.
Bibliografie
1. Braaten H.F.V., et al. Spatial and temporal trends of mercury in fresh water fish in Fennoscandia (1965-2015). Oslo: Norwegian Institute for Water Research (NIVA),
2017. ISSN: 1894-7948.
2. Canadian Mercury Science Assessment - summary of key results. Environment and Climate Change Department, Canada. 2016. 46 p. ISBN: 978-0-660-04497-2.
3. Castaño A., Cutanda F., Esteban M. Fish consumption patterns and hair mercury levels in children and their mothers in 17 EU countries. In: Environmental Research Journal. 2015, vol. 141, pp. 58-68. ISSN: 0013-9351.
4. Clarke J.U. Evaluation of censored data methods to allow statistical comparisons among very small samples with below detection limit observations. In: Environment Science & Technology. 1998, vol. 32, nr. 1, pp. 177-183. ISSN: 1520-5851.
5. Environment Protection Agency, U.S. Food and Drug Administration (U.S. FDA). Fish Advice: Technical Information. Last updated on 07/02/2019. Disponibil pe: https://www.epa.gov/fish-tech/epa-fda-fish-advice-technical-information
6. European Food Safety Authority (EFSA). Scientific Opinion on the risk for public health related to the presence of mercury and methylmercury in food. In: EFSA Journal. 2012, vol. 10, nr. 12:2985. 241 p. ISSN: 1831-4732.
7. European Food Safety Authority (EFSA). The principles and methods behind EFSA's Guidance on Uncertainty Analysis in Scientific Assessment. In: EFSA Journal.
2018, vol. 16, nr. 1:5122. 235 p. [citat 03.03.2020].
8. Food and Agriculture Organization (FAO), World Health Organization/WHO). Report of the Joint FAO/ WHO Expert Consultation on the Risks and Benefits of Fish Consumption. Rome: ©FAO/WHO, 2011. 63 p. [citat 16.04.2019]. ISBN (FAO): 978-92-5-106999-8. ISBN: 978-92-4-156431-1. Disponibil pe: http://www. fao.org/3/ba0136e/ba0136e00.pdf
9. Global Environment Monitoring System - Food Contamination Monitoring and Assessment Programme: GEMS/Food database. World Health Organization, © 2018 [citat 10.02.2018]. Disponibil pe: https://ex-tranet.who.int/gemsfood
10. Karimi R., Fitzgerald T.P., Fisher N.S. A Quantitative Synthesis of Mercury in Commercial Seafood and Implications for Exposure in the United States. In: Environmental Health Perspectives. 2012, vol. 120, nr. 11, pp. 1512-1519. ISSN: 1552-9924.
11. Obrist D., et al. A review of global environmental mercury processes in response to human and natural perturbations: Changes of emissions, climate, and land use. In: Ambio. 2018, vol. 46, nr. 2, pp. 116-140. ISSN: 1654-7209.
12. U.S. Food and Drug Administration (U.S. FDA): An official website of the United States government. Mercury Concentrations in Fish from the FDA Monitoring Program/1990-2010). Last updated 10/25/2017. Disponibil pe: https://www.fda.gov/food/metals/ mercury-concentrations-fish-fda-monitoring-pro-gram-1990-2010
13. United Nations Environment Programme (UNEP), Global Environment Facility (GEF). Minamata Initial Assessment Report in Republic of Moldova. 2017, 81 p. [citat 20.05.2019]. Disponibil pe: http://www.mer-curyconvention.org/Implementation/MinamataIni-tialAssessments/tabid/6166/language/en-US/ Default.aspx
14. World Health Organization (WHO), International Agency for Research on Cancer (IARC). IARC monographs on the evaluation of carcinogenic risks to humas: beryllium, cadmium, mercury, and exposures in the glass manufacturing industry. United Kingdom, 1993, vol. 58. pp. 239-345 [citat 12.05.2019].
15. World Health Organization (WHO). United Nations Environment Programme/UNEP). Guidance for identifying populations at risk from mercury exposure. Switzerland, Geneva: ©UNEP&WHO, 2008. 176 p.
Gheorghii Turcanu,
doctorand, IP USMF Nicolae Testemitanu,
tel.: 068247274,
e-mail: cnsp.tox@gmail.com
