CC BY
7O contribute semnificativä a avut-o imple-mentarea si actualizarea continuä a Programelor Nationale de combatere a hepatitelor virale B, C si D, ceea ce a favorizat depistarea si înregistrarea mai amplä a cazurilor de portaj printre populatia Republicii Moldova prin fortificarea laboratoarelor microbiologice. Totodatä, studiile în domeniul hepatitelor parenterale realizate la noi în tarä [5] ne demonstreazä cä mai avem mcä lacune la capitolul depistärii depline atât a cazurilor de portaj AgHBs, cât si a hepatitelor cronice. Aceasta impune necesita-tea efectuärii unui studiu amplu si complex privitor la depistarea activä, evolutia si cronicizarea hepatitelor virale parenterale.
Concluzii
Odatä cu implementarea vaccinärii contra HVB, incidenta cazurilor de portaj AgHBs este în scädere continuä, în special printre copii. Totusi, în etapa actualä se constatä o incidentä maltä de portaj AgHBs printre adulti, la care se înregistrea-zä 98,31 cazuri la 100 000 populatie fatä de 8,94 cazuri la 100 000 populatie înregistrate la copii. Acest fapt determinä cronicizarea în continuare a hepatitelor în ciroze hepatice, si ulterior în cancer hepatic primar. Astfel, este necesarä promovarea mäsurilor de constientizare a populatiei privind riscul de infectare cu virusul hepatitei B, gravitatea si consecintele bolii.
Totodatä, mcä nu este elucidat suficient meca-nismul de cronicizare a portajului AgHBs si a hepatitelor acute în cronice, în ciroze hepatice, iar ulterior în cancer hepatic primar. Asadar, se cere studierea amplä a factorilor de risc si implementarea unei strategii de reducere a morbiditätii hepatice, pentru a preveni cronicizarea.
Bibliografie
1. iarovoi P., isac M., Rîmij C., Vrînceanu-Benej A. Influenta vaccinàrii contra HVB asupra procesului epidemic §i unor particularitàti epidemiologice. în: Sänätate Publicä, Economie $i Management în Medicinä, 2005, nr. 4, p. 43-45.
2. Andriutä C., Rojca A., Cujnir Gh., Pläcintä Gh., Chiben-co T. Caracteristicaclinicà, epidemiologicà, biochimicà, serologicà §i imunologicà a hepatitelor virale B acute AgHBs-negative. în: Curierul medical, nr. 6(288), 2005, p. 29-33.
3. Spînu C., iarovoi P., Vrînceanu-Benej A., isac M. Pro-gramul National de Combatere a Hepatitelor Virale B, C§i D în Republica Moldova. în: Academos, 2009, nr. 1(12), p. 76-80.
4. Paraschiv A. Studiu epidemiologic retrospectivprivind morbiditatea prin hepatite cronice §i ciroze hepatice. în: Buletinul Academiei de Çtiinte a Moldovei. Çtiinte medicale, 2017, nr. 2 (54), p. 201-205.
S. Lupajco lu. Hepatitele cronice virale B §i C la adulti (fac-torii de risc, particularitàtile clinico-evolutive, hormonal-metabolice, imunologice §i optimizarea metodelor de tratament). Chijináu, 2G17.
Angela Paraschiv, dr. st. med., conf. univ.,
IP USMF Nicolae Testemitanu,
Catedra Epidemiologie,
tel. G22 2GS32S, mob. G69G6G264
e-mail: angela.paraschiv@usmf.md
CZU: 616.36-085.244-092.9
INFLUENTA COPTIZINEI ASUPRA PARAMETRILOR HEPATICI
Rodica PEREDELCU, Veaceslav GONCIAR, Corina SCUTARI,
Catedra Farmacologie Farmacie Clinica, IP Universitatea de Stat de Medicina Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
Administrarea enterala a coptizinei in diapazonul de doze de la 2,5 mg/kgpana la 250 mg/kg nu s-a soldat cu modificari esentiale ale activitatii enzimelor hepatice, continutului bilirubinei, precum §i ale parametrilor ce caracterizeaza metabolismulglucidic, proteic §i lipidic. Datele obtinute ne permit sa concluzionam ca coptizina, alcaloid izochinolinic din Chelidonium majus, in dozele utilizate in terapeutica nu manifesta actiune hepatotoxica.
Cuvinte-cheie: Chelidonium majus, coptizina, parametri biochimici, actiune hepatotoxica
Summary
Influence of Coptisin on Hepatic Parameters
Internal administration of coptisin in the dose range from 2.5 mg/kg to 250 mg/kg did not result in essential changes in hepatic enzyme activity, bilirubin content, as well as parameters that characterize glucose, protein and lipid metabolism. The data obtained suggest that coptisin, isoqui-noline alkaloid from Chelidonium majus at the doses used in therapeutics do not show hepatotoxic action.
Keywords: Chelidonium majus, coptizin, biochemical parameters, hepatotoxic action
Резюме
Влияние коптизина на параметры печени
Коптизин, при пероральном применении в диапазоне доз от 2,5 мг/кг до 250 мг/кг, не оказывал существенного
влияния на активность ферментов печени, содержание билирубина, а также на параметры углеводного, белкового и липидного обменов. Полученные данные позволяют говорить, что коптизин, алкалоид изохи-нолинового ряда из Chelidonium majus, не оказывает гепатотоксическое действие в дозах, применяемых в клинике.
Ключевые слова: Chelidonium majus, коптизин, биохимические параметры, гепатотоксическое действие
Introducere
Rostopasca {Chelidonium majus) este bine cu-noscuta inca din timpurile stravechi ca o planta cu multiple efecte asupra organismului - antibacterian, antifungic, antiviral, anthelmintic, antioxidant, antidiuretic, hipolipemiant, antiinflamator, imunomo-dulator, antitumoral, hepatoprotector, spasmolitic, radioprotector [1; 2; 4; 5; 9; 10]. Din Chelidonium majus L. s-au izolat circa 70 de compusi si 24 de macro- si microelemente, inclusiv: alcaloizi, flavo-noizi, saponine, vitamine, minerale, acizi aromatici si alifatici, fitosteroli, alcooli etc.
О atentie separata prezinta alcaloizii izochino-linici, care constituie 0,27-2,25% in partile aeriene si 3-4% in radacinile plantei. Printre derivatii izochi-nolinici, o grupa importanta o constituie alcaloizii protoberberinici, printre care se evidentiaza: berberina, protoberberina, coptizina, dihidrocoptizina, 8-oxicoptizina, stilopina, corisamina, canadina.
Obiectivele studiului realizat au fost:
1. Cercetarea parametrilor biochimici sangvini ce caracterizeaza activitatea enzimelor hepatice, continutului bilirubinei si fractiilor ei, indicilor meta-bolismului glucidic, proteic si lipidic la administrarea coptizinei in diferite doze.
2. Stabilirea actiunii hepatoprotectoare sau he-patotoxice a coptizinei pe animale experimentale.
De rand cu actiunea hepatoprotectoare, in literatura sunt mentionate si cazuri de hepatotoxicitate a preparatelor din Chelidonium majus [1; 6; 7; 8]. In acest context se mentioneaza ca extractul integru si componentii puri ai rostopascai pot avea o pondere diferita in efectele benefice sau nedorite asupra functiilor ficatului. Din aceste considerente, s-a initiat un studiu referitor la influenta coptizinei, unul din componentii importanti ai Chelidonium majus, asupra unor parametri ai functiei hepatice.
Material si metode de cercetare
Studiile experimentale au fost efectuate pe so-bolani albi cu masa de 160-220 g, cu includerea in fie-care grup de cercetare a cate 6-10 animale. Coptizina s-a administrat prin sonda in stomac, in doze de 2,5
mg/kg, 5 mg/kg, 10 mg/kg, 25 mg/kg si 250 mg/kg timp de 30 de zile. Dupä a 30-a zi s-a colectat sângele pentru cercetarea parametrilor biochimici ce carac-terizeazä activitatea enzimelor hepatice, continutul bilirubinei si al fractiilor ei, indicii metabolismului glucidic, proteic si lipidic. Prelucrarea statisticä a fost efectuatä conform criteriilor t-Student.
Rezultate obtinute
La administrarea coptizinei în doze de 2,5; 5 si 10 mg/kg, s-a determinat o micsorare nesemnifica-tivä a nivelului glucozei în sânge, iar la doza de 250 mg/kg s-a constatat o hipoglicemie. La determinarea parametrilor metabolismului proteic nu s-au înregis-trat modificäri esentiale ale continutului proteinelor totale, albuminei, ureei si creatininei la administrarea dozelor de la 2,5 la 25 mg/kg, pe când la utilizarea dozei de 250 mg/kg s-a observat o tendintä spre micsorare a nivelului proteinelor totale si de majorare a nivelului ureei si creatininei (tabelele 1,2, 3).
Tabelul 1
Modificarea parametrilor biochimici la administrarea timp de 30 de zile a coptizinei în doze de 2,5 si 5 mg/kg
Parametri biochimici Nr. animale Lotul-martor Coptiziná 2,5 mg/kg Coptiziná 5 mg/kg
Glucoza (mmol/l) б 3,B ± 0,2 3,б ± 0,2 3,7 ± 0,1
Proteina totalá (g/l) б б9,7±1,4 70,2 ± 2,2 6B,9±1,7
Albumina (g/l) б 31,2±0,3 32,0±1,0 34,3±1,1
Ureea (mmol/l) б б,4 ± 0,3 5,B ± 0,1 б,2 ± 0,1
Creatinina (mcmol/l) б 53,1±1,9 47,2 ± 4,9 5б,б±2,4
AsAT (U/l) б 29,0±1,б 2B,1±3,9 30,2±2,1
AlAT (U/l) б 1B,6±1,2 19,2±2,0 21,5±1,б
Fosfataza alcalina (u/L) б B2,3±4,2 136,B±10,7* 131,0±31,4
Fosfataza acidá (u/L) б 5,B ± 0,5 7,1 ± 0,5 6,B ± 0,9
Lactatdehidrogenaza (U/l) б 273,0±12,4 299,3±24,2 330,5±14,0*
G-GTT (u/L) б 2,5 ± 0,2 1,4 ± 0,1* 2,5 ± 0,1
Colesterolul total (mmol/L) б 4,05±0,02 4,44±0,1* 4,35±0,14
Proba cu timol (u/c) б 3,2 ± 0,2 2,9 ± 0,1 2,9 ± 0,1
Bilirubina totalá (mcmol/l) б 4,5 ± 0,4 4,3 ± 0,4 4,4 ± 0,б
Bilirubina directá (mcmol/l) б 3,0 ± 0,4 2,б ± 0,2 3,1 ± 0,5
Bilirubina indirectá (mcmol/l) б 1,5 ± 0,2 1,7 ± 0,3 1,4± 0,3
Notá. * - veridicitate cu lotul-martor.
Continutul colesterolului total s-a majorat la administrarea coptizinei în doze de 2,5 si 10 mg/kg, cu o tendintä spre hipercolesterolemie la dozele de 5 si 25 mg/kg, în timp ce la doza de 250 mg/kg, se observä o micsorare nesemnificativä a parametrului cerce-tat. Nivelul bilirubinei totale si al fractiilor directe si indirecte nu s-a modificat esential la administrarea dozelor studiate de coptizinä (tabelele 1,2, 3).
Tabelul 2
Modificarea parametrilor biochimici la administrarea timp de 30 de zile a coptizinei în doze de 10 si 25 mg/kg
Parametrii biochimici Nr. animale Lotul-martor Coptizina 10 mg/kg Coptizina 25 mg/kg
Glucoza (mmol/l) 6 3,8 ± 0,2 3,4 ± 0,1 3,8 ± 0,1
Proteina totalä (g/l) 6 69,7±1,4 64,7±0,8* 69,9±2,8
Albumina (g/l) 6 31,2±0,3 30,6±1,5 31,2±0,6
Ureea (mmol/l) 6 6,4 ± 0,3 6,1 ± 0,1 5,8 ± 0,1*
Creatinina (mcmol/l) 6 53,1±1,9 48,4±2,9 55,5± 5,5
AsAT (U/l) 6 29,0±1,6 28,3±3,9 29,0±1,2
AlAT (U/l) 6 18,6±1,2 19,0±1,8 19,3±3,1
Fosfataza alcalinä (u/L) 6 82,3±4,2 99,7±2,0* 78,2±6,1
Fosfataza acidä (u/L) 6 5,8 ± 0,5 8,5 ± 0,4* 5,3 ± 0,6
Lactatdehidrogenaza (U/l) 6 273,0±12,4 309,1±31,1 318,8±32,5
G-GTT (u/L) 6 2,5 ± 0,2 3,0 ± 0,3 2,5 ± 0,3
Colesterolul total (mmol/L) 6 4,05±0,02 4,44±0,1* 4,14±0,12
Proba cu timol (u/c) 6 3,2 ± 0,2 3,8 ± 0,4 3,3 ± 0,2
Bilirubina totalä (mcmol/l) 6 4,5 ± 0,4 4,2 ± 0,5 5,3 ± 1,4
Bilirubina directä (mcmol/l) 6 3,0 ± 0,4 2,6 ± 0,3 3,6 ± 0,9
Bilirubina indirectä (mcmol/l) 6 1,5 ± 0,2 1,6 ± 0,2 1,7 ± 0,4
Nota. * - veridicitate cu lotul-martor.
Activitatea transaminazelor nu s-a modificat semnificativ dupä 30 de zile de administrare a coptizinei. La animalele ce ingerau coptizina s-a constatat o majorare a activitätii fosfatazei alcaline mai eviden-tä la doza de 2,5 mg/kg. In acelasi timp, continutul fosfatazei acide a crescut semnificativ la dozele de 10 mg/kg. In toate loturile studiate s-a determinat o crestere a activitätii lactatdehidrogenazei, indeosebi la doza de 5 mg/kg.
Tabelul 3
Modificarea parametrilor biochimici la administrarea timp de 30 de zile a coptizinei in doza de 250 mg/kg
Continutul gama-glutamiltranspeptidazei (GGT) nu suferea modificäri esentiale dupä utilizarea coptizinei timp de 30 de zile, cu exceptia dozei de 2,5 mg/kg, când se constata o micsorare a activitätii enzimei respective (tabelele 1,2, 3).
Discutii
Relatärile despre cazurile de hepatotoxicitate a extractelor din Chelidonium majus au specificat cä aceasta nu este dependentä de dozä si poate avea o perioadä de latentä foarte variatä. Se estimeazä cä toti alcaloizii cu activitate biologicä (chelidonina, sanguinarina, berberina, coptizina, cheleritrina etc.), fiecare în parte sau în asociere, pot afecta hepa-tocitele. S-a presupus cä actiunea hepatotoxicä a Chelidonium majus cel mai probabil este de genezä idiosincrasicä, deoarece leziunile ficatului nu sunt dependente de doze [6, 7, 8].
A.K. Maji si P. Banerji (2015) relateazä despre posibilitatea influentei alcaloizilor din Chelidonium majus asupra activitätii enzimelor microzomiale hepatice ale citocromului P-450, în special a izoen-zimelor CYP 1A1, CYP 1A2, CYP 3A1, CYP 3A4, CYP 2C8, CYP 2C9, CYP 2D1, CYP 2D6, CYP 2E1 etc. în studiile experimentale s-a constatat cä extractul nativ din rostopascä prezintä o toxicitate mai mare decât fiecare alcaloid în parte, iar rolul principal iar reveni berberinei, în timp ce ceilalti alcaloizi (coptizina, palmitina si jatarrhizina etc.) ar potenta actiunea toxicä a berberinei [2, 3].
Concluzii
1. Coptizina în diapazonul de doze 2,5-250 mg/kg nu manifestä fenomene de hepatotoxicitate, relevatä prin modificäri neesentiale ale activitätii enzimelor cercetate si ale nivelului bilirubinei.
2. Modificärile parametrilor metabolismului glucidic, proteic si lipidic ne demonstreazä cä cop-tizina nu influenteazä semnificativ homeostazia glucozei, proteinelor, albuminei, ureei, creatininei si colesterolului total.
Bibliografie
1. Gilca M. et al. Chelidonium majus - an integrative review: traditional knowledge versus modern findings. in: Forsch. Komplement med., 2010, Oct., nr. 17(5), p. 241-248.
2. Kwon O.J. et al. Antioxidant and Anti-Inflammatory Effects of Rhei Rhizoma and Coptidis Rhizoma Mixture on RefluxEsophagitis in Rats. in: Evid. Based Complement. Alternat. Med., 2016; nr. 2016, p. 2052180.
3. Ma B.L. et al. Naturally occurring proteinaceous nano-particles in Coptidis Rhizoma extract act as concentration-dependent carriers that facilitate berberine absorption. in: Sci. Rep., 2016, Jan. 29, nr. 6, p. 20110.
Parametrii biochimici Nr. animale Lotul-martor Coptizina
Glucoza (mmol/l) 10 4,6 ± 0,4 3,5 ± 0,6*
Proteina totalä (g/l) 10 98 ± 2,2 87,8 ± 1,6
Albumina (g/l) 10 42,0 ± 1,1 41,2 ± 0,6
Ureea (mmol/l) 10 4,9 ± 0,3 6,3 ± 0,3
Creatinina (mcmol/l) 10 69,9 ± 0,6 76,3 ± 1,4
AsAT (U/l) 10 151,2 ± 4,5 155,0 ± 8,5
AlAT (U/l) 10 66,8 ± 2,3 74,1 ± 0,9
Raport AsAT/AlAT (coef. Ritis) 10 2,28 ± 0,42 2,14 ± 0,07
Fosfataza alcalinä (U/l) 10 256,3 ± 5,1 306,4 ± 8,5
Lactatdehidrogenaza (U/l) 10 565,6 ± 8,3 580,8 ± 12,1
GGT (U/l) 10 14,4 ± 1,2 18,3 ±0,4
Colesterolul total (mmol/l) 10 1,76 ± 0,08 1,53 ± 0,07
Betalipoproteine (mg%) 10 377,0 ± 37,0 335,2 ± 7,8
Bilirubina totalä (mcmol/l) 10 2,5 ± 0,1 2,42 ± 0,06
Bilirubina directä (mcmol/l) 10 0,7 ± 0,08 0,82 ± 0,03
Bilirubina indirectä (mcmol/l) 10 1,8 ± 0,2 1,6 ± 0,06
Nota. * - veridicitate cu lotul-martor.
4. Maji A.L., Pratim B. Chelidonium majus L. (Greater celandine) - A Review on its Phuytochemical and therapeutic Proprietives. in: international journal of Herbal medicine, 2015; mr. 3(1), p. 10-27.
5. Mikotajczak P.L. et al. Evaluation of anti-inflammatory and analgesic activities of extracts from herb of Chelidonium majus L. in: Cent. Eur. J. immunol., 2015, nr. 40(4), p. 400-410.
6. Pantano F. et al. Hepatotoxicity induced by greater celandine (Chelidonium majus L.): a review of the literature. in: Eur. Rev. Med. Pharmacol. Sci., 2017, Mar., nr. 21(1), p. 46-52.
7. Sung Gyu im et al. Chelidonium majus - Induced Acute Hepatitis. in: Ewha Med. J., 2014, nr. 37(1), p. 60-63.
8. Teschke R. Greater Celandine hepatotoxicity: a clinical review. in: Ann. Hepatol., 2012, Nov.-Dec., nr. 11(6), p. 838-848.
9. Зузук Б.М., Куцик P.B., Федяк И.О. Чистотел большой Chelidonium majus L. Аналитический обзор. B: Provizor, 2006, № 10, с. 30-32.
10. Монографии ВОЗ о лекарственных растениях, широко используемых в Новых независимых государствах (ННГ). Всемирная организация здравоохранения, 2010 г., с. 75-92. iSBN 978 92 4 459772 9.
Rodica Peredelcu, asist. univ., Catedra Farmacologie si Farmacie Clinica, iP USMF Nicolae Testemitanu, tel. 067668266
e-mail: rodica.peredelcu@usmf.md
CZU: 616.36-002.2-085.281.8
EFICACITATEA TRATAMENTULUI ANTIVIRAL CU SOFOSBUVIR §I LEDIPASVIR IN HEPATITA VIRALÄ C CRONICÄ
Irina RUSSU1, Mariana AVRICENCO2, Tiberiu HOLBAN1,
'Catedra Boli Infectioase, Tropicale Parazitologie Medicalä, IP USMF Nicolae Testemitanu,
2IMSP SCBI Toma Ciorbä
Rezumat
Infectia cu virusul hepatic C rämäne o problemä globalä de sänätate publicä. Infectia acutä cu virusul hepatic C avanseazä intr-o formä cronicä in circa 80% din cazuri, cu risc de evolutie in cirozä hepaticä, de decompensare hepaticä, carcinom hepatocelular §i extrahepatic. Scopul tratamentului cu preparate antivirale cu actiune directä este eliminarea definitivä a virusului §i negativarea ARN-VHC timp de §ase luni dupäfinalizarea tratamentului. In studiul dat au fost inclu§i 65 de pacienti diagnosticati cu HVC
cronicä, care au urmat tratament cu preparate antivirale cu actiune directä - sofosbuvir §i ledipasvir - timp de 12 säptämäni. 83% din ei au fost naivi §i 17% pretratati cu interferoni §i ribavitinä. Majoritatea bolnavilor (95,4%) au avut infectie cu VHC, genotipul 1b. La 12 säptämäni de tratament, la 95,4% pacienti ALATa atins limitele normei, 92,3% au avut räspuns virusologic. La 24 säptämäni de la finalizarea tratamentului, 95,4% subiecti au inregis-trat räspuns virusologic sustinut. Niciun pacient timp de 12 säptämäni de tratament nu a intrerupt administrarea combinatiei ledipasvir + sofosbuvir ca urmare a efectelor adverse. Cele mai frecvente reactii adverse au fost pruritul cutanat, astenia §i cefaleea.
Cuvinte-cheie: hepatitä viralä C, sofosbuvir, ledipasvir, tratament
Summary
Antiviral treatment effectiveness with sofosbuvir and ledipasvir in chronic viral hepatitis C
Viral hepatitis C infection remains a worldwide public health problem. Untreated viral hepatitis C advances up to 80% of cases, increasing the risk of liver cirrhosis with liver decompensation, hepato-cellular and extra hepatic carcinoma. The purpose of antiviral therapy is to eradicate the virus hepatitis C by the direct action drugs and VHC-RNA negativity for 6 month after the end of treatment. This study included 65 patients diagnosed with chronic VHC who had been treated with direct action sofosbuvir and ledipasvir antiviral drugs for 12 weeks. 83% of them were naive and 17% pre-treated with interferon and ribavirin. Most patients (95.4%) had HCV infection, genotype 1b. At 12 weeks of treatment 95.4% of patients reached the normal levels of ALAT, 92.3% had virological response. At 24 weeks after the end of treatment 95.4% subjects sustained virological response. There were not registered patients during+ 12 weeks of treatment discontinued ledipasvir + sofosbuvir as a result of adverse effects. The most common side effects were pruritus, asthenia and headache.
Keywords: viral hepatitis C, sofosbuvir, ledipasvir, treatment
Резюме
Эффективность противовирусного лечения хронического вирусного гепатита С софосбувиром и ледипасвиром
Вирусный гепатит С остаётся важной мировой проблемой общественного здравоохранения. Острый вирусный гепатит С в 80% случаев переходит в хроническую форму с прогрессированием в цирроз печени, печеночную недостаточность, гепатоцеллюлярную и внепеченочную карциному. Целью противовирусного лечения препаратами прямого действия является полное освобождение от вируса и отрицательный РНК ВГС в течение 6 месяцев после окончания лечения. Были исследованы 65 пациентов с хроническим вирусным гепатитом С, которые получили лечение противовирус-
