CC BY
9CZU: 616.348-002.44+616.36-003.826
INTERRELATIA COLITEI ULCERATIVE CU STEATOZA HEPATICA
Alina JUCOV,
Departamentul Medicina Interna, IP Universitatea de Stat de Medicina §i Farmacie Nicolae Testemitanu
Rezumat
Steatoza hepatica (SH) se considera cea mai frecventa manifestare extraintestinala intalnita la nivelul sistemului hepatobiliar in boala inflamatorie a intestinului. Cea mai specifica este considerata colangita sclerozanta primara, de§i studiile epidemiologice existente nu demonstreaza rezultate concludente. Exista ipoteza ce presupune ca SH reprezinta rezultatul starii generale a pacientului §i depin-de de severitatea colitei ulcerative (CU). Managementul pacientului cu patologie hepatica in CU presupune atat implicarea hepatologilor, cat §i a gastroenterologilor, luand in considerare complexitatea patologiei.
Cuvinte-cheie: boala nonalcoolica aficatului, boala infla-matorie a intestinului, boala ficatului gras
Summary
Interrelation between ulcerative colitis and hepatic st-eatosis
Hepatic Steatosis (HS) is deemed to be the most common hepatobiliary complication in inflammatory bowel diseases, whilst primary sclerosing cholangitis is deemed to be the most specific one, although most epidemiological studies are currently inconclusive. There is a hypothesis that the presence of HS is likely to be related to the general condition of the patient and the severity of Ulcerative Colitis (UC). The management of hepatic pathology in UC provides usually the involvement of both hepatologists and gastroenterolo-gists, due to the complexity of this pathology.
Keywords: non-alcoholic fatty liver disease, inflammatory bowel disease, fatty liver disease
Резюме
Взаимосвязь неспецифического язвенного колита и стеатоза печени
Стеатоз печени (СП) считается наиболее часто встречающимся осложнением со стороны гепатобилиарной системы при воспалительных заболеваниях кишечника, в то время как наиболее специфическим является первичный склерозирующий холангит; однако проведенные эпидемиологические исследования демонстрируют неоднозначные результаты. Существует гипотеза, которая предполагает, что СП является следствием общего состояния пациента и зависит от тяжести язвенного колита (ЯК). Ведение пациента с печеночной патологией при ЯК предполагает вовлечение как гепатологов, так и гастроэнтерологов, вследствие комплексной природы данной патологии.
Ключевые слова: неалкогольный стеатогепатит, воспалительное заболевание кишечника, стеатоз печени
Introducere
Boala ficatului gras nonalcoolic (BFGNA), maladie de naturâ complexâ, include un sir de afectiuni ce au diferite etiologie, evolutie si prognostic, având totodatâ în comun prezenta steatozei hepatice (SH) preponderent macroveziculare, precum si absenta consumului excesiv de alcool, care e considerat a avea actiune distrugâtoare asupra ficatului. BFGNA este un sindrom clinico-patologic cu un spectru histologic larg - de la steatoza benignâ pânâ la steatohepatita nonalcoolicâ; este principala cauzâ a nivelului crescut de enzime hepatice la adulti si râmâne de obicei asimptomaticâ pânâ în stadiul final al maladiei, când apar complicatii.
în ultimul timp, coexistenta BFGNA si a bolii inflamatorii intestinale (Bii) demonstreazâ o preva-lentâ tot mai mare, ce variazâ în limitele 6,2-40% [1] (tabelul 7). Valorile înalte ale enzimelor hepatice sunt utilizate deseori pentru a depista BFGNA în caz de Bii, cu o semnificatie predictivâ negativâ slabâ. Ultrasonografia folositâ pentru estimarea BFGNA are o sensibilitate de 85% (Ci 95%: 79,5-88,9%) si o specificitate de 94% (95% Ci: 87,2-97%) [2]. Existâ putine date cu privire la fibroza hepaticâ, raportatâ la doar 6,4-10% din pacientii cu Bii.
Tabelul 1
Analizaprevalentei BFGNA în bolile inflamatorii intestinale
Autor Nr. pacienti Tip de studiu Tara Metoda de diagnostic Tip de BII Prevalent BFGNA
Sourianara-yanane et al., 2013 928 Caz-control SUA US/TC/ RMN 53% (BC) 47% (CU) 8,2% (în total)
Gisbert et al., 2007 786 studiu retro-spectiv Spania US 51% (CU) 49% (BC) 40,8% (în total)
Bargiggia et al., 2003 511 studiu pros-pectiv Italia US 61% (CU) 39% (CU) 39,5% (BC) 35,5% (CU)
Riegler et al., 1998 484 studiu pros-pectiv Italia US 65% (CU) 35%(BC) 13,6% (CU) 8,9% (BC)
Bessisow et al., 2016 321 studiu retro-spectiv Canada Indicele steatozei hepatice / scorul fibroza-4 68% (BC) 32% (CU) 33,6% (în total)
Yamamoto-Furusho et al., 2010 200 studiu pros-pectiv Mexic US 100% (CU) 11,2%
De Fazio et al., 1992 74 studiu pros-pectiv Italia US 68% (CU) 32% (BC) 16,6% (CU) 12% (BC)
Nota. US - ultrasonografie abdominalâ; TC - tomografie computerizatâ; RMN - rezonantâ magneticâ nuclearâ; BC - boala Crohn; CU - colitâ ulcerativâ.
Asadar, scopul acestui studiu a fost de a determina interrelatia colitei ulceroase nespecifice cu boala ficatului gras nonalcoolic.
Obiectivele lucrárii:
1. Determinarea frecventei steatozei hepatice în CU.
2. Evaluarea influentei steatozei hepatice asu-pra particularitátilor Cu.
Material si metode de cercetare
Am realizat un studiu prospectiv, ce a inclus 230 de pacienti care sufereau de CU (52,2% bárbati si 47,8% femei), cu vârste cuprinse între 18 si 81 de ani (vârsta medie = 43,6±0,946 ani). Subiectii au fost recrutati consecutiv în Spitalul Clinic Republican, în perioada 2014-2016. Pentru fiecare pacient inclus în studiu a fost completat un formular tipizat (standar-dizat) de înregistrare a datelor.
A fost evaluatá prevalenta bolilor hepatice de diversá etiologie, astfel, la 230 de pacienti cu dia-gnosticul de colitâ ulcerativa confirmat au fost examinate probele hepatice de rutiná. Diagnosticul de CU a fost confirmat conform criteriilor recomandate de ECCO [3] prin complexul datelor din anamnezá, clinice si paraclinice, prin evaluarea obligatorie a tabloului endoscopic si celui histologic (colonosco-pia cu analiza histologicá a bioptatelor mucoasei intestinale, pentru a stabili diagnosticul de CU si a efectua diagnosticul diferential cu alte Bll). Pacientii au fost divizati în douá loturi: 1 - de cercetare, care a cuprins 18 persoane de CU si steatozá hepaticá; 2 - de control, ce a inclus 65 de pacienti diagnosticati de CU fárá vreo patologie hepaticá.
severitatea bolii am apreciat-o prin indicele de severitate modificat, ce include mai multe criterii care, fiind analizate, obtinem un scor final.
Am evaluat extinderea procesului patologic în conformitate cu clasificarea Montreal, 2005 [4], care include urmátoarele: proctita - E1 (extinderea inflamatiei conform tabloului macroscopic, limitatá la rect), colita pe stânga - E2 (extinderea inflamatiei distal de flexura lienalá), colita extensivá - E3 (rás-pândirea inflamatiei proximal de flexura lienalá). Rezultatele analizei endoscopice au fost evaluate conform scorului Mayo endoscopic. Pentru a evalua sindromul imunoinflamator, au fost analizate: VSH, numárul de leucocite, trombocite, neutrofile (nesegmentate si segmentate), proteina C reactivá. Sindromul hepatopriv a fost evaluat prin examinarea: proteinei totale, protrombinei, albuminelor serice.
Materialul acumulat a fost analizat statistic prin urmátoarele metode: media variabilei statistice, in-tervalul de încredere, eroarea-standard, nivelurile de semnificatie, gradele de libertate, frecventa absolutá, frecventa relativá, testul x2, analiza dispersionalá.
Rezultate obtinute
Steatoza hepaticá a fost diagnosticatá la 18 (7,8%) subiecti bolnavi de colitá ulcerativá.
ín lotul cu steatozá hepaticá sunt mai multe femei (11 din 18 pacienti), iar in lotul de control - mai multi bárbati (36 din 65), totusi nu se atestá o dife-rentá statistic semnificativá intre loturile comparate (X2=1,536, gl=1, p>0,05). Varsta medie a bolnavilor din lotul de cercetare a constituit 50,6±2,85 ani, iar a celor din lotul de control - 39,3±1,78 ani, cu o di-ferentá statistic semnificativá (p>0,01).
Analiza datelor clinice a permis evaluarea simp-tomelor si sindroamelor intalnite mai frecvent. Toti pacientii cu steatozá hepaticá au prezent sindromul astenic, pe cand in lotul de control numai jumáta-te dintre pacienti (56,9%), aceste date generand o diferentá statistic semnificativá (x2=11,7, gl=1, p<0,001).
X2=ll,7,p<0,001
120
100.0
56.9
43.1 ■ 1
0
Absent Prezent
■ Steatozá hepaticá ■ Control
Figura 1. Repartizarea pacientilor în functie de prezen-ta sindromului astenic si lotul analizat (%)
De asemenea, foarte frecvent este sindromul algic - 15 (83,3%) persoane din 18 în lotul cu steatozâ si 49 (75,4%) din 65 în cel de control, fârâ diferentâ statistic semnificativâ. Mult mai frecvent, în lotul cu steatozâ se întâlneste sindromul dispeptic - 6 (33,3%) din 18 bolnavi, versus 5 (7,7%) din 65 în lotul de control (x2=8,06, gl=1, p<0,01).
X2=8,06, p<0,01
1C0 92.3
66.7
1
7.7
Absent Prezent
■ Steatozâ hepaticá «Control
Figura 2. Repartizarea pacientilor dupâ prezenta sindromului dispeptic si lotul analizat (%)
Localizarea portiunii intestinale afectate de boala este relativ uniforma in loturile de studiu. Portiunea cea mai afectata este localizarea E2 - 12 cazuri (66,7%; N 95% [44,9-88,4]) in lotul de cercetare si 47 (72,3%; Tl 95% [61,4-83,2]) in cel de control. Ur-matoarea pozitie dupa frecventa afectarii este E3 - 5 cazuri (27,8%; Tl 95% [7,1-48,5]) in lotul de cercetare si 16 (24,6%; Tl 95% [14,1-35,1]) in lotul de control. Tntre loturi nu este atestata o diferenta statistic semnificativa (x2=0,925, gl=2, p>0,05).
Figura 3. Repartizareapacientilor in functie de localizarea CU si lotul analizat (%)
Este important de mentionat ca la pacientii fara steatoza hepatica, forma severa se intalneste mult mai frecvent, comparativ cu bolnavii cu steatoza hepatica, ceea ce presupune ca pentru asocierea colitei ulceroase nespecifice cu steatoza hepatica este caracteristica activitatea usoara, cu implicarea preponderenta a afectarii distale.
Pentru a aprecia indicele de severitate modi-ficat dupa Truelove si Witts, am analizat mai intai numarul de defecatii pe zi, care nu difera statistic semnificativ intre loturi. Pana la 4 defecatii pe zi au avut 14 bolnavi din lotul cu steatoza si 41 (din 65) din lotul de control.
Diaree nocturna au avut 8 pacienti cu steatoza si 25 persoane din lotul de control, neexistand o diferenta statistic semnificativa (x2=0,211, gl=1, p>0,05).
O doime din pacientii din lotul cu SH neaga pre-zenta sangelui in scaun, iar in lotul de control acest simptom lipseste la o treime, dar fara o diferenta statistic semnificativa intre loturi.
Incontinenta fecala au avut 4 bolnavi din lotul de cercetare si 22 persoane din cel de control, fara diferenta statistic semnificativa (x2=0,292, gl=1, p>0,05).
Intensitatea generala a durerii pare a fi mai mare in lotul cu steatoza hepatica, unde 50% (9 din 18) pacienti raporteaza o durere moderata, pe cand in lotul de control numai 1/3 (23 din 65) bolnavi acuza durere abdominala moderata sau severa, insa aceasta diferenta nu a fost confirmata statistic. Stare generala „excelenta" este remarcata doar de un singur pacient
din lotul de control. Majoritatea bolnavilor din ambele loturi apreciazâ starea lor de sânâtate ca„satisfâcâtoa-re" - 11 din lotul cu steatozâ si 45 din lotul de control, fârâ o diferentâ statistic semnificativâ.
în ambele loturi, niciun pacient nu a necesitat administrarea preparatelor antidiareice sau analgezice opioide. Totodatâ, toti pacientii din ambele loturi au prezentat defans muscular usor-moderat, localizat sau difuz.
La evaluarea parametrilor pentru aprecierea indexului de severitate modificat Truelove & Witts am determinat câ 7 bolnavi din lotul cu steatozâ si 17 din lotul de control au remisiune a CU; 1 persoanâ cu steatozâ hepaticâ si 10 persoane din lotul de control au forma severâ; ceilalti pacienti, în proportii egale pentru cele douâ loturi, au un grad de severitate moderat al CU (figura 2). Este important de mentionat câ pacientii fârâ steatozâ hepaticâ au forma severâ mult mai frecvent, comparativ cu bolnavii cu steatozâ hepaticâ.
Figura 4. Repartizarea pacientilor in functie de lot si de gradul de severitate a maladiei conform indicelui modificat Truelove & Witts (%)
Indicele Mayo cuprinde: numarul de defecatii in zi, prezenta sangelui in scaun, starea generala a pa-cientului (analizata prin indicele modificat Truelove & Witts), datele endoscopice (ce asigura o evaluare obiectiva a manifestarilor colitei ulcerative). Tabloul endoscopic este proportional intre loturile incluse in studiu, repartizandu-se relativ uniform intre: eritem+edem si friabilitate+eroziuni (tabelul 2).
Tabelul 2
Repartizarea pacientilor conform tabloului endoscopic pentru aprecierea indicelui Mayo in functie de lotul analizat
Tabloul endoscopic Lotul cu steatozâ, n=!8 Lotul de control, n=65 P
abs. % abs. %
Normal 1 5,6 4 6,2 X2=0,622, gl-3, p>0,05
Eritem, edem 8 44,4 24 36,9
Friabilitate, eroziuni 8 44,4 30 46,2
Ulceratii, hemoragii 1 5,6 7 10,8
La evaluarea sindromului imunoinflamator, am constatat cä valorile medii ale parametrilor säi
constitutivi nu depäsesc valorile de referintä nici în lotul cu steatozä, nici în cel de control. Am atestat o diferentä statistic semnificativä doar în privinta cantitätii generale de leucocite (tabelul 3).
Tabelul 3
Valorile medii ale parametrilor sindromului imunoinflamator în functie de lotul analizat
Parametru Lotul cu steatozâ Lotul de control F p
Media±ES Media±ES
VSH, mm/orä 14,9±2,80 11,5±1,26 1,107 p>0,05
Leucocite, x 109/l 8,2±0,53 4,8±0,47 4,800 p<0,05
Nesegmentate, % 10,0±0,98 9,9±1,91 0,053 p>0,05
Segmentate, % 55,7±2,16 58,6±1,44 1,117 p>0,05
Trombocite, %o 251,1±15,98 286,1±11,86 0,102 p>0,05
Proteina C reactivä, mg/l 11,3±4,23 18,9±5,37 1,112 p>0,05
Parametrii sindromului hepatopriv - proteina totalä, ureea si protrombina - nu diferä în cele douä loturi de studiu (tabelul 4).
Tabelul 4
Valorile medii ale parametrilor sindromului hepatopriv în functie de lotul de studiu
Parametru Lotul cu steatozâ Lotul de control F p
Media±ES Media±ES
Proteinä totalä, g/l 70,0±0,89 69,5±1,62 0,645 p>0,05
Protrombina, % 90,0±1,71 89,3±1,74 0,141 p>0,05
Ureea, % mmol/l 4,7±1,03 6,1±1,12 1,714 p>0,05
Un alt parametru al sindromului hepatopriv, si anume albuminele serice, demonstreazâ o diferentâ statistic semnificativâ între lotul cu steatozâ si lotul de control.
Când am cercetat corelatia dintre exprimarea sindromului hepatopriv în functie de activitatea CU (indicele Mayo) si lotul analizat, am observat urmâ-toarele: o corelatie indirectâ medie între valorile pro-teinei totale si indicele de severitate Mayo în lotul cu steatozâ (rxy=-0,426); o corelatie directâ puternicâ între continutul de albumine serice si indicele Mayo în lotul cu steatozâ (rxy=0,890). Pe când în lotul de control am depistat o corelatie directâ medie a valorilor de pro-trombinâ cu activitatea CU, demonstratâ prin indicele de severitate Mayo (rxy=0,360), (tabelul 5).
Tabelul 5
Corelatia dintre exprimarea sindromului hepatopriv în functie de activitatea CU si lotul analizat
Parametru Lotul cu steatozâ, r Lotul de control, r
Proteina totalä, g/l -0,426 -0,115
Albuminele serice, g/l 0,890 -0,042
Protrombina, % 0,031 0,360
Ureea, % mmol/l -0,151 -0,210
Discutii
Asocierea dintre CU si BFGNA este mai putin cercetata. Studiile privind prevalenta steatozei he-patice la pacientii care sufera de CU sunt unice si informatia deocamdata este insuficienta.
Actualmente este dificil de apreciat frecventa steatozei hepatice la pacientii cu colita ulcerativa in Republica Moldova - o regiune cu situatia epidemiologica nefavorabila in bolile hepatice, deoarece nu au fost efectuate cercetari referitor la aceasta problema.
Se presupune ca steatoza hepatica se intalneste mai frecvent la pacientii cu colita ulcerativa, compa-rativ cu populatia generala, insa la moment nu exista informatii concludente despre impactul steatozei hepatice asupra evolutiei clinico-paraclinice a colitei ulcerative.
Un studiu recent a raportat o rata de incidenta si mai mare a BFGNA la pacientii cu Bii fara patolo-gie hepatica, utilizand indexul de steatoza hepatica validat [5]. BFGNA a fost raportata la o treime din pacienti, reprezentand o rata de incidenta de 9,1/100 pacient-ani (95% Ci, 7,4-10,9), care este mai mare de-cat in populatia generala. Printre bolnavii cu BFGNA, 7,4% au dezvoltat fibroza hepatica avansata. Elasto-grafia tranzitorie (ET) reprezinta o metoda imagistica de alternativa pentru detectarea fibrozei hepatice si a fost validata la pacientii cu hepatita cronica. Cate-va studii au explorat randamentul de diagnostic al ET la populatia cu Bii. Studiile disponibile au vizat pacientii cu BC tratati cu metotrexat si au aratat ca prevalenta fibrozei hepatice asociate metotrexatului este scazuta, iar ET a determinat modificari fibrotice mai degraba din cauza consumului de alcool sau a SH [6].
Patogeneza care influenteaza coexistenta BFGNA legata de Bii este putin inteleasa, dar include factori precum sindromul metabolic (SM), disbio-za microbiana, activarea imuna, medicamentele, activitatea si durata bolii, interventia chirurgicala anterioara legata de Bii si alimentarea parenterala. Prezenta BFGNA pare a fi corelata cu starea generala a pacientului si severitatea Bii [7]. impactul SM la pacientii cu Bii este pus in dezbatere, deoarece aceasta populatie poate dezvolta BEGNA, chiar si fara factorii clasici de risc metabolic. Prevalenta SM la Bii pare a fi comparabila cu populatia generala (18,6%), cu un dezechilibru in favoarea BC (7,1%) comparativ cu CU (23%) [8]. Prevalenta generala a SM a fost chiar mai scazuta la pacientii cu Bii comparativ cu o populatie generala din SUA, subliniind o patogeneza potential mai complexa, care explica relatia dintre cele doua patologii [9]. O ipoteza este ca steatoza se poate dezvolta datorita rezistentei la insulina si tulburarilor metabolice asociate, conducand la infiltrarea grasa a ficatului.
85(5
Microbiota intestinala a apárut ca un actor-cheie în patogeneza atât a BFGNA, cât si a Bll, în care modificarea microbiotei intestinale a fost asociatá cu activitatea bolii [10]. Modificarea microbiotei intestinale poate actiona ca o legáturá patogená între Bll si BFGNA, iar un proces inflamator activ ar putea duce la infiltrarea grasá a ficatului.
Durata Bll este probabil un alt predictor independent al dezvoltárii BFGNA, boala expune pacien-tii la factori de risc multipli pentru BFGNA, incluzând inflamatia cronicá recidivantá, alterarea microbiotei intestinale si medicamentele hepatotoxice. în special, stresul oxidativ din speciile de oxigen reactiv poate fi de asemenea un factor patogen comun ce contribuie la coexistenta BFGNA si Bll. De asemenea, o interventie chirurgicalá anterioará este estimatá ca un predictor independent al BFGNA, dar acesta este cel mai probabil un marker-surogat al bolii, cu o afectiune inflamatorie mai activá si o expunere repetatá la medicamentele hepatotoxice [3].
Pentru prima datá în Republica Moldova a fost evaluatá prevalenta steatozei hepatice la bolnavii de CU constituind =8 %, datele noastre fiind similare cu datele din literatura de specialitate. Studiul efectuat a adus un aport semnificativ prin depistarea frecventei bolilor hepatice nevirale la pacientii suferinzi de CU din Republica Moldova. O valoare majorá stiintificá si practicá semnificativá a constituit evaluarea influ-entei steatozei hepatice la particularitátile CU, rezul-tatele obtinute au determinat cá asocierea steatozei hepatice la bolnavii de CU are o influentá protectoare asupra caracteristicilor si evolutiei CU. Un moment important a fost faptul cá, în baza studiului respectiv, s-a determinat cá existá o relatie între particularitátile colitei ulcerative si steatoza hepaticá.
Concluzii
1. Steatoza hepaticá se depisteazá la un numár mare de pacienti diagnosticati cu colitá ulcerativá
(=8 %).
2. Steatoza hepaticá are, probabil, o influentá protectoare asupra caracteristicilor si evolutiei CU, fapt ce se manifestá printr-un numár mai mic de pacienti cu afectare totalá si activitate severá a CU.
Bibliografie
1. Chao C., Battat R., Al Khoury A., et al. Co-existence of non-alcoholic fatty liver disease and inflammatory bowel disease: a review article. ln: World J. Gastroenterol., 2016; nr. 22, p. 7727-7734.
2. Hernaez R., Lazo M., Bonekamp S., et al. Diagnostic accuracy and reliability of ultrasonography for the detection of fatty liver: a metaanalysis. ln: Hepatology, 2011; nr. 54, p. 1082-1090.
3. Dignass A., Eliakim R., Magro F. et al. Second European evidence-based consensus on the diagnosis and management of ulcerative colitis. Part 1: Definitions and diagnosis. ln: J. Crohn's and Colitis, 2012, nr. 6(10), p. 965-990.
4. Silverberg M.S., Satsangi J., Ahmad T., et al. Toward an integrated clinical, molecular and serological classification of inflammatory bowel disease: report of a Working Party of the 2005 Montreal World Congress of Gastroenterology. ln: Can. J. Gastroenterol., 2005; vol. 19, suppl. A, p. 5A-36A.
5. Bessissow T., Le N.H., Rollet K., et al. Incidence and Predictors of Nonalcoholic Fatty Liver Disease by Serum Bi-omarkers in Patients with Inflammatory Bowel Disease. ln: lnflamm. Bowel Dis., 2016; nr. 22, p. 1937-1944.
6. Thin L.W., Lawrance l.C., Spilsbury K., et al. Detection of liver injury in IBD using transient elastography. ln: J. Crohns Colitis, 2014; nr. 8, p. 671-677.
7. Sourianarayanane A., Garg G., Smith T.H., et al. Risk factors of non-alcoholic fatty liver disease in patients with inflammatory bowel disease. ln: J. Crohns Colitis, 2013; nr. 7, p. e279-e285.
8. Nagahori M., Hyun S.B., Totsuka T., et al. Prevalence of metabolic syndrome is comparable between inflammatory bowel disease patients and the general population. ln: J. Gastroenterol., 2010; nr. 45, p. 1008-1013.
9. Liu T.C., Stappenbeck T.S. Genetics and Pathogenesis of Inflammatory Bowel Disease. ln: Ann. Rev. Pathol., 2016; nr. 11, p. 127-148.
10. Silverberg M.S., Satsangi J., Ahmad T., et al. Toward an integrated clinical, molecular and serological classification of inflammatory bowel disease: report of a Working Party of the 2005 Montreal World Congress of Gastroenterology. ln: Can. J. Gastroenterol., 2005; vol. 19, suppl. A, p. 5A-36A.
Alina Jucov, doctoranda, disciplina Gastroenterologie, Departamentul Medicina Interna, lP USMF Nicolae Testemitanu, tel. 069384778 e-mail: [email protected]
CZU: [616.34-002.44+616.344-002-031.84](478)
EPIDEMIOLOGIA, FORMELE CLINICE §I EVOLUTIA COLITEI ULCERATIVE §I A BOLII CROHN IN REPUBLICA MOLDOVA
Svetlana TURCAN1, Alina TOCAN-MUSTEATA2, Alina JUCOV2, Vitalie TURcAn2,
'IP USMF Nicolae Testemitanu, IMSP Spitalul Clinic Republican; 2IP USMF Nicolae Testemitanu
Rezumat
Bolile inflamatorii intestinale (BII) reprezintä o problemä majora de sänätate publicä, acestea tinzând sä afecteze po-pulatia tänärä §i sä aibä o evolutie prelungitä §i recurentä. Räspändirea BII în diferite täri §i zone geografice este foarte neuniformä §i aceastä creciere demonstratä în unele täri din
