CC BY
1523. Voreades N., Kozil A., Weir T.L. Diet and the development of the human intestinal microbiome. In: Frontiers in microbiology, 2014; vol. 5, art. 494.
24. Westendorf A.M., Gunzer F., Deppenmeier S., et al. Intestinal immunity of Escherichia coli NISSLE 1917: a safe carrier for therapeutic molecules. In: FEMS Immunol. Med. Microbiol., 2005; vol. 43, pp. 373-384.
25. Yao Y., Dai W. Genomic Instability and Cancer. In: J. Carcinog. Mutagen., 2014; vol. 5. doi:10.4172/2157-2518.1000165
26. Zeghib Assia. Etude phytochimique et activités antioxydante, antiproliférative, antibactérienne et antivirale d'extraits et d'huiles essentielles de quatre espèces endémiques du genre Thymus. THESE Présentée pour l'obtention du diplôme de Doctorat en Sciences. 2013. 275 p.
27. Дорофеев А.Э., Рассохина О.А., Дорофеева А.А. Изменения микрофлоры при воспалительных и функциональных заболеваниях кишечника и способы их коррекции. B: Сучасна гастроентеролопя, 2014; № 1, с. 34-40.
28. Потап Е.В., Кускова Т.М., Кутькина А.А. и др. Частота выделения гемолизирующей кишечной палочки (E. coli Hly+) и ее влияние на бифидобактерии в анализах на дисбактериоз. В: Инфекция и иммунитет, 2016; том 6, № 3, с. 97-98.
Laurentia Artiomov, dr. st. Biol., cercet. st. Coord.,
Institutul de Fiziologie si Sanocreatologie, tel.: 069251333, e-mail: [email protected], [email protected]
CZU: 616.98:579.841.11-022:615.33.015.8
FORMAREA BIOFILMELOR IN VITRO DE CÄTRE TULPINILE DE PSEUDOMONAS AERUGINOSA SI ASOCIEREA ACESTORA CU REZISTENTA ANTIMICROBIANÄ
Greta BÄLAN,
IP Universitatea de Stat de Medicinä si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
Rezistenta în crestere a tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa la antibiotice si formarea de biofilme creeazä problemele mari în terapia infectiilor provocate de aceste microorganisme. În studiu au fost incluse 49 de tulpini de P. aeruginosa izolate din ulcere trofice. Toate tulpinile izolate au fost identificate si testate conform ghidurilor în vigoare. Producerea biofilmelor a fost determinatä cantitativ utilizând metoda microtiträrii. În urma determinärii sensibilitätii la antibiotice si formärii de biofilme a acestor tulpini izolate din ulcere trofice am constatat cä 69,4% din ele au format biofilme in vitro si au manifestat
o rezistentä marcatä la antimicrobiene. P. aeruginosa pro-ducätoare de biofilm au prezentat o rezistentä mai mare in comparatie cu tulpinile ce nu produc biofilm (p<0,01). Este foarte important faptul cä 100% din tulpinile producätoare de biofilm au avut o rezistentä multiplä la antibiotice, iar cele neproducätoare de biofilm - inproportie de 66,6% (p<0,01). Asadar, tulpinile de P. aeruginosa izolate din ulcerele trofice infectate posedä o capacitate inaltä de formare a biofilmelor. Bacteriile producätoare de biofilm au o rezistentä mare si multiplä la preparatele antibacteriene. Supravegherea regulatä a formärii biofilmelor si a profilului de rezistentä la antibiotice poate imbunätäti managementul pacientilor cu ulcer trofic.
Cuvinte-cheie: ulcer trofic, Pseudomonas aeruginosa, biofilme, rezistentä la antibiotice
Summary
In vitro biofilm formation by Pseudomonas aeruginosa strains and their association with antimicrobial resistance
The increasing resistance of Pseudomonas aeruginosa strains to antibiotics along with biofilm formation presents serious problems in the therapy of infections caused by these microorganisms. In this study, 49 strains of P. aeruginosa were isolated from trophic ulcers. All isolates were identified according standard laboratory procedures. Biofilm production was determined quantitative using the microtitre method. Following determination of antibiotic susceptibility and biofilm formation of P. aeruginosa strains isolated from trophic ulcers, we found that 69,4% of the strains formed biofilms in vitro and showed antimicrobial resistance. Biofilm-formingP. aeruginosa showed higher resistance to antibiotics compared to non-biofilm forming strains (p <0,01). What is important is that 100% of the biofilm-forming P. aeruginosa showed multiple resistance to antibiotics, whereas non-biofilm-forming strains accounted for 66,6% (p<0,01).
P. aeruginosa strains isolated from infected trophic ulcers have a high biofilm formation capacity. Biofilm-forming bacteria have high and multiple resistance to antibacterial preparations. Regular surveillance of biofilm-forming P. aeruginosa and their antibiotic resistance profile can improve the management of the trophic ulcer.
Keywords: trophic ulcers, Pseudomonas aeruginosa, biofilm, antibiotic resistance
Резюме
Формирование биопленки in vitro штаммами Pseudomonas aeruginosa и их связь с устойчивостью к противомикробным препаратам
Повышение устойчивости штаммов Pseudomonas aeruginosa к антибиотикам наряду с образованием биопленок представляет серьезные проблемы в терапии инфекций, вызываемых этими микроорганизмами. Были проанализированы 49 штаммов P. Aeruginosa, выделенных из трофических язв. Все изоляты были идентифицированы и протестированы в соответствии с действующими правилами. Формирование биопленки
определяли количественно, используя метод микротитрования. После определения чувствительности к антибиотикам и образования биопленок штаммов P. aeruginosa, выделенных из трофических язв, мы обнаружили, что 69,4% штаммов образовывали биопленки in vitro и проявляли устойчивость к противомикробным препаратам. Штаммы P. Aeruginosa, продуцирующие биопленки, показали более высокую устойчивость к противомикробным препаратам по сравнению со штаммами, не продуцирующими биопленку (р <0,01). Очень важно, что 100% штаммов, продуцирующих биопленку, показали множественную устойчивость к антибиотикам, а штаммы непродуцирующие биопленки составили 66,6% (р <0,01). Таким образом, штаммы Р. aeruginosa, выделенные из инфицированных трофических язв, обладают высокой способностью к образованию биопленок. Биопленочные бактерии обладают высокой и множественной устойчивостью к антибактериальным препаратам. Регулярное наблюдение за формированием биопленки P. aeruginosa и профилем их устойчивости к антибиотикам может улучшить лечение трофических язв.
Ключевые слова: трофические язвы, Pseudomonas aeruginosa, биопленки, устойчивость к антибиотикам
Introducere
Infectiile dificil de tratat provoacä morbiditate si mortalitate inalta, cu impact direct atat asupra calitatii vietii individului, cat si asupra costurilor pe care le implica tratarea acestora. In unele infectii, in pofida aplicarii unor tratamente adecvate, mi-croorganismele reusesc sa persiste si, in anumite circumstante, sa genereze infectii recurente sau cronice [8].
Biofilmele sunt agregate tridimensionale polimi-crobiene, care cresc atasat pe suprafete biologice si nebiologice, inclusiv in tesutul uman. Aceste colonii polimicrobiene se protejeaza de conditiile de mediu si de mecanismele de aparare ale macroorganis-mului prin matrice exopolizaharidica, prin urmare tratamentele empirice cu antibiotice sunt deseori insuficiente in eradicarea infectiei [20].
Actualmente, una din provocarile majore in medicina sunt patologiile infectioase cauzate de bacili gramnegativi multirezistenti la antibiotice. Pseudomonas aeruginosa este un agent patogen oportunist, cunoscut pentru rezistenta naturala si dobandita la antibiotice, avand o capacitate puternica de a forma biofilme, care deseori faciliteaza dezvoltarea infectiei cronice [10]. Infectiile cauzate de acest agent reprezinta o problema serioasa, afectand pacientii spitalizati, in special cei aflati in stare critica sau cu imunitate scäzutä.
Pseudomonas aeruginosa este un microorganism agresiv din punct de vedere clinic prin impli-
carea sa în mai multe patologii infectioase, cum ar fi: infectiile asociate asistentei medicale, de tract respirator, tract urinar, arsuri, ulcere trofice etc. [5].
Ulcerul trofic este o problemä clinicä majorä, fiind considerat în prezent o afectiune cu un pu-ternic impact socioeconomic. Spitalizärile pentru aceastä boalä sunt de duratä si repetate, crescând exponential cheltuielile pentru îngrijirile medicale, si sunt frecvente cazurile când se ajunge la invaliditate si pensionäri premature pe caz de boalä. Una dintre cele mai frecvente complicatii ale ulcerului trofic este asocierea infectiei microbiene. Spectrul etiologic al acestor infectii este divers si aproximativ 60% din cazuri sunt infectate cu florä bacterianä mixtä [11].
Caracterul de virulentä al microorganismelor si capacitatea de formare a biofilmelor sunt principalii factori de persistentä a acestora si de cronicizare a ulcerului trofic. Utilizarea pe larg a antibioticelor pentru tratarea infectiilor asociate cu formarea biofilmului a dus la aparitia tulpinilor polirezistente la antibiotice [19]. Formarea biofilmului este un mecanism major de adaptare, care poate proteja bacteriile de antibiotice datoritä mai multor träsäturi fiziologice. În primul rând, structura spatialä a biofilmului asigurä o acoperire protectoare împotriva compusilor anti-microbieni [8].
Actualmente, tratamentul biofilmelor formate de P. aeruginosa se bazeazä pe utilizarea antibioticelor, msä dezvoltarea rezistentei acestor microorganisme a dus la ineficienta antibioterapiei. Întelegerea fenomenului de rezistentä a bacteriilor din biofilme la preparatele antimicrobiene este necesarä pentru a cunoaste cerintele înaintate fatä de obtinerea unor preparate noi, eficiente în tratamentul acestor infectii [20].
Scopul acestui studiu a fost evaluarea potentialului de formare a biofilmelor si asocierea acestora cu rezistenta la antibiotice la tulpinile de P. aeruginosa izolate din ulcerele trofice.
Material si metode
t
În cadrul studiului au fost analizate 49 de tulpini de Pseudomonas aeruginosa izolate din ulcere trofice. Tulpinile au fost izolate în culturä purä, în conditii de laborator, si ulterior identificate prin metode microbiologice clasice si prin sistemul Vitek2 Compact (BioMerieux) pe baza proprietätilor morfobiologice, tinctoriale si biochimice.
Sensibilitatea la antibiotice a fost testatä si interpretatä conform recomandärilor EUCAST (The European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing), prin metoda disc-difuzimetricä (metoda standardizatä Kirby Bauer) [1]. Discurile cu antibiotice
utilizate pentru testare au fost: ciprofloxacina (5 pg), levofloxacina (5 pg), amikacina (30 pg), gentamicina (10 pg), tobramicina (10 pg), cefepima (30 pg), cefta-zidima (30 pg), imipenemul (10 pg), meropenemul (10 pg) si piperacilina (30 pg). Tulpinile care au prezentat rezistentä la trei sau mai multe grupe de antibiotice au fost considerate polirezistente [12].
Producerea de biofilm de tulpinile de P aeruginosa izolate din ulcere trofice a fost determinatä cantitativ utilizând metoda microtiträrii [17]. În acest scop, într-o placä cu 96 de godeuri s-au adäugat câte 150 pl bulion peptonat si 15 pl de suspensie bacte-rianä ajustatä la etalonul de turbiditate McFarland 0,5 (respectiv 1,5 x 108 UFC/ml), preparatä anterior din culturi bacteriene de 18-24 de ore cultivate pe gelozä sânge 5%. Testärile au fost efectuate în dupli-cat. Pläcile au fost acoperite si incubate aerobic timp de 24-48 de ore la temperatura de 37°C. Ulterior, pentru evaluarea gradului de aderentä la substratul inert a tulpinilor testate, continutul fiecärui godeu a fost mläturat si clätit de cinci ori cu solutie fiziologicä sterilä si fixat cu metanol rece timp de 5 minute. Dupä mdepärtarea metanolului, pläcile uscate au fost colorate timp de 30 minute cu solutie de cristal violet 0,1%. Dupä colorare, excesul de colorant a fost spälat cu apä de robinet, iar biofilmul colorat a fost repus în suspensie cu o solutie de acid acetic glacial 33%. Suspensiile astfel obtinute au fost utilizate pentru determinarea densitätii optice (DO), pe baza citiri-lor spectrofotometrice ale absorbantei suspensiilor colorate la 490 nm (A490).
Densitatea opticä a cut-offului (ODc) este definitä ca media DO a controlului negativ + 3x deviatia-standard (DS) a controlului negativ. Forma-rea biofilmului de tulpinile testate a fost analizatä si clasificatä pe baza adsorbtiei de cätre celule a colorantului cristal violet. Izolatele au fost clasificate în trei categorii: neaderente - densitate opticä mai micä decât 0,112, moderat aderente - densitate opticä mai mare de 0,112 si egalä sau mai micä decât 0,222, puternic aderente - densitate opticä mai mare de 0,222. Analiza statisticä a datelor s-a efectuat cu ajutorul programului EpiInfo 2000.
Aspecte etice. Tulpinile utilizate în acest studiu au fost obtinute din prelevatele clinice de rutinä. Deoarece preluarea probelor nu a implicat contactul direct cu pacientul, consimtämântul nu a fost nece-sar. Permisiunea de a efectua studiul a fost obtinutä de la seful laboratorului de microbiologie. Acest studiu a fost realizat cu aprobarea Comitetului de eticä (nr. 65 / 12.04.2017) al Universitätii de Stat de Medicinä si Farmacie Nicolae Testemitanu, Republica Moldova.
Rezultate obtinute
Am analizat 49 de tulpini de P. aeruginosa izolate din ulcere trofice. Testarea sensibilitätii la antibiotice a bacililor izolati a pus in evidentä un numär mare de tulpini cu multiplä rezistentä la antibiotice, doar cinci tulpini (10,2%) au fost rezistente la un singur preparat. Dintre cele 49 de tulpini, 44 (89,8%) au prezentat multirezistentä la antibiotice. Cel mai ridicat nivel de sensibilitate a tulpinilor de P. aeruginosa a fost inregistrat fatä de aminoglicozide (42,8%). La restul grupelor de preparate a fost atestat un grad inalt de rezistentä, dupä cum urmeazä: peniciline (100%), cefalosporine (89,8%), monobactame (89,8%), car-bapeneme (81,6%) si fluorchinolone (73,5%).
Dintre cele 49 de tulpini P. aeruginosa izolate din ulcere trofice, 34 (69,4%) au produs biofilm detectabil (D0>0,112). ín ceea ce priveste statutul de biofilm, 19 (48,7%) izolate au produs biofilm puternic (D0>0,220), iar 20 (51,3%) au produs biofilm moderat (D0=0,112-0,220). Toate tulpinile de P. aeruginosa producätoare de biofilm au prezentat multidrogrezistentä (MDR), pe cand tulpinile nepro-ducätoare de biofilm au prezentat acest fenomen in proportie de 66,6%.
Conform rezultatelor obtinute, tulpinile produ-cätoare de biofilm s-au dovedit a fi mai rezistente la carbapeneme si aminoglicozide decat tulpinile neproducätoare de biofilm. ín ceea ce priveste rezistenta la fluorchinolone si cefalosporine a tulpinilor de P. aeruginosa producätoare de biofilm si neproducätoare de biofilm, diferente nu au fost detectate (v. figura).
AMK GEN TOB CTZ CFP AZT CIP LVX PIP IMI MER
Rezistenta la antibiotice a tulpinilor de P. aeruginosa producätoare de biofilm si neproducätoare de biofilm
Discutii
Biofilmele microbiene sunt implicate in gene-rarea infectiilor cronice, persistente, greu de tratat din cauza anoxiei si cresterii lente. Actualmente este foarte dificil de indicat tratamente eficace de eradicare a biofilmelor [7, 9].
P. aeruginosa a apärut ca un patogen principal in infectiile asociate asistentei medicale, responsabil
120
100
80
60
40
20
0
pentru infectii severe, in special la persoanele cu imunitatea compromisä. Pe langä faptul cä aceste bacterii posedä o rezistentä intrinsecä la numeroase clase de antibiotice, aceastä specie mai are capaci-tatea de a achizitiona rapid gene de rezistentä si de a dezvolta un sir de mecanisme noi de rezistentä. Tratamentul infectiilor severe cu P. aeruginosa mul-tidrogrezistente (MDR) devine extrem de dificil, mai ales la persoanele cu imunitate slabä, care nu tolereazä preparatele indicate. Deseori, in terapie este utilizatä o combinatie dintre aminoglicozide si betalactamine [3].
Aminoglicozidele sunt preparate cu efect bacte-ricid si prezintä sinergie cu betalactaminele impotri-va tulpinilor de P aeruginosa. ín studiul realizat, rata de rezistentä la aminoglicozide a tulpinilor izolate din ulcere trofice a constituit 57,14%. Aceste tulpini au prezentat o sensibilitate mai inaltä la amikacinä in comparatie cu gentamicina si tobramicina. ín studiile efectuate anterior, prevalenta rezistentei la aminoglicozide a tulpinilor de P aeruginosa a fost de la 24% la 76,7% [10, 13]. Existä diferente geografice in rata de rezistentä a tulpinilor de P aeruginosa, care, probabil, reflectä variatia utilizärii aminoglicozidelor. ín pofida ratei ridicate de rezistentä la aminoglicozide, aceste antibiotice sunt considerate incä preparate esentiale antipseudomonas [18].
Similar altor studiilor efectuate, tulpinile de P. aeruginosa izolate din ulcere trofice au prezentat un nivel inalt de rezistentä la peniciline, cefalosporine si monobactame [15].
Existä numeroase rapoarte in care se atestä o tendintä de crestere a tulpinilor de P. aeruginosa MDR [16], actualmente acestea fiind raportate in intreaga lume [15]. Rata crescutä a acestor tulpini multidtogrezistente poate dicta restrictii in terapia cu antibiotice. ín studiul realizat, prevalenta izolatelor MDR a fost de 89,8%. Douä studii separate efectuate in Iran [6, 20] au raportat cä 30,1% si, , 58,65% din tulpinile de P. aeruginosa izolate au prezentat rezistentä multiplä la antibiotice. Numärul tulpinilor MDR raportate variazä de la tarä la tarä in functie de utili-zarea antibioticelor in regiune, de aria geograficä, de starea socioeconomicä, dimensiunea esantionului, definitiile de MDR si prelevat. Cele expuse confirmä importanta monitorizärii aparitiei tulpinilor MDR.
Carbapenele sunt considerate antibiotice de rezervä pentru tratamentul infectiilor cu P. aeruginosa MDR [14]. Alte studii au arätat cä prevalenta rezistentei la imipenem a variat de la 2,9% la 61,83% [4, 16]. Rezultatele studiului nostru denotä cä 70% din tulpinile de P. aeruginosa izolate din ulcere trofice au fost rezistente la imipenem si 86,7% - la merope-
nem. Dezvoltarea rezistentei bacteriilor P. aeruginosa la carbapeneme reduce eficacitatea acestor antibio-tice pentru terapia empiricä.
Am constatat o diferentä semnificativä intre tulpinile MDR si formarea biofilmului (p<0,05). Testarea sensibilitätii la antibiotice a arätat cä rata de rezistentä la antimicrobiene a tulpinilor care formea-zä biofilm a fost mai mare decat rata la tulpinile ce nu formeazä biofilm. ín studiul efectuat, tulpinile de P. aeruginosa producätoare de biofilm au prezentat o rezistentä mai inaltä la ß-lactame si aminoglicozide decat cele neproducätoare de biofilm. Aceasta se explicä prin caracteristicile fiziologice specifice biofilmelor: producerea de ß-lactamaze si amino-transferaze, expresia pompelor de eflux, penetrarea restrictionatä a antibioticelor, transferul genelor de virulentä, limitarea nutrimentilor si o stare de crestere lentä, care joacä un rol esential in dezvoltarea rezistentei microorganismelor din biofilm la antimicrobiene [7].
Conform unor studii, bacteriile producätoare de biofilm sunt de la 10 panä la 1000 de ori mai rezistente la antimicrobiene decat celulele planctonice [2]. Aceasta poate fi una din explicatiile motivului pentru care existä o ratä mai mare de esec in eradicarea infectiilor legate de biofilm.
Terapia de eradicare a infectiilor persistente cu formare de biofilm este o provocare. O intelegere mai bunä a organizärii si a structurii biofilmelor poate contribui la obtinerea unor preparate noi care vizeazä distrugerea biofilmelor.
Concluzii
Tulpinile de P. aeruginosa izolate din ulcere tro-fice infectate posedä o capacitate inaltä de formare a biofilmelor. Acest studiu atestä un nivel ridicat de rezistentä la antibiotice, inclusiv rezistentä multiplä, a tulpinilor producätoare de biofilm. Supravegherea regulatä a formärii de biofilme de cätre P. aeruginosa si a profilului lor de rezistentä la antibiotice paoet influenta pozitiv managementul pacientilor cu ulcer trofic. Optimizarea terapiilor curative si profilactice prin elaborarea unor ghiduri pe baza unor studii asupra sensibilitätii tulpinilor circulante poate duce la scäderea ratei rezistentei la antibiotice sau, cel putin, la stoparea cresterii acesteia.
Cunoasterea tolerantei la antibiotice, specifice biofilmelor, in complex cu dinamica evolutiei rezistentei la antibiotice va constitui, in cele din urmä, o bazä pentru dezvoltarea remediilor terapeutice utilizate pentru eradicarea infectiilor cronice datorate formärii biofilmelor.
Bibliografie
1. EUCAST guidelines for detection of resistance mechanisms and specific resistances of clinical and/or epidemiological importance. Version 9.0. 2019.
2. Abidi S., Sherwani S., Siddiqui T., et al. Drug resistance profile and biofilm forming potential of Pseudomonas aeruginosa isolated from contact lenses in Karachi-Pakistan. In: BMC ophthalmology, 2013, nr. 13(1), p. 57.
3. Akhi M.T., Ghotaslou R., Beheshtirouy S., et al. Antibiotic susceptibility pattern of aerobic and anaerobic bacteria isolated from surgical site infection of hospitalized patients, Jundishapur. In: Jundishapurjournal of microbiology, 2015, nr. 8(7): e20309. doi: 10.5812/ jjm.20309v2
4. Bahar M., Jamali S., Samadikuchaksaraei A. Imipen-em-resistant Pseudomonas aeruginosa strains carry metallo-ß-lactamase gene bla VIM in a level I Iranian burn hospital. In: Burns, 2010, nr. 36(6), pp. 826-830.
5. D'Journo X., Rolain J., Doddoli C., et al. Airways colonization's in patients undergoing lung cancer surgery. In: European journal of cardio-thoracic surgery, 2011, nr. 40(2), pp. 309-319.
6. Ghadaksaz A., Fooladi A., Hosseini H., Amin M. The prevalence of some Pseudomonas virulence genes related to biofilm formation and alginate production among clinical isolates. In: Journal of Applied Biomedi-cine, 2015, nr. 13(1), pp. 61-68.
7. Ghotaslou R., Salahi B. Effects of oxygen on in-vitro biofilm formation and antimicrobial resistance of Pseudomonas aeruginosae. In: Pharmaceutical Sciences, 2013, nr. 19(3), p. 96.
8. Grant S., Hung D. Persistent bacterial infections, antibiotic tolerance, and the oxidative stress response. In: Virulence, 2013, nr. 4, pp. 273-283.
9. Hakibaie M., Forootanfar H., Golkari Y., et al. Anti-biofilm activity of biogenic selenium nanoparticles and selenium dioxide against clinical isolates of Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa, and Proteus mirabilis. In: Journal of Trace Elements in Medicine and Biology, 2015, nr. 29, pp. 235-241.
10. Japoni A., Alborzi A., Kalani M., et al. Susceptibility patterns and cross-resistance of antibiotics against Pseudomonas aeruginosa isolated from burn patients in the South of Iran. In: Burns, 2006, nr. 32(3), pp. 343347.
11. Jneida J., Lavigne J., La Scolaa B., Cassir. N. The diabetic foot microbiota: A review. In: Human Microbiome Journal, 2017, nr. 5(6), pp. 1-6.
12. Magiorakos A., Srinivasan A., Carey R., et al. Multidrug-resistant, extensively drug-resistant and pandrugre-sistant bacteria: an international expert proposal for interim standard definitions for acquired resistance. In: Clin. Microbiol. Infect., 2012, nr. 18, pp. 268-281.
13. Mansoor K., Tanvir S., Shariq A., et al. Frequency and susceptibility pattern of multidrug resistant Pseudomonas aeruginosa in isolates of patients from a tertiary care hospital of Karachi, Pakistan. In: European Journal of Biotechnology and Bioscience, 2015, nr. 3(5), pp. 33-36.
14. Meletis G., Exindari M., Vavatsi N., et al. Mechanisms responsible for the emergence of carbapenem resistance in Pseudomonas aeruginosa. In: Hippokratia, 2012, nr. 16(4), pp. 303-307.
15. Memar M., Pormehrali R., Alizadeh N., et al. Colistin, an option for treatment of multiple drug resistant Pseudomonas aeruginosa. In: Physiology and Pharmacology, 2016, nr. 20(2), pp. 130-136.
16. Nikbin V., Abdi-Ali A., Feizabadi M., Gharavi S. Pulsed field gel electrophoresis & plasmid profile of Pseudomonas aeruginosa at two hospitals in Tehran, Iran. In: Indian Journal of Medical Research, 2007, nr. 126(2), p. 146.
17. O'Toole G. Microtiter dish biofilm formation assay. In: Journal of Visualized Experiments, 2011, nr. (47), p. 2437.
18. Poole K. Aminoglycoside resistance in Pseudomonas aeruginosa. In: Antimicrobial agents and Chemotherapy, 2005, nr. 49(2), pp. 479-487.
19. Vojtova V., Kolar M., Hricova K., et al. Antibiotic utilization and Pseudomonas aeruginosa resistance in intensive care units. In: NewMicrobiologica, 2011, nr. 34(3), pp. 291-298.
20. Yekani M., Memar M., Alizadeh N., et al. Antibiotic resistance patterns of biofilm-forming Pseudomonas aeruginosa isolates from mechanically ventilated patients. In: Int. J. Sci. Stud., 2017, nr. 5(5), pp. 1-5.
Greta Bälan, dr. st. med., conf. Univ., IP USMF Nicolae Testemitanu, tel.: 069186619, e-mail: [email protected]
SÄNÄTATEA ORGANISMULUI ÍN FUNCTIE DE NIVELUL STREPTOCOCILORINTESTINALI
Victoria BOGDAN,
Academia de Stiinte a Moldovei, Institutul de Fiziologie si
Sanocreatologie
Rezumat
A fost stabilit faptul cä microorganismele familiei Strepto-coccaceae, izolate din continutul intestinal uman si animal, apartin la trei genuri. Determinarea cotei lor procentuale a demonstrat prevalenta streptococilor din genul Enterococcus, care a atins nivelul de 74,17%, pe locul doi au fost cei din genul Lactococcus, constituind 13,18%, pe locul trei aflandu-se cei din genul Streptococcus - 12,63%, comparativ cu numärul total de tulpini izolate. Experimentele a douä serii au demonstrat dependenta sänätätii organismului de numärul de streptococi in intestin. S-a confirmat cä modificärilepatologice ale nivelului streptococilor intestinali, caracteristice varstei timpuriipostnatale, necesitä mäsuri medicale specifice, care ar contribui la recuperarea optimä a valorii numerice a acestora si a sänätätii organismului.
Cuvinte-cheie: microorganism, cotä procentualä, sänätatea organismului, streptococi intestinali, modificare patologicä
