CC BY
14DISTRIBUIA SPECIILOR CLINICE DE CANDIDA §I SENSIBILITATEA ACESTORA LA ANTIFUNGICE
CZU: 615.282.015.8:582.282.23 Olga BURDUNIUC14, Ecaterina BÍRCÁ2, Aurelia BURDUNIUC3, Maria GRUMEZA15, Maria BIVOL14,
1Agentia Nationala pentru Sanatate Publica, 2Laboratorul MedExpert, 3üniversitatea Carolina, Praga, República Ceha, 4Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie Nicolae Testemitanu, 5Centrul de Excelenta ín Medicina si Farmacie Raisa Pacalo
Rezumat
Infectiile oportuniste de origine fungicä sunt o provocare a secolului XXI. Identificarea corectä a speciilor Candida implicate in dezvoltarea micozelor umane, determinarea sensibilitätii la antifungice sunt elemente-cheie in manage-mentul acestor infectii, in special in cazul rezistentei antifungice. Autorii acestei lucräri si-au propus drept scop studierea spectrului de speciipatogene de Candida, aprecierea sensibilitätii lor la preparate antimicotice pe baza datelor de laborator. Sunt prezentate si patternurile de sensibilitate la antifungice ale tulpinilor izolate pe parcursul anilor 20172018. A fost realizat un studiu descriptiv al distributiei speciilor de Candida si al profilului de sensibilitate la antifungice. Identificarea speciilor de Candida izolate a fost realizatä prin sistemul MALDI-TOF, iar profilurile de sensibilitate antifungicä - prin Fungitest (Bio-Rad SDP, Paris, Franta). Din 83 de tulpini recuperate, au predominatspeciile Candida non-albicans cu 50,6%, iar Candida albicans a constituit 49,4%. Din speciile de Candida non-albicans, cele mai frecvente au fost C. parapsilosis (25,3%), C. glabrata (12,0%) si C. krusei (4,8%). Analizand rezultatele testärii tulpinilor izolate cätre preparatele antifungice, s-a observat cä 95,2% din ele au fost sensibile la 5-fuorocitozinä si 94,0% - la ketoconazol. Speciile de Candida au fost rezistente la miconazol in 15,7% cazuri, iar in cate 14,5% cazuri fiecare - la amfotericinä B si fluco-nazol, 9,6% - la itraconazol. C. albicans reprezintä specia fungicä izolatä cel mai frecvent, insä se observä si cresterea ponderii speciilor de Candida non-albicans, precum C. para-psilosis. Speciile de Candida au fost rezistente la miconazol, amfotericinä B si fluconazol.
Cuvinte-cheie: Candida non-albicans, Candida albicans, preparate antifungice, micoze
Summary
Distribution of clinical Candida species and their antifungal susceptibility
Opportunistic infections of fungal origin are a challenge of the 21st century. The correct identification of Candida species involved in human mycoses and testing of susceptibility to antifungals are key elements in the management of these. The authors of this paper aimed to study the spectrum of pathogenic Candida species, to assess the sensitivity to antifungal preparations based on laboratory data. The anti-fungal sensitivity patterns of the isolated strains during the years 2017-2018 are also presented. A descriptive study of Candida species distribution and antifungal susceptibility profile was performed. Identification of isolated Candida species was performed by the MALDI-TOF system, and antifungal susceptibility profiles by Fungitest (Bio-Rad SDP, Paris, France). Of the 83 recovered strains, Candida non albicans
species predominated - 50,6% and Candida albicans constituted 49,4%. The most common species of the Candida non albicans, were C. parapsilosis (25,3%), C. glabrata (12,0%) and C. krusei (4,8%). Analysis of antifungal susceptibility testing of the recovered strains was found that 95,2% Candida spp. was susceptible to 5-fuorocytosine and 94,0% to ketoconazole and intermediate susceptibility to miconazole 34,9%, itraconazole 15,7%. Candida species were resistant to miconazole in 15,7% of the cases, and in 14,5% of cases each to amphotericin B and fluconazole, 9,6% to itraconazole. C. albicans is the most frequently isolated fungal species, but there is also an increase share of non-albicans Candida species such as C. parapsilosis.
Keywords: Candida non-albicans, Candida albicans, anti-fungal agents, mycoses
Резюме
Распространенность клинических видов Candida и их чувствительность к противогрибковым препаратам
Оппортунистические инфекции грибкового происхождения являются проблемой XXI века. Правильная идентификация видов Candida, участвующих в развитии микозов человека, определение чувствительности к противогрибковым препаратам являются ключевыми элементами в управлении этими инфекциями, особенно в случае противогрибковой резистентности. Авторы данной работы ставили перед собой задачу изучить спектр патогенных видов Candida, оценить чувствительность к противогрибковым препаратам на основе лабораторных данных. В работе также представлены характеристики чувствительности к противогрибковым препаратам штаммов, выделенных в течение 2017-2018 гг. Было проведено описательное исследование распространенности видов Candida и профиля противогрибковой восприимчивости. Идентификация отдельных видов Candida была выполнена с помощью системы MALDI-TOF, а профили противогрибковой чувствительности - с помощью Fungitest (Bio-Rad SDP, Париж, Франция). Из 83 обработанных штаммов, Candida non-albicans преобладали и составили 50,6%, а Candida albicans составили 49,4%. Из видов Candida non-albicans наиболее распространенными были C. parapsilosis (25,3%), C. glabrata (12,0%) и C. krusei (4,8%). Анализируя результаты тестирования исследуемых штаммов на чувствительность к противогрибковым препаратам, было обнаружено, что 95,2% изолятов были чувствительны к 5-фуроцитозину и 94,0% к кето-коназолу. Виды Candida были устойчивы к миконазолу в 15,7% случаев, и в 14,5% случаев - соответственно к
амфотерицину B и флуконазолу, 9,6% - к итраконазолу. C. albicans является наиболее часто выделяемым видом, но также возрастает доля видов Candida non-albicans, таких как C. parapsilosis. Виды Candida продемонстрировали устойчивость к миконазолу, амфотерицину B и флуконазолу.
Ключевые слова: Candida non-albicans, Candida albicans, противогрибковые препараты, грибковые инфекции
Introducere
Infectiile oportuniste de origine fungicä sunt o provocare a secolului XXI. Micozele cauzate de levuri din genul Candida sunt foarte diferite ca manifestare (de la cele superficiale ale mucoaselor si tegumen-tului panä la cele sistemice) si sunt clasificate in functie de locul de aparitie a infectiei, precum si de intensitatea, aspectul infectiei [3, 10, 12, 25].
Evidentele analizate descriu Candida spp. ca microflora comensalä a omului si ca cele mai frecvent intalnite specii patogene la persoanele imunocompromise sau cu diferite grade de imuno-depresie. Numärul pacientilor cu disfunctii imune a crescut dramatic din cauza pandemiei SIDA, cresterii numärului pacientilor transplantati, chimioterapiei agresive antineoplazice, terapiei indelungate cu antibacteriene [24, 25].
ín ultimele trei decenii, infectiile cu Candida spp. au crescut semnificativ. Dezvoltarea infectiilor fungice cauzate de levuri din genul Candida este determinatä nu numai de statusul imun al orga-nismului uman, ci si de alti factori caracteristici agentului microbian. Cercetärile atestä cä trecerea speciilor Candida de la un microorganism comensal la un agent patogen este facilitatä de diversi factori de virulentä, cum ar fi: aderarea la tesuturile-gazdä, formarea biofilmului si secretia enzimelor hidrolitice extracelulare [21, 24, 25].
Fungii sunt recunoscuti de asemenea ca important agenti etiologici ai infectiilor asociate asistentei medicale, determinand infectii severe la pacientii imunodeprimati: pacienti cu arsuri extinse, cateterizati, hemodializati, pacienti aflati la varste extreme [24, 27].
Studii recente au demonstrat necesitatea eluci-därii epidemiologiei (a speciilor implicate), patogeni-ei (de ex., izolarea Candida nu inseamnä intotdeauna infectie), formelor clinice si cunoasterea aspectelor terapeutice ale infectiilor fungice [4, 10, 24].
Actualmente, savantii au observat o particula-ritate nouä in epidemiologia infectiilor cu Candida. Majoritatea cercetärilor evidentiazä tendinte noi in etiologia acestor infectii, se atestä predominarea speciilor Candida non-albicans comparativ cu Candida albicans in dezvoltarea infectiilor fungice [17, 28].
Totodata, rezultatele altor studii demonstreaza ca, in ultimii ani, speciile de Candida non-albicans sunt considerate agenti patogeni cu implicare majora in patologia infectioasa si care provoaca infectii severe la om [1, 12, 24].
Evidentele stiintifice din ultimii ani demonstreaza importanta identificarii corecte a speciilor Candida implicate in dezvoltarea micozelor umane si a determinarii profilului lor de sensibilitate la an-tifungice. Astfel, identificarea corecta, in timp util a speciilor de Candida si determinarea printr-o metoda standardizata a sensibilitatii la antifungice sunt esentiale, mai ales in contextul emergentei speciilor rezistente la antifungice, si constituie elemente-cheie in managementul infectiilor fungice invazive [3, 9, 14, 15, 25].
Scopul acestei cercetari este studierea spec-trului de specii patogene de Candida, aprecierea sensibilitatii acestora la preparatele antimicotice pe baza datelor de laborator.
Material si metode
r
A fost realizat un studiu descriptiv al distributiei speciilor de Candida si al profilului de sensibilitate la antifungice.
Microorganismele cercetate. Au fost evaluate 83 de tulpini de Candida spp. prelevate din diverse bi-osubstraturi clinice pe parcursul anilor 2017-2018.
Izolarea si identificarea speciilor de Candida. Prelevatele destinate investigarii microbiologice au fost inoculate pe mediul Sabouraud Dextroza Agar cu cloramfenicol (Oxoid) in scopul izolarii Candida spp. Placile au fost incubate la 37°C timp de 48 de ore, cu examinarea vizuala a proprietatilor culturii (prezenta sau lipsa coloniilor specifice). Din coloniile specifice genului Candida au fost preparate frotiuri colorate dupa Gram, fiind cercetate aspectele mor-fologice si identificate microscopic. Concomitent cu acest test, din aceleasi colonii a fost efectuata identificarea speciilor de Candida prin analiza proteomica prin spectrometrie de masa a proteinelor specifice extrase din ribozomi, utilzand sistemul MALDI-TOF.
Determinarea sensibilitatii la preparatele antifungice
Prepararea inoculului. Din coloniile izolate ale tulpinilor identificate a fost pregatit un inoculum prin suspendarea acestora in 3 ml de solutie salina sterila (solutie apoasa de 0,50% NaCl, pH = 7,0) pentru a obtine o turbiditate echivalenta cu cea a standardului McFarland 0,5, masurat cu nefelometrul PhoenixSpec (Compania Becton Dickinson). Ulterior a fost realizat testul pentru determinarea sensibilitatii la antifungice prin inocularea microplacilor Fungitest (Compania Bio-Rad) si incubarea la 37°C pentru 2448 de ore.
Interpretarea rezultatelor. Rezultatele au fost interpretate in baza standardului EUCAST. Izolatele cu concentratie minimä inhibitorie (CMI) <2 pg/ml pentru amfotericina B, <2 pg/ml - 5 flucitozinä, <0,5 pg/ml - miconazol, <0,5 pg/ml - ketoconazol, <0,5 pg/ml - intraconazol, <8 pg/ml - fluconazol au fost considerate sensibile.
Controlul calitátii. Tulpina de referintä C. albicans ATCC 10231 a fost utilizatä pentru controlul intern al calitätii investigatiilor efectuate.
Rezultate si discutii
# *
Semnificatia clinicä a identificärii microorganis-melor panä la nivel de specie este certä si totalmente recunoscutä de majoritatea studiilor, pe motivul diversitätii expresiei factorilor de virulentä si a nive-lului de susceptibilitate antifungicä [3, 14, 25].
Distributia speciilor de Candida variazä intre diferite täri. ín multe alte studii, C. albicans a fost identificatä ca cea mai räspanditä specie de Candida. Predominarea speciilor de Candida albicans (51%) a fost de asemenea observatä intr-un studiu realizat de Manjunath si colab. [4, 7, 19, 25].
Manikandan C. si colab. au constatat cä dintre cele 100 de tulpini de Candida spp. recuperate, C. albicans a fost specia predominantä (56%), urmatä de C. tropicalis (20%), C. glabrata (14%) si C. krusei (10%) [16, 18].
Totodatä, numeroase alte studii au determinat o incidentä mai mare de Candida non-albicans, cu-prinsä intre 54% si 74%. De asemenea, alti cercetätori au demonstrat cä speciile Candida non-albicans au o ratä de izolare mai mare decat C. albicans, ceea ce sugereazä aparitia speciilor Candida non-albi-cans ca agenti patogeni relevanti in dezvoltarea infectiilor fungice [1, 12, 24]. Aceste rezultate au fost in concordantä cu rezultatele studiului efectuat de Mokaddas si colab., care au arätat, de asemenea, cä incidenta infectiilor cu Candida non-albicans (60,5%) a fost mai mare decat cea cu C. albicans (39,5%). Aceste evidente demonstreazä cä Candida non-albicans sunt agenti patogeni deosebit de important [17].
ín studiul curent, analizand diversitatea speciilor de Candida din numärul total de tulpini recoltate si identificate panä la nivel de specie (n=83), s-a constatat o predominare nesemnificativä a speciilor de Candida non-albicans (n=42; 50,6%), comparativ cu C. albicans (n=41; 49,4%).
Printre Candida non-albicans recuperate din diverse biosubstraturi, in studiul realizat de Sajjan si colab. cel mai frecvent a fost izolatä specia C. tropicalis, urmatä de C. glabrata, apoi de C. krusei [6, 23]. Jayalakshmi si colab. de asemenea au arätat cä C. tropicalis (26,6%) a fost predominantä printre speciile
de Candida non-albicans. [13]. Un rezultat similar a fost prezentat de diferite studii efectuate in diverse täri ale Europei [9, 14]. Arealul geografic poate fi un factor ce contribuie la diferenta din distributia speciilor C. non-albicans, aceastä idee fiind sugeratä de Falags si colab. [8, 26].
Diversitatea speciilor de Candida non-albicans in acest studiu (figura 1) atestä predominarea, C. pa-rapsilosis (n=21; 25,3%), urmatä de C. glabrata (n=10; 12,0 %), C. krusei (n=4; 4,8%), C. pelliculosa (n=2; 2,4%), C. robusta (n=2; 2,4%), C. kefyr (n=1; 1,2%), C. tropicalis (n=1; 1,2%) si Cryptococcus neoformans (n=1; 1,2%). Rezultatele noastre sunt in concordantä cu alte cercetäri in care C. glabrata a fost raportatä ca a doua specie predominantä [5, 7, 16, 18].
Figura 1. Ponderea speciilor de Candida izolate din diverse biosubstraturi, %
ín acelasi timp, un sir de alte studii au analizat distributia speciilor clinice de Candida din diverse biosubstraturi. ín aceastá lucrare, datele obtinute in functie de biosubstraturile din care au fost pre-levate tulpinile de Candida spp. sunt urmátoarele: cele mai multe izolate de C. albicans au fost din plagá, cu o pondere de 18,8% (n=20), urmate de cele din punctate cu 24,4% (n=10), din secretii otice - 19,5% (n=8), secretii conjunctivale - 4,9% (n=2), lapte matern - 2,4% (n=2), in timp ce din lichidul cerebrorahidian (LCR) si din sange nu a fost izolatá nici mácar o tulpiná.
Distributia speciilor de Candida non-albicans in functie de biosubstratul din care au fost izolate este urmátoarea: din plagá - 47,6% (n=20), secretii otice - 28,6% (n=12), punctat - 11,9% (n=5), secretii conjunctivale - 7,1% (n=3), LCR - 2,4% (n=1), sange
- 2,4% (n=1), iar din laptele matern nu a fost izolatä vreo tulpinä de Candida non-albicans (v. tabelul).
Urina, exsudatul vaginal, sângele, prelevatele tractului respirator s-au dovedit a fi cele mai comune biosubstraturi pentru recoltarea Candida spp. [21, 28].
Manikandan C. si colab., precum si Mondal S. si colab. au constatat cä majoritatea speciilor Candida au fost recoltate din urinä si din sputä (90%), ceea ce indicä implicarea mai evidentä a acestor specii în etiologia infectiilor tractului urinar si ale tractului respirator [6, 16, 18].
Paralel cu aceste evidente, majoritatea izolate-lor Candida au fost recoltate din prelevatele vaginale, urmate de aspiratele traheale, sânge, sputä si urinä. Cu toate acestea, C. tropicalis a fost identificatä ca fiind cea mai frecventä specie Candida din aspirate traheale si sputä, contrazicând rezultatele studiilor anterioare privind predominanta C. albicans în aceste prelevate [3, 20, 26].
Recoltarea Candida spp. din prelevatele tractului respirator este frecventä la pacientii cu ventilatie mecanicä, ce apare ca rezultat al diseminärii hema-togene sau al aspiratiei continutului orofaringian sau gastric colonizat [19, 20].
Suportul laboratorului microbiologic în alege-rea terapiei este decisiv prin precizarea sensibilitätii tulpinii de Candida la antifungicul administrat. Rezultatele testärii sensibilitätii la antifungice aratä cä majoritatea izolatelor au fost sensibile la 5-fluo-rocitosinä si ketoconazol si au demonstrat rezistentä moderatä la miconazol, amfotericina B si fluconazol (figura 2).
În acelasi timp, studiul realizat de Sahal G. si colab. a demonstrat cä C. albicans s-a dovedit a fi sensibilä în proportie de 88,5% la amfotericina B,
97% - la fluconazol si voriconazol, 100% - la flucito-zinä. 97,5% din C. tropicalis a prezentat sensibilitate la amfotericina B si fluconazol, 80% - la flucitozinä, 100% - la voriconazol [2, 11, 22].
■ Intermediar «Rezistent ■Sensibil
Figura 2. Distributia speciilor de Candida in functie de sensibilitatea la antifungice (%)
Analizand fungigrama tulpinilor recoltate, s-a observat cä 11 tulpini de C. albicans au fost sensibile la toate preparatele antifungice, 9 tulpini au prezentat valori de inhibitie interpretate ca intermediar pentru miconazol si 3 tulpini intermediar pentru itraconazol, 5 tulpini au fost rezistente la douä preparate antifungice, 1 tulpinä - la trei preparate, iar o altä tulpinä - la patru preparate antifungice. Dintre speciile de Candida non-albicans, 14 au prezentat sensibilitate la toate preparatele antifungice testate, 10 tulpini au prezentat valori de inhibitie interpretate ca intermediar pentru un preparat antifungic, 3 tulpini - intermediar pentru douä preparate, iar 1 tulpinä - pentru cinci preparate testate. La un singur preparat antifungic au fost rezistente 8 tulpini, la douä preparate - 4 tulpini, iar la trei preparate - 2 tulpini de Candida non-albicans.
Astfel, rata susceptibilitätii tulpinilor de Candida albicans a constituit 100% pentru 5-fuorocitosinä, 90,2% pentru amfotericina B si ketoconazol, 76,5% pentru fluconazol, 73,2% pentru itraconnazol si doar 41,5% pentru miconazol. ín cazul tulpinilor de Candida non-albicans, cea mai mare ratä a sensibilitätii se atestä la ketoconazol - 97,6%, urmatä de fluconazol - 92,9%, 5-fuorocitosinä - 90,5%, amfotericina B - 81,0%, itraconazol - 76,2%, miconazol - 57,1% (figura 2).
Rata rezistentei tulpinilor de Candida albicans la fluconazol a constituit 24,4% (n=10), urmatä de 17,1% (n=7) pentru miconazol, 9,8% (n=4) pentru amfotericina B si itraconazol, iar 4,9% (n=2) - pentru
Ponderea speciilor Candida albicans si Candida non-albicans în functie de biosubstrat
Biosubstratul C. albicans Distributia, % Candida non-albi-cans Distri- butia, %
Plagä 20 48,8 20 47,6
Punctat 10 24,4 5 11,9
Secretii otice 8 19,5 12 28,6
Secretii con-junctivale 2 4,9 3 7,1
Lapte matern 1 2,4 0 0,0
lichid cerebrospinal 0 0,0 1 2,4
Sânge 0 0,0 1 2,4
Total 41 100 42 100
ketoconazol. Nicio tulpiná nu a fost rezistentá la 5-fu-orocitosiná. Izolatele de Candida non-albicans s-au dovedit a fi mai rezistente la amfotericina B, cu o ratá de 19,0% (n=8), si nicio tulpiná nu a fost rezistentá la ketoconazol (figura 2).
ín urma comparárii patternurilor de sensibilitate si de rezistentá inregistrate la speciile de Candida izolate, cea mai mare ratá a sensibilitátii se atestá la 5-fuorocitosiná - 95,2% din tulpinile izolate (n=79), urmatá de 94,0% (n=78) la ketoconazol si 85,5% (n=71) la amfotericina B. Cea mai micá ratá a fost inregistratá la miconazol - 49,4% (n=41).
Cele mai multe tulpini de Candida au fost rezistente la miconazol - 15,7% (n=13), urmat de amfotericina B si fluconazol - 14,5% (n=2). De aseme-nea, 34,9% din tulpini au fost raportate intermediar la miconazol (n=29) si nicio tulpiná nu a prezentat valori de inhibitie raportate intermediar (figura 2).
Datele obtinute de Bitew A. si Abebaw Y. au arátat cá tulpinile recuperate s-au dovedit a fi sen-sibile in 100% cazuri atat la micafunginá, cat si la caspofunginá si au prezentat o ratá de rezistentá de 4% la fiecare preparat antifungic. Au fost raportate si tulpini rezistente la cele douá preparate (C. rugosa - 20%, C. lipolytica - 16,7%, C. albicans - 3,8%) [4, 6, 11].
Rezultatele studiului curent sunt in conformita-te cu multe alte studii realizate la nivel international, care au demonstrat modificarea particularitátilor epidemiologice ale infectiilor fungice, cu o predominare etiologicá moderatá sau mai accentuatá a speciilor de Candida non-albicans [27].
Totalizand cele relatate anterior, reiterám importanta realizárii cu acuratete a testelor de identificare a speciilor de fungi si a determinárii sensibilitátii la preparatele antimicotice pentru ma-nagementul eficient al infectiilor fungice.
Concluzii
Frecventa infectiilor fungice a crescut conside-rabil in ultimii ani din cauza majorárii numárului de pacienti imunodeprimati, a exploziei interventiilor medico-chirurgicale invazive si a utilizárii abuzive, neargumentate a preparatelor antifungice.
Evidentele analizate subliniazá importanta cunoasterii speciilor de Candida si a profilului lor de sensibilitate la antifungice dintr-un anumit areal geografic in scopul initierii unui tratament antifungic adecvat.
Analiza distributiei speciilor clinice de Candida in studiul realizat atestá schimbári in etiologia infectiilor fungice, cu predominarea speciilor de Candida non-albicans, fapt constat si de alte cercetári.
Predominarea speciilor de Candida non-albicans comparativ cu Candida albicans observata in majori-tatea studiilor, precum si in studiul nostru, s-ar putea datora imbunatatirii practicilor de laborator privind identificarea acestor fungi sau unei prevalente reale a acestor specii. Rezultatele testarii la antifungice au demonstrat ca majoritatea izolatelor au fost sensibile la 5-fuorocitozina si ketoconazol. Speciile de Candida au prezentat rezistenta moderata la miconazol, amfotericina B si fluconazol.
In baza analizei fungigramei tulpinilor cer-cetate, s-a constatat ca majoritatea izolatelor au fost sensibile la 5-fuorocitozina si ketoconazol si moderat rezistente la miconazol, amfotericina B si fluconazol.
Bibliografie
1. Achkar J.M., Fries B.C. Candida infections of the genitourinary tract. In: Clin. Microbiol. Rev. 2010, vol. 23, pp. 253-273.
2. Adhikary R., Joshi S. Species distribution and antifungal susceptibility of candidemia at a multi super-speciality center in Southern India. In: Ind. J. Med. Microbiol. 2013, vol. 29, pp. 309-311.
3. Bailly S., et al. Impact of antifungal prescription on relative distribution and susceptibility of Candida spp. - Trends over 10 years. In: J. Infect. 2016, vol. 72(1), pp. 103-111.
4. Bitew A., Abebaw Y. Vulvovaginal candidiasis: Species distribution of Candida and their antifungal susceptibility pattern. In: BMC WomensHealth. 2018, vol. 18, p. 94.
5. Das K.H., Getso M.I., Azeez-Akande O. Distribution of Candida albicans and non-albicans Candida in clinical samples and their intrinsic biofilm production status. In: Int. J. Med. Sci. Public Health. 2016, vol. 5, pp. 2443-2444.
6. Dharwad S., et al. Species identification of Candida isolates in various clinical specimens with their antifungal susceptibility patterns. In: J. Clin. Diagn. Res. 2011, vol. 5(6), pp. 1177-1181.
7. ElFeky D.S., et al. Species identification and antifungal susceptibility pattern of Candida isolates in cases of vulvovaginal candidiasis. In: Alexandria J. Med. 2016, vol. 52, pp. 269-277.
8. Falagas M.E., Roussos N., Vardakas K.Z. Relative frequency of albicans and the various non-albicans Candida spp. among candidemia isolates from inpatients in various parts of the world: a systematic review. In: Int. J. Infect. Dis. 2010, vol. 14, pp. 954-966.
9. Fleck R., Dietz A., Hof H. In vitro susceptibility of Candida species to five antifungal agents in a German university hospital assessed by the reference broth microdilution method and Etest. In: J. Antimicrob. Chemother. 2007, vol. 59, pp. 767-771.
10. Ghazi S., et al. The epidemiology of Candida species in the Middle East and North Africa. In: J. Mycol. Med. 2019, vol. 29, pp. 245-252.
11. Golia S., Reddy K.M., Karjigi K.S., et al. Speciation of Candida using chromogenic and cornmeal agar with
determination of fluconazole sensitivity. In: Al. Ameen. J. Med. Sci. 2013, vol. 6(2), pp. 163-166.
12. Gullo A. Invasive fungal infections: the challenge continues. In: Drugs. 2009, vol. 69 (suppl. 1), pp. 65-73.
13. Jayalakshmi L., RatnaKumari G., Samson S.H. Isolation, speciation and antifungal susceptibility testing of candida from clinical specimens at a tertiary care hospital. In: Sch. J. App. Med. Sci. 2014, vol. 2, pp. 3193-3198.
14. Kiraz N., Oz Y. Species distribution and in vitro antifungal susceptibility of clinical Candida isolates from a university hospital in Turkey over a 5-year period. In: Med. Mycol. 2011, vol. 49, pp. 126-131.
15. Liu X.P., et al. Species distribution and susceptibility of Candida isolates from patient with vulvovaginal candidiasis in Southern China from 2003 to 2012. In: J. Mycol. Med. 2014, vol. 24(2), pp. 106-111.
16. Manikandan C., Amsath A. Characterization and susceptibility pattern of Candida species isolated from urine sample in Pattukkottai, Tamilnadu, India. In: Int. J. Pure Appl. Zool. 2015, vol. 3, pp. 17-23.
17. Mokaddas E.M., Al-Sweih N.A., Khan Z.U. The species distribution and the antifungal susceptibility of Candida bloodstream isolates in Kuwait: a 10-year study. In: J. Med. Microbiol. 2007, vol. 56, pp. 255-259.
18. Mondal A., et al. Species distribution and in vitro antifungal susceptibility patterns of Candida. In: J. Inst. Med. 2013, vol. 35, pp. 45-49.
19. Muadcheingka T., Tantivitayakul P. Distribution of Candida albicans and non-albicans Candida species in oral candidiasis patients: Correlation between cell surface hydrophobicity and biofilm forming activities. In: Archive oral biol. 2015, vol. 60, pp. 894-901.
20. Ogba O.M., et al. Characterization of Candida species isolated from cases of lower respiratory tract infection. In: World J. AIDS. 2013, vol. 3, pp. 201-206.
21. Pahwa N., Kumar R., Nirkhiwale S., et al. Species distribution and drug susceptibility of candida in clinical isolates from a Tertiary Care Centre at Indore. In: Indian J. Med. Microbiol. 2014, vol. 32(1), pp. 44-48.
22. Sahal G., Bilkay I.S. Distribution of clinical isolates of Candida spp. and antifungal susceptibility of high biofilm-forming Candida isolates. In: Rev. Soc. Bras. Med. Trop. 2018, vol. 51, pp. 644-650.
23. Sajjan A.C., Mahalakshmi V.V., Hajare V. Prevalence and antifungal susceptibility of Candida species isolated from patients attending tertiary care hospital. In: IOSR J. Dent. Med. Sci. 2014, vol. 13, pp. 44-49.
24. Sardi J.C., et al. Candida species: current epidemiology, pathogenicity, biofilm formation, natural antifungal products and new therapeutic options. In: J. Med. Microbiol. 2013, vol. 62, pp. 10-24.
25. Sida H., Pethani J., Dalal P., et al. Study of Changing Trend in the Clinical Distribution of Candida Species in Various Clinical Samples at Tertiary Care Hospital, Ahmedabad, Gujarat. In: Ntl. J. Community Med. 2017, vol. 8, pp. 109-111.
26. Vijaya D., Harsha T.R., Nagaratanamma T. Candida speciation using CHROM agar. In: J. Clin. Diagn. Res. 2011, vol. 5(4), pp. 755-757.
27. Wisplinghoff H., et al. Nosocomial bloodstream infections due to Candida spp. in the USA: species distribution, clinical features and antifungal susceptibilities. In: Int. J. Antimicrob. Agents. 2014, vol. 43(1), pp. 78-81.
28. Yesudhason B.L., Mohanram K. Candida tropicalis as a predominant isolate from clinical specimens and its antifungal susceptibility pattern in a Tertiary Care Hospital in Southern India. In: J. Clin. Diagn. Res. 2015, vol. 9(7), pp. 14-16.
Olga Burduniuc,
dr. st. med., conferentiar universitar, sef laborator, Laboratorul microbiologic, Agentia Nationala pentru Sanatate Publica, IP USMF Nicolae Testemitanu, tel. 022 574-703; 068144477, email: olga.burduniuc@ansp.gov.md
