CC BY
122. Arroliga A.C., Dweik R.A., Rafanan A.L. Primary pulmonary hypertension and thyroid disease. In: Chest, 2000, vol. 118, nr. 4, pp. 1224-1225.
3. Babenko A.Yu., Bairamov A.A., Grineva E.N., et al. Cardiomyopathies - From Basic Research to Clinical Management. Rijeka: InTech, 2012. 812 p.
4. Biondi B., Kahaly G.J. Cardiovascular involvement in patients with different causes of hyperthyroidism. In: Nat. Rev. Endocrinol., 2010, vol. 6, nr. 8, pp. 431-443.
5. Bogaard H.J., Al Husseini A., Farkas L., et al. Severe pulmonary hypertension: The role of metabolic and endocrine disorders. In: Pulm. Circ., 2012, vol. 2, nr. 2, pp. 148-154.
6. Conradi M., Koegelenberg C., Conradie M., et al. Pulmonary hypertension and thyrotoxicosis. In: JEMDSA, 2012, vol. 17, nr. 2, pp. 101-104.
7. Donatelli M., Assennato P., Abbadi V., et al. Cardiac changes in subclinical and overt hyperthyroid women: retrospective study. In: Int. J. Cardiol., 2003, vol. 90, nr. 2-3, pp. 159-164.
8. Ertek S., Cicero A.F. Hyperthyroidism and cardiovascular complications: a narrative review on the basis of pathophysiology. In: Arch. Med. Sci., 2013, vol. 9, nr. 5, pp. 944-952.
9. Fadel B.M., Ellahham S., Ringel M.D., et al. Hyperthyroid Heart Disease. In: Clin. Cardiol., 2000, vol. 23, nr. 6, pp. 402-408.
10. Fazio S., Palmieri E.A., Lombardi G., et al. Effects of Thyroid Hormone on the Cardiovascular System. In: Recent. Prog. Horm. Res., 2004, vol. 59, pp. 31-50.
11. Hegazi M.O., El Sayed A., El Ghoussein H. Pulmonary hypertension responding to hyperthyroidism treatment. In: Respirology, 2008, vol. 13, nr. 6, pp. 923925.
12. Kahaly G.J., Dillmann W.H. Thyroid Hormone Action in the Heart. In: Endocr. Rev., 2005, vol. 26, nr. 5, pp. 704-728.
13. Lozano H.F., Sharma C.N. Reversible pulmonary hypertension, tricuspid regurgitation and right-sided heart failure associated with hyperthyroidism. In: Cardiol. Rev., 2004, vol. 12, nr. 6, pp. 299-305.
14. Marvisi M., Zambrelli P., Brianti M., et al. Pulmonary hypertension is frequent in hyperthyroidism and normalizes after therapy. In: Eur. J. Intern. Med., 2006, vol. 17, nr. 4, pp. 267-271.
15. Soroush-Yari A., Burstein S., Soo Hoo G., et al. Pulmonary hypertension in men with thyrotoxicosis. In: Respiration, 2005, vol. 72, nr. 1, pp. 90-94.
16. Tong P.C., Chow C.C. Thyrotoxicosis and pulmonary hypertension. In: Am. J. Med., 2005, vol. 118, nr. 8, pp. 927-928.
17. Vieira Neto L., de Almeida C.A., Donangelo I., et al. Pulmonary arterial hypertension and tricuspid valve regurgitation as manifestations of hyperthyroidism resulting from Graves' disease. In: The Endocrinologist, 2005, vol. 15, nr. 5, pp. 300-302.
18. Wasseem R., Mazen E., Saliba R.W. Hyperthyroidism: a rare cause of reversible pulmonary hypertension. In: Am. J. Med. Sci., 2006, vol. 332, nr. 3, pp. 140-141.
Nadejda Cazac,
IP USMF Nicolae Testemitanu,
tel.: 079475554,
e-mail: nadyastratan@gmail.com
CZU: 618.14-089.87-06:618.11-008.6
DEREGLÄRILE HORMONALE DUPÄ HISTERECTOMIE
Olga CERNETCHI, Elena VATAMAN,
IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
În prezent, histerectomia cu sau färä ovariectomie rämäne una dintre cele mai frecvente operatii ginecologice efectúate în majoritatea tärilor. Îndepârtarea chirurgicalä a organului reproductiv conduce la o serie de manifestäri similare celor din sindromul climacteric. Prin urmare, starea de sänätate si cea hormonalä a femeilor care au suferit o astfel de interventie este de interes major si se aflä în centrul discutiilor si cercetärilor stiintifice. Obiectivul studiului a fost de a oferi o sintezä bibliograficä a datelor disponibile privind tulburärile hormonale dupä histerectomie.
Cuvinte-cheie: histerectomie, hipoestrogenemie, hormoni steroizi, sindrom climacteric
Summary
Hormonal disorders after hysterectomy
At the present time, hysterectomy with or without ovariectomy remains one of the most common gynecological procedures performed in most countries. Surgical removal of the reproductive organ leads to a series of manifestations similar to those in climacteric syndrome. Therefore, the health and hormonal status of women who have undergone such intervention is of major interest and is at the center of scientific discussion and research. The objective of the study was to provide a literature review of available data on hormone disorder after hysterectomy.
Keywords: hysterectomy, hypoestrogenemia, steroid hormones, climacteric syndrome
Резюме
Гормональные нарушения после гистерэктомии
В настоящее время гистерэктомия с овариэктомией или без нее остается одной из наиболее распространенных гинекологических операций, выполняемых в большинстве стран. Хирургическое удаление репродуктивного органа приводит к ряду проявлений, сходных с климактерическим синдромом. Следовательно, здоровье и гормональный статус женщин, подвергшихся такому вмешательству, представляют большой интерес и находятся в центре научных дискуссий и исследований. Целью исследования было предоставить литературный обзор доступных данных о гормональных нарушениях после гистерэктомии.
Ключевые слова: гистерэктомия, гипоэстрогенемия, стероидные гормоны, климактерический синдром
Introducere
Studierea dereglärilor hormonale survenite în urma histerectomiei prezintä un Ínteres major pentru medicii-ginecologi, deoarece histerectomia râmâne în continuare una dintre cele mai räspändite interventii ginecologice în majoritatea tärilor si în 90% reprezintä tratamentul de electie al patologi-ilor benigne precum miomul uterin, hemoragiile uterine disfunctionale necooperante la tratamentul medicamentos, endometrioza si altele [4, 9, 13], iar postoperatoriu la aceste paciente apar un sir de deregläri endocrin-metabolice, neurovegetative si psihoemotionale ca rezultat al deficitului de estro-geni [19]. Mai mult decât atât, ratele histerectomiei sunt mai înalte în rândul femeilor cu vârsta cuprinsä între 40 si 44 de ani, constituind un grup mare de femei de vârstâ reproductivä vulnerabile la menopa-uza prematurä si la consecintele ei negative asupra sänätätii [5, 14, 20].
Frecventa histerectomiei variazä mult de la o tarä la alta. Unele studii relateazä cä incidenta aces-teia este înaltâ si în crestere în tärile dezvoltate [6]. Astfel, prevalenta histerectomiei în Statele Unite ale Americii este de 26,2%, în Australia - 22,0%, în Irlanda - 22,2% [11]. În Marea Britanie se estimeazä cä în jur de 20% din femei au suportat histerectomie pânâ la vârsta de 50 de ani, având ca indicatie principalä miomul uterin sau patologiile menstruale [6]. În tärile în curs de dezvoltare, prevalenta histerectomiei este mai micä, de exemplu, în India variazä de la 1,7% la 9,8%, în Taiwan - 8,8% [11].
Prin urmare, starea de sänätate si nivelul hormonal al femeilor care au suportat histerectomie râmân în continuare în centrul discutiilor si cerce-tärilor stiintifice.
Materiale si metode
Au fost studiate 76 de surse din literatura international si cea nationalä, inclusiv articole, mo-nografii si ghiduri consacrate dereglärilor hormonale ca urmare a histerectomiei. O atentie deosebitä a fost acordatä cercetärilor stiintifice în care s-au elucidat rezultatele referitoare la mecanismul dereglärilor hormonale, statutul hormonal dupä histerectomie, principalele directii în conduita si tratamentul stärilor patologice dezvoltate dupä histerectomie.
Rezultate si discutii
Unii autori sunt de pärerea cä uterul trebuie abordat nu doar ca un organ reproductiv cu rol în nidatie, dezvoltarea si expulzia produsului de conceptie, ci si ca un organ endocrin, ceea ce favo-rizeazä aparitia dezechilibrului la nivelul hormonilor sexuali steroizi si gonadotropi, caracteristic perioadei de menopauzä [15, 16]. Astfel, volumul interventiei si
tehnica operatorie trebuie selectate individual [16], desi pästrarea anexelor în timpul histerectomiei nu se reuseste întotdeauna.
În practica ginecologicä se evidentiazä urmä-toarele variante posibile ale histerectomiei: histerectomia cu ovarectomie si histerectomia cu pästrarea unui sau a ambelor ovare, sau a unei pärti din ovarul rezecat.
Problema pästrärii ovarelor în timpul histerectomiei la femeile de vârstä reproductivä si la cele aflate în premenopauzä cu patologie ginecologicä benignä a fost subiectul unor controverse considera-bile. Astfel, în unele cazuri se efectueazä ovarectomia profilacticä în timpul histerectomiei, din cauza riscu-lui crescut de cancer ovarian, care este consideratä o practicä bunä de mläturare a ovarelor sänätoase atunci când este acces la ele în timpul interventiei. Alti clinicieni considerä cä ovarele conservate con-tribuie la buna stare hormonalä a femeii si ar trebui sä fie pästrate în timpul histerectomiei, dacä este posibil [1, 3].
Conform literaturii de specialitate, în 44-50% de cazuri concomitent cu histerectomia se efectueazä ovarectomia bilateralä [7, 8]. Este evident cä în acest caz se instaleazä un deficit sever de estrogeni, iar primele simptome ale sindromului climacteric se dezvoltä foarte repede - deja la 1-2 zi postoperatoriu apar simptome vasomotorii premature.
În literatura de specialitate, cele mai multe controverse existä în cazul în care are loc pästrarea ovarelor în timpul histerectomiei. Unele studii indicä o crestere a incidentei si a severitätii sindromului climacteric dupä o histerectomie în pofida pästrärii ovarelor, care poate fi cauzatä de reducerea fluxului ovarian si atrezia folicularä [1]. În acest caz, la majoritatea femeilor, simptomele sindromului climacteric apar treptat [18] si par a fi similare, dar mai putin dramatice [7] în comparatie cu cazurile cu anexec-tomie. Conform datelor literaturii, frecventa acestui sindrom variazä de la 60% la 80%, iar în 1/4 din cazuri decurge sever, îndelungat si greu se supune tratamentului [17].
În anul 1978, L. Dennerstein a publicat primele rezultate privind scäderea nivelului de steroizi dupä 48 de ore de la histerectomie färä anexectomie. Autorul a ajuns la concluzia cä scäderea nivelului hormonal depinde de metoda chirurgicalä, si nu de efectele centrale ale anesteziei, iar singura explicatie posibilä pentru aceste schimbäri ar fi dereglarea acutä a fluxului ovarian din cauza ligaturärii ramurii ovariene a arterei uterine [16].
Mai târziu, R. Kaizer et al., pe baza studierii nivelului de estrogeni si pregnandiol în urinä au ajuns la concluzia cä functia ovarelor râmâne în 85% neschimbatä pânä la vârsta presupusä a me-
nopauzei, iar A. Filiberti et al. au demonstrat cá la 80% din femeile operate ovarele isi exercitá functia depliná [16].
ín anul 2015, I.A. Abdelazim et al. au efectuat un studiu prospectiv, in care au fost incluse 220 de femei de varstá reproductivá, multipare, cu patologie benigná a uterului, care au suportat o histerectomie abdominalá fárá anexectomie. Au fost analizate nivelul estradiolului, al hormonului anti-Mullerian si FSH preoperatoriu, la 6 si la 12 luni dupá operatie. Autorii au ajuns la concluzia cá functia ovarianá rámane nemodificatá la un an dupá histerectomie, inregistrand modificári nesemnificative la nivelul hormonilor studiati [1].
Aceastá ipotezá este sustinutá si de studiile lui Ylikorkala si Viinikka, care au studiat functia glandei pituitare si a ovarelor la douá femei cu absenta congenitalá a uterului si a vaginului (Sindromul Ma-yer-Rokitansky-Kuster-Hauser) si au concluzionat cá prezenta sau absenta uterului nu afecteazá functia ovarianá [1].
Existá dovezi contradictorii privind efectul histerectomiei asupra functiei ovariene. Astfel, R.K. Menon a arátat cá existá o crestere a nivelului FSH si o scádere a estradiolului, ceea ce este caracteristic pentru perioada menopauzei, la 28% din femei de varsta 30-35 de ani la cinci ani dupá histerectomie. Mai mult decat atat, in anul 1939, A. Dippel a descris tabloul clinic al scáderii functiei ovariene la 43,9% paciente dupá inláturarea uterului paná la 36 ani si doar la 6% din numárul de femei de aceeasi varstá cu uterul intact. L. Dennerstein et al. au inregistrat o scádere a functiei ovarelor la 50% din femeile operate. Aceleasi rezultate au fost obtinute si de H. Riedel, care a demonstrat cá simptomele vasomotorii apar la pacientele dupá histerectomie in 50% din cazuri si se manifestá mai pronuntat paná la varsta de 40 de ani [16].
Rezultatele obtinute de E.I. Scorbaci et al. au demonstrat cá la pacientele care au suportat histerectomie, nivelul de FSH si LH in sange este de aproape douá ori mai mare, iar nivelul de estrogen, progesteron si prolactiná este scázut, in comparatie cu femeile sánátoase de varstá reproductivá. S-a constatat o corelatie intre severitatea sindromului climacteric dupá o histerectomie si prezenta si severitatea deficitului ovarian (in special deficitul estrogenului) [16].
Alte studii, fiind orientate spre analiza fondului hormonal (FSH, LH, estradiol) la pacientele dupá histerectomie fárá anexectomie si anexectomie unilateralá, au observat un declin accentuat al estradiolului si cresterea stabilá a FSH in primele sase luni la pacientele dupá histerectomie in asociere cu anexectomie unilateralá si absenta modificárilor
semnificative ale nivelului de FSH, LH si estradiol la cele care au suportat interventie chirurgicalä în volum de histerectomie färä anexectomie [16].
Recent a fost propusä salpingectomia profilacti-cä în timpul histerectomiei pentru patologie benignä a uterului ca o strategie de reducere a riscului de cancer ovarian si este recomandatä de mai multe societäti oncologice. S-a estimat cä aceastä metodä reduce cu 20-40% riscul de cancer ovarian [12].
H. Jabbari si F. Banamfar au publicat, în anul 2017, rezultatele studiilor care demonstreazä cä salpingectomia bilateralä în timpul histerectomiei cu scopul prevenirii complicatiilor, precum hidrosal-pinxul sau prevenirea cancerului ovarian, nu ar creste riscul disfunctiei ovariene, întrucât s-a constatat cä atât nivelul FSH-lui, cât si cel al LH-lui au crescut semnificativ dupä histerectomie cu sau färä salpin-gectomie dupä sase luni de la interventie. Aceste rezultate reflectä ipoteza cä rezerva ovarianä scade indiferent de volumul interventiei [2].
Concluzii
I. Histerectomia are un impact nefavorabil asupra nivelului hormonal al organismului feminin, cu instalarea sindromului posthisterectomic, caracterizat prin simptome endocrin-metabolice, neurovegetative si psihoemotionale.
2. Nivelul dereglärilor hormonale este determinat de starea hormonalä preoperatorie, metoda interventiei, pästrarea ovarelor.
Bibliografie
1. Abdelazim A. et al. Ovarian function and ovarian blood supply following premenopausal abdominal hysterectomy. In: Prz. Menopauzalny, 2015, nr. 14(4), pp. 238-242. doi: 10.5114/pm.2015.56312. Epub 2015 Dec 8. PubMed PMID: 26848295; PubMed Central PMCID: PMC4733897.
2. Behnamfar F., Jabbari H. Evaluation of ovarian function after hysterectomy with or without salpingectomy: A feasible study. In: J. Res. Med. Sci., May 30; nr. 22, p. 68. doi: 10.4103/jrms.JRMS_81_17. PubMed PMID: 28616055; PubMed Central PMCID: PMC5461581.
3. Balan Prejisha. A study of menopausal symptoms in women after hysterectomy with retained ovaries. In: International Journal of Medical and Health Research, 2017, vol. 3, issue 3, pp. 58-59.
4. Correa-Ochoa J. et al. Impact on quality of life and sexual satisfaction of total abdominal hysterectomy and vaginal hysterectomy in the absence of prolapsed. Cohort study, Medellin, 2015. In: Revista Columbiana de obstetricay ginecologia, 2017, vol. 68, nr. 1, pp. 12-24.
5. Dasgupta M., et al. Study on the Change in Function of the Preserved Ovaries following Hysterectomy by Abdominal Versus Vaginal Route. In: Androl. Gynecol.: Curr. Res, 2017, nr. 5: p. 1.
6. Duke A. et al. A six-year review of hysterectomy for benign gynecological conditions at the Federal Medical Centre, Owerri. In: Int. J. Reprod. Contracept. Obstet. Gynecol., 2014, nr. 3(2), pp. 352-356.
7. Juhua Luo et al. Risk of diabetes after hysterectomy with or without oophorectomy in postmenopausal women. In: American Journal of Epidemiology, 2017, vol. 185, nr. 9, pp. 777-785.
8. Lonnee-Hoffmann Risa, Pinas Ingrid. Effects of Hysterectomy on Sexual Function. In: Curr. Sex. Health Rep., 2014, nr. 6, pp. 244-251.
9. Meryem K. The impact of abdominal and laparoscopic hysterectomies on women's sexuality and psychological condition. In: Turk J. Obstet. Gynecol., 2016, nr. 13, pp. 196-202.
10. Moorman Patricia G. et al. Effect of hysterectomy with ovarian preservation on ovarian function. In: Obstet. Gynecol. Author manusctipt, avalaible in PMC, december 2012.
11. Sapna D. et al. Incidence and determinants of hysterectomy in a low-income setting in Gujarat, India. In: Health Policy and Planning, 2017, nr. 32, pp. 68-78.
12. Song T., et al. Impact of opportunistic salpingectomy on anti-Mullerian hormone in patients undergoing laparoscopic hysterectomy: a multicentre randomized controlled trial. In: International Journal of Obstetrics & Gynecology, 2017, nr. 124(2), pp. 314-320.
13. Tomor Harnod et al. Hysterectomies are associated with an increased risk of depression: a population-based cohort study. In: J. Clin. Med., 2018, nr. 7, p. 366.
14. Trabuco Emanuel C., et al. Association of ovary-sparing hysterectomy with ovarian reserve. In: Obstetrics and Gynecology, 2016, nr. 127(5), p. 819.
15. Wang X., Lv L., Cheng Z., Zhou X. Curative effect of laparoscopic hysterectomy for uterine fibroids and its impact on ovarian blood supply. In: Exp. Ther. Med., 2017, nr. 14(4), pp. 3749-3753. doi: 10.3892/ etm.2017.4944. Epub 2017 Aug 16. PubMed PMID: 29042974;
16. Доброхотова Ю.Э., Ильина И.Ю. Синдром постги-стереэктомии. Диагностика и лечение. Москва: Томар-Медиа, 2017, с. 17-31.
17. Колбасова Е.А., Киселева Н.И., Арестова И.М. Сравнительная клинико-гормональная характеристика состояния здоровья и качество жизни женщин с хирургической и естественной менопаузой. В: Вестник ВГМУ, 2014, том 13, № 2, с. 78-86.
18. Кулавский В.А., Кулавский Е.В., Зиганшин А.М. Хирургическая менопауза у женщин репродуктивного возраста. В: Акушерство, гинекология и репродукция, 2016; № 4, с. 105-113.
19. Подзолков В.И., Никитина Т.И., Брагина А.Е., Подзол-кова Н.М. Полиметаболические нарушения после гистерэктомии: случайность или закономерность? В: Рациональная фармакотерапия в кардиологии, 2011, № 7(3), с. 294-299.
20. Скорбач Е.И., Щербина И.Н., Лазуренко В.В., Мер-цалова О.В. Постгистерэктомические нарушения и профилактика их развития. В: Международный медицинский журнал, 2011, № 2, с. 27-31.
Elena Vataman,
IP USMF Nicolae Testemitanu, tel.: +373 068112277, e-mail: envataman@gmai.com
CZU: 615.27.065:616.379-008.64 EFECTUL DIABETOGEN AL MEDICAMENTELOR
Marin CHIANU, Ina POGONEA, Lilia PODGURSCHI, Lucia TURCAN,
IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie
Nicolae Testemitanu
Rezumat
Diabetul zaharat (DZ) indus reprezintä o complicatie a trata-mentului cu diverse preparate medicamentoase si o problemä majorä în activitatea medicilor. Acesta necesitä cunoasterea grupelor de medicamente cu risc diabetogen înalt, pentru a efectua monitorizarea glicemiei în scopulprofilaxiei timpurii a dezvoltärii diabetului zaharat medicamentos. A fost realizatä o analizä bibliograficä amplä a studiilor clinicepostmarketing, efectuate de savanti din diferite täri, a reactiilor adverse me-dicamentoase, în special a celor care dezvoltä hiperglicemie, cu elaborarea unei clasificäri a grupelor de medicamente cu risc înalt în dezvoltarea diabetului zaharat. Rezultatele stu-diilor anterioare au determinat un risc major în dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2 indus la utilizarea urmätoarelor grupe de medicamente în ordine descrescändä: glucocorti-costeroizii - hidrocortizonul, prednisolonul, dexametazonul; ß2-adrenomimeticele - salbutamolul, fenoterolul, clenbutero-lul; statinele - simvastatina, rosuvastatina; antiretroviralele (anti-HIV) - lamivudina, zidovudina; antipsihoticele - clor-promazina, clozapina, olanzapina; inhibitorii 5-a reductazei - dutasteridul, finasteridul; mineralele - seleniul în doze mari; diureticele - tiazidele (hidroclortiazida), de ansä (furosemidul, acidul etacrinic), antagonistii aldosteronului (amiloridul, triamterenul); contraceptivele orale. Conform literaturii de specialitate, existä mai mult de opt grupe farmacoterapeutice cu potential înalt diabetogen, riscul fiind diferit de la o grupä la alta, inclusiv de la medicament la medicament în aceeasi grupä.
Cuvinte-cheie: diabet zaharat, hiperglicemie, medicamente, studiu clinic
Summary
Diabetogenic effect of drugs
Diabetes mellitus is a complex and polysymptomatic disease with numerous etiological factors. It is well known that diabetes is triggered: autoimmune factor; the infectious factor; the hereditary factor; the toxic factor (drugs) and others. International researchers from different countries have identified several groups of drugs with a diabetogenic potential. The study included the analysis of several articles in which different groups of drugs with a diabetogenic potential are reflected, or which increase insulin resistance. The results of previous studies highlighted the risk of developing Type II diabetes in the following groups of drugs: statins, antipsychotics, gluco-corticosteroids, antiretroviral drugs, 5-a reductase inhibitors, ft2-adrenomimetics, diuretics. Thus, the bibliographic study of different sources allowed us to identify a classification of diabetogenic drugs: Glucocorticosteroids - hydrocortisone,
