Deintensificarea tratamentului diabetului zaharat de tip 2 Текст научной статьи по специальности «Клиническая медицина»

11. The International Federation of Gynecology and Obstetrics (FIGO) Initiative on Gestational Diabetes Mellitus: A Pragmatic Guide for Diagnosis, Management, and Care M. Hod, A. Kapur et al. In: International Journal of Gynecology and Obstetrics, 2015, nr. 131(3), pp. 173-211.

12. IDF GDM Model of Care. Implementation protocol. Guidelines for health care professionals. 2015

13. Diabetes in pregnancy: management from preconception to the postnatal period. NICE guideline. Published: 25 February 2015. nice.org.uk/guidance/ng3

14. Diagnostic Criteria and Classification of Hyperglycemia First Detected in Pregnancy. 2013. WHO/NMH/ MND/13.2

15. International Association of Diabetes and Pregnancy Study Groups Recommendations on the Diagnosis and Classification of Hyperglycemia in Pregnancy. In: Diabetes Care, 2010, vol. 33, nr. 3.

16. Huhn E.A., Ross S.W. Controversies in Screening and Diagnostic Criteria for Gestational Diabetes in Early and Late Pregnancy. In: Frontiers in Endocrinology, 2018, vol. 9, art. 696.

17. Ordinul nr. 31 din 27.01.2016 al MS din Republica Moldova Cu privire la aprobarea standardelor de su-praveghere a gravidelor in conditii de ambulatoriu.

18. Riskin-Mashiah S. et al. First-Trimester Fasting Hyperglycemia and Adverse Pregnancy Outcomes. In: Diabetes Care, 2009, vol. 32, nr. 9.

Ana Virtosu,

Spitalul International Medpark,

tel.: 079247241,

e-mail: anavirtosu@yahoo.co.uk

practiceprivind simplificarea regimurilor terapeutice in cazuri atent selectate. Deintensificarea centrata pe pacientul cu diabet este o modalitate de a optimiza sigur si eficient tratamentul in diabetul de tip 2, scopul fiind imbunatatirea rezultatelor pe termen lung. Conduita propriu-zisa in procesul de dein-tensificare terapeutica la un asemenea pacient inca nu este bine dezvoltata. Ghidurile actuale ne ofera sprijin in acest sens pentru punerea in practica a simplificarii tratamentu-lui, ramanand totusi necesara elaborarea unor protocoale si recomandari bazate pe dovezi mai exacte si extinse, care ar asigura succesul si ar evita eventualele greseli si riscuri.

Cuvinte-cheie: deintensificare, diabet zaharat de tip 2 Summary

Treatment deintensification in type 2 diabetes mellitus

Deintensification drug therapy in type 2 diabetes is the active process of identifying and discontinuing or reducing the dose of drugs in a rational and consensual manner to improve the patient's final results. Current guidelines on diabetes management offer more recommendations for intensification than for deintensification. The evaluation of the latest guidelines of type 2 diabetes therapy aimed to reflect the need for practical recommendations on the simplification or deintensification of therapeutic regimens in carefully selected cases. Deintensification centered on the patient with diabetes is a way to safety and effectively optimize treatment in type 2 diabetes, aiming to improve long-term outcomes. Behavior in the therapeutic deintensification process in a patient with type 2 diabetes is still not well developed. Current guidelines provide us with support in this regard for practical implementation of treatment simplification, but it remains necessary to develop protocols and recommendations based on more accurate and extensive evidence that would ensure success and avoid possible mistakes and risks.

CZU 616 379-008 64-08 Keywords: deintensification, type 2 diabetes

DEINTENSIFICAREA TRATAMENTULUI DIABETULUI ZAHARAT DE TIP 2

Ana VÍRTOSU1, Dumitru HAREA2, Elena MORNEALO1, Natalia BALTAG1,

'Spitalul International Medpark, 2IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie

Nicolae Testemitanu

Rezumat

Deintensificarea tratamentului medicamentos in diabetul de tip 2 reprezinta procesul activ de identificare si de intrerupere sau de reducere a dozei medicamentelor intr-o maniera rationala si consensuala, pentru a imbunatati rezultatele terapeutice finale ale pacientului. Ghidurile actuale privind managementul diabetului ofera mai multe recomandari pentru intensificare decat pentru deintensificare. Evaluarea ultimelor ghiduri de specialitate care abordeaza procesul de deintensificare in terapia diabetului zaharat de tip 2 a avut drept scop reflectarea necesitatii elaborarii recomandarilor

Резюме

Деинтенсификация фармакотерапии сахарного диабета 2 типа

Деинтенсификация терапии при диабете 2 типа - это активный процесс выявления и прекращения или уменьшения дозы лекарств рациональным и согласованным образом для улучшения конечных результатов пациента. Современные руководства по лечению диабета предлагают больше рекомендаций для интенсификации, чем для деинтенсификации терапии. Изучение специализированных руководств, посвященных деинтенсификации в терапии сахарного диабета 2 типа, имело цель отражения необходимости разработки практических рекомендаций по упрощению схем лечения в тщательно отобранных случаях. Деинтенсификация, ориентированная на пациента с диабетом, является способом безопасной и эффективной оптимизации лечения сахарного диабета 2 типа с целью улучшения отдаленных результатов. Надлежащее поведение в процессе терапевтической деинтенсификации у пациента

с сахарным диабетом 2-го типа все еще недостаточно развито. Консенсусы и клинические рекомендации предоставляют нам поддержку в этом отношении для практической реализации упрощения лечения, но по-прежнему необходимо разрабатывать протоколы и рекомендации, основанные на более точных и обширных данных, которые обеспечат успех и позволят избежать возможных ошибок и рисков.

Ключевые слова: деинтенсификация, сахарный диабет 2 типа

Introducere

Deintensificarea tratamentului medicamentos reprezintá procesul activ de identificare si de intrerupere (sau anulare) a medicamentelor ne-corespunzátoare sau de reducere a dozei medicamentelor, in cazurile in care se constatá cá efectele negative existente sau potentiale ale preparatelor depásesc beneficiile, tinand cont de obiectivele terapeutice individuale ale pacientului, de seve-ritatea bolii, varsta inaintatá, multimorbiditatea, gradul de functionalitate, speranta de viatá, valorile si preferintele pacientului. Acest proces se va realiza sub supravegherea medicului, avand drept scop ameliorarea obiectivelor terapeutice, siguranta pacientului, evitarea reactiilor adverse, imbunátátirea calitátii vietii lui, precum si gestiunea corectá a feno-menului de polipragmazie. Astfel, deintensificarea nu este doar o simplá intrerupere a unui medicament, ci constituie o serie de pasi ce urmeazá intr-o manierá rationalá si consensualá, pentru a imbunátáti rezul-tatele finale [1, 2].

ín literatura de specialitate au fost publicate modele, scenarii, algoritme, instrumente [2] care ghi-deazá medicul pentru a decide ce medicamente ar trebui sá fie vizate pentru intreruperea tratamentului si care propun pasi secventiali in realizarea acestui proces. Aceste recomandári se concentreazá in special pe pacientii varstnici. Fiecare protocol contine de-talii si elemente specifice, dar in general ele cuprind: evaluarea initialá completá a cazului, identificarea unor medicamente potential necorespunzátoare sau dáunátoare, stabilirea prioritátilor pentru intreruperea tratamentului, realizarea deintensificárii si moni-torizarea rezultatului, insá fárá a uita de potentialele riscuri asociate anulárii medicatiei [1].

Dovezile privind eficacitatea aplicárii acestor ghiduri sunt limitate, deoarece nu au fost evaluate in studii clinice randomizate controlate. De asemenea, nu se cunoaste nici care ar fi cel mai util protocol pentru deintensificare din cele existente. Sunt necesare mai multe cercetári pentru a determina eficienta, dar mai ales usurinta utilizárii in practica clinicá de rutiná a actualelor protocoale de deintensificare [2].

Deintensificarea unor medicatii nu este lipsitá de riscuri si au fost descrise unele potentiale daune (sindrom de retragere, efect de rebound, modificári farmacocinetice/farmacodinamice care altereazá metabolismul medicamentelor ce rámán în trata-ment, recurenta simptomelor), apáránd astfel ade-várate provocári în realizarea deintensificárii. Alte bariere în realizarea deintensificárii sunt preocupárile pacientilor sau ale familiei pacientului, dubiile me-dicilor si unele probleme legate de fiecare sistem de sánátate (un pacient este tratat de mai multi profesionisti, ghidurile pe o patologie se axeazá pe interventie/intensificare) [1].

În managementul diabetului de tip 2 inertia clinicá este remarcatá atât în procesul de intensificare, cât si în cazul deintensificárii, în ultimul caz aceasta deseori nerealizându-se sau întârziind.

Studii recente demonstreazá cá un numár mare de adulti cu diabet de tip 2 sunt supratratati, cei mai multi dintre ei fiind tratati cu insuliná sau sulfonilu-ree, ceea ce poate cauza hipoglicemie severá [7].

Diferite algoritme, în special conceptul de deintensificare (depresciere), încep sá îsi facá loc în managementul terapeutic al afectiunilor, inclusiv în diabetul de tip 2. Cu toate acestea, existá putine ghiduri oficiale pentru implementarea deintensificárii în diabet si ele se referá în special la vârstnici.

O analizá din 2018 a ghidurilor curente privind diferite patologii, inclusiv diabetul zaharat, relateazá cá dintre cele 361 de recomandári relevante, 256 (71%) au fost pentru intensificare si 105 (29%) pentru deintensificare. Astfel, autorii concluzioneazá cá ghidurile actuale privind managementul diabetului si al bolilor cardiovasculare oferá substantial mai multe recomandári pentru intensificare decât pentru deintensificare. Unul din motive ar fi lipsa dovezilor si a studiilor randomizate ce vizeazá eficienta deintensificárii, deoarece cele mai multe recomandári bazate pe "dovezi solide" se referá la intensificare [10].

Sunt necesare recomandári specifice pentru persoana cu diabet de tip 2, cu interventii si obiec-tive axate pe pacient, ce ar viza educatia si schema de monitorizare necesare dupá întreruperea unei medicatii.

Studiile actuale referitor la deintensificarea în diabetul zaharat aduc date neconcludente privind rezultatele pe termen lung. Dovezile disponibile, dar limitate, bazate pe studii mixte sugereazá cá beneficiile deintensificárii depásesc valoarea dau-nelor la persoanele vârstnice cu diabet zaharat de tip 2, cu sau fárá comorbiditáti. De asemenea, datele sugereazá cá deintensificarea este fezabilá. Ínsá sunt necesare cercetári suplimentare privind modalitátile

de deintensificare adecvate, benefice pentru fiecare categorie specificá de pacienti [10].

Scopul cercetárii a fost elucidarea importantei deintensificárii în procesul larg de management al diabetului zaharat de tip 2, în lumina ghidurilor actúale, revizuind implementarea deintensificárii.

Materiale si metode

În procesul de studiu au fost evaluate ultimele ghiduri de specialitate care abordeazá procesul de deintensificare în terapia diabetului zaharat de tip 2 si literatura ce vizeazá procesul de deintensificare.

Rezultate si discutii

În ultimii ani, ghidurile de bazá privind diabetul, elaborate de Asociatia Americaná de Diabet (ADA) si de grupul de lucru ADA/EASD (Asociatia Euro-peaná pentru Studiul Diabetului) aduc în luminá importanta nu doar a intensificárii, ci si a deintensificárii terapiei în diabet. În consensul ADA/EASD se subliniazá cá majoritatea diabeticilor necesitá intensificarea terapiei, msá unii bolnavi necesitá scáderea dozelor medicamentelor sau întreruperea tratamentului, în special în cazul în care terapia este ineficientá sau când expune persoanele la un risc mai mare de aparitie a efectelor adverse, cum ar fi hipoglicemia, sau când obiectivele terapeutice glicemice s-au modificat din cauza circumstantelor clinice (de exemplu, dezvoltarea comorbiditátilor sau nmbátránirea fiziologicá).

Un principiu practic pentru deintensificare reco-mandat de ADA/EASD este cá, pentru toate terapiile, ráspunsul terapeutic ar trebui revizuit la intervale regulate, incluzând impactul asupra eficacitátii (hemoglobina glicozilatá, greutatea corporalá) si sigurantei. Tratamentul trebuie oprit sau doza trebuie redusá, dacá beneficiile sunt minime sau dacá prejudiciile depásesc orice beneficiu. În mod particular se va tine cont de importanta întreruperii sau a reducerii dozei de medicamente care au un risc înalt de hipo-glicemie atunci când se initiazá orice tratament nou de scádere a glicemiei. Algoritmul din ghidul ADA/ EASD privind terapia injectabilá include recomandári specifice privind titrarea dozelor preparatelor nu doar în sensul cresterii, ci si în sens invers, a reducerii dozelor, în caz de hipoglicemie sau în cazul scáderii hemoglobinei glicozilate. Ghidul atentioneazá cá ar trebui sá se ia în considerare stoparea sau reducerea dozei unui medicament cu risc de hipoglicemie sau de crestere în greutate, dacá hemoglobina glicozilatá scade sub 6,5% sau sub valoarea-tintá individualizatá a pacientului [3].

ADA/EASD atentioneazá si cu privire la terapiile orale în diabetul de tip 2: modificarea/ajustarea dozei sau chiar întreruperea medicamentelor poate fi necesará pentru a evita hipoglicemia la adáuga-

rea unui nou preparat la un regim terapeutic care include insuliná, sulfoniluree sau glinidá, în special la pacientii cu glicemia în tintá [3].

Fiind cunoscute vulnerabilitatea si fragilitatea vârstnicilor, aceastá categorie de bolnavi necesitá o abordare aparte privind terapia cu risc înalt de hipoglicemie. Ghidul ADA 2019 aduce recomandári clare, incluse în algoritme si tabele, privind deintensificarea regimurilor de insuliná, dar si a terapiilor neinsulinice, venind în ajutorul medicului practician în procesul de simplificare a regimurilor terapeutice la vârstnicii cu diabet zaharat. Ca recomandare de grad B, ADA sustine: la vârstnici, deintensificarea (sau simplifica-rea) regimurilor complexe este recomandatá pentru a reduce riscul de hipoglicemie, dacá poate fi reali-zatá în cadrul mentinerii obiectivului individualizat al hemoglobinei glicozilate [4].

La vârstnici, si nu doar la ei, obiectivul terapeutic individual trebuie stabilit cu atentie, dar trebuie si ajustat periodic, tinând cont de bolile cronice coexistente, functia cognitivá si starea functionalá. Controlul extrem de strict al glicemiilor la vârstnicii cu multiple comorbiditáti se asociazá cu un risc cres-cut de hipoglicemie si, din pácate, supratratamentul diabetului fárá automonitorizare si fárá evaluare generalá periodicá este frecvent în practica clinicá.

Deintensificarea regimurilor medicamentoase neinsulinice pot fi obtinute prin scáderea dozei sau întreruperea unor medicamente, atâta timp cât se mentine hemoglobina glicozilatá individualizatá în tintá. Dacá regimul de insulinoterapie este foarte complex si persoana vâ^tn^ este depásitá în abilitátile de autogestiune a terapiei, este necesará simplificarea regimului de insuliná, reducând astfel hipoglicemia fárá agravarea controlului glicemic [4].

Ghidul ADA 2019 oferá un algoritm ce poate fi utilizat pentru a simplifica regimul de insuliná si un tabelul cu exemple practice de situatii în care pot fi adecvate deintensificarea si/sau simplificarea regimului de insuliná la vârstnici. [4].

În sensul deintensificárii, atât ADA/EASD, cât si ghidul ADA oferá detalii privitor la reducerea dozelor sau la necesitatea anulárii medicamentelor din diferite clase, la toate categoriile de vârstá (dar mai ales la vârstnici), nu doar în cazul complicatiilor acute, dar si la asocierea complicatiilor cronice, în special renale, pentru a nu expune pacientul la riscuri suplimentare.

Ghidul din 2019 privind tratamentul diabetului la vârstnici al Societátii Endocrinologilor vine sá accentueze importanta simplificárii regimurilor de tratament la aceastá categorie de persoane. Astfel, ghidul recomandá simplificarea strategiilor de management al diabetului la pacientii cu vârsta peste 65 de ani cu diabet zaharat si o boalá terminalá sau

comorbiditáti severe. De asemenea, ghidul reco-mandá regimuri terapeutice simplificate si obiective glicemice adaptate (HbAlc de 8,0% În tulburári cognitive usoare-moderate si de 8,5% pentru tulburári cognitive moderate-severe) la pacientii cu vârsta peste 65 de ani cu diabet zaharat si un diagnostic de afectare cognitivá, pentru nrnbunátátirea compliantei si prevenirea reactiilor adverse cauzate de medicamente [5].

Colegiul American al Medicilor vine În 2018 cu recomandarea de deintensificare la atingerea unui nivel al hemoglobinei glicozilate mai mic de 6,5% la toate persoanele cu diabet zaharat de tip 2, cu exceptia sarcinii [6].

În 2003, Woodward a propus cinci principii de deintensificare a tratamentului, revizuite de un grup de autori În 2014: 1) revizuirea tuturor medi-camentelor actuale; 2) identificarea medicamentelor potentiale pentru anulare; 3) planificarea unui regim de deintensificare; 4) realizarea deintensificárii În parteneriat cu pacientii si apartinátorii sau familia; 5) monitorizare, suport, documentarea rezultatelor

[8, 9].

În baza analizei ghidurilor, optám pentru res-pectarea unor pasi În procesul de deintensificare a terapiei diabetului zaharat de tip 2, cu utilizarea unui instrument practic (Cui? Când? Cum?):

1. Cui? Identificarea pacientului cu diabet zaharat de tip 2 cu risc de supratratament, la care este posibilá deintensificarea sau simplificarea terapiei, si a cauzei lipsei deintensificárii (depistarea barierelor din partea pacientului si/sau a medicilor). Persoanele cu diabet de tip 2 eligibile pentru simplificarea sau deintensificarea terapiei ar putea fi:

- persoanele cu vârsta peste 65 de ani;

- persoanele tratate cu sulfonilureice;

- persoane tratate cu insuliná regim bazal sau bazal-bolus;

- persoanele cu obezitate morbidá tratate cu insuliná sau sulfonilureice;

- persoanele cu diabet zaharat de tip 2 primar diagnosticat, tratate cu insuliná de la stabilirea diagnosticului;

- persoanele cu risc Înalt pentru hipoglicemie sau cu hipoglicemie (efort, medicamente ce cauzeazá hipoglicemie, complicatie cronicá avansatá - boala renalá diabeticá);

- persoanele la care s-a dezvoltat o complicatie cronicá severá (retinopatie, boalá renalá diabe-ticá);

- persoanele cu comorbiditáti;

- persoanele la care initial s-a indicat insulinotera-pia tranzitorie (de exemplu, pentru interventie chirurgicalá);

- persoanele cu afectare cognitivá;

- persoanele care locuiesc singure.

2. Când? Când este prevázutá deintensifica-

rea?

- la atingerea sau chiar depásirea obiectivelor terapeutice glicemice;

- la reevaluarea obiectivelor terapeutice;

- la instalarea complicatiilor cronice ale diabetu-lui;

- la asocierea comorbiditátilor severe;

- la aparitia cáderilor sau a riscului Înalt pentru cádere;

- la aparitia hipoglicemiilor;

- În cazul prezentei polipragmaziei;

- la schimbarea locului de muncá sau a stilului de viatá.

3. Cum?

A. Anterior initierii procesului de simplificare sau de deintensificare sunt necesare:

- evaluarea profilului glicemic;

- evaluarea hemoglobinei glicozilate;

- evaluarea obiectivelor terapeutice actuale reale, individuale;

- evaluarea prezentei complicatiilor cronice, comorbiditátilor, terapiilor asociate;

- evaluarea necesitátilor, asteptárilor pacientu-lui;

- uneori - determinarea peptidei C, a markerilor autoimuni ai diabetului zaharat (dupá caz).

B. Care este modalitatea de deintensificare?

- prin scáderea dozelor;

- prin anulare;

- prin Înlocuire cu alt preparat medicamentos.

C. Supraveghere, monitorizare, educatie:

- autocontrol glicemic;

- control al hemoglobinei glicozilate;

- reevaluarea implementárii corecte a deintensificárii.

Prin supraveghere se va decide:

1) mentinerea schemei simplificate;

2) continuarea deintensificárii;

3) revederea intensificárii, dacá pacientul nu mentine obiectivul terapeutic dupá deintensificare (tinând cont si de posibila neaderentá a pacientului).

Chibzuinta clinicá a medicului practician va avea un rol important În procesul de deintensificare.

ConcIuzii

Utilizarea necorespunzátoare a medicamentelor este frecventá În diabetul zaharat de tip 2, În special la persoanele vârstnice, si este asociatá cu riscuri, inclusiv cu reactii adverse, ce cresc rata de spitalizare si mortalitatea. Optimizarea prescrierii medicamentelor cu scopul minimizárii daunelor este o provocare actualá În sistemul medical.

Deintensificarea centratä pe pacientul cu diabet este o modalitate de a optimiza sigur si eficient tra-tamentul bolnavilor cu diabet de tip 2, scopul fiind tmbunätätirea rezultatelor pe termen lung. Conduita propriu-zisä a acestor pacienti în procesul de deintensificare terapeuticä încâ nu este bine dezvoltatä. Dar ghidurile actuale ne oferä sprijin în acest sens pentru aplicarea simplificärii tratamentului, rämä-nând totusi necesarä dezvoltarea unor protocoale si recomandäri bazate pe dovezi mai exacte si extinse, care ar asigura succesul si ar evita eventualele greseli si riscuri.

Bibliografie

1. Machado-Alba J.E., A. Gaviria-Mendoza, M.E. Machado-Duque, L. Chica. Deprescribing: a new goal focused on the patient. In: Expert opinion on drug safety, 2017, Vol. 16, nr. 2, pp. 111-112.

2. Scott I., K. Anderson, C. Freeman, et al. Review of structured guides for deprescribing. In: Eur. J. Hosp. Pharm., 2017, nr. 24, pp. 51-57.

3. Management of hyperglycemia in type 2 diabetes,

2018. A consensus report by the American Diabetes Association (ADA) and the European Association for the Study of Diabetes (EASD). In: Diabetologia. https:// doi.org/10.1007/s00125-018-4729-5.

4. Older Adults: Standards of Medical Care in Diabetes,

2019. In: Diabetes Care, 2019, nr. 42 (suppl. 1), pp. 139-147.

5. Treatment of Diabetes in Older Adults: An Endocrine Society* Clinical Practice Guideline. In: J. Clin. Endocrinol. Metab., 2019, nr. 104(5), pp. 1520-1574.

6. Hemoglobin A1c Targets for Glycemic Control with Pharmacologic Therapy for Nonpregnant Adults with Type 2 Diabetes Mellitus: A Guidance Statement Update from the American College of Physicians. Clinical guidelines. In: Ann. Intern. Med., 2018, nr. 168(8), pp. 569-576.

7. Lipska K.J., Ross J.S., et al. Potential Overtreatment of Diabetes Mellitus in Older Adults with Tight Glycemic Control. In: JAMA Intern Med., 2015, nr. 175(3), pp. 356-362.

8. Woodward M. Deprescribing: achieving better health outcomes for older people through reducing medications. In: J. Pharm. Pract. Res., 2003; nr. 33, pp. 323-328.

9. Reeve E., Shakib S. et al. Review of deprescribing processes and development of an evidence-based, patient-centered deprescribing process. In: Br. J. Clin. Pharmacol., 2014, nr. 78, pp. 738-747.

10. Seidu S., Kunutsor S.K. et al. Deintensification in older patients with type 2 diabetes: A systematic review of approaches, rates and outcomes. In: Diabetes Obes. Metab., 2019, pp. 1-12.

11. Markovitz A.A., Hofer T.P. et al. An Examination of Deintensification Recommendations in Clinical Practice Guidelines. Stepping Up or Scaling Back? In: JAMA Intern Med., 2018, nr. 178(3), pp. 414-416.

Ana Vîrtosu, medic-endocrinolog, Spitalul International Medpark, tel.: 079247241,

e-mail: anavirtosu@yahoo.co.uk

CZU: 616.728.3-007.248:616.379-008.64+615.838

DIABETUL ZAHARAT LA PACIENTII CU OSTEOARTROZA GENUNCHIULUI INFLUENTEAZÄ SAU NU REZULTATELE PROGRAMULUI KINETOTERAPEUTIC?

Anatol VÎZDOAGA12, Virginia SALARU1, Lucia MAZUR-NICORICI1, Minodora MAZUR1,

'Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie Nicolae Testemitanu, 2Centrul Universitar de Reabilitare Medicala

Rezumat

Kinetoterapia este indicatä ca metodä de tratament nefarma-cologic al gonartrozei În recomandärile EULAR si OARSI. Totodatä, asocierea unor maladii concomitente precum diabetul zaharat ar putea influenta starea pacientilor si rezultatele programului kinetoterapeutic. Scopul studiului a fost evaluarea eficacitätii kinetoterapiei asupra functionalitätii articulare si intensitätii durerii la pacientii cu gonartrozä si diabet zaharat de tip 2 (DZ). A fost efectuat un studiu caz control prospectiv cu evaluarea eficacitätii programului kinetoterapeutic la pacientii cu osteoartrozä (OA) În functie de asocierea diabetului zaharat de tip 2. A fost efectuat exa-menul clinic si apreciatä intensitatea durerii prin scala VAS si functionalitatea articularä În baza scorului KOOS. Acesti parametri au fost evaluati la initierea programului (T0) si la finele acestuia, la a 10-a zi (Tl). Procesarea statisticä a datelor a fost realizatä prin tehnici electronice utilizând programele Microsoft Excel si MedCalc. În cercetare a fost inclus un lot de 10 pacienti care sufereau de OA si diabet zaharat de tip 2 si lotul de control, constituit din 39 de pacienti cu OA ge-nunchiului färä DZ. La momentul T0 nu au fost identificate diferente semnificative Între loturi. La finalizarea programului kinetoterapeutic am constatat o ameliorare a functionalitätii articulare În ambele loturi. Valoarea medie a scorului scalei VAS În lotul pacientilor färä DZ s-a diminuat de la 62,89 mm la 50,0 mm (p<0,05), iar pentru lotul pacientilor cu DZ - de la 54,0 mm la 44,0 mm (p>0,05). Ameliorare semnificativä a functionalitätii articulare În lotul cu DZ a fost pe domeniile Sport (p<0,05) si Qol (p<0,01), iar Îngrupulpacientilor färä diabet, mbunätätirea a fost semnificativä pe toate cele cinci domenii. Asocierea diabetului zaharat de tip 2 si a osteoar-trozei genunchiului pare sä influenteze negativ rezultatele programului kinetoterapeutic. Astfel, se recomandä aplica-rea programelor de reabilitare individualizate si adaptate conditiilor asociate fiecärui pacient.

Cuvinte-cheie: diabet zaharat de tip 2, osteoartroza genunchiului, kinetoterapie

Summary

Diabetes mellitus in patients with knee osteoarthritis influences or not the results of kinesiotherapy program?

Kinesiotherapy is indicated as a method of non-pharmacological treatment of knee osteoarthritis (OA) by the EULAR and