CC BY
285. Martinez A.N., et al. Role of interleukin 6 in innate immunity to Mycobacterium tuberculosis infection. in: J. infect. Dis., 2013, nr. 207(8), p. 1253-1261.
6. Cantini F., et al. Risk of Tuberculosis Reactivation in Patients with Rheumatoid Arthritis, Ankylosing Spondylitis, and Psoriatic Arthritis Receiving Non-Anti-TNF-Targeted Biologics. in: Mediators of inflammation, 2017, nr. 2017, p. 8909834.
7. Alvani A., Millington K.A. Screening for tuberculosis infection prior to initiation of anti-TNF therapy. in: Autoimmunity Reviews, 2008, nr. 8(2), p. 147-152.
8. Ramos S., et al. Tuberculosis screening in patients receiving biological therapy. in: Acta Reumatol. Port. https:// www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/263377762015, nr. 40(3), p. 234-240.
9. Biroul National de Statisticä. www.statistica.md
10. Harris J., Keane J. How tumour necrosis factor blockers interfere with tuberculosis immunity. in: Clinical and Experimental immunology, 2010, nr. 161(1), p. 1-9.
Virginia Salaru, asist. univ., Catedra Medicinä de Familie, iP USMF Nicolae Testemitanu, tel. 069721205
e-mail: virginia.salaru@usmf.md
CZU:616.379-008.64-08
EVALUAREA TRATAMENTULUI PERSOANELOR CU DIABET ZAHARAT TIP 2
ÎN ETAPA INTERNÀRII ÎN STATIONAR
>
Dumitru HAREA1, Zinaida ALEXA1, Ana VÎRTOSU2, Aristia §EREMET,
1IP USMF Nicolae Testemitanu, Catedra Endocrinologie, 2IMSP SCR Timofei Mo§neaga, sectia de endocrinologie
Rezumat
Scopul studiului realizat a fost analiza tratamentului persoa-nelor cu diabet zaharat tip 2 (DZ2) în momentul internarii, pentru evidentierea punctelor dificile în managementul DZ2 în conditii de ambulatoriu §i propunerea unor solutii de ameliorare. In studiu au fost incluse toate persoanele cu DZ2 (1314) internate în anul 2017. Majoritatea pacientilor folo-seau la domiciliufie metformina în monoterapie sau asociata cu sulfonilureice (35,6%), fie insulina umana în monoterapie sau asociata cu metformina (49,5%). Metformina luau doar 60% din 86,6% de persoane supraponderale §i obeze. ln 43,2% cazuri, doza de metformina a fost mai mica de 2000 mg/zi. Incretineprimeau doar 0,5% persoane. ln majoritatea cazurilor (76%), glicemiile nu se mentin în limitele tintelor terapeutice individualizate. Analiza tratamentului cazurilor cu valoarea HbAlc >8,0%, arata ca doar 40% s-au tratat cu hipoglicemiante orale, iar 60% au utilizat insulina în monoterapie sau în asociere. Aceasta indica inertia terape-
utica sau tratament incorect. Metformina trebuie indicata, în lipsa contraindicatiilor, tuturor persoanelor cu DZ2 cu suprapondere §i obezitate §i se va mentine pe toata durata tratamentului. Este necesara intensificarea tratamentului, pentru a obtine un control glicemic optim. Sunt necesare eforturi pentru a învinge inertia terapeutica.
Cuvinte-cheie: diabet zaharat, tratament, metformina, insulina
Summary
Evaluation of treatment regimens in people with type 2 diabetes at the time of hospitalization
The purpose of this study was to analyze the treatment combinations in people with type 2 diabetes at the time of admission, and to highlight the difficult points in the management of type 2 diabetes in ambulatory conditions and to bring in improvements. All the persons with type 2 diabetes (1314) admitted in 2017 were included in the study. The results show that most patients are administering either metformin alone or in combination with sulphony-lureas (35.6%) or human insulin alone or in combination with metformin (49.5%) at home. Only 60% out of 86.6% of overweight and obese subjects administered treatment with metformin at home. In 43.2% the metformin dose was less than 2000 mg/day. New drugs, like the incretins, are administered by only 0.5% of people with type 2 diabetes. Most people with type 2 diabetes (76%) do not keep blood glucose within the limits of individualized therapeutic targets. Treatment regimen analysis of type 2 diabetics, with HbAlc greater than 8.0%, reports that only 40% were treated with oral hypoglycemiant drugs at home and 60% used insulin alone or in combination. Metformin should be prescribed in the absence of contraindications in all people with type 2 diabetes who are overweight or obese and will be maintained throughout the treatment of type 2 DM at all stages of intensification of hypoglycemic therapy. Increasing the hypoglycemic treatment is required to achieve optimal glycemic control. Efforts are needed to overcome the therapeutic inertia.
Keywords: diabetes mellitus, treatment, metformin, insulin Резюме
Анализ лечения пациентов с сахарным диабетом 2 типа при поступлении в стационар
Цель исследования состояла в анализе лечения пациентов с сахарным диабетом 2 типа при поступлении в отделение эндокринологии, для выявления трудных моментов лечения сахарного диабета 2 типа в амбулаторной среде и предоставления рекомендаций для их решения. В исследование были включены все пациенты с сахарным диабетом 2 типа (1314), поступившие на протяжении 2017 года. Большинство пациентов принимают либо метформин в монотерапии или в сочетании с препаратами сульфонилмочевины (35,6%), либо инсулин в монотерапии или в сочетании с метформином (49,5%). Метформин получали только 60% пациентов с сахарным диабетом 2 типа, несмотря на то что доля
избыточного веса и ожирения была 86,6%. В 43,2% случаев доза метформина была меньше чем 2000 мг/ сут. Инкретины принимали только 0,5% пациентов. Большинство больных (76%) не поддерживают уровень глюкозы в пределах индивидуальных целевых значениях. Анализ лечения пациентов у которых уровень HbAlc >8,0% выявил что только 40% из них принимали перо-ральные гипогликемические средства, и 60% - инсулин в монотерапии или в сочетании. Это указывает либо на терапевтическую инерцию, либо на то, что режим лечения не был подобран правильно. Метформин следует назначать при отсутствии противопоказаний всем пациентам с сахарным диабетом 2 типа с избыточным весом и ожирением и следует поддерживать на протяжении всего лечения. Для достижения оптимального гликемического контроля требуется интенсификация терапии. Для преодоления терапевтической инерции необходимы дополнительные усилия.
Ключевые слова: сахарный диабет, лечение, метфор-мин, инсулин
Introducere
Conform datelor IDF, în 2017, la nivel mondial au fost înregistrate 425 milioane de persoane cu diabet zaharat. Se estimeazâ câ în 2045, numârul persoane-lor cu diabet va creste cu 48% (629 milioane) [1]. In Republica Moldova sunt 97.048 persoane cu DZ, în 2016 fiind diagnosticate 10677 cazuri noi [2].
Diabetul este o cauzâ majorâ de morbiditate si mortalitate în lume, tratamentul neadecvat condu-când la complicatii invalidante si la scâderea calitâtii vietii pacientilor. Conform datelor OMS, diabetul zaharat ocupâ unul dintre primele 10 locuri printre principalele cauze ale mortalitâtii [3].
în Republica Moldova, persoanele cu DZ tip 2 sunt în principal tratate de câtre medicul de familie.
Obiectivele studiului realizat au fost: analiza tratamentului persoanelor cu diabet zaharat tip 2 la momentul internârii în sectia de endocrinologie a IMSP SCR Timofei Mosneaga, pentru evidentierea punctelor dificile în managementul diabetului zaharat tip 2 în conditii de ambulatoriu; propunerea unor solutii de ameliorare a situatiei.
Material si metode de cercetare
în studiu au fost incluse toate persoanele cu diabet zaharat de tip 2 (1314), internate în sectia de endocrinologie a IMSP SCR T. Mosneaga în anul 2017, acestea constituind 66,3% din totalitatea pacientilor internati.
Rezultate obtinute
Evaluarea tratamentului persoanelor cu DZ tip 2 la momentul internârii în sectia de endocrinologie
a SCR aratá cá majoritatea pacientilor folosesc la do-miciliu fie metforminá în monoterapie sau asociatá cu sulfonilureice, fie insuliná umaná în monoterapie sau asociatá cu metforminá (tabelul l). în total se constatá 31 de variante de tratament în monoterapie sau în combinatie.
Tabelul 1
Tratamentul persoanelor cu diabet zaharat tip 2 la internarea în sectia de endocrinologie a SCR
1. Sulfanilureice + metforminä 21,2%
2. Metforminä monoterapie 14,4%
3. Insulinä regim bazal 12,8%
4. Insulinä regim bazal bolus 17,5%
5. Insulinä regim bazal + metforminä 16,3%
6. Insulinä regim bazal bolus + metforminä 2,9%
7. Analogi de insulinä 6,6%
8. Insulinä bifazicä 3,2%
9. Alt tratament 4,3%
10. Färä tratament 0,8%
Este de evidentiat utilizarea unor combinatii de remedii hipoglicemiante cu risc crescut de reactii adverse, care trebuie sä fie evitatä: sulfanilureice + meglitinide 1+2, insulinä + sulfanilureice 1+2, sulfanilureice + incretine 1. Numai 0,1% persoane cu diabet zaharat tip 2 primesc tratament doar cu insulinä rapidä in monoterapie.
In studiul realizat, tratament cu metforminä la domiciliu primeau doar 60% persoane cu DZ tip 2, desi proportia persoanelor supraponderale sau obeze a constituit 86,6% (tabelul 2). Metformina este preparatul de linia intai in tratamentul diabeticilor obezi sau supraponderali in lipsa contraindicatiilor. Analiza dozelor de metforminä demonstreazä cä doar 56.7% din persoanele cu DZ tratate cu acest preparat folosesc o dozä de 2000 mg/zi, iar 43.2% - o dozä mai micä de 2000 mg/zi (de la 500 panä la 1700 mg/zi); 0,1% iau metforminä in dozä mai mare de 2000 mg/zi. Astfel, doar jumätate din persoanele cu diabet zaharat tip 2 care utilizeazä metforminä iau doza de 2000 gr/zi, atat in monoterapie, cat si in combinatie cu alte preparate hipoglicemiante.
Tabelul 2
Gradul de nutritie al pacientilor cu diabet zaharat de tip 2
IMC <25 kg/m2 Normoponderali 13,4%
IMC 25.1-29.9 kg/m2 Supraponderali 29,1%
IMC 30.0-34.9 kg/m2 Obezitate gr. I 33,8% 86,6%
IMC 35.0-39.9 kg/m2 Obezitate gr. II 14,5%
IMC >40 kg/m2 Obezitate gr. III 9,2%
Evaluarea gradului de compensare a diabetului zaharat aratä cä peste 76% din persoanele cu DZ tip 2 nu mentin glicemia în limitele tintelor terapeutice individualizate (tabelul 3).
Tabelul 3
Controlul glicemic la persoanele cu DZ 2.
HbAlc <7,0% 11,4%
HbAlc 7,1-8,0% 12,3%
HbAlc >8.1% 76,3%
Analiza tratamentului persoanelor cu diabet zaharat tip 2 la care valoarea HbA1c este >8,0% de-monstreazä cä doar 40% s-au tratat la domiciliu cu hipoglicemiante orale, iar 60% au utilizat insulina in monoterapie sau in asociere.
Studiul realizat aratä cä doar 6 persoane cu diabet zaharat tip 2 sau 0,5% utilizeazä preparate noi - incretine, precum si preparate hipoglicemiante.
Discutii
Metformina este preparatul antidiabetic de primä linie recomandat pentru controlul glicemiei la persoanele cu diabet zaharat tip 2 [4, 5]. Studiile demonstreazä eficienta metforminei in scäderea semnificativä a hemoglobinei glicozilate, atat folositä in monoterapie, cat si in combinatie cu alti agenti terapeutici [6]. Metformina in monoterapie reduce HbAlc cu 1,12%, iar in combinatie cu preparate hipoglicemiante neinsulinice sau cu insulinä scade HbA1 c cu 0,95% si 0,83%, respectiv [6]. De asemenea, s-a demonstrat cä cresterea dozelor de metforminä contribuie la reducerea suplimentarä a HbAlc cu 0,26%. Este cert demonstrat beneficiul utilizärii dozelor mari de metforminä, pentru a atinge efectul maxim in reducerea HbAlc [6]
Asocierea metforminei la insulinä la pacientii cu DZ tip 2 imbunätäteste controlul glicemic si reduce necesarul de insulinä, färä reactii adverse majore [7]. La acesti pacienti tratati cu insulinä in regim intensiv, asocierea metforminei la insulinoterapie are rezultat superior in controlul glicemiei, compa-rativ cu insulina in monoterapie [8, 9]. Metformina reduce mortalitatea cardiovascularä, fiind neuträ pe greutatea corporalä si avand risc scäzut de hipogli-cemie. Acestea sunt motivele prescrierii de electie si de rutinä a metforminei [10, 11]. Rezultate studiului realizat demonstreazä cä doar 60% din persoanele cu diabet zaharat tip 2 utilizeazä metformina la domiciliu si doar jumätate din ele iau doza de 2000 gr/ zi, atat in monoterapie, cat si in combinatie cu alte preparate hipoglicemiante.
O metaanalizä publicatä in 2017 descrie ade-renta scäzutä la metforminä a persoanelor cu diabet zaharat tip 2, comparativ cu alte grupe de medicamente [12]. Cercetätorii mentioneazä ca o cauzä posibilä reactiile adverse gastrointestinale. Un studiu referitor la prescrierea suboptimä a metforminei, care a inclus medici, farmacisti, personalul mediu medical, a demonstrat ca doar la 65% din persoanele cu
diabet zaharat tip 2 nou-diagnosticat li s-a prescris metforminä, iar acest numär scade cu 25% cu timpul. Cauze ar fi supraestimarea reactiilor adverse ale meddicamentului si lipsa informatiei despre acesta [13]. Educatia referitor la tratament, doze, titrarea corectä ar tmbunätäti controlul glicemic.
în cazul controlului insuficient al diabetului cu metforminä, tratamentul se va intensifica prin dubla terapie, apoi prin tripla terapie sau insulinoterapie, dupä caz [14]. în 2017 a fost actualizat Protocolul clinic national Diabetul zaharat necomplicat, ce re-glementeazä managementul persoanelor cu DZ tip 2 la nivel de asistentä medicalä primarä si asistentä spitaliceascä. Algoritmul de tratament al diabetului zaharat se bazeazä pe nivelul HbAlc, comparativ cu tinta controlului glicemic individualizat pentru fiecare persoanä cu DZ. Obiectivul terapeutic pentru majoritatea persoanelor cu DZ tip 2 este HbAlc 7,0-7,5%, fiind necesarä o individualizare a tintei terapeutice în functie de värstä, riscul de hipoglice-mii, comorbiditäti, preferintele persoanei cu diabet, durata diabetului si costuri.
O valoare a HbAlc cu 2,0% mai mare fatä de valoarea-tintä este indicatie pentru initierea tratamentului cu insulinä [15]. în practicä totusi nu se aplicä prompt intensificarea tratamentului diabe-tului zaharat, consecinta fiind controlul inadecvat al maladiei timp îndelungat. Astfel, cu toate cä s-au respectat recomandärile ghidurilor de specialitate si a fost initiat tratamentul cu insulinä în 60% cazuri de decompensare a diabetului zaharat, mentinerea glicemiilor majorate la aceastä categorie de persoane ar putea fi explicatä astfel: fie cä dozele de insulinä au fost insuficiente, fie cä regimul de insulinoterapie nu a fost ales corect.
Studiul realizat demonstreazä cä peste 76% din persoanele cu DZ tip 2 nu mentin glicemia în limitele tintelor terapeutice individualizate. Una dintre cauzele diabetului necontrolat este lipsa de aderentä si de compliantä a persoanei cu diabet la tratamentul recomandat. Drept bariere în controlul glicemic la persoanele cu diabet zaharat tip 2 tratate cu insulinä constatäm lipsa compliantei referitor la regimul de mese si de folosire a insulinei, multiplele injectäri, frica de hipoglicemie, frica de ace si de dure-re, lipsa de informare si de instruire, lipsa posibilitätii de autocontrol glicemic, accesul limitat la servicii medicale. în cazul persoanelor tratate cu preparate neinsulinice, una din bariere o constituie reactiile adverse asociate. Bariere posibile din partea medicilor sunt: cresterea în greutate, riscul de hipoglicemie, lipsa de timp pentru instruirea persoanei cu diabet, lipsa cunostintelor necesare, variatiile existente în recomandärile din ghiduri.
Inertia clinicä sau terapeuticä constituie incä o problemä importantä in sänätatea publicä. Ghidurile internationale si protocolul national privind diabe-tul recomandä individualizarea obiectivelor pentru controlul glicemic, dar majoritatea persoanelor cu diabet zaharat tip 2 nu ating aceste obiective, unul din motivele majore ale insuccesului fiind inertia clinicä, definitä ca lipsa de initiere sau intensificare a terapiei de cätre medic atunci cand este necesar [16]. íntarzierea in intensificarea terapiei in DZ tip 2 poate avea loc in orice etapä: in momentul diagnosticului, la initierea terapiei, intensificare prin asocierea celui de-al 2-lea sau al 3-lea preparat, initierea insulinei.
Inertia clinicä este o barierä majorä pentru tratamentul optim al diabetului zaharat tip 2, intar-ziind intensificarea atat a hipoglicemiantelor orale, cat si a insulinei. Astfel, inertia clinicä conduce la un control glicemic suboptimal timp de multi ani , avand consecinte dramatice pentru persoanele cu diabet (afecteazä calitatea vietii, creste morbiditatea si mortalitatea) si pentru sänätatea publicä, crescand costurile asociate diabetului necontrolat.
Sunt implicati multipli factori in inertia tera-peuticä ce tin de medic, de persoana cu diabet, de sistemul medical, astfel fiind necesarä o abordare centratä pe pacient pentru un succes terapeutic (tabelul 4) [17].
Tabelul 4
Factori ce conduc la inertia clinicä
Specialistii in sánátate trebuie sá constientize-ze si sá depáseascá inertia terapeuticá, asigurand initierea sau intensificarea tratamentului la timp. Barierele pentru monitorizarea si ajustarea la timp a tratamentului trebuie identificate si depásite atat in randul persoanelor cu diabet zaharat, cat si in randul medicilor. ín practica clinicá, titrarea si intensificarea medicatiei in diabet este frecvent deficitará, condu-cand la pierderea increderii in eficienta tratamentului si favorizand dezvoltarea complicatiilor si scáderea calitátii vietii. Studiile demonstreazá cá cresterea numárului de medicamente indicate ar putea reduce aderenta pacientilor la tratament, in special in cazul varstnicilor, persoanelor socialmente vulnerabile si persoanelor cu comorbiditáti multiple [18].
Desi tratamentul diabetului zaharat la nivel mondial avanseazá, fiind utilizate tot mai frecvent grupe noi de hipoglicemiante, studiul nostru relevá numárul foarte mic de persoane cu diabet care folo-sesc preparate noi, motivele fiind costul mare si lipsa intregului spectru de medicamente hipoglicemiante noi in Republica Moldova.
Analiza asocierii medicamentoase relevá uti-lizarea unor combinatii care trebuie sá fie evitate, in special din cauza potentárii efectelor adverse [5, 14]. Totusi, remarcám numárul redus de astfel de combinatii.
Concluzii si recomandári
1. Metformina reduce eficient si sigur HbAlc si trebuie indicatá in dozá de 2000 mg pe zi, in lipsa contraindicatiilor, la toate persoanele cu DZ tip 2 cu suprapondere sau obezitate. Metformina se va mentine pe toatá durata tratamentului, in toate etapele de intensificare a terapiei hipoglicemiante, fárá a reduce doza, in lipsa contraindicatiilor.
2. Nivelul HbAlc rámane crescut peste valoa-rea obiectivului terapeutic individual la un numár semnificativ de diabetici, demonstrand insuficienta efortului depus din partea tuturor actorilor implicati in controlul DZ (pacient, familie, medic de familie, medic-endocrinolog etc.). Este necesará intensifica-rea tratamentului hipoglicemiant, pentru a obtine un control glicemic optim.
3. Observatiile din studiu evidentiazá o inertie terapeuticá semnificativá la persoanele cu DZ tip 2, atat in grupul tratat cu insuliná, cat si in cel tratat cu hipoglicemiante neinsulinice. Pentru a invinge inertia terapeuticá, sunt necesare urmátoarele: comunicare si colaborare, educatia medicalá continuá, educarea si implicarea pacientului, implicarea unei echipe medicale mai largi in managementul bolna-vilor de diabet.
4. Numárul persoanelor care utilizeazá preparate hipoglicemiante noi este foarte mic.
Factori ce tin de
medic (50% contributie) Nu sunt stabilité obiective Esecul initierii terapiei Esecul titrärii terapiei pentru atingerea obiectivelor Esec în identifi-carea si tratarea comorbiditätilor Timp insuficient Subestimarea necesitätilor tratamentului
Factori ce tin de
pacient (30% contributie) Negarea existentei bolii
Negarea severitâtii bolii
Instruire insuficientâ despre boalâ
Costul înalt al medicamentului
Prea multe medicamente
Reactii adverse medicamentoase
comunicare deficitarâ medic -pacient
Lipsa încrederii în medic Depresie
Stil de viatâ nesânâtos
Absenta
simptomelor_
Factori ce tin de sistemul medical (20% contributie) Lipsa ghidurilor clinice
Lipsa registrului privind diabetul Lipsa planificärii vizitelor
Lipsa mobilizärii active a pacientilor
Comunicare deficitarä medic -staff (responsabil) Inexistenta suportului de decizie Inexistenta abordärii în echipä pentru îngrijire
Bibliografie
1. IDF Diabetes Atlas. Eight edition. 2017. www.diabete-satlas.org
2. Anularulstatistic2016. www.cnms.md
3. The top 10 causes od death. Fact sheet. Updated January 2017. www.who.int.
4. ADA Standards of medical care in diabetes - 2018. in: Diabetes Care, 2018, nr. 41 (suppl. 1), p. 73-85.
5. Protocolul Clinic National,,Diabetulzaharat necompli-cat". 2017, p. 39-52.
6. Hirst J.A., Farmer A.J., Ali R., et al. Quantifying the effect of metformin treatment and dose on glycemic control. in: Diabetes Care, 2012, nr. 35(2), p. 446-454.
7. Ponssen H.H., Elte J.W., Lehert, P. et al. Combined metformin and insulin therapy for patients with type 2 diabetes mellitus. in: Clinical therapeutics, 2000, nr. 22(6), p. 709-718.
8. Wulffelé M.G., Kooy A., Lehert P., et al. Combination of insulin and metformin in the treatment of type 2 diabetes. in: Diabetes Care, 2002, nr. 25(12), p. 2133-2140.
9. Vos R.C., van Avendonk M.J., Jansen H., et al. Insulin monotherapy compared with the addition of oral glucose-lowering agents to insulin for people with type 2 diabetes already on insulin therapy and inadequate glycaemic control. in: Cochrane Database, 2016, nr. 9, p. 142-151.
10. Selvin E., Bolen S., Yeh H.C. Cardiovascular outcomes in trials of oral diabetes medications: a systematic review. in: Archives of internal medicine, 2008, nr. 168(19), p. 2070-2080.
11. Effect of intensive blood-glucose control with metformin on complications in overweight patients with type 2 diabetes (UKPDS34). UK Prospective Diabetes Study (UKPDS) Group. in: Lancet, 1998, nr. 352(9131), p. 854-865.
12. Andrew McGovern, William H., Silvio C., et al. Comparison of medication adherence and persistence in type 2 diabetes: A systematic review and meta-analysis. in: Diabetes, Obesity and Metabolism, 2018, nr. 20(4), p. 1040-1043.
13. Katy E. Trinkley., Daniel C. Malone., Jennifer A. Nelson. Prescribing attitudes, behaviors and opinions regarding metformin for patients with diabetes: a focus group study. in: Therapeutic Advances in Chronic Disease, 2016, nr. 7(5), p. 220-228.
14. Silvio E. inzucchi, Richard M. Bergenstal, John B. Buse, et al. Managementofhyperglycaemiain type2diabetes, 2015: a patient-centred approach. Update to a Position Statementof the American Diabetes Association and the European Association for the Study of Diabetes. in: Diabetes Care, 2015, nr. (38), p. 140-149.
15. Protocolul Clinic National,,Diabetulzaharat necompli-cat". 2017, p. 26.
16. Khunti S., Davies M.J., Khunti K. Clinical inertia in the management of type 2 diabetes mellitus: a focused literature review. in: The British Journal of Diabetes, nr. 2(15), p. 65-69.
17. Reach G., Pechtner V., Gentilella R., et al. Clinical inertia and its impact on treatment intensification in people with type2 diabetes mellitus. in: Diabetes and metabolism, 2017, nr. 43(6), p. 501-511.
18. Donnan P.T., MacDonald T.M., Morris A.D. Adherence to prescribed oral hypoglycaemic medication in a population of patients with Type 2 diabetes: a retrospective cohort study. in: Diabetes and metabolism, 2002, nr. 19(4), p. 279-284.
Dumitru Harea, asist. univ.,
Catedra Endocrinologie,
iP USMF Nicolae Testemitanu,
tel.: 069666021, e-mail: dumitru.harea@usmf.md
PACIENTUL CU OBEZITATE iN PRACTICA MEDICULUI DE FAMILIE
Carolina PITERSCHI1, Stela VUDU1, Larisa ZOTA2, Lorina VUDU1,
'Laboratorul de endocrinologie, IP USMF Nicolae Testemitanu, 2Catedra Endocrinologie, IP USMF Nicolae Testemitanu
Rezumat
Obezitatea evolueaza cu o viteza impresionanta, devenind o problema globala de sanatate publica. Ea este o boala complexa, care asociaza comorbiditati cu rise inaltpentru sanatate. Obiectivul de baza in tratamentul obezitatii este de a reduce morbiditatea §i mortalitateapopulatiei in general. Aceasta nu este o sarcina doar a medicului, ci §i a pacien-tului, care trebuie sa con§tientizeze ca tratamentul maladiei date este pentru toata viata. Acest articol descrie cauzele obezitatii, bolile asociate, algoritmul de diagnostic §i de tratament al obezitatii in practica medicului de familie.
Cuvinte-cheie: obezitate, diagnostic, tratament, medicina de familie
Summary
Obese patient in family doctor practice
The prevalence of obesity has increased dramatically all over the world. This is a complex condition which places a person at risk ofmultiple health problems. The aim of obesity management is to reduce associated morbidity and mortality. Both clinicians and patients should know that the obesity treatment is a lifelong task. They should also set realistic goals before starting the treatment. This report describes the causes of obesity, its co-morbidities, diagnosis and treatment algorithm of obese patient in the practice of family doctor.
Keywords: obesity, diagnosis, treatment, general practice Резюме
Ожирение в практике семейного врача
Распространенность ожирения резко возросла во всем мире. Это комплексное заболевание, которое ставит под угрозу здоровье человека. Основная цель лечения ожирения - снижение риска развития сопутствующих заболеваний и увеличение продолжительности жизни больного. Это задача не только клинициста, но и пациента, который должен осознать, что лечение ожирения является пожизненной задачей. Поэтому они обязаны поставить перед собой реалистичные цели. В статье описаны причины развития ожирения, коморбидные состояния, а также алгоритм диагностики и лечения пациента с ожирением в практике семейного врача.
Ключевые слова: ожирение, диагностика, лечение, общая врачебная практика
