CC BY
5Ala REAJEVA,
Universitatea de Stat de Medicina çi Farmacie Nicolae Testemtfanu
Symmary
The arguments of the anti-homotoxic preparations in complex therapy of pelvic inflammatory disease
In this article the authors had proved the necessity andprac-ticability of antihomotoxical medications traumeel S, vi-brucol, lymfomyosot combined with traditional medications used in the treatment of acute inflammatory disease of the pelvic organs to reduce the risks of possible complications, such as chronic pelvic pain, infertility, ectopic pregnancy and improving woman's quality of life.
Keywords: antihomotoxical medications, acute inflammatory disease of the pelvic organs.
Резюме
Аргументация использования антигомотоксиче-ских препаратов в лечении острых воспалительных заболеваний органов малого таза
В данной статье доказана необходимость и целесообразность использования антигомотоксических препаратов traumeel S, viburcol, lymfomyosot в комплексе с традиционными препаратами при лечении острых воспалительных заболеваний органов малого таза для снижения риска возможных осложнений, таких как хроническая тазовая боль, бесплодие, внематочная беременность и повышения качества жизни женщин.
Ключевые слова: антиго-мотоксические препараты, острые воспалительные заболевания органов малого таза.
Introducere
Boala inflamatorie pelvinâ (BIP) acutâ ocupâ un loc de frunte în structura patologiilor ginecologice, constituind 33-78% din acestea [8]. BIP reprezintâ patologia femeilor tinere, fiind demonstrat faptul câ 75% din cazurile de BIP se întâlnesc la femeile cu vârsta mai micâ de 25 de ani. Înainte de era anti-bioticelor, mortalitatea în BIP acutâ constituia aproximativ 1%. În prezent aceastâ ratâ s-a diminuat semnificativ, însâ patologia râmâne a fi o problemâ medicalâ si socialâ foarte serioasâ, din cauza câ cel putin 25% dintre femeile cu BIP acutâ vor dezvolta sechele grave precum infertilitatea, sarcina ectopicâ si durerea pelvinâ cronicâ [1, 16]. Cu toate câ la moment patologiei respective îi sunt consacrate un numâr foarte mare de studii, multe dintre probleme râmân a fi nerezolvate.
Este demonstrat câ tratamentul de rutinâ acceptat actualmente deseori este incomplet si duce la cronicizarea afectiunii. În prezent chiar si cele mai eficiente si noi preparate determinâ apariÇia formelor rezistente de agenti infectiosi. La fel, tratamentul de rutinâ nu ia în considerare o verigâ impor-tantâ a patogenezei procesului inflamator, si anume deficitul microcirculatiei în focarul de inflamare, proces care duce inevitabil la formarea de aderente si la apariÇia impermeabilitâtii tubare. Efectele toxice, uneori grave, ale preparatelor antibacteriene reprezintâ un subiect deja epuizat în literatura medicalâ [9, 10]. Similar, este deja cunoscut câ tratamentul de rutinâ al BIP acute deseori determinâ sensibilizarea organismului, cu dezvoltarea unor patologii autoimune (de exemplu, sindromul antifosfilipidic) [17]. În ciuda progresului considerabil pe care l-a cunoscut medicina în ultimele decenii, BIP acutâ râmâne a fi o patologie a cârei tratament este departe de a fi unul ideal.
Materiale si metode
t
Au fost utilizate 27 de surse de literaturâ de specialitate. Din ele, 21 internationale si 6 nationale, printre care sunt materiale didactice, teze, articole, publicatii de la congrese internationale si nationale. Ele denotâ eficacitatea si avantajele evidente ale utilizârii preparatelor antihomotoxice în tratamentul bolii inflamatorii pelvine acute si în prevenirea dezvoltârii sechelelor grave, precum sunt infertilitatea, sarcina ectopicâ si durerea pelvinâ cronicâ.
Rezultate si discufii
În prezent este stabilit faptul câ regimurile terapeutice pentru BIP trebuie sâ asigure, în mod empiric, acoperirea unui spectru larg al celor mai probabili agenti patogeni etiologici. Toate regimurile folosite în tratamentul BIP trebuie sâ fie active si contra N. gonorrhoeae si C. trachomatis, deoarece screeningul endocervical negativ pentru aceste organisme nu exclude in-fectia tractului genital superior. Necesitatea de eradicare a anaerobilor nu este determinatâ definitiv. Tratamentul trebuie initiat imediat dupâ stabilirea diagnosticului prezumtiv, deoarece profilaxia pe termen lung a sechelelor depinde de administrarea timpurie a antibioticelor. La selectarea unui regim de tratament, se va lua în considerate utilitatea, costul, complianta pacientei si susceptibilitatea antimicrobianâ.
Cazurile de BIP acutä de gravitate usoarä sau medie, tratate ambulatoriu, prezintä rezultate pe termen lung similare cu cele tratate în stafionar. Decizia de spitalizare rämäne la discrepa medicului sau este argumentatä de urmätoarele criterii:
- Imposibilitatea de a exclude urgente chirurgicale (de ex., apendicita);
- Graviditatea;
- Lipsa räspunsului clinic la terapia antimicrobi-anä oralä;
- Necomplianfa pacientei la tratament ambulatoriu sau lipsa toleranfei în cazul regimului oral de administrare;
- Stare gravä, greafä sau vomä, sau febrä maltä;
- Abcesul tuboovarian.
Datoritä eficienfei similare, indiferent de schema pentru tratamentul parenteral, la 24 de ore de la ameliorare se va trece la tratament oral [12]. De regulä, timp de 3 zile de la inifierea terapiei, pacientele trebuie sä demonstreze o ameliorare clinicä substanfialä. În caz contrar, acestea vor avea nevoie de spitalizare, de teste de diagnostic adifionale sau de intervenfie chirurgicalä. Femeile cu infecfie chlamydianä sau gonococicä documentatä prezintä o ratä maltä de reinfecfie dupä 6 luni de la tratament, astfel încât se recomandä o retestare la agenfii pato-geni respectivi la 3-6 luni.
Tratamentul tradifional, considerat a fi corect la moment, cuprinde:
• tratament profilactic;
• tratament curativ:
- antibioterapie;
- tratament al stärii generale;
- eventuale intervenfii chirurgicale în cazul peri-tonitelor generalizate sau abceselor;
- tratamentul partenerului;
• dispensarizarea;
• tratamentul complicafiilor [15].
Evident cä în aceastä listä, veriga cea mai im-portantä este tratamentul curativ, influenfând atât rezultatele pe termen scurt, cât si pe cele de termen lung (eventualele complicafii) ale bolii. Protocoalele existente includ diverse scheme de tratament pentru pacientele internate sau pentru cele cu tratament la domiciliu. Pentru pacientele internate sunt folosite urmätoarele scheme de terapie [17]:
• doxiciclinä IV + cefoxitin IV sau cefotetan IV, sau
• doxiciclinä + clindamycin sau gentamicin minimum 4 zile, urmate de administrarea de
• clindamicinä sau tetraciclinä 10-14 zile. Pentru pacientele în ambulatoriu tratamentul
actual cuprinde:
• probenecid 1,0 + o cefalosporinä IM, urmate de doxiclinä sau tetraciclinä per os 10-14 zile, sau
• ceftriaxonä IM (dozä unicä) + doxiciclinä 14 zile ± metronidazol.
Aceastä schemä terapeuticä a fost modificatä în ultimii ani dupä aparifia azitromicinei - antibio-
tic extrem de eficace în tratamentul chlamydiei si gonoreei.
Schema de tratament cu azitromicinä include: azitromicinä 1,0 IM în dozä unicä sau azitromicinä 0,5 în zi timp de 3 zile, asociatä 4 zile cu clyndamicin sau gentamicinä, apoi tratament per os 10-14 zile cu clyndamicin sau tetraciclinä. Protocolul este valabil atât pentru terapia în stafionar, cât si la domiciliu [18].
Tratamentul chirurgical este indicat în caz de peritonitä generalizatä sau abces ovarian si trebuie sä fie cât mai conservator posibil [18].
În ultimii ani, în practica medicalä se contureazä tot mai accentuat direcfia antihomotoxicä a medici-nei, datoritä rezultatelor înalte de care a dat dovadä si riscurilor infime pe care le comportä. Tratamentul cu preparatele complexe ale grupului antihomotoxic, produse de Compania germanä Heel, se caracterizeazä prin restabilirea proceselor de reglare a organismului, activarea funcfiilor de detoxificare, stimularea forfelor imune proprii prin inducerea enzimelor antitoxice. Jinta de acfiune a acestor preparate este sistemul de apärare al organismului, care include un grup de subsisteme: reticulo-endotelial, hipofizaro-suprarenal, neuroreflector, hepatic si fesutul conjunctiv (Reckeweg H. H.).
Eficienfa si efectul general de corijare al acestor preparate pot fi explicate din perspectiva biofizicii, care considerä cä mecanismul lor de acfiune se datoreazä radiafiei electromagnetice coerente de intensitate joasä, capabile sä inifieze în organism formarea de cristale de apä cu structurä unicä în jurul substanfei dizolvate în procesul de fabricare a preparatului. Structurile celulare si subcelulare, si chiar unele enzime afectate de procesele patologice, sunt foarte sensibile la aceastä radiafie. Altfel spus, stiinfa contemporanä priveste direcfia antihomotoxicologicä din perspectiva unui câmp magnetic ce acfioneazä preponderent asupra componentei hidrice a materiei vii, asigurând o fazä de stabilizare mai puternicä a structurilor metastabile ale acesteia. Ultima, la rândul ei, optimizeazä sistemele funcfionale ale complexului major de histocompatibilitate, deoarece controlul mediului acvatic intracelular si celui extracelular este realizat de sistemul antigenic leucocitar (HLA) [8].
Direcfia antihomotoxicologicä s-a dezvoltat în contextul medicinei holistice, metodele cäreia sunt îndreptate spre tratamentul omului ca un sistem biologic întreg. Este o încercare reusitä de abordare complexä a problemelor de sänätate, boalä si tratament. Homotoxicologia se bazeazä pe principiul cä boala reprezintä cea mai naturalä cale de eliminare a toxinelor, virusurilor si bacteriilor din organism. Scopul tratamentului, din aceastä perspectivä, este de a ajuta organismul, de a-l susfine si de a nu-l släbi si-i inhiba reacfiile.
În prezent este cunoscut faptul cä toate substan-fele si informafia ce inträ în celulä trec printr-un filtru al unui „situs" molecular - spafiul intercelular. Orice
„situs" se poate bloca la un moment dat si necesité restabilirea functiilor prin diferite metode de drenaj. Este important cä substanta de bazä este legatä cu sistemele nervos si hormonal. Reckeweg privea mecanismele reglatoare în interactiune permanentä cu substanta intercelularä, ceea ce a servit ca bazä pentru teoria terapiei antihomotoxicologice. Principiile acestei terapii sunt: eliminarea toxinelor, imunomodularea si activarea functiei organelor. Realizarea principiilor respective are loc cu ajutorul acÇiunii de stimulare asupra mecanismelor de reglare, iar anume acest lucru prezintä un interes conceptual pentru medicina contemporanä.
Numeroase studii si publicatii confirmé cä to^i mediatorii substantei de bazä sunt activi în diapazonul concentrator ce corespund gradului de diluare a substantelor initiale pentru potente mici si medii ale preparatelor homeopatice. Medicina antihomotoxicologicä ia în considerare acest fapt la sinteza preparatelor complexe: nivelul concentratiilor homeopatice corespunde exact nivelelor de actiune a mediatorilor [8]. Studiile realizate de cätre Hartmut Heine [6] din cadrul Institutului de Medicinä Antihomo-toxicä (Baden Baden, Germania) demonstreazä cä preparatele complexe potentate, datoritä potentei proteinelor organice pe care le contin, sunt deosebit de adaptate reactiilor imune adjuvante.
Tratamentul neadecvat al inflamatiei acute duce la cronicizarea procesului respectiv. De aceea, este important ca tratamentul procesului inflamator acut sä urmäreascä trei obiective majore [3]:
1. Optimizarea a însusi procesului inflamator acut
2. Întreprinderea tuturor actiunilor posibile pentru finalizarea com-pletä a acestuia
3. fasänätosirea completä a pacientei.
Evolupa proceselor inflamatorii
ÎNSÂNÀTOÇ IRE
Reacjia de apärare INFLAMATIA ACUTA Patología
Aciitizare INFLAMAJIE CRONICA RemisiuDe
r
DEGENERARE
NEOPLAZ1E
„Violarea" permanentä a spatiului intercelular duce la aparitia unor modificäri histologice si fiziopatologice: alterarea si exsudatia continuä pe fondul proceselor proliferative, actiunea lezantä a complexelor imune, intensificarea acumulärii homotoxinelor în spatiul intercelular, influenta homotoxinelor asupra celulei, dezvoltarea tesutului conjunctiv. Din aceste considerente, pentru tratamentul contemporan al proceselor inflamatorii este deosebit de important de a conditiona profilaxia cronicizärii procesului si de a stopa procesul de cronicizare deja în desfäsurare [2]. Ultima conditie trebuie privitä din perspectiva existentei a câtorva elemente absolut indispensabile: capacitatea functionalä a matricei si celulelor, echilibrul constant al mecanismelor proinflamatorii si antiinflamatorii, functia adecvatä a celulelor imunocompetente, restabilirea reactivitätii si structurii normale a tesutului în locul focarului de inflamare acutä oprit.
Acestea conditioneazä o abordare nouä a tratamentului proceselor inflamatorii acute si cronice, care se bazeazä pe câteva „teze". În primul rând, este important ca în tratamentul oricärui proces inflamator sä fie abandonatä „combaterea simptomelor", cu trecerea la optimizarea evo-lutiei si finalizarea optimä a procesului. În al doilea rând, este necesarä o terapie mai completä a verigii patogenetice a procesului inflamator. În caz de deregläri ale reactivitätii organismului de grad moderat, în proces acut, se poate considera adecvatä finalizarea inflamatiei cu ajutorul doar al metodelor de terapie biologicä. În caz de evolutie gravä a procesului inflamator, msotitä de stäri hiperreactive sau areactive, este rational de a completa tratamentul-standard cu mijloace de terapie biologicä. Si, în final,
dupâ finalizarea procesului inflamator, este foarte important de a preveni si a asista recuren-tele sau acutizârile cu ajutorul preparatelor biologice.
O multitudine de studii aratâ câ preparatele biologice din grupul antihomotoxic detin toate caracteristicile unor medicamente care s-ar încadra în condple enumerate anterior. Astfel, spre exemplu, preparatul lymphomyosot po-sedâ urmâtoarele efecte demonstrate: de drenare a limfei, antiedematos, antiinflamator si de activare a metabolismului. Aceste efecte duc la ameliora-rea circulatiei limfei, functiilor matricei, functiilor de barierâ a sistemului limfatic, meta-bolismului, biodisponibilitâtii preparatelor medicamentoa-se, care în ansamblu previn si opresc procesul inflamator acut. Totodatâ, alt preparat antiho-motoxicologic, traumeel S, are dovedite efecte asupra tuturor manifestârilor infectiei: duce la disparitia edemului si hiperemi-ei, a durerii, previne supuraba si duce la restabilirea structurii tesuturilor [13, 14]. În cazul inflamatiei acute, acesta actioneazâ în toate fazele de evolutie a procesului inflamator.
Dintre toate tipurile de inflamatie acutâ - infectioasâ, alergicâ si autoimunâ - ultima prezintâ un interes deosebit, mai ales din cauza câ focarul autoimun secundar este mai activ decât procesul inflamator primar (focarul latent). Capacitatea doveditâ a preparatelor lyphomyosot si traumeel S de a diminua procesul autoimun din focarul activ de inflamatie le mâreste si mai mult utilitatea în tratamentul proceselor inflamatorii [19]. Patologia inflama-torie a organelor bazinului mic detine o incidentâ relativ înaltâ (13%) în populatia generalâ, pânâ la 70% dintre cazuri pri-mesc tratament ambulatoriu, iar 30% - tratament în instituai medicale (stationar). Însâ
pericolul mare pe care îl poartá BIP sunt sechelele foarte frecvente si foarte grave: infertilitatea, sin-dromul durerii pelvine cronice, abcesul tuboovarian, dereglárile ciclului menstrual, neoplazia cervicalá intraepitelialá. Aceste fenomene apar mai ales în caz de cronicizare consecutivá a maladiei, determinatá de episoade repetate si nefinalizate ale inflamatiei acute, de imunosupresie, de agresiunea viralá si bacterianá si, nu în ultimul rând, de dereglárile de circulare sangviná [4].
Trecând în revistá neajunsurile terapiei tradi^io-nale a proceselor inflamatorii acute din ginecologie, se observá cá cele mai „acute" dintre acestea sunt:
- Inabilitatea de drenare a tesuturilor inflamate (matricea si celulele)
- Nu presupune crearea conditiilor pentru finali-zarea completá a procesului inflamator
- Nu presupune restabilirea funcÇiilor de barierá a mucoaselor
- Nu presupune lichidarea locus minoris resisten-tiae
- Prezintá un risc înalt de aparee a polirezistentei agentilor patogeni la preparate chimice. Metoda homotoxicologicá de tratament cre-
eazá condp pentru eliminarea naturalá a agentilor patogeni. Astfel, prin activizarea si intensificarea proceselor de drenaj, prin mláturarea fragmentelor de tesut lezat, prin activarea apárárii imune, prin normalizarea funcÇiilor membranelor mucoase si biocenozei, prin cresterea metabolismului agen-tilor patogeni si sporirea sensibilitátii acestora la preparate antibacteriene se creeazá un complex de conditii pentru: actiune asupra celor mai simple microorganisme, eliminarea Gardnerella vaginalis, eliminarea agentilor patogeni si conditionat pato-geni, eradicarea agentilor patogeni specifici care se transmit pe cale sexualá si restabilirea biotipului lactobacilar fiziologic al vaginului [4].
Directia homotoxicologicá si terapia antihomo-toxicologicá din medicina contemporaná reprezintá o „punte" dintre medicina alopaticá (traditionalá) si homeopatie, este directia care combiná avantajele acestor douá directii bine cunoscute de tratament actual. Traumeelul S si lymphomyosotul ^buná-tátesc indicatorii imunitátii celulare, normalizeazá starea functionalá a fagocitozei, determiná restabilirea fermá a microflorei vaginale si micsorarea frec-ventei utilizárii preparatelor antibacteriene, inhibá agresiunea autoimuná (a fost demonstratá cresterea T-supresorilor), normalizeazá vascularizarea ovarelor si cresc expresia receptorilor estradiolului si proges-teronului la nivelul endometrului [6].
Preparatele respective s-au demonstrat a fi utile în pregátirea preoperatorie a pacientelor cu procese inflamatorii acute ale organelor genitale. Acest stu-diu a comparat pregátirea preoperatorie incluzând antihomotoxice cu cea traditionalá. S-a demonstrat
micsorarea nivelului IgM la pacientele din grupul de bazä, ceea ce demonstreazä ameliorarea imunitäfii umorale, micsorarea cantitäfii microorganismelor patogene în microbiocenoza tractului genital. De asemenea, s-a remarcat lipsa complicafiilor posto-peratorii în grupul de bazä.
A fost studiatä capacitatea tratamentului complex cu preparate antihomotoxice de a micsora frecvenfa acutizärilor si recidivelor salpingooforite-lor la pacientele de vârstä reproductivä. Autorii au remarcat ameliorarea la o lunä de zile a indicatorilor imunitäfii celulare si normalizarea stärii funcfionale a fagocitozei. Aceiasi autori au studiat eficacitatea schemelor terapeutice cu includerea preparatelor antihomotoxice la femeile post-miomectomie, cu scopul micsorärii frecvenfei recidivelor si patologiei genitale asociate. Schema propusä a permis de a reduce frecvenfa sindromului dureros, a dereglärilor de ciclu, a sindromului neuroendocrin, a manifestä-rilor clinice ale patologiilor extragenitale asociate, a anemiilor asociate, concomitent cu absenfa recidivelor patologiei, micsorarea frecvenfei patologiei genitale si cresterea cazurilor de restabilire a funcfiei reproductive.
Proprietäfile antiinflamatoare remarcabile ale preparatului traumeel S au fost apreciate în cadrul multor cercetäri. Studiul randomizat, controlat prin placebo, realizat de Oberbaum M. el al. în 2001 a demonstrat efectele acestui remediu în tratamentul stomatitei induse de chimioterapie la copiii care au suportat transplantarea de celule stem. Autorii au concluzionat cä preparatul duce la micsorarea gravitäfii simptomelor si duratei stomatitei [13]. Alt studiu a demonstrat efectul antipiretic al preparatului, comparativ cu paracetamolul în tratamentul infecfiilor febrile la copii [4]. Mecanismul de acfiune al preparatului traumeel S se datoreazä componen-fei minerale si vegetale, caracterizate prin:
1. Efectul antiinflamator si antiviral al compo-nentelor ce confin mercur [5, 13]
2. Cresterea tonusului vaselor (arnica, aconi-tum), îngrosarea vaselor (calciul), mläturarea stazelor venoase, împiedicarea formärii trombilor (hamame-lis) [14]
3. Ameliorarea respirafiei celulare si a proceselor de oxidoreducere cu ajutorul sulfitului si polisulfitului de calciu (hepar sulphuris) [13]
4. Activarea proceselor de revitalizare a le-ziunilor datoritä componentelor vegetale (arnica, calendula, echinacea, symphytum) [7]
5. Efect analgezic (arnica, aconitum, chamo-milla, hamamelis, hypericum) [5]
6. Reglarea coagulärii sângelui - arnica, aconitum, hamamelis (la nivelul venelor), hypericum, millefolium (în artere), sulfitul polisulfitul de calciu [14].
Efectele de bazä ale preparatului traumeel S sunt: antiinflamator, antiexudativ si regenerant, dar la acestea se adaugä si efectele nu mai pufin im-
portante: analgezic, imunomodulator, hemostatic. Proprietatea preparatului de a jugula simptomele ca-racteristice inflama^iei (durerea, edemul, hiperemia, dereglarea func^iei) fac din traumeel S un remediu antiinflamator universal în caz de procese inflama-torii de diversá localizare. Adicional, acesta are un numär mare de avantaje: nu are contraindica^ (în afarä de intoleran^a individualä la componentele lui), limite de vârste, este lipsit de efectele adverse carac-teristice AINS (atât selective, cât si neselective), astfel încât poate fi administrat timp îndelungat. Existera a trei forme medicamentoase (solu^ie injectabilä, comprimate si unguent) permite de a selecta o formä de administrare optimä sau de a le combina între ele (de ex., tratamentul poate fi început cu administrare parenteralä, cu trecerea ulterioarä, la ameliorarea stärii, la forma topicä sau oralä).
Prezen^a a douä specii de echinacee (E. an-gustifolia si E. purpurea) în componenda preparatului îi oferä un efect imunomodulator pronun^at. Aceastä calitate este utilizatä cu succes în chirurgia operatorie, inclusiv în obstetricä si ginecologie, cu scop de profilaxie a diferitor complica^ septico-purulente postchirurgicale sau post-avort. În plus, preparatul poate fi folosit în monoterapie (färä an-tibiotice) la pacientele cu risc scäzut de dezvoltare a complica^ilor. Efectul regenerativ al preparatului traumeel S si-a gäsit o aplicare largä în reabilitarea postoperatorie a pacien^ilor, deoarece intervenga chirurgicalä reprezintä o agresiune traumatizantä asupra organismului. Astfel, preparatul respectiv reprezintä un remediu universal pentru optimizarea diferitor interven^ii chirurgicale. La fel, traumeelul S posedä si un efect general asupra organismului, care se manifestä prin ameliorarea stärii generale, normalizarea somnului, poftei de mâncare, dispari^ia sindromului astenodepresiv [5, 13, 14].
Al doilea preparat este lymphomyosotul. finta terapeuticä a acestuia este sistemul limfatic al organismului, dar si matricea spaÇiului intercelular. Administrarea sa este argumentatä de efectele sale: antialergic, dezintoxicant, antiedematos, antiinflamator si de limfodrenaj. Deosebit de exprimatä este ultima calitate a preparatului. Acesta activeazä procesele de drenare a limfei de la nivelul ^esuturilor, creste funcÇiile de barierä (apärare) a ganglionilor limfatici si accelereazä eliminarea homotoxinelor din spaÇiul intercelular. Prin mläturarea edemului spaÇiului intercelular, cu activarea concomitentä a mdepärtärii toxinelor din matricea intercelularä, lymhomyosotul restabileste omogenitatea acesteia, ceea ce, la rândul säu, restabileste metabolismul normal al celulelor si interac^iunea dintre celule si sistemele imun, nervos si endocrin. În terapia anti-homotoxicä acesta este preparatul de primä linie când este necesar drenajul ^esuturilor. Este indicat, în primul rând, în tratamentul patologiei organelor cavitare, care sunt bogat vascularizate de cätre sistemul limfatic (faringele, traheea, bronhiile, TGI, tractul
genitourinar, uterul, trómpele uterine, vaginul) si, desigur, in patologia sistemului limfatic.
ín plus, lymphomyosotul este eficient in stärile astenice, sindromul neuroastenic, in dereglärile somatice survenite consecutiv diferitor intoxica^ ale organismului, inclusiv medicamentoasä. Capa-citatea preparatului de a drena matricea intercelularä creste biodisponibilitatea altor medicamente, ceea ce permite de a reduce termenele si dozele acestora, efectele lor nefaste asupra organismului si de a creste eficacitatea tratamentului in ansamblu. S-a fäcut remarcat si efectul imunomodulator al preparatului, determinat de optimizarea proceselor de interac^iune intercelularä de la nivelul sistemelor nervos, endocrin si imun [2, 19].
Preparatul viburcol, similar tuturor preparatelor grupului antohomotoxic, posedä o ac^iune comple-xä: dezintoxicantä, sedativä, analgezicä, spasmoliticä si antipireticä. ín patologiile inflamatorii, viburcolul activeazä sistemul imun si sistemele enzimatice intracelulare. Efectul antipiretic al preparatului nu apare brusc, acesta nefiind un remediu antipiretic direct, ci lent, in funche de necesitä^i, men^inänd temperatura corpului la nivel optim. Concomitent, preparatul condi^ioneazä func^ionarea optimä a sistemului imun: sinteza interferonului, activarea fagocitozei, eliminarea toxinelor (pe contul unui metabolism foarte intens) - „homotoxinele ard in focarul inflamator". Reducerea procesului inflamator duce la diminuarea durerii, ceea ce permite admi-nistrarea preparatului in practica ginecologicä in caz de procese inflamatorii inso^ite de un sindrom dureros pronun^at [7, 11].
imbinänd atät calitä^ile medicinei alopatice, cät si ale homeopatiei, preparatul viburcol define anumite avantaje:
- Conane doze mici de substance de origine vegetalä si mineralä [11]
- Este eliberat intr-o formä medicamentoasä foarte comodä - supozitoare rectale care se folosesc si se absorb usor, färä a determina senza^ii nepläcute [11]
- Este usor suportat - nu prezintä reac^ii adverse si alergice [8]
- Sus^ine reac^iile naturale de apärare ale orga-nismului
- Nu are limite de värstä
- Nu define efecte potential embriotoxice, teratogene sau alte efecte negative asupra embrionului/fätului
- Este absolut compatibil cu alte preparate far-maceutice si metode de tratament [11]. Preparatul viburcol este un remediu care si-a
cäpätat de mult timp un statut de analgezic sigur in cadrul diferitor patologii, inclusiv ginecologice si in obstetricä, ceea ce il face utilizat pe larg atät in tarä, cät si peste hotare [7].
Un studiu german multicentric, care a comparat eficacitatea preparatelor viburcol si paracetamol în tratamentul simptomatic al stärilor febrile la copii, utilizând în calitate de criterii de comparare nivelul de temperaturä, starea generalä, nivelul de exprimare a simptomelor clinice (spasmele determinate de infecte si febrä, agitata, dereglärile de somn), dinamica febrei, rezultatele generale ale terapiei si efectele adverse, a demonstrat cä eficacitatea acestor preparate este comparabilä, dar viburcol reprezintä un remediu sigur, eficient si având mai purine efecte adverse comparativ cu paracetamolul [11].
Concluzii
Sumând cele expuse anterior, pot fi enumerate anumite avantaje evidente ale terapiei antihomoto-xice, comparativ cu terapia de rutinä:
1. Preparatele respective ajutä organismul în re-zolvarea optimä a procesului inflamator acut, färä trecerea acestuia în proces cronic, si previn dereglärile functiilor reproductive ale femeii.
2. La asocierea cu preparatele antimicrobiene, acestea permit:
- de a jugula simptomele patologiei acute într-un termen mult mai rapid [8];
- de a creste eficacitatea terapiei cu antibiotice, ameliorând biodisponibilitatea acestora si a altor preparate pentru tesuturi [7, 8];
- de a diminua influenta nefastä a preparatelor asupra biocenozei si stärii morfofunctionale a organelor genitale interne;
- de a ameliora statutul imun local si cel general [19];
- de a reduce termenele tratamentului, frecven-ta de dezvoltare a complicatiilor si recidivelor [19];
- de a diminua riscul de aparitie a complicatiilor postoperatorii, inclusiv post-avort [13, 19];
- de a preveni dezvoltarea aderentelor, care duc la dereglarea functiei reproductive [7, 8].
3. Aceste remedii permit de a creste securitatea si siguranta standardelor general acceptate de terapie a patologiei inflamatorii acute a uterului.
Bibliografie
1. Paladi Gh., Çtemberg M. InflamaÇiile organelor genitale (material didactic), 1993.
2. Dachrodt M. D. The Therapy of Chronic Disorders with Lymphomyosot Drops. In: Biological Therapy, 1990, vol. 8, no. 3, p. 433-435.
3. Gottlieb S. L., Brunham R. C., Byrne G. I., Martin D. H., Xu F., Berman S. M. Introduction: the natural history and immunobiology of Chlamydia trachomatis genital infection and implications for Chlamydia control. In: Journal of Infectious Diseases, 2010, vol. 201, suppl. 2, p. S85-S87.
4. Gottlieb S. L., Martin D. H., Xu F., Byrne G. I., Brunham R. C. Summary: the natural history and immunobiology of Chlamydia trachomatis genital infection and impli-
cations for chlamydia control. In: Journal of Infectious Diseases, 2010, vol. 201, suppl. 2, p. S190-S204.
5. Haggerty C. L., Gottlieb S. L., Taylor B. D., Low N., Xu F., Ness R.B. Risk of sequelae after Chlamydia trachomatis genital infection in women. In: Journal of Infectious Diseases, 2010, vol. 201, no. 2, p. S134-S155.
6. Heine H., Schmolz M. Immunologische Beistandsreaktion durch pflanzliche Extrakte in Antihomotoxischen Praparaten. In: Biol. Med., 1998, vol. 27 (1), p. 12-14.
7. Heine H. Die Matrix. In: Hess H. (Hrsg) Biologische Medizin in der Orthopadie, Traumatologie, Rheuma-tologie-Antihomotoxische Medeizin in Praxis und Klinik. Baden-Baden: Aurelia, 1998, p. 1-38.
8. Helms D. J., Mosure D. J., Secor W. E. et al. Management of Trichomonas vaginalis in women with suspected metronidazole hypersensitivity. In: American Journal of Obstetrics and Gynecology, 2008, vol. 198, p. 370-377.
9. Joesoef M. R., Hillier S. L., Wiknjosastro G. et al. Intravaginal clindamycin treatment for bacterial vaginosis: effects on preterm delivery and low birth weight. In: American Journal of Obstetrics and Gynecology, 1995, vol. 173, p. 1527-1531.
10. Judlin P., Liao Q., Liu Z., Reimnitz P., Hampel B., Arvis P. Efficacy and safety of moxifloxacin in uncomplicated pelvic inflammatory disease: the MONALISA study. In: An International Journal of Obstetrics and Gynaecology, 2010, vol. 117, no. 12, p. 1475-1484.
11. Müller-Krampe B., Gottwald R., Weiser M. Symptomatic Treatment of Acute Feverish Infections with a Modern Homeopathic Medication. In: Biologische Medizin, 2002, vol. 31, no. 2, p. 79-85.
12. Ness R. B., Trautmann G., Richter H. E., Randall H., et al. Effectiveness of treatment strategies of some women with pelvic inflammatory disease: A randomized trial. In: Obstetrics and Gynecology, 2005, vol. 106 (3), p. 573-580.
13. Oberbaum M., Yaniv I., Ben-Gal Y., Stein J., et al. A randomized, controlled clinical trial of the homeopathic medication TRAUMEEL S in the treatment of chemotherapy-induced stomatitis in children undergoing stem cell transplantation. In: Cancer, 2001, vol. 92 (3), p. 684-690.
14. Orizola A., Vargas J. The efficacy of Traumeel versus diclofenac and placebo ointment in tendinous pain in elite athletes: a randomized controlled trial. In: Med. and Sc. in Sports and Exer., 2007, vol. 39, no 5, p. S78.
15. Smith K. J., Ness R. B., Wiesenfeld H. C. et al. Cost-effectiveness of alternative outpatient pelvic inflammatory disease treatment strategies. In: Sexually Transmitted Diseases, 2007, vol. 34, p. 960-966.
16. Svenstrup H. F., Fedder J., Kristoffersen S. E., Trolle B., Birkelund S., Christiansen G. Mycoplasma genitalium, Chlamydia trachomatis, and tubal factor infertility: a prospective study. In: Fertility and Sterility, 2008, vol. 90, no. 3, p. 513-520.
17. Walker C. K., Wiesenfeld H. Antibiotic Therapy for Acute Pelvic Inflammatory Disease: The 2006 Centers for Disease Control and Prevention Sexually Transmitted Diseases Treatment Guidelines. In: Clinical Infectious Diseases, 2007, vol. 28, p. S29-S36.
18. Workowski K. A., Berman S. Sexually transmitted diseases treatment guidelines. In: Morbidity and Mortality Weekly Report, 2010, vol. 59, p. 63-67.
19. Zenner S., Metelmann H. Therapeutic Use of Lymphomyosot: Results of a Multicentre Use Observation Study of 3512 Patients. In: Biological Therapy, 1990.
Prezentat la 20.02.2013
+37369149291. e-mail: reajeva@mail.ru
