CC BY
37PERSONALITATI REMARCABILE ÎN ACTIVITATEA SERVICIULUI §I SPITALULUI CLINIC DE TRAUMATOLOGIE §I ORTOPEDIE
Filip GORNEA,
Catedra Ortopedie §i Traumatologie, USMF Nicolae Testemtfanu
Fondarea si activitatea timp de 50 de ani a Spi-talului Clinic de Traumatologie si Ortopedie (SCTO), precum si crearea Catedrei Ortopedie si Traumatologie în 1962, au fost etape fundamentale în constitu-irea serviciului în aceastä prestigioasä specialitate în Republica Moldova, initiator al cäreia a fost marele Om de stiintä si de stat Nicolae Testemitanu, respec-tul si recunostin^a fatä de care noi le vom manifesta cu pietate întotdeauna.
Pe parcursul a peste 50 de ani, în aceastä valo-roasä activitate creatoare au participat si participä câteva generali de ortopezi-traumatologi care, prin munca lor cotidianä clinicä, stiintificä si organizatori-cä, au creat acest serviciu, i-au asigurat o autoritate si un respect permanent crescând în rândurile popula-tiei si colegilor din alte specialitäti medicale.
În popor se spune cä „Omul sfinteste locul". Aceastä afirmatie se referä direct si la multi fondatori si valoroase personalitäti, care au contribuit foarte mult la crearea Spitalului Clinic de Traumatologie si Ortopedie, au activat fructuos în aceastä instituée republicanä, tratând mii si mii de pacienti, pregätind generali de studenti, interni, rezidenti si medici or-topezi-traumatologi, curând si organizând serviciul de ortopedie-traumatologie în centrele raionale si în orasele republicii.
Acum, la celebrarea celor 50 de ani de la fondarea Spitalului Clinic de Traumatologie si Ortopedie, actuala generale de cadre didactice de la catedrä si din aceastä instituée prestigioasä îsi manifestä profundul respect si recunostinta fatä de acele personalitäti notorii, care au activat aici, au creat scoala autohtonä de ortopedie si traumatologie, dar s-au trecut din viatä si este pe deplin omeneste sä-i nominalizäm si sä le pästräm memoria pentru generatiile viitoare.
Respectul si recunostinta noasträ le aducem, în primul rând, marelui Nicolae Testemifanu, care este fondatorul serviciului, al Catedrei si al Spitalului de Traumatologie si Ortopedie, adicä al componentelor de bazä ale acestei specialitäti. Materialele publicate de profesorul I. Marin schiteazä etapele principale de activitate a academicianului N. Testemitanu în domeniul Ortopediei si Traumatologiei autohtone.
Cuvinte de recunostintä si respect în aceastä zi jubiliarä aducem primului sef de Catedrä (19621965), profesorului N. Gladîrevski (1896-1973), care
pe atunci activa în Institutul de Mediciné din Chisi-náu, din 1957 ca sef al Catedrei Chirurgie Generala, iar din ianuarie 1961 - si ca prorector pentru activitatea stiintificá a instituai, iar din septembrie 1962, pe 0,5 salariu, si sef al Catedrei nou-formate Ortopedie si Traumatologie. Printre directiile stiinÇifice în care a activat profesorul Gladîrevski, un loc aparte l-au avut studiile proceselor inflamatorii, de tuberculozá osteoarticulará, de expertizá a capacitátii de muncá, profilaxiei traumatismelor etc. A fost conducátor a 8 teze de doctor în mediciné, printre care erau si cele ale viitorilor profesori universitari I. Marin, S. Stamatin, L. lacunin, L. Kusmarteva, conferencian P. Pulbere, P. Maximov, I. Cotlear si altii. El a fost si primul presedinte al Asociatiei ortopezilor-traumatologi din Republica Moldova, fondatá, împreuné cu Nicolae Testemitanu, în 1961. Prin activitatea sa rodnicá si multilateral, prof. N. Gladîrevski, umpreuná cu prof. N. Testemitanu, au contribuit la crearea serviciului Ortopedie si Traumatologie, la pregátirea cadrelor stiinÇifice si practice în aceastá specialitate - fapte pentru care va rámáne în memoria generatiilor de medici ortopezi-traumatologi din tará.
Respectul si sentimentele noastre de recunos-tintá le aducem memoriei membrului corespondent al Academiei de StiinÇe a Moldovei, profesorului Vitalie Befisor - sef Catedrá Ortopedie si Traumatologie în domeniul perfectionárii medicilor, specialist principal al MS (1991-2005), presedinte al Asociatiei republicane a ortopezilor-traumatologi, presedinte al Comisiei de atestare în specialitate (1991-2005), activând si în alte posturi de mare responsabilitate. Náscut la 24 iulie 1937 în s. Cuhnesti, r. Glodeni, dupá reîntoarcerea din regiunea Kurgan (Rusia), unde pe nedreptate familia fusese deportatá în 1957, este admis la Institutul de Mediciná din Chisináu, de care îsi leagá destinul pentru întreaga viatá. Dupá absol-vire, în 1963, în curs de 2 ani activeazá la Spitalul din Saharna, Bálti, ca apoi sá se consacre activitátii stiin-tifice - doctarantura la Moscova, Institutul Central de Traumatologie si Ortopedie, unde, sub conducerea renumitului savant V. Blohin, în 1968 sustine teza de doctor în mediciná cu tema Diformitâple post-combustionale ale mâinii si degetelor si tratamentul lor. Din 1969, activeazá la ISMC, ulterior la USMF N. Testemitanu, unde, cu multá demnitate si profesio-nalism, si-a onorat în diferite perioade functiile de
asistent, conferenciar, profesor universitär, inclusiv sef Catedrä Ortopedie si Traumatologie a Facultätii de Perfeccionare a Medicilor. Toti anii de activitate, pänä la plecarea în eternitate (22.05.2005), V. BeCisor a activat în Spitalul de Traumatologie si Ortopedie, remarcându-se printr-un profesionalism înalt, atitu-dine binevoitoare faCä de colegi, pacienti, de tinere-tul pe care-l instruia, prin creativitate permanentä în elaborarea noilor procedee, tehnologii de diagnosticare si tratament al patologiilor osteoarticulare. Cu deosebitä asiduitate a studiat particularitätile de diagnostic si de tratament al politraumatismelor, îi apartine pioneratul în implementarea pe larg a artroplastiilor de sold, genunchi etc., cu care si prin care a ridicat cu mult prestigiul Spitalului si întregului serviciu Ortopedie si Traumatologie.
O activitate competentä si energicä de organizare a procesului curativ în Spitalul de Traumatologie si Ortopedie, dar si în serviciul din republicä a desfä-surat-o profesorul Mihail Corláteanu (1932-2008), care, în perioada 1966-1971, a fost medic-sef adjunct al tinerei instituai medicale Spitalul Republican de Ortopedie, Traumatologie si Protezare. Näscut în 1932 în s. Glingeni, r-l Fälesti, din fragedä copilärie se hotäräste sä se consacre serviciului medical. Stu-diazä la Colegiul medical din Bälti (1951-1954), apoi la Institutul de Medicinä din Chisinäu (1954-1960), ca numai dupä 2 ani de activitate în Chirurgia generalä (spitalul de circumscriptie s. Flämänzeni, r. Sângerei) sä-si lege destinul cu ortopedia si traumatologia, fiind doctorand la Institutul de Ortopedie R. Vreden din Leningrad, unde sustine teza de doctor în medicinä. De acolo, cu noi cunostinte, deprinderi de spe-cialitate, dar prepoderent cu abilitäti în tratamentul leziunilor nervilor periferici ai aparatului locomotor, M. Corläteanu, în 1966, organizeazä si aprofundeazä, nmpreunä cu colegii de la Catedrä, procesul curativ în clinicä, elaboreazä noi metode de diagnosticare si de tratament al bolnavilor cu diverse patologii ale aparatului locomotor. Anume atunci a început stu-diile clinice, care ulterior i-au permis sä sustinä teza de doctor habilitat (1983) si sä devinä sef de catedrä, Laureat al Premiului de Stat, Om Emerit etc., cu care tara, societatea si colegii l-au apreciat pe parcursul vietii, iar actualii specialist îi poartä respectul si profundä memorie.
Astäzi, ne exprimäm respectul doamnei Larisa lacunina - prima sefä a primei sectii de specialitate din Moldova (1959) în Ortopedie si Traumatologie, ulterior profesor universitar, dascäl al multor generali de studenti-medici. Näscutä la 6 februarie 1930 în Chisinäu, la Spitalul Republican, peste ani ea a activat aici ca chirurg (1957-1959), apoi ortoped-traumatolog (1959-1964), asistent si sef sectie (19701973), devenind doctor habilitat (1983) si profesor
la Catedra Ortopedie si Traumatologie, baza clinicâ a câreia a fost si este Spitalul Clinic de Traumatologie si Ortopedie, transferat în 1977 în fostele spaÇii ale Spitalului Republican. Profesorul Larisa lacunina a studiat, a elaborat si a perfectat multe metode de diagnostic si de tratament al traumatismelor aparatului locomotor, al consecin^elor lor, în special al pseudoartrozelor, optimizând terapia lor prin metode originale, cu efectuarea aloplastiilor pentru regenerarea Cesutului osos.
O altâ personalitate care a activat la Catedrâ si la Spitalul Clinic de Traumatologie si Ortopedie a fost Sava Paslari - profesor universitar, specialist cu o profundâ pregâtire în patologiile septice ale aparatului locomotor, în tuberculoza osteoraticularâ, vertebrologie. Nâscut la 11 martie 1937 în s. Criscâ-u£i, r. Donduseni, dupâ absolvirea scolii medii din s. Vâsoca (Soroca), în 1954 alege cu siguranCâ medicina si este admis la Institutul de Medicinâ din Chisinâu. Din 1960, se implicâ în diagnosticarea si tratamentul tuberculozei osteoarticulare (Spitalul din r. Vulcânesti, sanatoriul Sergheevka, Institutul de ftiziatrie), susCine în 1971 teza de doctor în medicinâ pe aceastâ pato-logie. lar din 1972, este angajat la Catedra Ortopedie si Traumatologie si activeazâ la Spitalul de Traumatologie si Ortopedie pânâ la trecerea în eternitate (1998), acordând prioritate studierii si perfecCionârii diagnosticului si tratamentului complica^iilor septice ale traumatismelor aparatului locomotor, defectelor osoase si tegumentare, materiale care au servit drept suport stiin^ific pentru teza de doctor habilitat (1990). În ultimii 5-6 ani de activitate, profesorul S. Paslari cu mare succes si creativitate se ocupa de patologiile coloanei vertebrale, prioritar în elaborarea noilor endocorectori ai diformitâÇilor scoliotice.
Timp de 40 de ani, a activat foarte prodigios în Ortopedie si Traumatologie, inclusiv în Dispensarul, apoi Spitalul Traumatologie si Ortopedie regretatul conferenciar Petru Pulbere - renumit pedagog, iscusit ortoped-traumatolog, eminent savant si organizator al serviciului specializat în republicâ. Nâscut la 7 februarie 1932 în s. Plopi, r. Donduseni, într-o familie de agricultori cu 6 copii, tânârul Petru deja la absolvirea a 7 clase (la 16 ani) se hotârâste cu siguranCâ sâ se consacre medicinei. Astfel, în 1948 devine student la Colegiul de medicinâ din BâlÇi, pe care-l absolveste cu menCiune în 1951 si tot în acel an este admis la Institutul de medicinâ din Chisinâu. Peste 4 ani de activitate practicâ chirurgicalâ, din 1961 revine la „Alma mater", fiind admis în doctaranturâ la Chirurgie, apoi din 1962 - la Catedra Ortopedie si Traumatologie, la care a activat pânâ la trecerea în eternitate în 2011. Aici, la SCTO, susCine teza de doctor în medicinâ (1965), devine conferenciar (1967). A fost un dascâl ilustru al multor generaCii de stu-
denCii, mulCi din ei devenind ortopezi-traumatologi (printre care si autorul acestor rânduri), un clinicist creator, iscusit, care printre primii din Cara a studiat homeostaza, metabolismul proteic si mineral la pa-cienCii traumatiza^, inclusiv la cei politraumatizaCi. A acordat o deosebitâ atente studierii posibilitâÇilor tratamentului ortopedic, dar si celui chirurgical în diverse patologii ale coloanei vertebrale.
O paginâ aparte în istoria si dezvoltarea servi-ciului si a Spitalului de Traumatologie si Ortopedie a scris-o Constantin Cobuz - eminent organizator al medicinei autohtone, savant si clinicist devotat în Ortopedie si Traumatologie pentru Republica Moldova si nu numai. S-a nâscut la 8 martie 1931 în s. Cuhu-restii de Sus, r. Floresti, într-o familie de agricultori. Ca si alte personalitâCi ale Ortopediei-Traumatologiei autohtone, Constantin Cozub foarte devreme se de-terminâ în alegerea profesiei medicale - dupâ 7 clase devine student la Colegiul de medicinâ din Soroca, ca dupâ absolvirea cu menCiune, în 1953, sâ devinâ student la Institutul de Medicinâ din Chisinâu. Dupâ absolvire (1959), 2 ani activeazâ ca medic-chirurg la sat (s. Cotiujeni) si se reîntoarce la Institutul de Medicinâ ca ordinator clinic, apoi doctorand la Institutul de Ortopedie si Traumatologie din Kiev, unde, sub conducerea acad. F. Bogdanov, în 1965, în termen susCine teza Tratamentul chirurgical al pseudoartro-zelor si defectelor de os humeral. Dupâ reîntoarcere, timp de un an (1965-1966) este sef al secÇiei nr. 1 a Spitalului Clinic de Traumatologie si Ortopedie si, manifestându-se, este avansat la postul de director al DirecCiei IV a Ministerului SânâtâCii, care organiza si acorda asistenCâ medicalâ specializatâ demnitarilor de stat. Din 1973, el devine sef al cursului de perfecCionare a medicilor ortopezi-traumatologi, în cadrul câruia, împreunâ cu viitorii profesori V. BeCisor si P. Ciobanu, la Spitalul de Traumatologie si Ortopedie pregâtesc prin specializare, internaturâ, rezidenCiat si perfecCionare specialist în Ortopedie si Traumatologie. Ulterior fructuoasa activitate a acestui curs a servit drept baza pentru crearea Catedrei Ortopedie si Traumatologie (1990), sub conducerea profesorului V. BeCisor. Constantin Cozub a lucrat în SCTO pânâ la trecerea în„lumea celor drepCi" în 2008 si prin rodni-ca sa activitate a promovat autoritatea si prestigiul acestei instituai, la care Cinea foarte mult.
Mai puCin cunoscutâ pentru tânâra generate a ortopezilor-traumatologi râmâne activitatea con-ferenCiarului Anatol Manea - modest dupâ firea sa, dar medic talentat, savant si pedagog iscusit, care a activat timp de 28 de ani la Catedrâ si la Spitalul de Traumatologie si Ortopedie. Nâscut la 12 aprilie 1932 în Soroca, într-o familie de muncitori, îsi începe activitatea tot ca muncitor si numai la 23 de ani dupâ absolvirea Scolii medii din Soroca devine, în 1955,
student la Institutul de Medicinâ din Chisinâu. În 1961, este trimis ca ortoped la Spitalul de Tubercu-lozâ din r. Vulcânesti, ca în 1965 sâ devinâ ordinator clinic, apoi doctorand la Institutul Central de Traumatologie si Ortopedie (Moscova), unde susCine teza de doctor în medicinâ Osteotomiile intertrohanteriene în tratamentul artrozei deformante a articulapei soldului, sub conducerea prof. M. Mihelman. Se întoarce în Carâ si din 1970 activeazâ asistent, apoi din 1991 -conferenCiar la Catedrâ si la Spitalul Clinic de Traumatologie si Ortopedie. S-a manifestat ca un bun didact pentru multe generaCii de studenCi, un bine pregâtit clinicist si savant creator, care pânâ la trecerea în eternitate (1998), s-a bucurat de o meritatâ autoritate în rândurile pacienCilor, colegilor, în societate pentru modestia, inteligenCa si sinceritatea sa.
O deosebitâ contribuée la organizarea activi-tâCii Spitalului Clinic de Traumatologie si Ortopedie, la perfecCionarea procesului de diagnosticare si tratament al pacienCilor cu diverse traumatisme si patologii ale aparatului locomotor au avut-o medi-cii-clinicisti, care din primele zile de la deschiderea instituCiei au activat cu o mare sârguinCâ si cu dâruire de sine. Printre primii îl vom numi pe primul medic-sef al Spitalului, doctorul Boris Strelefchi, care încâ din 1961 a fost numit (dupâ doctorul S. Strungaru) în funcCia de medic-sef al Dispensarului de Ortopedie si Traumatologie, ca apoi, în 1964, si ca medic-sef al instituCiei nou-create. S-a nâscut la 2 iunie 1931 în or. Tighina, într-o familie de muncitori. Dupâ absolvirea scolii medii, în 1950 este admis la studii la Institutul de Medicinâ din Chisinâu, Facultatea Medicinó Generala, pe care o absolveste cu diplomâ de merit în 1956. Este repartizat ca chirurg la Spitalul raional Nisporeni, unde muncind timp de 2 ani, prin activitatea profesionalâ, bunâvoinCâ si sârguinCâ a devenit stimat si apreciat. Dar simCea câ cunostinCele obCinute în anii studenCiei se cer completate si în 1958 se înscrie în doctoranturâ la Chirurgia Generalâ, condusâ de prof. Nikolae Gladîrevski, dar se ocupâ cu tratamentul fracturilor aparatului locomotor, propunând si o originalâ metodâ de osteosintezâ biologicâ. Dar necesitâCile serviciului medical l-au transferat în postura de medic-sef al Dispensarului de Ortopedie, Traumatologie si Protezare, în funcCia câruia, în afarâ de activitâCile cotidiene, intrâ si diri-jarea construcCiei noului spital pe strada Academiei 11. În 1964, Dispensarul a fost reorganizat în Spital Republican de Traumatolgie, Ortopedie si Protezare, fiind în noua clâdire, iar B. StreleCchi a fost numit medic-sef. Pe parcursul activitâCii profesionale, a contribuit considerabil la dezvoltarea serviciului în teritoriile administrative, în pregâtirea specialistilor ortopezi-traumatologi pentru spitalele municipale si raionale, la dezvoltarea bazei tehnico-materiale,
la ¡mplementarea principiilor si metodelor de tra-tament al patologiilor aparatului locomotor. A fost medic de categorie superioarâ, decorat cu insigna Medic emerit al RSS Moldovenesti. Din motive de sânâtate, în ianuarie 1978 se elibereazâ din func{ia de medic-sef, dar mai continuâ activitatea curativâ în sec{ia nr. 1. A plecat subit din via{â în 1984, lâsând în urma sa multe fapte bune, printre ele si Spitalul Clinic de Traumatologie si Ortopedie, construc{ia câruia a dirijat-o, si amintiri frumoase în memoria tuturor colegilor cu care a activat alâturi mai mult de 25 de ani.
În aceastâ perioadâ jubiliarâ pentru Spital, generaba actualâ de medici aduce o adâncâ recunostin-{â dlui Dumitru Bîtca - ilustru medic ortoped-trau-matolog, fondator al chirurgiei mâinii în {ara noastrâ, persoanâ care a contribuit la crearea serviciului de profil în Republica Moldova, la fondarea si dezvolta-rea Spitalului Clinic de Traumatologie si Ortopedie. Nâscut la 20 septembrie 1930 în Chisinâu, studiazâ aici în scoala medie, iar în 1948-1954 este student la Institutul de Medicinâ din Chisinâu. Dupâ absolvire, activeazâ ca pedagog la Colegiul de medicinâ din Bâl{i (2 ani), ca medic-ftiziatru (3 ani), iar începând cu 1962, îsi leagâ destinul cu Ortopedia si Traumatologia, la început ca sef de sec{ie la Dispensar, apoi la SCTO, func{ie în care a activat aproape 20 de ani. Are merite deosebite în tratamentul leziunilor grave ale mâinii, tendoanelor, nervilor periferici; a elaborat metode contemporane de plastii tegumentare, ale defectelor tendoanelor; a ob{inut succese remarca-bile în tratamentul multor traumatisme si patologii ortopedice ale aparatului locomotor. D. Bîtcâ a pu-blicat 18 lucrâri în diverse edi{ii stiin{ifice.
O personalitate care a activat peste 20 de ani în Spitalul Clinic de Traumatologie si Ortopedie a fost Vera Vucolova - doctor în medicinâ, medic de categorie superioarâ, organizator si sefâ de sec{ie ortopedie si traumatologie pentru copii. Nâscutâ la 24.09.1932 în Chisinâu, în 1958 absolveste Faculta-tea Medicinó Generala a Institutului de Medicinâ din Chisinâu. Ca specialitate îsi alege Chirurgia Generalâ si în calitate de chirurg activeazâ timp de 8 ani la Spitalul raional Nisporeni, Spitalul de Urgen{â Chisinâu, Spitalul Republican pentru Copii, iar din noiembrie 1966 - ortoped-traumatolog pediatru la Spitalul Republican de Ortopedie, Traumatologie si Protezare, în cadrul câruia a organizat si a condus peste 20 de ani prima sec{ie din {arâ de ortopedie si traumatologie pediatricâ. Anume aici s-a manifestat ca un ilustru clinician în domeniul ortopediei pediatrice, ca un cutezâtor savant-cercetâtor. Sus{ine teza de doctor în medicinâ, publicâ 15 lucrâri stiin{ifice consacrate organizârii serviciului de ortopedie-traumatologie pentru copii, osteoplastiilor în patologiile apara-
tului locomotor la copii etc. A plecat în eternitate în toamna anului 2003, dupâ o insuficien{â severâ hepato-renalâ.
Fondarea si organizarea serviciului radiologic în cadrul Spitalului Republican de Ortopedie, Traumatologie si Protezare este efectuatâ de Igor Solohin - renumit specialist în imagistica osteoarticularâ, eminent dascâl al multor medici radio-osteoartrologi din {arâ. S-a nâscut în 1928 în Chisinâu, într-o familie de func{ionari. Dupâ absolvirea Facultâ{ii Medicina Generala a Institutului de Medicinâ din Chisinâu în 1951, timp de 4 ani lucreazâ medic-internist, ca apoi, din 1955, sâ se consacre pe deplin radioimagisticii, ini{ial la Spitalul municipal de urgen{â medicalâ, iar din 1964 - la Spitalul Republican de Ortopedie, Traumatologie si Protezare. A contribuit la organizarea si dezvoltarea acestui serviciu în Spital si în republicâ. A fost unul dintre cei mai bine pregâti{i specialist în radiologia sistemului osteoarticular. A participat la instruirea medicilor-radiologi prin internaturâ, spe-cializare, perfec{ionare. A decedat în februarie 1985, dar si pânâ acum se pâstreazâ colec{ia de radiograme ale patologiilor rare rezolvate în clinicâ, precum si tradi{iile lâsate mostenire serviciului radiologic.
În activitatea serviciului de diagnosticare si tratament al complica{iilor septice ale aparatului locomotor, un loc aparte îi apar{ine lui Vasile Pe-revoznic - fondator si sef al sec{iei specializate de tratament al proceselor septice din sistemul osteoarticular. Nâscut în 1937, a absolvit Facultatea Medicina Generala în 1961, apoi, timp de 12 ani, activeazâ ortoped-traumatolog în raioanele Vulcânesti, Strâseni. În 1973 este angajat ca ordinator în sec{ia I a Spitalului Clinic de Ortopedie, Traumatologie si Protezare. Dupâ 4 ani, în noiembrie 1977, este orga-nizatâ noua sec{ie - Complicarle septice ale trau-matismelor si patologiilor locomotorului (în localul eliberat de Spitalul Republican pentru Spitalul de Traumatologie) si sef al acestei subdiviziuni unice a fost numit doctorul V. Perevoznic. Buna organizare a activitâ{ii sec{iei, elaborarea si implementarea noilor procedee, tehnologii de tratament al pacien{ilor au servit drept material clinic pentru o tezâ de doctor habilitat (prof. S. Pâslaru) si al tezei de doctor în medicinâ (conf. I. Tofan). Doctorul V. Perevoznic a trecut în eternitate în 2009, dar memoria si profundul respect i le poartâ colegii de serviciu si miile de pacien{i cârora le-a salvat via{a.
Este bine cunoscut faptul câ bolnavul cu patologii sau traumatisme ale aparatului locomotor, în afarâ de tratament specializat, necesitâ si tratament de recuperare func{ionalâ, ca o etapâ de finalizare a complectei reabilitâri. Din acest considerent, în cadrul Spitalului Republican de Traumatologie, Ortopedie si Protezare, din momentul deschiderii lui,
a fost organizat un cabinet de gimnasticâ curativâ (dr. Elena Repina), ca apoi, din 1966, acest serviciu sâ fie desfâsurat pe larg de câtre Maestrul în Sport, doctorul Ludmila Cernigova - o talentatâ sportivâ în atletica usoarâ în tinere{e si un ilustru medic-re-abilitolog în ortopedie si traumatologie. A condus peste 20 de ani acest serviciu, a implementat multe metode de gimnasticâ curativâ în Ortopedie si traumatologie. Pentru prima datâ în cadrul Spitalului a fost elaboratâ, aprobatâ si implementatâ gimnastica curativâ, kinetoterapia în grupe pentru copii cu pa-tologii ale coloanei vertebrale (dereglâri de {inutâ, scolioze). A fost un bun specialist, o persoanâ devo-tatâ sportului si specialitâ{ii sale. A plecat în lumea celor drep{i în 1988.
O valoroasâ activitate în cadrul Spitalului o desfâsoarâ asistentele medicale - persoanele care poate se aflâ în umbra medicilor, adesea nu prea sunt apreciate, dar fârâ de care sânâtatea pacien{ilor n-ar fi pe deplin restituitâ. În acest context, o vom aminti pe Alexandra Cebanu - asistentâ de opera{ii, asis-tentâ majorâ a Spitalului Clinic de Traumatologie si Ortopedie timp de peste 25 de ani. Nâscutâ în 1930 în r. Câlârasi, a învâ{at medicina la Colegiul de me-dicinâ din Chisinâu, ca apoi sâ activeze fructuos în
§I ORTOPEDIE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Summary
Medical school „Nicolae Testemitanu" and its role in foundation and development of Traumatology and Orthopedy service in the Republic of Moldova
The contribution of prof. N. Testemitanu to the establishing and development ofTraumatological and Orthopedical service in the Republic of Moldova are presented. As a director of the Republican Clinical Hospital, later Rector of the Medical Institute, Minister of Health, contributed directly to the establishing of Traumatological and Orthopedical service in the republic: to opening of the first specialized department (1959), inauguration of Traumatology and Orthopedy Chair (1962), to the establishing of the Republican Clinical Hospital of Traumatology and Orthopedy (1964), tot h etraining of specialists in the field etc.
Keywords: contribution, development, etraining of specialists.
satul Oniscani (r. Bravicea), în raioanele Stefan-Vodá, Comrat, Cáuseni, iar din 1972 - în SCTO. Anume aici s-au manifestat pe deplin frumoasele ei calitáti - de omenie, perseverentá, principialitate, de bun orga-nizator. Pe parcursul activitátii în Spital, a contribuit considerabil la educarea respectárii disciplinei de muncá, la aprofundarea cunostintelor teoretice si practice ale asistentelor medicale, ale infermierelor; la respectarea si mentinerea regimului sanitar; la crearea si respectarea bunelor traditii în colectivul Spitalului. A trecut în eternitate la vârsta de 75 ani.
Pe buná dreptate, în SCTO au activat, cu multá dáruire si succes, multe personalitáti. Printre acestea se mai aflá doctorii V. Kociubinski, S. Mironeanski, I. Revin, V. Rafulea, V. Gladîs, N. Voleanski, N. Gangan, lu. Nichiforov si altii, care, prin munca lor zilnicá, prin succesele obtinute în tratamentul miilor de pacienti au contribuit enorm la dezvoltarea Spitalului, a serviciului de ortopedie si traumatologie, la obtinerea unei înalte autoritáti a întregului colectiv al Spitalului, fapt pentru care le vor purta respectul si memoria pentru totdeauna.
Filip Gornea, d.h.m., profesor universitar,
Catedra Ortopedie si Tramatologie
Tel.: 069698810, 022291653
Ion MARIN,
Catedra Ortopedie §i Traumatologie, USMF Nicolae Testemitanu
Резюме
Школа «Н. Тестемицану» и ее роль в организации и развитии Травматолого-ортопедической службы в Республике Молдова
Представлен вклад проф. Н. Тестемицану в организации и развитии Травматолого-ортопедической службы в Республике Молдова. Будучи главным врачом Республиканской Клинической Больницы, затем Ректором Кишиневского Государственного Медицинского Института, Министром Здравоохранения республики последовательно открыл: первое Травматолого-ортопедическое отделение (1959), Кафедру по этой специальности (1962), строил Республиканскую Клиническую Больницу Травматологии и Ортопедии (1964), активно занимался вопросами подготовки специалистов по данной специальности и др.
Ключевые слова: вклад, развитие, подготовка специалистов.
ÇCOALA
NICOLAE TESTEMITANU §I ROLUL EI ÎN FONDAREA §I DEZVOLTAREA SERVICIULUI TRAUMATOLOGIE
