CC BY
36
© М. Andrej, 2009
УДК 811.161.1 ББК 81.411.2
VALORI CONOTATIVE ALE NUMELOR iN PAREMIOLOGIA RUSA
М. Andrej
На основе изучения русских пословиц и поговорок установлены тематические группы паремий, в которых имена собственные имеют оценочные коннотации; выявлены способы образования и виды оценочных коннотаций русских антропонимов.
Ключевые слова: пословицы, поговорки, антропонимы, паремиология, тематическая группа, оценочная коннотация.
Proverbele §i zicatorile sunt mesaje poetice miniaturale; ca forme de comunicare verbala ele au patruns insa in limbajul individual obi§nuit, fund utilizate §i in conversatia curenta. Ele circula asemanator cuvintelor. Termenul de «cuvinte inaripate», cum le numea rapsodul antichitatii, Homer, cuvinte care zboara din gura in gura, cuvinte care nu sunt atacate de rugina vremii §i care, oricat de vechi, raman, totu§i, mereu vii §i mereu tinere, nu este doar o metafora frumoasa. El reflecta tocmai aceasta mare mobilitate in spatiu §i timp, care ingreuneaza, sau, de cele mai multe ori, face imposibila determinarea coordonatelor lor spatiale §i temporale Create in epoci diferite, ele au facut, la randul lor, o epoca; aparute pe variate meridiane, s-au raspandit pretutindeni; izvorate din deosebite domenii §i tot atat de felurite limbi, ele s-au instalat in vocabularul obi§nuit al poporului §i au ajuns, in cea mai mare parte, lexic comun universal.
In orice limba proverbele §i zicatorile indeplinesc o functie dubla. Pe de o parte, ele fac posibila comunicarea laconica, simplificata conventional, a unor ganduri, sentimente §i atitudini complexe. Pe de alta parte, ele evoca spontan o ampla experienta de viata §i de gandire proprie epocii in care s-au ivit. Este ceea ce M. Gaster sesizase demult in cartea sa Literatura populam romana [3, p. 197]: «Muma proverbelor este experienta §i proverbele, in aplicarea lor zilnica, ne aduc tot la experienta».
Turnate din aliajul mobil al cuvintelor nepieritoare, unitatile in discutie sunt
asemanatoare unei monede vechi §i nefluctuante pentru schimbul universal de idei. Scriitorul fTancez Jean Paul Sartre, in romanul sau Les mots [9, p. 72], a comparat frazele cu «ni§te capcane care prind ganduri §i lucruri vii»; daca este a§a, atunci proverbele §i zicatorile ar putea f asemuite cu ni§te «colivii de aur pentru pasarile maiestre ale intelepciunii §i simtirii omene§ti» [10, p. 9].
Intrand in circuitul de valori ale creatiei populare, ele devin un bun comun national sau universal. Raportul dintre universal §i national, dintre traditie §i inovatie, dintre stabil §i variabil, cu referire la unitatile in discutie, se afla intr-o stransa legatura cu raportul, fundamental dintre caracterul lor stereotip §i cel original. Aceasta deoarece stereotipia lor poate fi de ordin universal (general), traditional §i, in maj oritatea cazurilor, de ordin invariabil, in timp ce originalitatea poate fi de ordin individual, regional sau chiar national §i, in orice caz, de ordin variabil [7, p. 10]. Caracterul lor original, particular, national nu trebuie cautat la nivelul stereotipiei, el nefiind, in nici un caz, de natura schematica. Originalitatea trebuie descoperita la nivelul concretizarii modelelor universale, cu alte cuvinte - la nivelul «materialului de constructie». Pentru ca - parafrazand o remarca a cercetatorului rus G.L. Permjakov - nu este indiferent din ce material e construita o locuinta: din caramida, din fier sau sticla, din barne de stejar sau din bambus [6, p. 116]. «Proverbele, - scrie M. Gaster, - se aseamana intre dansele, avand toate unul §i acela§i izvor general - viata. Dar, cu toate acestea, se deosebesc, ca toate productiile populare, prin costumul lor, nationalitatea lor» [3, p. 197].
Analiza proverbelor §i zicatorilor care contin in structura lor nume de persoane reprezentative ruse§ti arata ca anumite nume au capatat de-a
lungul timpului valoarea de etalon national-cultural, capabil sa conoteze trasaturi moral-etice §i de caracter, atitudini, sentimente. Conotatiile rezulta din a) continutul semantic al componentelor; b) din interpretarea figurilor de stil ce mijlocesc aparitia lor; c) din constructia logica ce desemneaza o anumita situatie sau, mai exact o anumita relatie intre obiecte; d) §i nu in ultimul rand, din contextualizarile culturale multiple ale numelor proprii din componenta lor.
Pentru a surprinde conotatiile, cand relativ transparente, cand foarte dificil de modelat sau de surprins printr-o definite univoca, vom repartiza mai intai materialul paremiologic luat on discutie in grupuri tematice, pe care le vom considera un gen de «grila» pentru depistarea conotatiilor antroponimelor.
1. Grupul tematic inteligenta, prostie: Vsjak Eremejpro sebja razumej «Orice Eremej se crede de^tept»; Velika Fedora da dura, a Ivan mal da udal «Fedora-i mare dar proasta, Ivan e mic, dar viteaz»; Velika Fedora da dura, mal zolotnik da dorog «Fedora-i mare dar proasta, moneda-i mica dar valoroasa»; Danilo s motovilo, a uma ni s silo «Danilo are o gura ca o vartelnita, dar minte n-are nici de doi bani» etc.
2. Grupul tematic bogatie, saracie, foame, amaraciune: Bogat Miroska, a zivotov sobaka da koska «Miroska este instarit, dar doar un caine £i-o pisica are de hranit», Bogat Timoska i kila s lukosko «Ce folos de bogatie, cand Timoska are o a§a hernie»; Byt’ Pachonu takomu - chodit’ emu nagomu «Pahom e un a§a om, ca-i este dat sa umble gol»; Golodnomu Fedotu i repka v ochotu «Fedot n-are nimic la masa, lui £i ridichea ii e gustoasa»; Gor ’komu Kuzen ke zalkaja i pesenka «Amaratului Kuzen’ka §i cantecul ii suna jalnic»; Gorjuet Foma, cto pustaja u nego suma» Foma-i tare necajit ca sacul i.s-a golit»; Na bednogo Makara vse siski valjatsja «Asupra saracului Makar toate relele s-aduna»; Nasemu Makarke vse ogarki «Makarka-l nostru parte are, doar de mucuri de lumanare»; U nasego Andrjuski net ni poluski <«Andrujska-l nostru e sarman, n-are nici un gologan»; U nasego Vlasa, ni kostej ni mjasa «Dintr-al nostru Vlas, nimic n-a mai ramas» etc.
3. Motivul prieteniei, simpatiei: Ivan Mar e obycnyj drug «Ivan §i Maria sunt prieteni buni»; Fetin ija stara, da Fedora mila
«Fetina-i femeie trecuta, dar Fedora e placuta» etc.
4. Tema furtului: Na volka pomolka, a ovec tjapaet Egorka «Lupului i-a mers doar vorba, oile le-a luat Egorka»; Na volka tokmo slava, a ovec taskaet Savva «Lupului i s-a dus slava, dar oile le-a luat Savva» etc.
5. Grupul tematic minciuna, flecareala: Vri Emelja, tvoja Nedelja «Minti Emel ’ja, dar saptamana-i a ta»; Meli, meli Emelja, tvoja nedelja «Flecare^te Emel’ja, flecare^te, doar a ta saptamana este»; Meli Agasa, izba-to nasa «Chiar de Agasa flecare^te, izba tot a noastra este»; Nas brat Isajka, bez strun balalajka «Fratele nostru Isajka este ca o balalaica fara coarde» etc.
6. Tema vicleniei, a lingu§elii: U Ljovki vsjo lovko «Liovka se descurca-n toate, pentru el orice se poate»; Chitryj Mitrij da i Ivan ne durak «De§i Mitrij e viclean, nici Ivan nu-i prostovan»; Chitryj Mitrij, prostovat Ipat «Mitrij este £mecher mare, Ipat insa bun simt are»; Mitrij zivjot siavitsja, u Ipata vsjo iz ruk valitsja «Mitrij viata £i-o slave^te, iar Ipat se chinuie^te» etc.
7. Grupul tematic nenoroc, ne§ansa, ghinion: Nasemu Vanjuske vsegda pod nogami kamuski «Vanjuska in viata sa, parca pe pietre ar calca»; Nasemu Ivanu nigde net talanu «Ivan in al sau soroc a fost tot fara noroc»; Na bednogo Makara vezde beda napala «Saracul Makar se ferea, dar nu scapa de belea» etc.
8. Tema rautatii: U zloi Natalij vse ljudi kanalii «Pentr-o rea Natalie, oricine e o canalie” etc.
9. Motivul curiozitatii: Ljubopytnoj Varvare na bazare nos otorvali «Varvara cea curioasa, din bazar s-a-ntors far ’ nas acasa».
10. Tema betiei: Ivan pjan guljaet, a Marija s golodu umiraet «Ivan se plimba beat, iar Marja de foame-i la pat»; Bredjot Tat ’jana, nedobre pjana «Vine Tatiana-mpleticita §i putin cam ametita»; Zapila Chovronja pro svojo zdorov’e «A inceput sa bea Chovronja in sanatatea sa» etc.
11. Grupul tematic fiinta umana - aspectul ei fizic: V prazdnik - Grusa, a v buden’ - klusa «Frumoasa ca o Gru§a-n zi de sarbatoare, urata ca cloaca intr-una muncitoare» etc.
Conotatia «femeia - aspectul ei fizic» rezulta, in exemplul de mai sus, din suprapunerea
a doua tipuri de informatie. Pe de o parte, avem o informatie descriptiv-denotativa: femeia cu numele Gruga arata bine intr-o zi de sarbatoare: este gatita, dichisita, aranjata; intr-o zi obi§nuita arata insa rau. Pe de alta parte, acestei informatii i se adauga informatia de tip conotativ: Gruga, in mod obi§nuit, arata ca o cloaca, avand un aspect fizic dezordonat, fiind murdara §i zburlita, lene§a (sta §i cloce§te), trezind, din aceasta cauza, o atitudine negativa, de respingere a celor din jur.
Mecanismele lingvistice prin care se realizeaza expresivitatea acestei cugetari populare sunt destul de complexe. Mai intai, avem o rima eufonica aproape perfecta: grusa - klusa. La aceasta se adauga insa un gen de contrast sau opozitie la nivelul semnificatiilor celor doua unitati rituale, insotit de un echivoc al semnificatiei primului termen: Grusa e un diminutiv alintator al numelui Agripina, omonim apelativului grusa «para» - un gen de simbol sau metafora consacrata a corpului feminine [1, p. 343-344]. Omofonia, totala sau partiala, este, de fapt, unul din procedeele retorice frecvent folosite in paremia populara: Emelja se asociaza cu melit ’ «a flecari, a vorbi prostii”; Egor cu gore «napasta, necaz», tot a§a cum numele biblic Ham ne trimite la epitetul cham «neobrazat», iar Chovronja - la unul din epitetele ce se dau frecvent scroafelor. Dupa cum remarca A.A. Bragina, «Ca §i alte animale domestice, scroafa poate avea §i un nume propriu - Chovronja «Numele acesta se statornice§te intr-o pozitie marcata negativ: Chovronja «grasana, vulgara §i increzuta». Numele provine de la grecescul Fevronja. Ca nume feminin, in legende, are valente poetice: Legenda fecioarei Fevronja. Dar, din punct de vedere etimologic, se leaga de «scroafa», iar in cazul limbii ruse curente, avand forma populara Chovronja - Chivrea, a capatat o nuanta ironica, datorita lui N.V. Gogol, care, in nuvela sa Iarmarocul din Sorocinsk i-a dat sensul de «purcea, scrofita, scroafa» uneia din eroinele sale (Ah, svinja! A kakaja svinja?) [8, p. 5].
Contextul frazeologic in care apare numele Marija atesta faptul ca nu inductia etimologica a acestui antroponim, de altfel, prea putin transparent pentru purtatorii limbii ruse, este sursa conotatiilor sale. Mai curand, descoperim in el un vechi mitologem popular, in care este inscrisa ancestrala legenda a incestului §i androginismului, generatoare de multe teme poetice in folclorul diferitelor
popoare. Mitul gemenilor primordiali §i al incestului dintre frate §i sora este de obar§ie indo-europeana, il aflam in mitologia vedica, referitor la incestul dintre zeul Jama cu sora sa geamana Jami, care a incercat sa-§i seduca fratele, sau in mitul iranian despre insotirea dintre Yima §i sora lui, Ymax, care a generat la zoroastrienii din Iran sistemul casatoriei rituale dintre fratele cel mare §i sora lui mezina [5, p. 529]. In lumea slava, inclusiv in folclorul rus, exista mitul incestului fratilor Ivan §i Marja, legat de sarbatoarea Sanzienelor din preajma solstitiului de vara, cunoscuta la slavii din est sub denumirea de Ivan Kupalo, cand se celebrau riturile dedicate ingemanarii focului §i apei.
Elementul ignic era legat de numele lui Ivan, iar stihia acvatica era simbolizata de Mara, devenita apoi, sub influenta cre§tinismului, Maria. In simbolistica botanica, acest mit e inscris in legenda florii denumite Ivan-da-Maria, care are in componenta sa floricele de doua nuante: unele sunt galbene-aurii §i simbolizeaza principiul masculin §i solar, iar altele sunt de nuanta roz-violeta, simbolizand elementul feminin §i acvatic. Prezenta celor doua tipuri de floare pe aceea§i tulpina semnifica, in plan mito-poetic, conjunctia a doua elemente complementare, focul §i apa, care stau la baza vietii. Cu timpul, elementul incestului s-a estompat in legenda florii, ea devenind simbolul dragostei conjugale care transgreseaza hotarele mortii, a§a cum s-a intamplat in cunoscutul roman al lui Viktor Astafiev Ivan-da-Marja.
Din adancurile epocilor istorice ale paganismului precre§tin rasar §i conotatiile altor antroponime prezente in paremiologia rusa, dezbatuta in acest capitol al lucrarii noastre. E vorba, mai intai, de enigmaticul Makar sau Makarka, avand conotatiile unui personaj sarman (Na bednogo Makara vse siski valjalsja), asuprit (Ne Makaru s bojarami znat’sja), ghinionist (Na bednogo Makara, vezde beda napala), aflat undeva la periferia socio-cosmosului uman (Kuda Makar teljat ne gonjal). Sensurile sau conotatiile pe care le degaja acest antroponim in sfera frazeologiei ruse vin in contradictie cu semnificatia etimologica a numelui calendaristic cre§tin de obar§ie greceasca, unde Makarios inseamna «fericit». Dupa cum au aratat cercetarile reprezentantilor Cercului semiotic de la Moscova, «bietul Makar» din paremiologia rusa reprezinta un fragment din mitul esential al indo-europenilor despre lupta zeului cerului §i ai fulgerelor cu o
26
М. Andrej. Valori conotative ale numelor in paremiologia rusa
divinitate htoniana, inchipuita ca un monstru (balaur) ce «simbolizeaza haosul, dar §i fertilitatea pamantului §i forta germinativa sau vivificatoare a apei. Canavaua complicata §i arborescenta a acestui mit fundamental cuprinde, in aria est-slava, §i motivul adulterului sotiei zeului fulgerului (ea poarta, adesea, numele de Mara, Maria) cu acest monstru htonian. Din cele doua onsotiri se nasc mai multi copii. Pentru a stabili autenticitatea paternitatii sale, stapanul cerului supune la diferite probe dure pe fiecare copil in parte, dupa ce §i-a izgonit, in prealabil, intreaga familie pe pamant sau in adancurile sale. Fiecare membru al familiei e transformat intr-o vietuitoare apartinand lumii de jos (§oarece, §arpe, buburuza, broasca etc.) sau intro planta. Bietul Makar este una din aceste odrasle nefericite, legat mitologic §i lingvistic de numele macului - planta a halucinatiei, somnului §i mortii [4, p. XXXV].
Tot in sfera acestui mit esential al tuturor popoarelor indo-europene trebuie cautata §i explicatia prezentei paremiologice a antroponimelor Vlas (U Vlasija i boroda v masle) §i Egorka (Na volka pomolvka, a ovec tjapaet Egorka).
Ziua Sfantului Vlasie (11 februarie / 24 februarie dupa stilul vechi) a martirilor cre§tini de pe vremea imparatului Lucinius (308-321), e socotita, in calendarul popular, «sarbatoarea dobitoacelor» (Vlasij den’ - korovij
prazdnik). Numele sfantului Vlasie (< grec. Blax, blakos «molau, lipsit de vlaga») s-a asociat, in credintele est-slavilor, cu numele lui Veles (Volos) - zeul abundentei §i al vitelor [2, p. 46]. Celebrarea cultului acestui sfant popular a pastrat multe elemente ale riturilor de sacrificiu in cinstea zeului, printre care se numarau ofrandele de lapte §i unt, de unde a aparut §i zicala despre «barba lui Vlas» manjita cu unt (U Vlasija boroda v masle).
Prin antifraza, zicala U nasego Vlasa ni kostej ni mjasa (Dintr-al nostru Vlas, nimic n-a mai ramas) poate sa insemneze constatarea starii materiale precare a unei familii in raport cu abundenta obligatorie in anumite ocazii ale vietii, asemanatoare celebrarii cultului zeului pagan al abundentei.
Cat prive§te pe Egorka (Na volka tol’ko pomolvka, a ovec tjapaet Egorka) acesta este o varianta populara a numelui marelui mucenic Georgij Pobedonosec, invingatorul balaurului, care in cre§tinismul est-european a fost asociat cu o divinitate agrara stapana peste lupi §i peste alte animale salbatice. Era sarbatoarea pastorilor, de aceea, sensul zicalei in discutie poate fi interpretat ca o invinuire adusa ciobanului, care fura (sacrifica) o vita, dand vina pe lupi.
NOTE
1. Evseev, I. Dictionar de magie, demonologie §i mitologie romaneasca / I. Evseev. - Timisoara : Amarcord, 1997. - 417 p.
2. Evseev, I. Cununa anului. Calendar popular §i cre§tin (de rit vechi) / I. Evseev, A. Ivanov, A. Petuhov. - Bucure§ti : Ararat, 1996. - 247 p.
3. Gaster, M. Literatura populara romana / M. Gaster. - Bucureti : Ediniciune skolare, 1883. -215 p.
4. Iz rabot Moskovskogo semioticeskogo kruga. - Moskva : Jazyki russkoj kulture, 1997. - 917 p.
5. Mify narodov mira : enciclopedija. Vol. II. -Moskva : Swetskaj enciklopedija, 1994. - 719 p.
6. Permjakov, G. L. Ot pogovorki do skazki / G. L. Permjakov. - Moskva : Nauka, 1970. - 240 p.
7. Ro§ianu, N. Maxima populara rusa §i corespondentele ei in limba romana / N. Ro§ianu. -Bucure§ti : Univers, 1979. - 154 p.
8. Ruskij jazyk za rubezom. - 1995. - J№ 1. - P. 3-8.
9. Sartre, J. P. Les mots / J. P. Sartre. - Paris : Gallimard, 1980. - 240 p.
10. Vianu, T. Dictionar de cuvinte §i expresii citate celebre / T. Vianu. - Bucure§ti : Ararat, 1968. - 197 p.
EVALUATIVE CONNOTATIONS OF PROPER NAMES IN RUSSIAN PAREMIOLOGY
M. Andrej
On the basis of Russian proverbs and by-words thematic groups of paremy including proper names with evaluative connotation were established; the author reveals types of evaluative connotations in Russian anthroponyms and means of their formation.
Key words: proverbs, bywords, proper names, paremiology, thematic group, evaluative connotation
