CC BY
120
Cercetari recente de teren
LA AROMANII DIN ALBANIA
Cel dintai invatat care a semnalat existenta aromanilor in Albania, in teritoriul unde-i intalnim §i astazi, a fost istoricul german Johannes Thunmann, care la 1774 a publicat la Leipzig, in limba germana lucrarea «Cercetari asupra istoriei popoarelor din Europa de Rasarit». Citam: «Vlahii de dincolo de Dunare (romanii sud-dunareni) [...] sunt un popor mare si numeros si compun jumatate din populatia Traciei si trei sferturi din cea a Macedoniei si Thessaliei. Si in Albania locuiesc multi. Vorbesc acelasi grai ca si fratii lor de dincoace de Dunare, insa amestecat cu multe cuvinte grecesti. Ei nu sunt in nici un chip veniti din Dacia. De 750 de ani sunt cunoscuti sub numele de vlahi si gasim si urme ale graiului lor inca din sec. VI. Se numesc ei insisi rumani sau rumuni. Grecii ii numesc vlahi»1.
Ulterior, informatii despre prezenta aromanilor in Albania gasim la istorici §i lingvi§ti romani §i straini, printre care ii amintim pe : A. D. Xenopol, N. Iorga, A. Philippide, Th. Capidan §i altii. Lui Th. Capidan ii datoram monografia «Far§erotii», publicata in volumul VI din «Dacoromania» (1931). Mongrafia se intemieiaza pe o calatorie de studii timp de luna efectuata in 1928 cand a vizitat numeroase a§ezari ale aromanilor §i a publicat cateva texte de la aromanii din zona Korcea. In ceea ce prive§te situatia dialectala, concluzia la care ajunge Capidan estre ca in Albania se vorbe§te un singur grai, cel far§erot. Ulterior, cercetari de teren la aromanii din Albania a efectuat domnul Petru Neiescu, autor al unei lucrari de geografie lingvistica, «Micul atlas al dialectului aroman din Albania §i din Fosta Republica
1 Thunmann J. Untersuchungen uber die Geschichte der ostlichen Volker. Leipzig, 1774. S. 174.
Iugoslava Macedonia» (1997). Domnul P. Neiescu ofera o informatie bogata §i actualizata despre aromanii din Albania §i graiul lor.
In cursul acestui an am avut ocazia sa efectuam cercetari de teren la aromanii din Albania in luna iunie. Cu acest prilej am inregistrat texte dialectale in localitatile Shquepur, Stan Cabunara, Fier, Andon Poci, Parmet, Korcea, Moscopole, Greava. De asemnea, am aplicat un chestionar special (pentru pastorit) in Ducasi. Mentionam ca la intrarea in localitatea Andon Poci, vizitatorii sunt intampinati de urearea inscriptionata in aromana: “Ghini vinitu!” — “Bine ati venit!”, iar la ie§ire cu urarea “Oara buna!” — “Drum bun!”.
In calatoria de studii am efectuat §i o documentare privind a§ezarile actuale ale aromanilor din Albania, istoria lor, configuratia dialectala.
In ceea ce prive§te raspandirea aromanilor, am constatat concentra-rea lor in cateva zone, si anume: Permet-Fra§ari, Corcea-Moscopole, Campia Muzachia §i zona Greava-Nicea-Lunca din apropierea ora§ului Pogradet.
Informatii actualizate despre aromanii din Albania, am obtiniut §i de la asociatiile lor. In Albania, functioneaza societatea Ramalii di Albania cu 16 filiale in localitatile: Tirana, Berat, Divjaka, Durres, Elbasan, Fearica (Fier), Apollonia, Grabova, Korga, Kugova, Lushnja, Pёrmet, Pogradec, Selenitsa.
In luna octombrie 1991, in baza declararii caracterului cultural al asociatiei, Ministerul Culturii din Albania a aprobat infiintarea Asociatiei culturale Aromanii din Albania, statutul si programul acesteia.
La prima adunare generala a Asociatiei, au fost prezenti reprezentanti ai aromanilor din Macedonia, Grecia, Franta, SUA, Germania. Din Romania au participat reprezentanti ai comunitatilor de aromani stabiliti in tara noastra.
Au fost alesi presedintele, Comitetul (5 membri) si Consiliul Asociatiei (40 de membri).
In Programul Asociatiei culturale Aromanii din Albania se arata ca aceasta «are misiunea de a cultiva si dezvolta limba, traditiile, istoria, religia si intreaga cultura populara in general, individuala si colectiva, a populatiei care se declara de nationalitate aromana pe teritoriul Albaniei».
Printre obiectivele inscrise in Program, Asociatia isi propune:
— sa predice si sa practice credinta sa religioasa, inclusiv asigurarea si folosirea materialelor de cult si sa desfasoare activitati religioase in limba romana;
— sa raspandeasca, sa foloseasca si sa aiba schimb de informatii in limba romana.
Intr-o scrisoare, adresata autoritatilor albaneze de catre Asociatie, se solicita, printre altele:
— la scolile elementare de baza in limba albaneza, sa se desfasoare si 3-4 ore pe saptamana de limba romana, ca limba de cultura formata pe baza dialectelor, intre care si dialectul aroman;
— guvernul democratic albanez sa permita colaborarea culturala, artistica, sportiva, religioasa, economica si de invatamant cu Romania si cu diaspora aromanilor din lume;
— guvernul albanez sa recunoasca restabilirea in acte a nationalitatii aromane sau romane, asa cum a fost inainte de al doilea razboi mondial;
— Biserica Ortodoxa Romana sa sprijine reconstruirea bisericilor aromanesti, precum si pregatirea cadrelor religioase.
Asociatia a adresat o scrisoare si autoritatilor romane, prin care solicita sprijin concret in vederea realizarii obiectivelor pe care si le-a propus in scopul «intaririi legaturilor etnice intre aromanii din Albania si fratii lor romani».
O parte din aceste cereri au fost satisfacute prin acordarea de burse si locuri
In 1993, Ministerul Justitiei din Albania a aprobat infiintarea Asociatiei Vlaho-ramenilor (Aromanilor), conceputa de elementele filogrecesti ca o replica la crearea Asociatiei culturale Aromanii din Albania.
De asemenea, exista §i societatea Farshrotu din Yirucastro, cu revista shi activitate proprie.
Asociatiile aromane§ti apreciaza ca in Albania traiesc 200 de mii de aromani, cifra care desemneaza aceasta minoritate ca fiind cea mai importanta minoritate etnica din Albania.
Albania nu recunoa§te existenta aromanilor ca minoritate etnica, a§adar aceasta comunitate nu are acces la cultura §i informatii in dialectul aroman. Deocamdata, Asociatia culturala Aromanii din Albania publica in albaneza §i aromana ziarul «Fratia-Vallazenimi», cu articole in aromana (graiul far§erot), in romana literara §i in albaneza.
Daca in 1912, existau 17 §coli elementare §i un liceu cu predare in limba romana, in prezent singurele unitati cu predare in dialectul aroman sunt o §coala elementara privata din Korcea §i o gradinita din Divjaka. Societatea Ramalii di Albania, cu ajutorul Romaniei, a sprijinit acordarea de burse si locuri pentru studii pe cont propriu nevalutar. Incepand cu 1992, mai mult de 1000 de tineri aromani au obtinut burse de studii in Romania oferite de statul roman.
In Albania serviciile religioase nu sunt asigurate in limbile minoritatilor. Cu toate acestea, dupa 1989, Guvernul Romaniei a participat financiar la constructia unei biserici noi ortodoxe la Korcea. Totodata, Patriarhia Romana a hirotonisit la Manastirea Curtea de Arges pe Preotul Dumitru Veriga, un preot aroman care sluje§te in aromana §i in albaneza la liturghia de duminica in biserica din Korcea. Biserica este impresionanta. La slujba tinuta de Parintele Veriga, vin sa se roage alaturi de aromani §i albanezi cre§tini (care de fapt, in mare parte sunt aromani la origine).
O alta biserica cu preot aroman exista in Tirana, unde §i-a reluat activitatea dupa o lunga perioada de intrerupere in timpul regimului comunist. In Tirana, comunitatea aromana este veche, datand de peste
2 secole §i provine din Moscopole. Vechiul cartier aromanesc se gasea in centrul Tiranei, unde in prezent exista cladiri moderne .
O comunitate importanta §i foarte activa este cea din ora§u Fier (arm. Fearica), unde exista conditii pentru deschiderea unei §coli, construirea unei biserici, §i infiintarea unui post de radio.
Ne-a interesat indeosebi, stabilirea grupurilor dialectale, pornind de la faptul ca aromanii far§eroti veniti din Balcani §i stabiliti in Dobrogea se impart in doua grupuri §opani §i plisoti, cu deosebiri de grai, a§a cum rezulta din lucrarile «Cercetari asupra aromanei vorbite in Dobrogea» (Saramandu 1972) §i ««Graiul aromanilor far^eroti din Dobrogea» (Nevaci 2007). Cu ocazia cercetarilor de teren efectuate in Albania, am constatat existenta acestor doua grupuri, alaturi de care exista §i altele: castranot, jarcanot, uinat, culunat, mizuchiari, megi-don. Exista unele diferente, indeosebi de ordin fonetic, intre aceste grupuri. Unele din aceste grupuri au fost semnalate §i de Capidan in Far^erotii, dar a descris numai graiul unui singur grup, far§erotii plisot.
In afara de graiul far§erot, in Albania exista §i un alt grai, cel numit moscopolean, vorbit in localitatile Greava, Nicea §i Lunca din apropierea ora§ului Pogradet. Unii dintre locuitorii acestor a§ezari s-au
stabilit de-a lungul timpului in Mocopole, fapt care explica numirea graiului lor ca moscopolean. De fapt, in Moscopole, s-au stabilit de-a lungul timpului §i far§eroti. De aceea nu se poate vorbi de un grai unitar in ora§ul Moscopole, fapt care rezulta §i din lucrarile scriitorilor aromani din sec. al XVIII-lea, al caror grai prezinta particularitati atat far§erote cat §i moscopolene.
Moscopole a fost in trecut cel mai infloritor centru cultural al aromanilor. Orasul Moscopole (Voscopole) era situat in sud-estul Albaniei (la sud-vest de lacul Ohrida), la o altitudine de 1150 m. Actuala a§ezare s-a construit pe ruinele fostului oras. A fost locuit compact de aromani (peste 40000 in anul 1750, 60000 in 1788 -conform lui Pouqueville), avand peste 12000 de case si 24 biserici. Astazi chiar, orasul vecin Corceaa, locuit de Albanesi si de Romani moscopoleni si farseroti, si care a mostenit ceva din insemnatatea Moscopolei, e situat in regiunea cu cea mai mare densitate de populatie din Albania”3. Orasul a fost distrus, prin atacuri succesive, de catre albanezii musulmani, in perioada cuprinsa intre anii 17691788. Cauzele distrugerii orasului, explicate de scriitorii straini, au fost, conform consulului Frantei la Ianina, Pouqueville, turcii si albanezii («invidia si fanatismul se unira pentru a distruge opera intelepciunii»).
Devastarea orasului de catre albanezii musulmani a dus la un exod masiv al aromanilor in capitalele europene, in special in centrele comerciale unde acestia aveau legaturi de afaceri. O mare parte s-a stabilit la Viena si Pesta. Ei erau perceputi ca fiind comercianti greci (afacerile, in mare parte, se desfasurau in limba greaca ), in scurt timp acaparand comertul din Austro-Ungaria. In cazul coloniilor grecesti din Imperiu, in toate privilegiile si actele numeroaselor lor comunitati bisericesti era vorba de greci si vlahi (Griechen und Walachen), iar in inscriptia de pe biserica din Miskolc este vorba numai si numai despre vlahi.
In Moscople, oras populat exclusiv de vlahi (aromani), existau catre sfarsitul secolului al XVIII (1768) numeroase corporatii manufacturiere, multe biserici (in jur de 24), institutii comerciale si bancare, numeroase scoli comunitare — e drept ca in limba greaca, limba culturii bisericesti ortodoxe si laice in regiune. Exista de asemenea o tipografie unica in Balcani pe atunci, infiintata inainte de 1730, si o Academie (Noua Academie - institutie de invatamant
superior) datand din 1744 singura institutie de invatamant de tipul Academiilor Domnesti de la noi, din Valahia si Moldova timpului. Se intelege insa ca era vorba de scoli in limba greaca, a bisericii oficiale ortodoxe de pe teritoriul fostului imperiu bizantin si apoi otoman. Cum se stie pe atunci, chiar la Academiile Domnesti din Moldova si Tara Romaneasca (Valahia) limba de predare era tot greaca.
La tipografia din Moscopole insa, s-au tiparit si carti (mai ales carti de cult bisericesc, dar si de uz scolar) in graiul aroman, dialect romanesc local, cu litere grecesti - echivalent al scrierii cirilice romanesti din Tarile Romanesti - asa cum marturiseste unul dintre iluministii aromani ai timpului, invatatul Ghorghe Roja in lucrarea sa in limba germana, din 1809, tradusa si in romaneste in 1867 si tiparita la Craiova de aromanul Sergiu Hagiade, sub titlul: «Cercetari despre Romanii de dincolo de Dunare» (Hristu Candroveanu «Carte de vacanta pentru aromani». Vol. II: 3-7).
De fapt, ceea ce s-a numit pana acum grai moscopolean este graiul vorbit in localitatie Nicea, Lunca §i Geava, a§a incat ar fi mai potrivit sa-l numim grai Grabovean, a§a cum l-a numit §i Gh. Constntin Roja la inceputul secolului al XIX-lea.
Dintre particularitatile graiului grabovean, mentionam:
— trecerea lui i la a dupa labiae ca in dacoromana: spalat, fatat, scapar fata de spilat, fitat, scapir in graiul far§erot
— trecerea lui i la u in silaba posttonica neaccentuara: matun, cheptun fata de matin, cheaptin
— formele verbale de ind. prez. 3 sg.: da, la, sta fata de da, la, sta.
— Fonetismul duminica fata de dumanica.
In incheiere reamintim faptul ca aromanii din Albania i§i zic ramani §i au o puternica con§tinta a unitatii de neam §i limba cu romanii din nordul Dunarii.
Un lucru care poate parea surprinzator il constituie faptul ca far§erotii - §i nu numai cei cu o instructie superioara - au o foarte clara §i marcata con§tiinta a romanitatii. Trebuie sa precizez ca este vorba nu de o con§tiinta “inoculata” pe cale culta — nu exista niciun interes oficial local in acest sens, — ci de o con§tiinta transmisa din generatie in generatie in cadrul colectivitatii de aromani.
In ceea ce prive§te con§tiinta romanitatii, ea se mentine treaza prin vestigiile romane, pastrate, de exemplu, la Apollonia (azi Poian), pe malul Adriaticii, principala poarta de patrundere a romanilor in
Balcani, in secolul al II-lea i. Hr., cand Iliria, Macedonia §i apoi, in-treaga Grecie (anul 148 i. Hr.) devin provincii romane. Din Apollonia pornea faimoasa Via Egnatia (denumita pana azi de catre aromani Calea Mare), principala artera de circulatie in Balcani pe directia vest-est, care ajungea pana la Salona (arom. Saruna; Salonic), continuandu-se pana la Constantinopol. Cand am vizitat Apollonia, persoanele care ne insoteau — ca de altfel §i aromanii din localitatile aflate in apropiere de Apollonia — §i-au exprimat opinia (de fapt convingerea) ca romanitatea instalata aici s-a perpetuat de-a lungul secolelor, aromanii far§eroti fiind urma§ii legionarilor romani de odinioara.
Referitor la con§tiinta romanitatii ea este veche de cateva secole, nefiind rodul exclusiv al initiativei Romaniei, care a infiintat pe teritoriul actualei Albanii la sfar§itul secolului al XIX-lea §i inceputul secoluli al XX-lea cateva §coli cu predare in limba romana §i a construit o biserica romaneasca in ora§ul Korcea.
Prin legaturile comerciale cu centrele din occident §i, indeosebi cu cele din fostul Imperiu austro-ungar, aromanii au venit in contact cu confratii lor din nordul Dunarii. Con§tiinta romanitatii este, asfel, anterioara crearii diasporei romanesti in Austro-Ungaria, dupa distrugerea Moscopolei de catre musulmani in a doua jumatae a secolului al XVIII-lea. Aceasta con§iinta s-a intarit in cadrul curentului natinal promovat de §coala Ardeleana §i s-a afirmat public , la inceputul secolului al XIX-lea. Prin scriitorii aromani Mihail C. Boiagi §i Gheorghe Constantin Roja.
Se intelege, astfel, de ce con§tiinta romanitatii este mai puternica la far§eroti decat la ceilalti aromani. §i graiul far§erot este mai apropiat de dacoromana decat celelalte graiuri aromane§ti. Pana astazi aceasta con§tinta este vie. La aceasta contribuie, probabil §i faptul ca ei in§i§i
i§i sun ramani (fara a protetic), cuvant pe care il asimileaza §i il identifica cu cel de romani.
Far§erotii (sg. far§irotV, pl. far§irot) se gasesc mai ales in Albania2, dar §i in Grecia3 §i R. Macedonia4.
2 Far^erotii din Albania se gasesc in zona orasului Korga (ar. Curca©a) §i in localitati ca Pleasa, Di^nita §i in tinutul Ceameria (alb. Cemeri). Cf. Saramandu 1984: 471.
3 In zona ora^elor Vodena (gr. Edessa) §i Neagu^te (gr. Naousa) cu localitatile Gramaticova de Sus, Fetita, Paticina, Papadia, Selia de Sus §i in Tesalia; cf. Saramandu 1984: 471.
In Romania, far§erotii sunt reprezentati de subgrupul §opanilor5 (sg. $opan°) §i cel al plisotilor6 (sg. plisot °) stabiliti in Dobrogea7 — intre cele doua razboaie mondiale — alaturi de ceilalti aromani. Far§erotii sopan,i, originari din zona Frashari, s-au stabilit in marea lor majoritate, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea in Grecia, de unde, inainte de al II-lea razboi mondial au venit in Romania. Far§erotii plisot au venit in Romania din Albania, stabilindu-se in localitatie Palazu MARE, langa Constanta §i Pipera langa Bucure§ti.
Grecii ii mai numesc §i caraguni (purtatori de gune negre) §i arvanitovlahi (vlahi originari din Albania) iar albanezii remeri §i cobani.
In ceea ce prive§te subgrupuile far§erotilor, Thede Kahl firma: „la Rramani divizarea in grupe regionale nu joaca un rol important, a§a cum se intampla la Armani, intrucat datorita lipsei a§ezarilor stabile nu s-au putut forma identitati regionale. Grupe locale dupa a§ezari, precum Candruvean (din Agios Dimftrios), Gramaticuvean sau Caliveari (din Ano Grammatiko), Mitindon1 (din Kefalovryso), Castramot1 (din Kostrec) §i Plisot1 (din Plase) sunt doar exceptii. La Rramani delimitarea pe subgrupe se face mai putin in functie de a§ezarile stabile cat in functie de tinuturile de pa§unat. Ciamuryot1 sau Cambisi sunt Rramani care ierneaza in campiile din apropierea coastei din Thesprotien §i din sud-vestul Albaniei, Muzachiar1 sunt Rramani din Campia Myzeqe sedentarizati de mult timp iar Culuneat1 sunt Rramani ale caror tinuturi de pa§unat se aflau in districtul Kolonja. Far§irot' (din Frasher) este o denumire locala referitoare initial la regiunea montana Frasher care a cuprins treptat toate grupele de Rramani, astfel incat de multe ori prin Far^irot* se denumesc toti Rramani-i (arvanitovlahi). Insa la Rramani, notiunea §i-a pastrat in multe locuri sensul initial, astfel incat pot fi intalniti Rramani care se recunosc ca fiind Rramani dar nu §i Far^irot'”8.
4 In Republica Macedonia din fosta Iugoslavie se gasesc far^eroti in Beala de Sus §i in Nijopole); cf. Saramandu 1984: 471.
5 Aceasta denumire a fost data de plisoti subgrupului care prin procesul de nomadism a plecat mai devreme in Grecia §i care nu mai pastreaza in grai pe r uvular [p].
6 Numele lor provine de la localitatea Pleasa din Albania.
7 Vezi subcapitolul Far^erotii in Dobrogea.
8 Khal 1999: 62: «Bei den Rramani spiek die Unterteilung in regionale Gruppen keine so grosse Rolle wie bei den Armani, da sich wegen fehlender
Originea far^erotilor
La fel ca §i ceilalti aromani - conform teoriei mai larg raspandita printre filologi - far§erotii au ajuns in actualele teritorii venind dinspre nord, dar numai dupa ce s-au desprins din trunchiul roman comun. In stadiul actual al cercetarilor - trebuie sa admitem ca romanitatea a putut sa apara in mai multe zone ale vastului teritoriu romanizat din nordul §i din sudul Dunarii §i ca aromanii sunt continuatorii romanitatii sudice9: «Originile dialectelor romanesti - afirma Nicolae Saramandu- trebuie cautata in vastul spatiu romanizat din nordul §i din sudul Dunarii, unde, in tinuturile stapanite de romani, s-a creat un continuum romanicum, o “panza de romanitate”, care s-a destramat in urma a§ezarii slavilor in sudul Dunarii. Unitatea limbii romane nu se opune admiterii acestui vast spatiu romanizat. Ea se explica prin unitatea latinei §i prin caracterul unitar al limbii de substrat»10. Pindul este unul din tinuturile de origine ale aromanilor, a§a cum rezulta din sursele istorice. Acest lucru reiese clar din ALiA (Dahmen / Kramer) §i din ALAR (Saramandu), care au puncte de ancheta in Grecia.
Referindi-se la Tinuturile de origine ale aromanilor, Thede Kahl afirma: «Independent de cercetarea etnogenezei §i a locului de origine, spatiul in care cultura §i limba aromana s-au putut forma, dupa cum poate fi dovedit, pe perioada cea mai indelungata, poate fi stabilit in Muntii Pindului. Acest spatiu din cadrul zonei geografice Epir, Tesalia §i Macedonia poate fi denumit, deja din Evul Mediu, ca fiind tinut
bodensteter Siedlungen keine regionalen Identitaten ausbilden konnten. Lokalgruppen einzelner Siedlungen, wie es die Candruvean1 (aus Agios Dimitrios), Gramdticuvean oder Calivean (aus Ano Grammatiko), Mitindon (aus Kefalovryso), Castraniof (aus Kostrec) und Plisot (aus Plasё) darstellen, sind daher die Ausnahme. Bei den Rraman1 ist die lokale Abgrenzung von Gruppen weniger auf feste Ortschaften als auf ausgedehnte Weidegebiete bezogen. Ciamuryot oder Cambisi sind Rraman1, die in den kustennahen Ebenen Thesprotiens und Sudwestalbaniens uberwintern, Muzachiar sind schon seit langem sesshaften Rraman1 der Myzeqe-Ebene und Culmeat diejenigen, deren Weidegebieti im Bezirk Kolonja liegen. Im Fall der Far^irot1 (au Frashёr) ist eine ursprunglich auf die Gebirgsregion Frashёr bezogene Lokalbezeichnung auf samtlich Gruppen der Rraman1 bezogen worden, so dass viel unter dem Begriff Far^irot' die Gesamtheit der Rraman1 (Arvanitovlachen) verstehen».
9 Saramandu 1984: 423; Cf.: Capidan 1931: 170.
10 Saramandu 2004: 71-72.
nucleu al aromanilor. In acest tinut nucleu initial trebuie socotite §i campiile folosite pentru pa§unat. Cei mai multi aromani au imigrat din Muntii Pindului, mai mult sau mai putin direct in noile §i deseori indepartatele tinuturi in care ii gasim astazi (Dobrogea, Rodopi, Vermion, Olimp etc.). Nu este clar daca, pe langa Muntii Pindului, se mai pot lua in considerare §i alte tinuturi de provenienta a aromanilor in Evul Mediu. Nu intra in discutie regiuni mai joase, unde au ajuns doar periodic in cadrul procesului de transhumanta §i unde, in Evul Mediu, nu s>i-au intemeiat a§ezari stabile»11.
Pastoritul nomad — un modus vivendi al far^erotilor
«Dintre toti romanii din Peninsula Balcanica - spune Theodor Capidan - adevaratii nomazi care n-au locuinte stabile atat la munte cat §i la §es §i locuiesc mai mult in calive sunt aromanii din Albania’ [...]. Far§erotii, chiar dupa ce s-au a§ezat la munte cu toate familiile §i avutul lor, nu a§teapta decat sa se ispraveasca iarba buna de pascut ca sa se mute in alta parte. Ei continua cu mularile pana aproape de toamna cand se coboara la §es» (Capidan 1926: 63).
Nomadismul in pastorit, prezentandu-se sub o forma de civilizatie mai inaintata, trebuie deosebit de acela al triburilor de stepa.
Ocupatia de baza a aromanului far§erot a fost in toate vremurile pastoritul. De altfel §i natura solului pe care se gaseau a§ezarile lor, nu-i putea indemna decat la aceasta indeletnicire. Peninsula Balcanica cu un relief atat de variat, a prezentat inca din cele mai vechi timpuri
11 Khal 1999:16: «Unabhangig von den Betrachtungen zur aromunischen Ethnogenese und Urheimat kann der Raum, in dem sich aromunische Kultur und Sprache zuletzt nachweislich am langsten ausbilden konnte, eindeutig auf das Pindos-Gebirge festgelegt werden. Dieser Grenzraum der geographi-schen Grossraume Epirus, Thessalien und Makedonien kann bereits fur das Mittelalter als aromunisches Kerngebiet bezeichnet werden. Zu dem ursprunglichen Kerngebiet mussen auch die Ebenen gezahlt werden, die im Rahmen der Fernweidewirtschaft aufgesucht wurden. Die meisten Aromunen sind vom Pindos aus mehr oder weniger direkt in ihre oft weit entfernten neuen Siedlungsgebiete (Dobrudscha, Rhodopen, Vermion, Olymp etc.) eingewandert. Nicht geklart ist, ob neben dem Pindos von weiteren Stammgebieten der Aromunen im Mittelalter ausgegangen werden kann. Tiefer gelegene Regionen, die im Rahmen der Transhumanz nur periodisch aufgesucht wurden und in denen im Mittelalter keine bodensteten aromunischen Siedlungen entstanden, kommen hierbei kaum in Erage».
toate acele conditii pentru dezvoltarea unei vieti pastorale, a§a cum a existat din vremuri stravechi in tot bazinul mediteranean, §i ceea ce pare §i mai interesant pentru studiul formelor acestei vieti sub raport social, este ca, pe cand in tarile civilizate aceste forme au intrat in domeniul legendelor, la pastorii aromani ele s-au pastrat, toate, pana in zilele noastre. Modul de practicare a pastoritului presupunea transhumanta §i nomadismul, fiecare in parte cu caracteristicile sale.
Pastoritul transhumant presupune mutarea alternativa §i periodica a turmelor intre doua regiuni de climat deosebit, insotite numai de pastori.1
Pastoritul in forma semi-nomada implica aceea§i mutare alternativa §i periodica concomitenta a turmelor, oamenilor §i intregului inventar gospodaresc, in acelea§i a§ezari.
«La far§eroti, — spune Theodor Capidan, — care de multe ori i§i schimba locuintele dupa calitatea pa§unilor, ultimul tip de viata semi-nomada ia forma nomada».
Pastoritul in forma nomad a implica schimbarea periodica a locuintelor in locuri mai sigure §i in functie de calitatea pa§unilor. Intre tipul de viata semi- nomad §i transhumant, ultimul pare a fi fost cel mai vechi. La pastorii aromani, transhumanta nu este atat de raspandita. Ea este practicata de nevoie in regiunile in care barbatii, putandu-se ocupa §i cu altceva decat cu pastoritul, se duc o parte cu vitele la pascut, o alta parte raman acasa, indeletnicindu-se cu alte treburi2. Nu se cunoa§te motivul care i-a determinat pe pastorii aromani sa nu continue aceasta forma a pastoritului. Se pare ca ei au evitat-o numai din pricina neplacerilor ce se iveau in viata de familie (Capidan 1942: 92).
Descriind pastoritul la far§eroti, Thede Kahl afirma: «Inainte de stabilirea aromanilor in locurile in care ii gasim pana in prezent, ei practicau pastoritul nomad §i locuiau in a§ezari sezoniere de colibe §i corturi, intr-o continua migratie intre locurile de varat din munti §i locurile de iernat din zonele de campie §i de pe coasta marii [...] Dupa diferitele tipuri de a§ezare, s-a putut face diferenta intre pastorii care locuiau in colibe rotunde acoperite cu frunzi§ §i cei care locuiau in corturi din tesatura. In cadrul pastoritului la aromani se observa diferente intre grupele de Armani (caraguni) §i de Rramani (far§eroti).
Pastoritul nomad, in care caz pastorii traiesc tot timpul anului in colibe de paie §i corturi de blana, s-a pastrat pana astazi la Rramani»12.
Pastorii din Albania, cunoscuti sub numele de far§eroti - unii dintre ei — i§i manau turmele la iernatic spre campia Muzachia, coborand pana aproape de portul Volona. Altii apucau drumul spre Tesalia. Pastorii a§ezati la nord de raul Scumbi se indreptau spre satele Beala de Sus §i Beala de Jos. Cei din tinuturile Dangli §i Colonia (cu centrul Fra§ari) i§i manau turmele la varatec in Muntii Gramos.
Far§erotii din Albania, traind sub continua amenintare din partea populatiei albaneze §i-au parasit, cei mai multi, locurile de ba§tina §i au ajuns cu turmele pana la Muntele Neagu§, deasupra Veriei. Aici ei au ocupat comuna Selia de Sus. O parte dintre ace§tia duceau turmele la iernatic in apropiere de ora§ul Neagu§te, iar altii i§i coborau turmele pe tarmul marii, a§ezandu-se in apropierea orasului Caterina, de la poalele Olimpului. Cei din Neagu§te, cu timpul, au fondat o comuna numita Hurpani13. Cei mai multi iernau la Caterina, restul in Campia Salonicului (unde de ocupau §i cu agricultura) (Capidan 1926: 123).
Pastorii nomazi traiau in falcari14. O falcare era alcatuita din mai multe fumex (< lat. familia) iar capetenia unei falcari era Oihaelu (< tc. kehaja). Pastorul se numea picuraru (< lat. pecorarius). Majoritatea far§erotilor - mai ales cei care practicau pastoritul nomad - locuiau in
12 Khal 1999: 41: «Bevor die Aromunen sich dort niederliessen, wo sie zum Teil bis heute zu finden sind, betrieben sie fast ausschliesslich eine nomadische Form der Fernweidewirtschaft [...] Nach verschiedenen Typen der Siedlungsweise konnte unterschieden werden zwischen Hirten die in bienenkorbartigen Laubhutten wohnten und Hirten, die in festen Stoffzelten wohnen. Innerhalb der aromunischen Fernweidewirtschaft bestanden und bestehen Unterschiede zwischen den aromunischen Gruppen der Armarii (Karagunen) und der Rramani (Farscheroten). Nomadische Fernweidewirt-schaft, bei der die Hirten das ganze Jahr uber in Strohhutten und Fellzelten leben, hat sich bei den Rramani bis heute gehalten».
13 Horopani, cu timpul a devenit ora§. §i in ziua de astazi el este locuit - in mare parte - de far^eroti (chiar daca multi nu mai vorbesc limba, ei au con^tiinta apartenentei la acest grai); Horopani este locul din care bunicii mei (impreuna cu tatal meu) au plecat spre Romania in anul 1938.
14 Cf.: Capidan 1926: 165: falcdre (< lat. falx, cem) ‘secere’: «Un derivat adjectival falcalis, -em, din care am avea falcare, a trebuit sa insemneze, la inceput, portiunea de pamant in forma ‘secerei’ locuita de o grupare de familii».
calive (< ngr. KaAv/3a) dar cei care numai iarna plecau la §es §i vara reveneau la locuintele lor de munte aveau case.
A§ezarile pastorilor aromani se gasesc pe inaltimi de munte, departe de drumurile mari. Ca infati§are, ele se arata impunatoare, fiindca mai toate au pozitii frumoase, sunt situate pe langa ape curgatoare §i in apropiere de paduri seculare. Originea acestor a§ezari este foarte modesta. La inceput ele se alcatuiau din simple “calive” (colibe) de sub conducerea unui celnic, grupate de cele mai multe ori in mai multe catune a§ezate aproape unele de altele. Adesea aceste catune izolate prin munti se faceau numai pentru siguranta femeilor §i copiilor. §i astazi se mai pastreaza in traditia locala amintirea despre vechea structura a celor mai multe sate aromane§ti din Albania. Aceasta stare primitiva a a§ezarilor aromane§ti se poate intelege numai daca tinem seama de faptul ca aromanii, la inceput, indelet-nicindu-se cu pastoritul, au dus o viata transhumanta sezoniera §i chiar semi-nomada cu obi§nuitele pendulari intre munte §i campie1. Daca §i-au ales a§ezarile de munte, aceasta au facut-o din mai multe motive. Ca pastori, ei aveau nevoie de tinuturi cat mai intinse §i bogate in pa§uni. In asfel de imprejurari, ei nu s-au putut stabili nici pe varfuri de munte, §i nici de-a lungul vailor, ci pe povarni§ul muntilor, departe de marile artere de comunicatie.
In felul acesta, a§ezarile lor, la inceput in catune alcatuite numai din cateva colibe, cu timpul se transformau in sate mai maricele, dintre care unele, devenind centre comerciale mai importante, repede ajungeau ora§e infloritoare, precum Moscopole, Frashari, Corcea. Procesul era ciclic: a§ezarile stabile devnite ora§e infloritoare erau distruse de catre musulmani pentru a nu deveni o amenintare sociala. Far§erotii erau nevoiti sa se retraga in calive §i, generatiile urmatoare ridicau din nou locuinte stabile. In Albania, in timpul rgimul comunist, toti far§erotii au au fost sedentarizati, calivele pastrandu-se doar in memoria batranilor. Calatorul care se incumeta sa urce la atitudine mare, pe drumuri de munte la Frshari, poate vedea si astazi pastrate ca piesa de muzeu, calive ale far§erotilor.
Voi prezenta cateva particularitati esentiale care diferentiaza graiul far§erotilor de restul graiurilor aromane.
I. Sistemul fonetic §i fonologic
Vocalismul. Vocala [a] nu are realizare fonologica (nu intra in opozitie cu vocala a). Fonetic, ea apare in silaba neaccentuata: pahnii.
In graiul far§erotilor plisot exista variantele nazalizate ale vocalelor [a], [a], [e], [o]: [a] in gaftax, stpane, [a] in sambata, [a] in gapu15, pyranЁe (croitor, haine sambata, grau, plange).
Semivocalele §i vocalele scurte finale. In graiul far§erotilor plisot vorbit astazi in Albania, diftongii ea, oa se realizeaza ca q, 3: ggqi ‘strigoi’, s3cpi ‘soacre’, in vaiatie libera cu forme in care e §i o, semivocale, intra in componenta diftongilor ea §i oa care se opun in silaba accentuata, in perechi minimale de tipul medri ~ modri. Semivocala е se realizeaza in variatie libera ca і ^n cadrul difrongului.
Atat in graiul §opanilor cat §i in cel al plisotilor, vocalele scurte finale sunt ocurente nu numai dupa o consoana, ci §i dupa orice grup de consoane: ar1, dre, munt1, tint1, ajT etc.
Transformarile fonetice in sistemul vocalic. La far§eroti, [e] trece la [i] in formele: bimu ‘bem’ §i ‘bit’, ‘biti’.
In silaba neaccentuata, trecerea lui [i] la [a] apare atat in cuvinte mo§tenite cat §i in imprumuturi: astanЁёmu ‘stingem’, dascdlf ‘descult’, napбtu ‘nepot’ pentru astinЁёmu, discdltu, nipбtu.
Tot in silaba neaccentuata se produce afonizarea lui i final: ar1, fuE, lucf, umpl (are, fuge, lucruri, umple) etc.
Afonizarea lui [a] final atat dupa o consoana cat §i dupa grupuri consonantice: acdsa, faf, cafta, taxa, afla, capra (acasa, fata, ceri, tai, afli, capra). Fenomenul se produce in silaba neaccentuata.
Labilizarea lui [a] neaccentuat in silaba posttonica, prin asimilare la timbrul vocalei scurte finale reprezinta o particularitate a far§erotilor plisot: arnmpuf ‘cumpar’, leaganu ‘leagan’, tdlaru ‘putina’ fata de arnmpaf, ledganu, tdlaf la §opan.
Labilizarea lui [i] neaccentuat ca in dacoromana: va"ura pentru vitfura, nvascura pentru nviscura in restul aromanei.
Consonantismul16. Particularitatile graiului far§erot in ceea ce prive§te consonantismul sunt:
15 Mai ales in graiul femeilor.
In vorbirea far§erotilor plisot, vibranta [r] se realizeaza ca r (r apical), p (r velar) sau p (r uvular), mai ales atunci cand rezulta din reducerea grupurilor consonantice rn §i rl: iapa ‘iarna’, aupu ‘urlu’ etc. La generatiile tinere de vorbitori particularitatile de rostire a lui [r] incep, treptat sa dispara. Fenomenul nu e intalnit la far§erotii §opan.
Tot in graiul far§erotilor plisot se aude un 0 velar ca in albaneza, ca varianta libera a lui e: afasamu (lasam), cafea (drumul), mofta (mult) etc.
Redarea lui l ca y apare tot in graiul far§erotilor plisot: yumbada ‘lumanare’ pentru lumbarda: §, yoc ‘loc’ pentru locu: § etc.
Trecerea lui [x] la [y] e un proces de evoluare a lui x palatal intalnit doar la far§erotii din Albania: fupyi ‘hotii’, yapa ‘pestrita’ ursonyi pentru furxi, xara, ursonli la ceilati aromani.
Reducerea dentalei [n] in cadrul grupului consonantic mn (mn > m) apare atat la §opan cat §i la plisot: leM1, scaM1, semu (lemn, scaun, semn) etc. Aceea§i consoana se reduce §i in grupul [rn] la [r]: fugiga, iaga, caga (furnica, iarna, carne) etc.
Reducerea lichidei laterale [l] in grupul [rl] la [r] in fonetismele: auug u ‘urlu’, nif ‘albastru’, nvag a ‘capie’ etc.
II. Particularitati morfologice17
Articolul hotarat enclitic al manuscriselor se realizeaza ca §i in dacoromana vorbita18: omu, ficoru, lupu, barbatu.
Amutirea lui [i] final din forma de genitiv singular a articolului substantivelor masculine: a ficogu, a lupu, a bagbatu. Fenomenul apare mai ales la far§erotii plisot. La far§erotii §opan formele a ficorui ~ a ficoru se afla in variatie libera.
Pronumele. Graiul far§erot nu cunoa§te la persoana intai singular, forma de nominativ, pronumele io. Aceasta forma e inlocuita cu cea
16 In acest subcapitol voi prezenta doar particularitatile de natura fonetica §i unele schimbari care pot indica tendinta in evolutia consonantismului acestui grai.
17 Nu voi prezenta desinentele nominale sau verbale specifice ale acestui grai, deoarece modificarile sunt de ordin fonetic.
18 Rezultatul este acela^i. Evolutia este insa diferita. Vezi in capitolul ‘Articolul’, teoria Matildei Caragiu-Marioteanu.
de la acuzativ mini ‘eu’. La persoana a Ill-a (nominativ-acuzativ) apar forme paralele de pronume personal: elu, yea, el, eali §i nasu, na§i, nasa, nase.
Verbul In graiul far§erot se constata tendinta de unificare a conjugarilor prin trecerea verbelor de conjugarea a III-a la conjugarea a Il-a sau a celor de a IV-a la conjugarea intai sau a Il-a (fatire ^ fateari, avtfari ^ avtfari, anurtfiri ^ anurtfeapi etc.).
Forma auxiliarului de perfect compus 3 sg. este ar fata de au in restul aromanei.
O particularitate aromanilor din Albania este forma de prez. Ind pers. 1 sg: mutrestV fata de mutrescu in restul aromanii. Forma mutrestV se poate explica prin faptul ca far§erotii au pentru ind. Prez.
2 sg. terminatia -§ti, evolutie fireasca a latinescului -escere (ca in dacoromana) fata de -§ta in restul aromanei. Prin urmare, forma verbala in -st° s-a format prin analogie de la pers. 2 sg.
La imperfect Ind., forma de pers. a 2-a pl. este mutreat fata de mutreat in restul aromanei.
Imperfectul verbului a fi, pers. a 3-a sg. este ara fata de ira, eara.
Lexicul graiului far§erot nu prezinta diferente semnificative fata de restul graiurilor aromane. Semnalam pastrarea doar la far§eroti a cuvintelor mo§tenite din latina: stupi (cu sensul de albina) §i mur° „perete” §i prezenta unor imprumuturi vechi din albaneza : cilimeanV pentru ficuncu
Pentru a exemplifica particularitatile de grai, va invit sa urmarim o poveste spusa de o tanara aromanca, far§eroata din Albania. Vorbirea este fluenta, ceea ce demonstreaza faptul ca se pastreaza graiul armanesc la generatiile tinere.
Tot pentru a exemplifica afirmatiile refritoare la con§tiinta romanitatii, va invit sa ascultati marturisirea lui Zosi Todi din Fier (presedintele societatii aromanilor din Fier, Fearica) si cea a lui Vasile Curo din Parmet.
Graiul far§erot, prin atestarea sa dialectala se inscrie in sistemul graiurilor ce formeaza dialectul aroman.
Literatura
Capidan Th. Raporturile albano-romane // Dacoromania. 1921-1922. II.
P. 444-454.
Capidan Th. Romanii nomazi. Studiu din viata romanilor din sudul Peninsulei Balcanice. Cluj, 1926 (extras din: Dacoromania. IV).
Capidan Th. Studiu lingvistic. Bucure^ti, 1932.
Capidan Th. Far^erotii. Studiu lingvistic asupra romanilor din Albania. Bucure^ti, 1931 (extras din: Dacoromania. VI).
Capidan Th. Aromanii. Dialectul aroman. Studiu lingvistic. Bucure^ti, 1932.
Caragiu-Marioteanu M. Fono-morfologie aromana. Studiu de dialectologie structurala. Bucure^ti, 1968.
Cusa N. Macedoromanii pe vaile istoriei. Constanta, 1980.
Densusianu I. Istoria limbii romane. I-II. Bucure^ti, 1981.
Khal Th. Ethnizitat und raumliche Verteilung der Aromunen in Sudosteuropa. Munster, 1999.
Nenitescu I. De la romanii din Turcia europeana. Bucure^ti, 1965. P. 168198.
Papahagi T. Aspecte etno-culturale din viata far^erotilor in Peninsula Balcanica. Bucure^ti, 1924. II.
Papahagi T. Aromanii. Grai, folklor, etnografie (curs litografiat). Bucure^ti, 1932.
D.D.A. — Papahagi T. Dictionarul dialectului aroman general §i etimologic / Dictionaire aroumain (macedo-roumain), general et etymologique, Bucure^ti, 1963
Saramandu N. Consideratii asupra sistemului fonologic al graiului aromanesc
din Cru^ova-Macedonia (Iugoslavia) // Studii §i cercetari lingvistice. 1970. XXI. P. 465-471.
Saramandu N. Neutralizarea opozitiei de sonoritate in aromana // Studii §i cercetari lingvistice. 1971. XXII. P. 374-382.
Saramandu N. Cercetari asupra aromanei vorbite in Dobrogea. Bucure^ti, 1972.
Saramandu N. Aromana // Tratat de dialectologie romaneasca / Coord. V. Rusu. Craiova, 1984.
Saramandu N. Harta graiurilor aromane §i meglenoromane din Peninsula balcanica // Studii $i cercetari lingvistice. 1988 III. P. 125-246.
