SĂNĂTATEA OCUPAȚIONALĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA: CARACTERISTICI ȘI CONSTRÂNGERI Текст научной статьи по специальности «Науки о здоровье»

^ SÀNÀTATEA OCCUPATIONAL!

ÎN REPUBLICA MOLDOVA: CARACTERISTICI SI CONSTRÂNGERI

CZU: 613.6(478)

Raisa DELEU, Serghei CEBANU, Dumitru CHEPTEA,

IP Universitatea de Stat de Medicinâ si Farmacie _Nicolae Testemitanu

Rezumat

Monitorizarea factorilor de risc la locul de munca si a starii de sanatate a angajatilor in relatie cu ocupatia constituie fundamentele esentiale pentru fortificarea si promovarea sanatatii populatiei ocupate, prin dezvoltarea masurilor de preventie primara a bolilor profesionale. Scopul lucrarii consta in evaluarea situatiei actuale din domeniul sanatatii ocupationale din Republica Moldova si dezvoltarea viziunii politicii nationale de dezvoltare a Serviciului de Sanatate Ocupationala. A fost efectuat un studiu analitic al sectorului de sanatate ocupationala prin analiza factorilor dominanti, si anume: cadrul juridic de reglementare, gestionarea si institutionalizarea domeniului, profesionalismul si respon-sabilitatea. Pentru justificarea concluziilor, au fost analizate datele statisticii oficiale. In perioada 1989-2019 s-a constatat o tendinta de crestere cu 9-12 mii anual a numarului locurilor de munca cu conditii de lucru nocive si periculoase. In cadrul examenelor medicale periodice au fost depistate doar 0,6-2,5% (din 90.000) de persoane cu devieri in starea de sanatate, comparativ cu 95% in Finlanda si 94% in Ungaria si niciun caz de boala profesionala. Se constata o intelegere distorsionata a celor doua aspecte ale Serviciului de Securitate si Sanatate in Munca (SSSM), cu dominarea securitatii muncii. La transpunerea legislatiei UE in domeniul SSSM nu s-au luat in considerare particularitatile institutionalizarii acestuia in Republica Moldova. Pentru alinierea tarii noastre la stan-dardele international si implementarea bunelor practici in domeniul sanatatii ocupationale, este necesar de a elabora si o noua politica nationala in domeniul securitatii si sanatatii la locul de munca, precum si ratificarea Conventiei 161/1985 a Organizatiei Internationale a Muncii.

Cuvinte-cheie: sanatate ocupationala, igiena muncii, con-strangeri

Summary

Occupational health in the Republic of Moldova: characteristics and constraints

Monitoring the risk factors at work and the health of employees in relation to employment are the essential for strengthening and promoting the health of the employed population, by developing measures for the primary prevention of occupational diseases. The aim of the study is assessing the current situation of the occupational health in the Republic of Moldova and elaboration of the vision of the national policy for the development of the Occupational Health Service. An analytical study of the occupational health sector was carried out by analyzing the dominant factors: the legal framework for regulating the field of occupational health and safety, the management and institutionalization of the field, professionalism and responsibility. To justify the conclusions, the official statistics data were

analyzed. During the years 1989-2019, there is a tendency to increase the number of working places with harmful and dangerous working conditions, by 9-12 thousand annually. In periodic medical examinations are detected only 0,6-2,5% (out of 90.000) people with deviations in status of health, compared to 95% and 94% - in Finland and Hungary correspondingly and no cases of occupational diseases. There is a distorted understanding of the 2 aspects of the Occupational Safety and Health Service (OSHS), with the domination of occupational safety. When transposing the EU legislation in the field of OSHM, the particularities of its institutionalization in the Republic of Moldova were not considered. In order to align the Republic of Moldova to international standards and implement good practices in the field of occupational health, it is time to develop a new national policy in the field of occupational safety and health and the ratification of ILO Convention 161/1985.

Keywords: occupational health, occupational hygiene, constraints

Резюме

Медицина труда в Республике Молдова: характеристики и ограничения

Мониторинг факторов риска на рабочем месте и состояния здоровья работников в зависимости от профессиональной деятельности является важной основой для укрепления здоровья занятого населения, путем разработки мер по первичной профилактике профессиональных заболеваний. Цель исследования состоит в оценке текущей ситуации в области гигиены труда в Республике Молдова и разработке концепции национальной политики развития Службы медицины труда. Было проведено аналитическое исследование медицинского обеспечения рабочего населения путем анализа доминирующих факторов, а именно: нормативно-правовой базы Службы гигиены и безопасности труда, управление и институционализация области, профессионализм и ответственность. Для обоснования выводов были проанализированы официальные статистические данные. В течение 1989-2019 гг. наблюдается тенденция к увеличению числа рабочих мест с вредными и опасными условиями труда на 9-12 тыс. в год. При периодических медицинских осмотрах выявляются только 0,6-2,5% (из 90.000) лиц с отклонениями в состоянии здоровья, по сравнению с 95% и 94% в Финляндии и Венгрии соответственно и ни одного случая профессионального заболевания. Существует искаженное понимание двух аспектов Службы охраны здоровья труда (СОЗТ) с преобладанием охраны труда. При внедрении законодательства ЕС в области охраны и здоровья труда, в Республике Молдова

не были учтены особенности институционализации СОЗТ. Чтобы привести Республику Молдова к международным стандартам и внедрить передовой опыт в области медицины труда, необходимо разработать новую национальную политику в области безопасности и здоровья труда и ратифицировать Конвенцию МОТ № 161/1985.

Ключевые слова: профессиональное здоровье, гигиена труда, ограничения

Introducere

Problema sánátátii la locul de muncá reprezin-tá un element fundamental al politicilor sociale. ín Cartea alba privind securitatea si sánátatea in muncá [17], este subliniatá ideea cá aceastá problematicá a constituit obiectul de preocupare in ultimii 30 de ani. Ritmul reglementárilor in materie s-a intensificat in mod deosebit dupá adoptarea Actului Unic European din 1987 [3].

Problema sánátátii si a securitátii in muncá, din cauza diferentelor majore dintre Republica Moldova si statele membre ale Uniunii Europene, a devenit tot mai importantá in contextul Acordului de asociere RM-UE. ín UE a fost emisá o directivá cu aplicabilitate generalá [1], care constituie cadrul juridic general in acest domeniu, fiind stabilit, prin preambulul sáu, cá „ameliorarea securitátii, igienei si sánátátii muncito-rilor reprezintá un obiectiv ce nu poate fi subordonat consideratiilor de facturá pur economicá". Totodatá, este de mentionat cá monitorizarea factorilor de risc la locul de muncá si a stárii de sánátate a angajatilor in relatie cu ocupatia contribuie la fortificarea si pro-movarea sánátátii populatiei ocupate.

Sánátatea buná a fortei de muncá, in paralel cu alti factori, este determinatá si de eficienta servici-ilor de securitate si de sánátate la locul de muncá. Pentru a proteja sánátatea angajatilor, este necesará o politicá nationalá unicá in sánátatea muncii, ce ar putea oferi o bazá adecvatá pentru crearea unui ser-viciu de sánátate ocupationalá puternic. Acest lucru se poate face doar dupá o cercetare aprofundatá, pentru a evidentia punctele-tintá pe care trebuie sá le luám cu adevárat in considerare la dezvoltarea serviciului de sánátate ocupationalá in R. Moldova. ín acest sens, in anii 2014-2015 a fost dezvoltatá si discutatá la Colegiul Ministerului Sánátátii Conceptia privind crearea Serviciului de Sánátate Ocupationalá in Republica Moldova (autori Gr. Friptuleac, lu. Pinzaru si V. Vasiliev), care insá, cu regret, a rámas la nivel de proiect. Avand in vedere experienta inaintasilor nostri, am considerat important de a face o cercetare aprofundatá a sistemului existent pentru a evidentia factorii principali pe care trebuie sá-i luám in considerare la dezvoltarea Serviciului de Sánátate Ocupationalá in tara noastrá.

Scopul studiului realizat este evaluarea situatiei actuale din domeniul sänätätii ocupationale din Republica Moldova si elaborarea viziunii politicii nationale de dezvoltare a Serviciului de Sänätate Ocupationalä.

Materiale si metode

t

Starea sistemului de sänätate ocupationalä poate fi evaluatä prin analiza factorilor dominanti care-i influenteazä activitatea. Ei oferä o imagine de ansamblu a sänätätii ocupationale, pot evidentia constrangerile din domeniu si pot indica asupra unor posibile solutii pentru redresarea situatiei. Astfel, a fost efectuat un studiu al sectorului de sänätate ocupationalä, fiind analizate: cadrul juridic de reglementare a domeniului sänätätii si securitätii ocupationale; gestionarea si institutionalizarea domeniului; profesionalismul si responsabilitatea.

Pentru justificarea concluziilor, aditional s-a recurs la analiza retrospectivä a datelor statisticii oficiale cu referire la starea de sänätate a populatiei muncitoresti si calitatea factorilor mediului de producere din bazele de date deschise nationale si internationale, si anume: indicatorii statisticii pe domenii (Biroul National de Statisticä: populatia si procesele demografice, statistica socialä, cea eco-nomicä; Agentia Nationalä pentru Sänätate Publicä; Inspectia de Stat a Muncii; Organizatia Mondialä a Sänätätii: Health for all), inregistrati pe durata anilor 1990-2019 sau in ultimul an disponibil.

Au fost calculate: valorile centrale, eroarea-standard si eroarea valorii medii, ritmul si tempoul de crestere a variabilelor centrale [16].

Rezultate obtinute

Evaluarea stärii de sänätate in relatie cu ocupatia, conform multiplelor referinte bibliografi-ce, poate fi diagnosticatä prin cateva filiere, care in-dicä asupra zonelor vulnerabile pe acest segment:

1. Reliefarea evolutiei populatiei generale si a fortei de munca. Republica Moldova se confruntä cu reducerea continuä a numärului populatiei stabile in perioada respectivä de la 4.359.377 (1990) panä la 3.542.708 (2019) persoane. Numärul populatiei la inceputul anului 2019, recalculat prin aplicarea definitiei internationale a resedintei obisnuite, a constituit 2.681.734 persoane. Reducerea populatiei cu resedintä obisnuitä pe durata anilor 2014-2019 constituie in medie circa 23,5 mii persoane anual. Proportia bärbatilor este cu 7,8-9,97% mai micä decat cea a femeilor. Populatia economic activä constituie aproximativ 43%. Populatia in varstä aptä de muncä ocupatä de asemenea inscrie dinamici negative, re-ducandu-se de la 1514,60 mii persoane in anul 2000

pâná la 1207,50 mii În 2017, preponderent pe contul celor de 35-44 de ani (cu 139,8 mii persoane sau de 1,5 ori), de 15-24 de ani (cu 117,2 mii persoane sau de 2,5 ori) si sporirea celor de 45-54 ani (cu 88,9 mii persoane sau de 1,3 ori). Emigrarea ocupationalá (la lucru sau În cáutarea unui loc de muncá peste hotare) constituie 323,86 mii persoane, dintre care 46,9% au avut vârsta cuprinsá Între 20 si 39 de ani.

Se constatá îmbátrânirea demograficá În ascen-siune continuá: cresterea coeficientului de ^bát^-nire În perioada 2014-2019 de la 17,5 pâná la 20,8 (14,5^17,5 la bárbati si 20,3^23,8 la femei); majorarea indicelui sarcinii demografice pâná la 72,23 persoane pentru ambele sexe (segregat pe sexe - 56,62 bárbati si 89,39 femei) În anul 2019.

Reducerea continuá a ratei sporului natural a atins o semnificatie negativá Începând cu anul 1999 pâná În 2012, când s-a egalat cu 0, dupá care urmeazá iarási o dinamicá negativá - de la -0,1 În 2013 pâná la -1,3 promile În 2018.

Speranta de viatá la nastere a populatiei În anul 2019 a constituit 70,55 de ani pentru ambele sexe (66,26 ani pentru bárbati si 74,98 ani pentru femeii), adicá este practic cu 10 ani mai redusá comparativ cu tárile UE. În acelasi timp, si speranta de viatá fárá dezabilitate (se estimeazá sporadic) În 2007 era de 60,5 ani, fiind cu circa 12 ani mai redusá decât În tárile UE si cu 7 ani mai mica decât În Regiunea Europeaná a OMS.

Numárul mediu anual de decedati În 1990-1999 a constituit În medie 45.786,7 persoane, În 2000-2009 - 42.286,1 de decedati, În 2010-2019 - 39.150,8 de decedati, rata mortalitátii În perioadele date fiind de 11,06 promile, 11,74 promile si 11,0 promile corespunzátor. Pe Întreaga perioadá de observatie, rata mortalitátii a variat de la 9,7 (1990) pâná la 12,4 (2005).

Mortalitatea generalá În R. Moldova este de circa 2 ori mai mare comparativ cu tárile UE si de 1,6 ori mai mare În comparatie cu tárile Regiunii Europe-ne a OMS, inclusiv prin: cardiopatie ischemicá - de circa 5 ori mai maltá comparativ cu UE si de circa 2 ori comparativ cu Regiunea Europeaná a OMS; accidente vasculare cerebrale -de 3,5 si, respectiv, 1,8 ori; hepatite cronice si ciroza hepaticá -de 7,7 si, corespunzátor, 5,7 ori; prin tumori maligne, pâná În anul 2016 se plasa sub nivelul mediu al UE si Regiunii Europene a OMS, iar Începând cu 2017 si pâná În prezent este practic la acelasi nivel.

2. Existenta diferentelor în starea de sánátate a populatiei în várstá aptá de muncá comparativ cu populatia generalá. Mortalitatea la o vârstá aptá de muncá, În perioada cercetatá, a constituit 41,4-48,6% din nivelul mortalitátii generale, dintre care circa

75% din cauza bolilor netransmisibile (BNT) majore. Principalele cauze de deces au fost bolile sistemului circulator (30%), traumatismele si otrávirile (23,5%), tumorile (22,9%), bolile aparatului digestiv (17,3%) si cele ale aparatului respirator (6,3%). S-a constatat "Întinerirea" deceselor din cauza bolilor sistemului circulator (grupa de vârstá 25-29 de ani) si a bolilor sistemului digestiv (grupa de vârstá 30-34 de ani).

Entitátile nosologice cu cea mai mare pondere sunt boala ischemicá a cordului, accidentele cere-brovasculare, tumorile maligne, hepatitele cronice si cirozele hepatice.

3. Evaluarea morbiditátii prin incapacitate tem-porará de muncá, prin boliprofesionale si a accidente-lor de muncá. În tara noastrá se constatá mentinerea morbiditátii cu incapacitate temporará de muncá a salariatilor la nivel de circa 59,3 cazuri si 883,6 zile la 100 salariati, ceea ce corespunde nivelului supra-mediu [2]. Începând cu anul 2013, raportul statistic Incapacitatea temporará de muncá (ITM) f-16/e se prezintá la ANSP completat doar rândul 30, fapt care constituie un impediment În evaluarea relatiei de cauzalitate "factor - efect" si În determinarea rolului factorilor de risc profesional În formarea sánátátii salariatilor.

Referitor la morbiditatea profesionalá, se constatá subdiagnosticarea acesteia, reflectatá prin evaluarea comparativá a indicilor respectivi În dife-rite intervale de timp. Astfel, În perioada 1980-1991 se Înregistrau În jur de 100 de cazuri anual, În anii 1992-1996 - 60-50 de cazuri (reformarea economiei nationale, activitatea neritmicá a Întreprinderilor). Dupá introducerea examenelor medicale periodice contra cost, diagnosticarea bolilor profesionale s-a redus constant de la 45-47 cazuri anual În anii 1997-2002 pâná la 17-37 cazuri anual În 2003-2008, 12-19 cazuri anual În 2009-2012 si de la 0 pâná 3-5 cazuri În perioada 2013-2019. În anii 2014 si 2016, cazuri de boalá (intoxicatia profesionalá) nu au fost Înregistrate. Structura maladiilor profesionale Înre-gistrate În perioada 2010-2019 este reprezentatá de: osteocondrozá cu 46,9%, tuberculozá - 10,9%; hepatite virale si toxice - 6,2%; encefalopatii si intoxica^ cu pesticide - câte 4,7%; bronsite si astm bronsic, nevrite cohleare, alergii si artroze - câte 1,6%, alte boli - 20,3%.

Incidenta morbiditátii profesionale În anul 2018 a fost de 18,2 ori mai joasá comparativ cu nivelul mediu În tárile UE si de 7,3 ori mai mic comparativ cu cel Înregistrat În Comunitatea Statelor Indepen-dente (CSI).

Se constatá reducerea constantá a numárului de victime ale accidentelor de muncá de circa 4 ori: de la 1946 cazuri În 1995 pâná la 503 În 2018;

diminuarea de circa 1,5 ori a ratei victimelor: de la 1,19 victime în 1995 pânâ la 0,76 la 1000 salariati în 2018. Totodatä, este de mentionat cresterea de 1,2 ori a ratei victimelor fatale: de la 0,055 în 1998 pânâ la 0,062 la 1000 salariati în anul 2018.

Trebuie de mentionat ineficienta examenelor medicale profilactice periodice ale persoanelor expuse factorilor de risc ocupational, în cadrul cärora, pe parcursul ultimilor 20 de ani, nu au fost depistate cazuri de patologie profesionalä. Diagnosticarea bolilor profesionale are loc la adresare, de regulä în stadii tardive ale bolii, cu grad avansat de pierdere a aptitudinii de muncä profesionalä, care impune stabilirea gradului de dizabilitate. Anual sunt depistate doar 0,6-2,5% persoane cu devieri în starea de sänätate, comparativ cu 95% în Finlanda si 94% Ungaria (täri cu cel mai performant serviciu de sänätate ocupationalä din UE), sau 85-87% în Federatia Rusä, sau 60-63% în tärile CSI [2]. Totodatä, potrivit expertilor OMS, cel putin 35% din numärul total de angajati suferä de diverse boli cronice si necesitä supravegherea specialistului în medicina muncii, deoarece rezultatele examenului respectiv sunt mai informative, comparative cu cele obtinute în cadrul examinärii medicului de familie (medicul de familie examineazä angajatul deja odihnit, fie dupä zilele de week-end, fie pe durata timpului dintre schimburi, iar medicul de medicina muncii examineazä angajatul care este solicitat prin îndeplinirea sarcinii de muncä.), ca urmare tratamentul si recomandärile lui sunt mai adecvate si mai eficiente.

Neglijarea de cätre angajator a responsabilitätii de a asigura efectuarea examenelor medicale periodice a angaja^ilor expusi ac^iunii factorilor de risc profesional la locul de muncä, în consecintä conduce la faptul cä, în diferite ramuri ale economiei nationale, anual nu sunt examinate 6-12% (5400-10.500) din persoanele eligibile.

4. Contributia factorilor profesionali la formarea si mentinerea incidentei bolilor netransmisibile (generale) cu determinare multifactorials. În conditiile Republicii Moldova, conform datelor supraveghe-rii sanitare curente, în mediul de producere sunt prezenti factori de risc favorizanti pentru dezvoltarea cardiopatiei ischemice (navetismul, femeile angajate în muncile necalificate, munca în schimburi alternative, poluarea mediului de productie cu sulfurä de carbon, monoxid de carbon, hidrocarburi clorurate, pesticide organofosforice si carbaminice, expunerea la metale: St, As, Cd, Co, Pb; vibratii, zgomot), hiper-tensiunii arteriale (stresul neuropsihic profesional, expunerea profesionalä la zgomot, vibratii, plumb, cadmiu, sulfurä de carbon), tumorilor maligne (grupa I si II IRAC). Existä cel pu^in 10 clase de poluan^i

toxici, cu proprietär mutagene, precum si 44 de profesii (ocupatii) cu expunere la compusi chimici hepatotoxici.

5. Identificarea particularitátilor economiei nationale din perspectiva formárii si caracteristicii factorilor ocupationali de risc. Majoritatea populatiei ocupate, în anul 2019, era angajatä în agriculturä -37,4%, urmati de cei angajati în administrate publi-cä, mvätämänt, sänätate si asistentä socialä - 19,1%, în comert, hoteluri si restaurante - 16,1%, în industrie - 12,2%, în transporturi si comunicatii - 6,0%, în constructii - 4,9%. Dupä statutul profesional, 59,6% au fost salariati, 35,7% - lucrätori pe cont propriu, 4,4% - lucrätori familiali neremunerati.

Comparativ cu anul 2000, populatia angajatä în agriculturä s-a redus cu 41,3%, în industrie - cu 11,3%, în administratia publicä, mvätämänt, sänätate si asistentä socialä - cu 4,1%. Totodatä, s-a majorat numärul populatiei angajate în alte activitäti cu 49,7%, în constructii - cu 34%, în comert, hoteluri, restaurante - cu 17,6%, în transporturi si comunicatii - cu 13,1%.

Peste 310.000 persoane sau circa 25% din populatia ocupatä au durata säptämänii de lucru de 41 de ore si mai mult.

Conform BNS, numärul de persoane ocupate în conditii de muncä neconforme manifestä fluctuatii, cifrându-se în medie la circa 22,3 mii ocupati în conditii de muncä care nu corespund normelor de igiena muncii, circa 1,7 mii ocupati în munca fizicä grea, circa 0,36 mii ocupati în mcäperi necorespun-zätoare cerintelor securitätii muncii si circa 0,17 mii lucrätori care manipuleazä utilaje necorespunzätoa-re cerintelor securitätii muncii. Se constatä cresterea continuä a numärului locurilor de muncä cu conditii nocive si periculoase în mediu cu 9-12 mii anual.

Evaluarea proportiei dintre numärul de ocupati în conditii de muncä necorespunzätoare dupä cerintele de securitate si sänätate în muncä a constatat oscilatii de la 1:16 în anul 1997 pänä la 1:158 în 2010, constituind în medie pentru aceastä peri-oadä 1:44.

Numärul real de angajati expusi factorilor de muncä nocivi si periculosi, estimati dupä numärul angajatilor eligibili pentru examenele medicale periodice, este practic de patru ori mai mare comparativ cu datele BNS, manifestând o tendintä de crestere cu 1200-1400 persoane anual.

În ultimii 30 de ani, ca rezultat al reformelor profunde social-economice se constatä schimbarea profilului unitätilor economice dupä märime si sfera de activitate. Astfel, în anul 2019, 80% din întreprin-derile înregistrate în Moldova sunt întreprinderi mici

sau mijlocii, dintre care 85% sunt microintreprinderi, in care activeazä per total peste 300.000 angajati.

Conform Institutului National de Economie, in 75% cazuri patronii intreprinderilor mici si celor mijlocii (ÍMM) nu au studii in domeniul de activitate, practic in 100% cazuri nu au servicii de securitate si sänätate a muncii [18]. Conform Observatorului European al Riscurilor Profesionale, ÍMM sunt estimate drept riscuri noi si emergente. Cu cat intreprinderea este mai micä, cu atat riscurile pentru sänätatea pro-fesionalä sunt mai mari. Ín ÍMM se inregistreazä 98% din intoxicatiile profesionale, 72% din afectiunile musculo-scheletice profesionale, peste 58% din ca-zurile de cancer profesional inregistrate in tärile UE. Incidenta stresului profesional este de circa sase ori mai ridicatä comparativ cu intreprinderile mari [2].

O altä realitate a potentialului economic al R. Moldova este repartizarea neuniformä a agentilor economici, atat ca numär de intreprinderi, cat si ca numär de angajati, cu concentrarea masivä in muni-cipiul Chisinäu - 60,4% intreprinderi per total, 67,6% intreprinderi mari, 49,2% intreprinderi medii, 17,9% intreprinderi mici si 60,8% microintreprinderi.

Evaluarea cadrului juridic de reglementare a domeniului securitáfii si sánátátii in muncá national relevä accentuarea a patru drepturi constitutional: dreptul cetätenilor la ocrotirea sänätätii [10], dreptul la conditii de muncä sigure [10], dreptul la asigurare pentru accidente de muncä si boli profesionale [11, 12], precum si dreptul de a fi informat obiectiv despre riscurile la locul de muncä [4, 12, 13].

Cadrul juridic de reglementare a activitätii in domeniul sänätätii muncii se dezvoltä, in mare parte, pe douä cäi: (1) elaborarea si adoptarea unor noi legi conforme standardelor europene si (2) ajustarea continutului legilor adoptate anterior la rigorile legislatiei europene.

Reglementärile nationale ale activitätii in se-curitatea si sänätatea ocupationalä in bunä parte räspund celor mai bune practici internationale. Totodatä, ele nu sunt nici suficiente, nici eficiente si nici adecvate realitätii din Republica Moldova. O retrospectivä a situatiei din domeniu de la declaratia independentei Moldovei si panä in pre-zent permite evidentierea lacunelor care necesitä remediere:

• lipsa unei viziuni de ansamblu sau a unei conceptii generale de dezvoltare a sänätätii ocupationale pe termen lung, bazate pe principiile, standardele si valorile medicinei (nu igienei) muncii promovate de OMS si de OIM (Conventia nr. 161/1985) [9] si care ar servi drept punct de referintä pentru crearea/

completarea/ajustarea legislatiei menite sá asi-gure evolutia serviciului (domeniului) sánátátii ocupationale;

• insuficienta normelor juridice pe másurá sá asigure evaluarea, monitorizarea, comunicarea si managementul riscurilor profesionale la locul de muncá, precum si depistarea si monitorizarea efectelor (reactiilor) adverse asupra stárii de sánátate a persoanelor expuse;

• lipsa de mecanisme juridice care ar asigura independenta realá a specialistilor din domeniul sánátátii ocupationale în supravegherea conditiilor de muncá si a stárii de sánátate în relatie cu ocupatia;

• lipsa mecanismelor juridice de protectie a sánátátii ocupationale de actiunile subversive din interior sau din exterior;

Astfel, sunt necesare eforturi conjugate pentru asigurarea functionárii nestingherite a specialistilor din domeniul sánátátii ocupationale în conformita-te cu practicile internationale privind sánátatea si securitatea muncii.

Gestionarea domeniului sánátátii ocupationale si institutiile abilitate. Traditional, în RM, spre deosebire de tárile din UE, problemele de securitate si sánátate în muncá erau gestionate de doi actori-cheie: Inspectia de Stat în Muncá si Servi-ciul de Stat de Supraveghere a Sánátátii Publice.

Organizarea asistentei medicale a angajatilor era si rámáne în continuare bazatá pe principiile igienei muncii (cea mai ineficientá formá din cele 10 existente, potrivit estimárilor OMS), care presupune o divizare distinctá între dimensiunea preventivá si dimensiunea clinicá.

Prin adoptarea Legii securitátii si sánátátii în muncá nr. 186 din 10.07.2008 [13], s-a operat trans-punerea legislatiei UE si OIM, care msá nu a fost urmatá de schimbári structurale si ale actorilor-cheie din domeniu. Astfel, legea respectivá defineste ter-menul de securitate si sánátate în muncá drept "un ansamblu de activitáti având ca scop asigurarea celor mai bune conditii de lucru, apárarea vietii, sánátátii, integritátii fizice si psihice a lucrátorilor" [13]. Prin operarea modificárilor la legea 186/2008 din iunie 2018, Inspectia de Stat a Muncii este declaratá "au-toritate principalá în securitatea si sánátatea muncii si toatá activitatea ce tine de accidentele de muncá", astfel componentele starea de sánátate per general si bolile profesionale în special rámán vagi. În plus, dupá implementarea reformei Serviciului de Supraveghere a Sánátátii Publice (2018), competentele dimensiunilor de securitate si sánátatea în muncá au fost comasate, dupá exemplul tárilor din UE, si divi-zate la 10 agentii nationale [15]. Ca rezultat, Agentia

Nationalá pentru Sánátate Publicá este responsabilá de controlul problemelor de securitate si sánátate a muncii în institutiile medico-sanitare. În acelasi timp, listele de verificare aprobate reflectá în mare parte problemele de securitate a muncii si mai putin (aproape de 0) de sánátate a muncii [8]. Totodatá, celelalte agentii nu dispun de personal cu formare profesionalá în sánátatea ocupationalá.

Drept consecintá a reformelor implementate, problemele ce tin de sánátatea ocupationalá si mo-nitorizarea stárii de sánátate a angajatilor, precum si de pronosticarea efectelor adverse asupra sánátátii, prevázute de Legea 10, art. 4 (2) [14], precum si reali-zarea prevederilor Hotárárii Guvernului nr. 1025 din 07.09.2016 [6], HG nr. 324 din 30.05.2013 [5], HG nr. 1282 din 29.11.2016 [7] sunt compromise. În plus, din cele 37,5 functii de stat de medic-igienist în sánátatea ocupationalá, cu 24 persoane fizice, dupá crearea ANSP au rámas doar 5, ceilalti ocupând functii de inspectori sau de medici în sectia Protectia sánátátii, prin aceasta ignorându-se rolul si pozitia sánátátii ocupationale în pástrarea si promovarea stárii de sánátate a angajatilor si a populatiei în várstá aptá de muncá în general. Astfel, în prezent, problemele privind sánátatea ocupationalá, în special cele ce tin de monitorizarea factorilor de risc profesional, în unitátile economice au rámas fárá acoperire.

Asistenta medicalá a angajatilor din economia nationalá expusi actiunii factorilor nocivi si nefavo-rabili este acordatá de 148 de institutii medico-sani-tare, inclusiv 24 private, prin intermediul comisiilor medicale în componenta sectiilor consultative, formate din 5-9 medici-specialisti, anual fiind antrenati circa 330 de medici. Un medic-specialist examineazá în medie 2000 de persoane. Este de mentionat cá medicii respectivi nu au competente în bolile profesionale. Institutiile medicale antrenate în efectuarea examenelor medicale periodice nu dispun de baza materialá necesará pentru aplicarea tuturor meto-delor instrumentale si de laborator întru detectarea markerilor de expunere si de actiune biologicá a factorilor de risc ocupationali. În acelasi timp, în standardele de evaluare si acreditare în sistemul de sánátate lipsesc indicatori de evaluare a conditiilor pentru acreditarea IMSP în efectuarea examenelor medicale periodice a persoanelor expuse factorilor profesionali nocivi sau nefavorabili.

În Republica Moldova, per total, sunt doar 9,0 functii de medic-specialist în patologia profesionalá (Chisináu - 3, Bál^i— 1, Cálárasi - 1, Hâncesti - 0,5, Râscani — 1, Ceadâr-Lunga — 1, Floresti — 1, Stráseni — 0,5), majoritatea ocupate prin cumul de medici-specialisti în alte domenii.

Procesul de profesionalizare în domenlul sánátátii ocupationale. Pornind de la faptul cá

profesia constituie un câmp ocupational în interi-orul cáruia se regásesc elementele comune tuturor profesiilor — corp de cunostinte, institutii de formare, coduri deontologice, asociatii profesionale etc. am considerat important de a evalua si aceastá dimen-siune.

În tara noastrá, procesul de (re)profesionalizare în medicina muncii are, actualmente, urmátoarele caracteristici de bazá:

• corp eterogen de cunostinte format dintr-o gamá largá de percepte teoretice;

• un sistem de formare a profesionistilor în medicina muncii insuficient dezvoltat (separat Igiena muncii si Boli profesionale),

• codul etic si deontologic în mediciná si la nivel de institutie medico-sanitará publicá (IMSP),

• comisia de supraveghere a respectárii eticii si deontologiei profesionale,

• asociaÇii profesionale, constituite la nivel national (Societatea Medicilor Igienisti si Soci-etatea Medicilor în Boli Profesionale si Geriatrie).

Totusi, în procesul de profesionalizare sunt necesare îmbunátátiri, mai ales pe douá filiere: cea formativá si cea de autoreglementare. Pe prima fili-era atestám cá pregátirea specialistilor în sánátatea ocupationalá actualmente se realizeazá doar la USMF Nicolae Testemitanu. Educatia postuniversitará în Medicina muncii prin rezidentiat a fost introdusá pentru promotia absolventilor anului 2018 — 1 medic rezident, în 2019 — 3 rezidenti, ceea ce este insuficient pentru acoperirea necesitátilor reale din specialitatea respectivá. Trebuie de mentionat si lipsa formárii medicale continue a medicilor de profil terapeutic, antrenati în efectuarea examenelor medicale periodice la catedrele de profil (de igiená si de boli profesionale). În prezent, se aflá în etapa de aprobare un program de pregátire a competentelor în domeniul medicinei muncii. Se constatá un decalaj între cere-rea realá de competente în sánátatea ocupationalá, generat de incapacitatea IMSP prestatoare de îngrijiri medicale populatiei ocupate în câmpul muncii de a reactiona operativ la ofertele departamentului de educatie medicalá continuá în domeniu (cursuri de perfectionate cu tematicile Actualitáti în sáná-tatea ocupationalá si Analiza si evaluarea riscurilor ocupationale), planificate la Catedra de igiená.

Pe cea de a doua filiera atestám lipsa de norme autoasumate de conduitá profesionalá în domeniul sánátátii ocupationale, lipsa unui organism functional ce ar supraveghea respectarea norme-lor profesionale (calitatea examenelor medicale), lipsa cooperárii sau cooperarea insuficientá dintre Inspectia de Stat a Muncii si ANSP, Sectia sánátate

во

ocupationalá, sigurantá chimicá si toxicologie, precum si cooperarea dintre biroul national OIM si ANSP.

Discutii

În perspectiva de duratá medie si de duratá lungá, ca rezultat al tendintei de majorare a efecti-vului populatiei ocupate cu vârsta de peste 45 de ani, a pensionarilor ocupati (circa 25%), a emigrárii pregnante a populatiei în várstá de 20-39 de ani, necesitátile de îngrijiri medicale ale populatiei în várstá aptá de muncá vor creste considerabil. Totoda-tá, prelungirea perioadei de expunere profesionalá la factorii de risc ocupationali prin márirea duratei sáptámánii de muncá si a vârstei de pensionare, va conduce la cresterea vulnerabilitátii angajatilor la influentele mediului si ale procesului de muncá, pre-cum si a riscului de dezvoltare a patologiilor asociate ocupatiei (profesiei).

Neconcordanta dintre calitatea igienicá a mediului ocupational si incidenta bolilor/intoxicatiilor profesionale, existentá la moment si exprimatá prin reducerea la minim a cazurilor de boli profesionale pe fundalul cresterii constante a locurilor de lucru si a persoanelor ocupate în conditii de muncá necores-punzátoare cerintelor de igiená a muncii, va favoriza în continuare "mascarea" lor sub diverse boli generale, iar prin tratamentul tardiv si inadecvat va duce la cresterea invalidizárii si a mortalitátii populatiei în várstá aptá de muncá.

Segregarea locurilor de muncá neconforme standardelor de igiená a muncii, în functie de fac-torul de risc si clasa conditiilor de muncá, confirmá relatia de cauzalitate pozitivá dintre factorul de risc si structura bolilor profesionale înregistrate.

Dominarea si confruntarea celor douá aspecte ale serviciului de sánátate si de securitate în muncá (SSSM) este inadmisibilá. Pentru eficientizarea má-surilor de pástrare si fortificare a stárii de sánátate a populatiei ocupate este esentialá o abordare com-plexá.

Miza guvernárii pe dezvoltarea antreprenoria-tului mic si celui mijlociu, conform studiilor efectuate de Institutul National de Economie (2014), nu si-a atins pozitia si rolul lui avut în tárile din Uniunea Europeaná, msá cresterea continuá a întreprinderilor mici si a celor mijlocii a devenit un risc emergent si va rámáne în continuare un risc în crestere pentru sánátatea angajatilor si a populatiei în várstá aptá de muncá [18].

Ínláturarea medicilor-specialisti în sánátatea ocupationalá din activitatea de supraveghere a calitátii mediului ocupational, inclusiv a specialistilor din Inspectia de Stat a Muncii din activitatea de su-

praveghere a legislatiei muncii si a problemelor de securitate a muncii, operate dupá reforma din 2018 [8], va conduce la agravarea problemelor de securitate si sánátate ín muncá, precum si la un impact negativ asupra stárii de sánátate a fortei de muncá.

Constrangerile ce vizeazá activitatea ín do-meniul sánátátii ocupationale au aceleasi cauze: imperfectiunea cadrului juridic, ineficienta gesti-onárii domeniului si carentele ín procesul de profesionalizare, pe de o parte, si crearea facilitátilor acordate antreprenoriatului pentru relansarea dez-voltárii economice a tárii, pe de altá parte. Dupá cum aratá analizele prezentate, efectele negative asupra sánátátii populatiei ocupate sunt semnificative, inclusiv din punctul de vedere al poverii pe fondul social (indemnizatii pe caz de incapacitate tempora-rá, caz de boalá profesionalá, caz de dezabilitate, caz de pierdere a tutelei, intoxicatii profesionale acute, accidente de muncá mortale).

Concluzii

Pentru alinierea Republicii Moldova la stan-dardele international si la cele mai bune prac-tici ín domeniul supravegherii factorilor de risc ocupationali, al depistárii, tratamentului si preventiei bolilor profesionale si a celor legate de profesiune, se impune necesitatea dezvoltárii Serviciului de Sánátate Ocupationalá conform recomandárilor Conventiei 161/1985 a OIM, precum si dezvoltarea unei conceptii noi a politicii nationale privind secu-ritatea si sánátatea ocupationalá.

Bibliografie

1. EEC (1989). Directive 89/391/EEC-OSH "Framework Directive" [citat 15.06.2000]. Disponibil pe: https:// osha.europa.eu/en/legislation/directives/the-osh-framework-directive/1

2. Encyclopaedia of Occupational Health and Safety [citat 20.03.2019]. Disponibil pe: http://www.iloencyclo-paedia.org

3. EEC (1987). Single European Act (SEA) [citat 17.01.2012]. Disponibil pe: https://www.europarl.europa.eu/ about-parliament/en/in-the-past/the-parliament-and-the-treaties/single-european-act

4. Hotárarea Guvernului nr. 1335 din 10.10.2002 Despre aprobarea Regulamentului cu privire la evaluarea condifiilor de muncá la locurile de muncá si modul de aplicare a listelor ramurale de lucrári pentru care pot fi stabilite sporuri de compensare pentru munca prestatá ín condifii nefavorabile, cu modificárile ulterioare. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 146 din 31.10.2002, art. 1496 [citat 23.11.2002]. Disponibil pe: http://lex.justice.md/ viewdoc.php?a ction=view&view=doc&id=298859&lang=1

5. Hotárarea Guvernului nr. 324 din 30.05.2013 Cu privire la aprobarea Regulamentului sanitar privind cerintele de sánátate si securitate pentru asigurarea protectiei lucrátorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor chimici la locul de muncá, cu modificárile

ulterioare. In: Monitorul Oficial, nr. 125-129 din 14.06.2013, art. 404 [citat 23. 11. 2014]. Disponibil pe: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view= doc&lang=1&id=348226

6. Hotárârea Guvernului nr. 1025 din 07.09.2016 Pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind supravegh-erea sánátátii persoanelor expuse actiunii factorilor profesionali de risc, cu modificárile ulterioare. In: Monitorul Oficial, nr. 306-313 din 06.12.2016, art. 1118 [citat 23.12.2016]. Disponibil pe: http://lex.justice.md/ index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=366 673

7. Hotá^rea Guvernului nr. 1282 din 29.11.2016 Pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind modul de cercetare si stabilire a diagnosticului de boalá (intoxicate) profesionalá [citat 07.12.2016]. In: Monitorul Oficial, nr. 423-429 din 09.12.2016, art. 1383. Disponibil pe: http:/www.legis.md/cautare/ getResults?doc_id=102609&lang=ro

8. Hotárârea Guvernului nr. 1090 din 18.12.2017 Cu pri-vire la organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Sánátate Publicá. In: Monitorul Oficial, nr. 400 din 20.12.2017, art. 1214 [citat 23.12.2017]. Disponibil pe. http://lex.justice.md/

9. ILO. C161 - Occupational Health Services Convention, 19SS (No. 161) [citat 21.03.2010]. Disponibil pe: ht-tps://www.ilo.org/dyn/normlex/en/f?p=NORMLEXP UB:12100:0::NO::P12100_ILO_CODE:C161

10. Parlamentul RM. Hotárârea din 29.07.1994 Constituya Republicii Moldova, cu modificárile ulterioare. In: Monitorul Oficial, nr. 1 din 12.08.1994 [citat 21.03.2020]. Disponibil pe: http://lex.justice.md/ document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731

11. Legea asigurárii pentru accidente de muncá si boli profesionale, nr. 756 din 24.12.1999, cu modificárile ulterioare. In: Monitorul Oficial, nr. 31-33 din 23.03.2000, art. 192 [citat 30.05.2000]. Disponibil pe: http://lex. justice.md/ index.php?action=view&view=doc&lan g=1&id=311722

12. Codul muncii al Republicii Moldova, nr. 154 din 28.03.2003, cu modificárile ulterioare. In: Monitorul Oficial, nr. 159-162 din 29.07.2003, art. 648 [citat 30.08.2003]. Disponibil pe: https://www.legis.md/ cautare/getResults?doc_id=113032&lang=ro

13. Legea securitátii si sánátátii ín muncá, nr. 186 din 10.17.2008, cu modificárile ulterioare. In: Monitorul Oficial, nr. 143-144 din 05.08.2008, art. 587 [citat 30.09.2008]. Disponibil pe: http://lex.justice.md/ viewdoc.php?id=328774

14. Legea privind supravegherea de stat a sánátátii publice, nr. 10 din 03.02.2009, cu modificárile ulterioare. In: Monitorul Oficial, nr. 67 din 03.04.2009, art. 183 [citat 15.02.2009]. Disponibil pe: http://lex.justice. md/md/331169/

15. Legea privind controlul de stat asupra activitátii de íntreprinzátor, nr. 131 din 08.06.2012, cu modificárile ulterioare. In: Monitorul Oficial, nr. 181-184 din 31.08.2012, art. 595 [citat 02.04.2018]. Disponibil pe: https://cnas.md/public/publications/4059183_md_ legea_131.pdf

16. Tintiuc D., Badan V., Raevschi E. s.a. Biostatistica si metodologia cercetárii stiintifice (suport de curs). Red. resp. Dumitru Tintiuc. Chisináu, 2011. 344 p.

17. WHO. WHITE PAPER. Together for Health: A Strategic Approach for the EU 2008-2013 [citat 12.12.2007]. Disponibil pe: https://ec.europa.eu/health/ph_over-view/Documents/strategy_wp_en.pdf

18. Акулай Е. Совершенствование политики развития малых и средних предприятий в Республике Молдова. Кишинэу, 2015. 178 с.

Raisa Deleu,

dr. st. med., conferentiar universitar, Catedra de igiená, IP USMF Nicolae Testemitanu, tel.: +37369387415, e-mail: [email protected]

в2